719 matches
-
extrem de pompoase."148 Lăsând deoparte aceste dificultăți și ierarhia sensurilor, se impune a recunoaște că, în experiența estetică, acest gen de abordare lasă urme clare în argumentele pe care le propune. Sensul este, oricum, un proces dinamic, pe parcursul căruia fantezia instinctuală se transformă în figuri identificabile ale conștiinței, toată literatura având următorul sens esențial: "...transformă fanteziile inconștiente, care pot fi descoperite cu ajutorul psihanalizei, în înțelesuri conștiente, ce pot fi găsite în interpretarea convențională."149 În opinia noastră, în text trebuie să
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
bine determinată.150" O ipoteză de reținut este cea a lui V. Dem. Zamfirescu. El constată că, într-o primă fază, Jung caracterizează arhetipurile ca fiind patterns of behavior (modele, structuri de comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
comportament). În continuare însă, psihanalistul relevă și trăsătura instinctuală și pur biologică a conceptului, și, ca atare, arhetipul s-ar defini în contextul diadei spirit instinct: "Caracterului suprapersonal al arhetipurilor, Jung îi adaugă în această definiție o altă trăsătură: caracterul instinctual. Ca experiență a speciei, ca moștenire filogenetică, arhetipurile sunt de ordinul instinctelor. Din punct de vedere filosofic, ideea este foarte importantă: dacă arhetipurile sunt spirit și în același timp instincte, atunci natura conține spirit și nu este opusă în întregime
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
comparativ cu cel uman. Datele obtinuțe pe baza acestui model nu pot fi transferate comportamentului uman decât sub rezerva unor corespondente genetice. K.Lorenzcâștigătorul premiului Nobel În 1968 accentuiază asupra naturii biologic-instinctuale a comportamentului agresiv. Este vorba de o energie instinctuală, acumulată pe perioade mari de timp ca și de o descărcare a acestei energii, remodelată În bună măsură de factorii de relație și conjuncturali, care fac posibil, Într-un anumit grad, controlul asupra acesteia In timp ce la Freud agresivitatea
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
au fost crescuți Împreună cu mama mâncătoare de șoareci au omorat șoarecii În proporție de 85%, iar cei care au crescut Împreună cu șoarecii au manifestat agresivitate numai În propoprție de 17%. Privitor la agresivitatea umană daca ea ar fi de natură instinctuală, ar fi de asteptat să Întâlnim foarte multe asemănări Între oameni, legate de modul de adoptare a comportamentului agresiv. Dar, realitatea a demonstrat și demonstrează continuu că există mari diferențe interindividuale În manifestarea agresivității. Sunt populații, comunități care aproape că
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
de furie. A treia componentă a modelului neurobiologic este dată de implicarea glandelor endocrine În agresivitate. J.G.Vandenberg a demonstrat rolul hormonului masculin În declanșarea agresivității la vertebrate, indicând rolul testosteronului În manifestarea combatitivității la om. Respingerea cvazi-generală a naturii instinctuale a agresiviatății nu Înseamnă, Însă, și ignorararea unor influențe biologice asupra ei. S-a vorbit multa vreme În anii ’60 despre un cromozom Y suplimentar, numit “cromnozom al crimei”, ce ar fi responsabil de actele agresive. Studiile au arătat Însă
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
și comportamentul prosocial sunt exact opuse comportamentului agresiv. Sunt deja cunoscute unele căi propuse de diverși autori, În ceea ce privește reducerea agresivității. Una dintre cele mai vechi este catharsisul, legat de așa numitul “model hidraulic” (energia agresivă acumulată ca urmare a impulsurilor instinctuale sau a frustrării, resimte nevoia descărcării. Trebuie, Însă, găsite modalități de descărcare a tensiunii emoționale de reducere a pornirii către conduita agresivă. Cele mai Întâlnite par a fi următoarele (cf P.Iluț cit În A.Neculau, 1996: a vizionarea de
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
diferențe de ereditate și experiență afectiv-creativă: una imatură, esențial resentimentară, aparent sub control, dar cu efecte de explozie întârziată, cealaltă, în firească ascensiune, în plin elan de identificare și căutare (prin rapel, analogie și disociere) artistică. Un artist vampirizat de instinctualul Caliban, aceasta ar fi parabola și tăria Mirandei; ea are puterea să-i nege colecționarului exact ceea ce voia el mai mult, accesul la "palatul interzis" al frumuseții artistice. Jurnalul Mirandei reface dosarul clinic al abuzivului temnicer, iluminându-i viclenia șantajistă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
drumuri și posibilități de care conștiința În unilateralitatea ei nu știe și o totalitate care include adîncurile naturii. El reprezintă avîntul cel mai puternic și inevitabil al ființei, și anume cel al autorealizării. Este un erou Înzestrat cu toate puterile instinctuale naturale În timp ce conștiința este prinsă constant Într-un presupus se poate altfel. Impulsul și compulsiunea autorealizării este legitate a naturii și de aceea are o putere de neînfrînt, chiar dacă Începutul este improbabil. Puterea se exteriorizează În minunile copilului erou, mai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
mai aproape de natură, erau mai spontani și aveau o imaginație mai bogată. Dragostea pentru vremurile străvechi, trebuie sa subliniem, a fost, în cazul lui Leopardi, dobândită, cucerita prin ore lungi de studii istovitoare. De o cu totul altă factura, aproape instinctuala, de substrat, moștenita este apropierea lui Salvatore Quasimodo de civilizațiile antichității. Născut în Sicilia poetul făcea parte dintr-o familie cu origini în Peloponez, care se stabilise în Italia în urmă cu trei generații: bunica să, Roșa Papandreu era fiica
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de natură ostilă.479 Dintre personajele din vechime cu care găsește consonante Quasimodo le preferă pe cele mitologice, oprindu-se mai cu seamă la figură lui Polifem, pe care îl numește isolano antico și în al carui primitivism întrevede natură instinctuala și puritatea la care dorește să se întoarcă. Dovedind profunde afinități elective ambii poeți aleg uneori să studieze și să traducă, menționam, versurile acelorași autori antici: alături de Simonide di Ceos îi mai putem enumeră pe Homer, Arhiloh, Vergiliu și, nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Quasimodo e îl mito", Quasimodo e gli altri, cît., p. 26. 511 Cfr. anexă, 7 și 8. 512 Quasimodo preferă miturile care au ca scenografie Sicilia (Alfeu și Aretusa). Personajele cu care el însuși se identifică uneori au o fire instinctuala, barbara: Mi trovo di stessa nascita / e l'isolano antico (Sardegna). Versurile se referă la Polifem, personaj mitologic htonian, ființa primitivă ce incarnează forțele brute, sălbatice și neîmblânzite ale Siciliei cu a cărei natură primordială poetul dorește să se contopească
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
imagina fără corp, dar, în nici un caz, fără minte. Principiul impune, prin plasticitatea imaginilor sugerate, o metaforă interesantă (devenită experiment imaginar pentru neurologi), a "creierului din vas", adică a unei ființări exclusiv raționale, eliberate de orice constrîngere trupească și, concomitent, instinctuală. "Ființa superioară" din individ își înghite, prin urmare, simbolic, "extensia" materială ("ființa inferioară", corpul), anihilînd-o. Mitul cartezian a avut, să recunoaștem, un impact extraordinar asupra cîtorva sisteme filozofice, perpetuîndu-se, în diverse formule ideologice, pînă în actualitate. Efortul lui Damasio de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o dimensiune concretă "invenției" lui Hesse, organi zînd, periodic, campionate ale "mărgelelor de sticlă"!) supune cititorul unor eforturi semnificative. În fond, "jocul cu mărgelele de sticlă" sugerează abstracțiunea absolută, voluptatea ființării în rațiunea pură, nealterată de nici o "impuritate" emoțională ori instinctuală. Jucătorii lui Hesse aspiră la o stare intelectuală supremă, lipsită de orice constrîngere existențială. Dacă Ordinul este o elită a umanității, atunci "jucătorii cu mărgelele de sticlă" în străduința lor de transformare a raționalității în modus vivendi devin o "elită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
agresivității verbale, nici agresivitatea fizică, parte nelipsită din ecuația animalității, nu lipsește. Aspectul de "reprezentație cu public" al momentului (cu publicul însuși făcând parte din spectacol pentru privitorul Stănoiu) și calificarea bătăușilor prin apelul la comparația aviară figură a agresivității instinctuale proiectează asupra întregului spațiu un aer burlesc. Un triumf al instinctualității primitive este realizat de memorialistul Stănoiu în portretul amarnicului părinte Isaia cel ce "nu putea ține calea de mijloc, calea împărătească recomandată de Pimen cel Mare [...] Drept urmare, cuvioșia sa
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
urmare, o tot mai mare și mai directă incidență asupra percepției publice a unui text. Editorii și librarii iau în calcul tot felul de detalii aparent minore pentru a atrage și a reține atenția Regelui Cititor. Empatia și reacțiile subiective instinctuale, elementare, ca și rezultatele unor studii serioase de psihologie și sociologie a lecturii sunt în mod egal exploatate. De la culoarea sau designul unei coperți de carte, care să te facă să te oprești și să-ți dorești să o ai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la un Hugo von Hofmannsthal sau chiar Joséphin Péladan vor pune în evidență primatul forțelor subconștientului asupra rațiunii. Cu Böcklin ne aflăm la această răscruce de drumuri care separă în istoriografia artei moderne viziunea iluministă a triumfului rațiunii asupra pulsiunilor instinctuale de o revalorizare a subiectivității transcrise prin stările sufletești, prin ambiguizarea raportului dintre vis și realitate, prin cultivarea unui erotism la confiniile cu macabrul, prin invocarea misterelor și a vagului etc., trăsături care definesc noua sensibilitate simbolisto-decadentă. Hans Henrik Brummer
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
temă clasică iluministă, pe care o transformă complet în opusul ei. Cele trei tablouri destinate să decoreze plafonul Universității din Viena, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, trebuiau să reprezinte alegoric victoria luminii, respectiv a rațiunii, asupra forțelor întunericului, respectiv ale pulsiunilor instinctuale. Ele devin la Klimt alegorii ale eșecului rațiunii. Böcklin nu are vehemența lui Klimt, dublată în forul interior de rezistența pe care o ridică cercurile naționaliste vieneze în fața picturilor sale, pentru care pictorul va trebui să schimbe comanditarul. Böcklin conferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
alegorie a războiului Franco-Prusac din 1870, în cazul tabloului, acest conflict este dizolvat. Violența nu mai polarizează, ci este întoarsă asupra celui care o diseminează; centaurii luptă acum între ei cu o furie cumplită, care împrumută parcă ceva gigantomahiilor. Pulsiunile instinctuale își relevă rolul (auto)distructiv, capacitatea lor de a arunca lumea în haos, de a distruge civilizația, mai ales că centarurii sunt niște ființe hibride, jumătate oameni, jumătate cai, melanj de rațional și irațional. Fundamentul civilizațional este amenințat de forțele
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
distructiv, capacitatea lor de a arunca lumea în haos, de a distruge civilizația, mai ales că centarurii sunt niște ființe hibride, jumătate oameni, jumătate cai, melanj de rațional și irațional. Fundamentul civilizațional este amenințat de forțele destructurante, obscure, ale pulsiunilor instinctuale, ale subconștientului, a căror eliberare Freud o anunța subversiv prin motto-ul care prefața Interpretarea viselor. Tabloul care va cunoaște celebritatea este pictat la cererea lui Marie Berna, viitoare contesă de Oriola, care-i comandă pictorului întru memoria răposatului ei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
loc pe afișul secesionist pentru primul număr din Ver Sacrum, unde aceasta joacă rolul de protectoare pe lângă Tezeu care ucide Minotaurul, înlocuind-o pe Ariadna, feminitatea fragilă și vulnerabilă. Schorske analizează acest conflict în context freudian drept confruntare cu dimensiunea instinctualului și a inconștientului. În viziunea lui Schorsche, uciderea minotarului definește civilizatoarea revoltă oedipiană, expresie a desantului paricid al tinerilor artiști ai Secesiunii vieneze, paricid explicat pe larg de Freud în Totem și tabu. Zeița este reprezentată bidimensional, ceea ce implică un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin "feminizarea" sa în datele fiziologice. Nuda Veritas cu forme provocatoare și păr pubian de un roșu aprins a devenit una dintre acele femmes fatales ale decadentismului. Nuda Veritas s-a metamorfozat în Vera Nuditas, expresie a unei eliberări a instinctualului și a forțelor subconștientului prin scoaterea libidoului de sub tutela normativă, civilă, îmblânzită, a rațiunii. "Atena, zeița fecioară, nu mai este simbolul unui polis național și al înțelepciunii ordonatoare; pe globul din mâna ei se află acum purtătoarea senzuală a oglinzii
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său pe Klimt, când acesta expune în martie 1900 concepția primeia dintre cele trei Fakultätsbilder, Filozofia. Aceasta atrage în foarte scurt timp furia celor care vedeau subminat în primul tablou al lui Klimt primatul rațiunii -, facultate fondatoare a Aufklärung-ului -, asupra instinctualului și garant simbolic în fața amenințărilor dizolvante al iraționalului. Într-adevăr, tabloul lui Klimt nu păstrează nimic din tema iluministă a victoriei rațiunii asupra întunericului. Păstrându-se în convenția alegorică, artistul oferă o imagine a unei umanități abandonate în întuneric. Lanțul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a unei feminități devoratoare înscrisă în bestiarul decadent și că, în contextul simbolist al ipostazierii geniului, ele nu marchează o insurgență malefică, ci dimpotrivă, semnifică domeniul fertil al imaginației creatoare conotată întrucâtva voluptuos. Chiar dacă subliniază clivajul, opoziția, între spiritual și instinctual, între masculin și feminin, așa cum apar în ecuația decadentă cu resorturile violent contrastive de rezultantă estetică, Paciurea face un pas în afara esteticii simbolisto-decadente când transferă distincția de gen(der) unui fenomen de sublimare al materiei care-l apropie de revelațiile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de bărbat, fapt care se dorește și o poziționare mai clară a rolului ei social, dizlocat de mișcările de emancipare feministe sau de afirmarea printre femei a unor personalități foarte puternice, pe de altă parte, natura particulară a feminității, latențele instinctuale și mai ales dimensiunea irațională, având ca expresie directă sexualitatea ei. În Cele trei vârste ale femeii (1894), Edvard Munch oferă trei ipostaze ale feminității, dintre care două devin tipologice. Urmând traseul impus de ciclul biologic, pictorul prezintă condiția nubilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]