1,667 matches
-
se supun regulilor sociale generale, adică instituțiilor. „...chiar dacă am dori să considerăm organizațiile formale ca instituții sau să opinăm că organizațiile formale pot sprijini sau genera instituții [...], sau că anumite organizații au devenit instituții (Crucea Roșie), este arbitrar să identificăm instituționalizarea cu organizarea formală. Avem motive puternice să considerăm votul și căsătoria ca fiind instituții, de exemplu, dar acestea nu sunt organizații formale.” (Jepperson, 1991, p. 149) Spre deosebire de organizații, în care există un scop dominant, instituțiile pot fi utilizate pentru mai
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cunoașterea de către indivizi a normelor sociale. Odată cunoscute, acestea sunt internalizate din cauza fricii de sancțiuni. Internalizarea normelor conduce la rândul ei la conformarea față de solicitările acestora, adică la promovarea unui comportament ghidat normativ. Pentru Jepperson (1991) există trei forme ale instituționalizării: - organizațiile formale; - regimurile; - cultura. Regimurile și cultura sunt tipuri de instituționalizare informal organizată. Regimurile se referă la instituționalizare într-un sistem central de autoritate - în reguli și sancțiuni explicit codificate - în absența unui aparat organizațional formal. Un sistem legal sau
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
din cauza fricii de sancțiuni. Internalizarea normelor conduce la rândul ei la conformarea față de solicitările acestora, adică la promovarea unui comportament ghidat normativ. Pentru Jepperson (1991) există trei forme ale instituționalizării: - organizațiile formale; - regimurile; - cultura. Regimurile și cultura sunt tipuri de instituționalizare informal organizată. Regimurile se referă la instituționalizare într-un sistem central de autoritate - în reguli și sancțiuni explicit codificate - în absența unui aparat organizațional formal. Un sistem legal sau constituțional poate funcționa ca regim în acest sens, dar la fel de bine
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
la rândul ei la conformarea față de solicitările acestora, adică la promovarea unui comportament ghidat normativ. Pentru Jepperson (1991) există trei forme ale instituționalizării: - organizațiile formale; - regimurile; - cultura. Regimurile și cultura sunt tipuri de instituționalizare informal organizată. Regimurile se referă la instituționalizare într-un sistem central de autoritate - în reguli și sancțiuni explicit codificate - în absența unui aparat organizațional formal. Un sistem legal sau constituțional poate funcționa ca regim în acest sens, dar la fel de bine poate funcționa o profesie sau un sindicat
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
Toate acestea au avut un impact semnificativ asupra (sub)dezvoltării sociale din perspectiva multiplicării aspectelor generatoare de subdezvoltare. Dificultatea agregării instituțiilor formale, coroborată cu precaritatea impactului celor informale, a condus la situația pe care o știm și care se perpetuează. Instituționalizare - Sergiu Gherghina Așa cum prezentul volum ilustrează, o multitudine de factori sunt relaționați cu dezvoltarea socială. Elaborat în domeniul științelor sociale, conceptul de instituționalizare (i.) are implicații atât la nivel teoretic, în studiile de specialitate, cât și la nivel practic, asupra
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cu precaritatea impactului celor informale, a condus la situația pe care o știm și care se perpetuează. Instituționalizare - Sergiu Gherghina Așa cum prezentul volum ilustrează, o multitudine de factori sunt relaționați cu dezvoltarea socială. Elaborat în domeniul științelor sociale, conceptul de instituționalizare (i.) are implicații atât la nivel teoretic, în studiile de specialitate, cât și la nivel practic, asupra dezvoltării sociale, dorind inițial să acopere sfera organizațională din mediul politic și administrativ, cu aplicabilitate în studiul partidelor, birocrațiilor, comportamentului și atitudinilor cetățenilor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
este, deseori, problematică. Analizei acestora îi urmează trecerea în revistă a definițiilor procesului studiat, nivelurile de analiză și componentele sale. Ultima secțiune prezintă implicațiile teoretice și practice ale acestui proces și necesitatea termenului în contextul analizei dezvoltării sociale. Bazele conceptualizării instituționalizării: instituții și organizații Fără a dori să ofer definiții ale instituțiilor, să explic funcțiile și importanța lor (vezi instituții), consider necesară discutarea acestui concept în contextul diferențierii sale de organizații și clarificării dimensiunilor de analiză a i. Urmând două abordări
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
abordări majore în literatura neoinstituțională, cea a alegerii raționale și cea sociologică, instituțiile sunt considerate fie roluri și reguli, fie organizații (reguli, interese, cultură și comportament). Diferențele conceptuale dintre organizație și instituție sunt extrem de folositoare în încercarea de definire a instituționalizării. O organizație este „un sistem coerent de activități coordonate, care se referă la un mecanism extensibil, și nu la un instrument rațional utilizat pentru îndeplinirea unui obiectiv”. Pe de altă parte, o instituție implică „un produs natural al nevoilor și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și normele pe care instituția a fost clădită și pe care trebuie perpetuată și ajustată. Ultimul, nivelul cultural-cognitiv, conține „concepțiile comune care constituie natura realității sociale și cadrele prin care este creat acest înțeles” (Scott, 2001, p. 57). Definiții ale instituționalizării și distincții analitice Simplificând și discutând la nivel general, viața unei organizații poate fi divizată în trei faze: geneza, i. și maturitatea (Panebianco, 1988, p. 19). Combinația factorilor organizaționali din perioada de geneză influențează atât gradul, cât și formele de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
-o drept „procesul prin care o organizație încorporează valorile și normele fondatorilor săi”. Concluzia ce rezultă în urma definițiilor menționate este că i. poate fi dihotomizată drept existentă sau non-existentă, ci este o chestiune ce ține de gradul de intensitate. Nivelul instituționalizării diferă din punct de vedere intern și extern de-a lungul mai multor dimensiuni. În acest sens, referindu-se specific la partidele politice, Randall și Svasand se concentrează asupra capacității organizaționale și a legitimității externe a acestora (Randall și Svasand
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
proces, primele referindu-se la dezvoltările proprii ale instituției, în timp ce ultimele fac referire la relaționarea instituției cu societatea în care se dezvoltă, incluzând alte instituții și direcțiile de dezvoltare pe care acestea din urmă le implică (vezi izomorfism instituțional). Importanța instituționalizării pentru dezvoltarea socială Sistemele politice și birocratice ale noilor democrații din ECE au întâmpinat și întâmpină dificultăți semnificative în construirea și menținerea unor instituții (reprezentative) stabile și puternice. I. are un impact mult mai mare la nivelul acestor state. Pentru
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
impunerea unor standarde instituționale pentru atingerea unor obiective (cazul criteriilor de la Copenhaga sau a celor 31 de capitole de negociere pentru aderarea României la UE). În plan teoretic, i. aduce trei mari avantaje pentru studierea dezvoltării sociale. În primul rând, instituționalizarea oferă un cadru de analiză alternativ pentru acțiunile membrilor unei sistem social în care au fost instituționalizate norme, valori și reguli. Astfel, comportamentul și dezvoltarea socială pot fi privite și analizate prin prisma unei logici a conformității (logic of appropriateness
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
fenomene sau procese. Astfel, studierea i. alegerilor corecte în România implică o analiză atentă a modalității de implementare a legilor conexe procesului electoral, o atenție sporită asupra nivelului de corupție a partidelor și o comparație cu statele vecine (gradul de instituționalizare este, de obicei, evaluat prin prisma raportării la un referent și în urma comparației cu alte situații similare, deseori în alt context). În plan empiric, importanța i. poate fi structurată în trei argumente diferite. Primul are și cel mai mare impact
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o încălcare a unei norme etice sau legale, este important să știm dacă această acțiune este un abuz excepțional sau un abuz normalizat, putând fi chiar, la limită, manifestarea unei norme alternative. Pentru a evalua gradul de generalizare și de instituționalizare a respectivului comportament scandalos, trebuie să examinăm informații precum: - frecvența cazurilor de încălcare a normei respective. Cu cât cazurile sunt mai dese, cu atât (paradoxal) avem motive să ne indignăm mai tare, tocmai pentru că aceasta indică o anumită normalizare a
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
necesară analizarea unui caz concret. În acest sens, consider importantă evoluția partidelor, organizații care reprezintă și agregă interesele cetățenilor, tranformându-le, prin diverse mecanisme, în propuneri de politici care influențează fundamental dezvoltarea socială. În același timp, este necesară relaționarea izomorfismului cu instituționalizarea, un alt concept esențial în dezvoltarea unei organizații. Unitatea de analiză pentru acest exemplu aplicat este România, iar perioada considerată este reprezentată de începutul tranziției (prăbușirea comunismului în 1989). O primă observație cu caracter general vizează faptul că instituționalizarea partidelor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
cu instituționalizarea, un alt concept esențial în dezvoltarea unei organizații. Unitatea de analiză pentru acest exemplu aplicat este România, iar perioada considerată este reprezentată de începutul tranziției (prăbușirea comunismului în 1989). O primă observație cu caracter general vizează faptul că instituționalizarea partidelor are loc într-un mediu instituțional competitiv, nu într-un vid instituțional sau într-un mediu în care argumentul tabula rasa funcționează (Kitschelt, 1992). Partidele nu sunt unicele organizații ce se instituționalizează, iar în acest sens pot fi identificați
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
nu sunt unicele organizații ce se instituționalizează, iar în acest sens pot fi identificați multipli competitori pentru acestea în cadrul unei societăți. Voi trece în revistă doar câteva pentru a ilustra complexitatea mediului de dezvoltare. Un prim factor este reprezentat de instituționalizarea legăturilor personale, construite pe prieteni și nepotism, cunoscute în România atât în perioada comunistă, cât și după. Un al doilea factor este instituția democrației directe, dăunătoare pentru partide prin prisma funcțiilor pe care acestea trebuie să le îndeplinească. Dacă instituționalizarea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
instituționalizarea legăturilor personale, construite pe prieteni și nepotism, cunoscute în România atât în perioada comunistă, cât și după. Un al doilea factor este instituția democrației directe, dăunătoare pentru partide prin prisma funcțiilor pe care acestea trebuie să le îndeplinească. Dacă instituționalizarea democrației directe atinge cote semnificative de dezvoltare la nivelul comunităților locale, importanța partidelor scade la acest nivel, iar influența și existența lor este afectată și la nivel central. Grupurile de interes și lobby reprezintă o altă instituție rivală partidelor sau
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
pentru o bună perioadă spectrul politic, deținând mijloacele și motivațiile menținerii și perpetuării legitimității. Unele dintre aceste instituții competitoare au o durată de existență mai îndelungată decât partidele create după prăbușirea comunismului (nepotismul, grupurile de interes) și există influențe în instituționalizarea partidelor datorită izomorfismului. Toate cele trei tipuri specificate anterior se regăsesc în acest proces: izomorfismul coercitiv prin presiunile formale și informale exercitate asupra partidelor de către alte organizații de care partidul este dependent (grupuri de interese ce finanțează) și de așteptările
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
actorilor din spațiul respectiv (Preuss, 2003). Salet și Faludi (2000), citați de Francesca Sartorio (2005), au identificat trei abordări actuale de bază ale acesteia: - instituțională, care favorizează două direcții: una orientată spre legitimizarea activității de planificare și alta orientată spre instituționalizare ca oportunitate pentru implementarea planurilor și proiectelor; - interactivă, orientată spre crearea legăturilor public-privat pentru a îmbunătăți performanțele planificării; - sociocrată, centrată pe incluziunea în societate. Etapele p.t. sunt aceleași ca în orice proces de planificare strategică: definirea problemelor (inclusiv diagnoza problemelor
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
identifică nivelul de trai al individului și nevoile individuale ale acestuia (crescând astfel nivelul de personalizare și adecvare a beneficiilor acordate). Serviciile de asistență socială pot fi acordate atât persoanelor care trăiesc în mediul lor natural, social, cât și prin instituționalizarea acestora - o formă de protecție ce impune condiții rezidențiale speciale. Sistemul de protecție socială este conceput ca un sistem de plase succesive, cu „ochiuri” din ce în ce mai mici. Piața asigură, până la un punct, bunăstarea individului. Însă atunci când individul se confruntă cu anumite
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de-al doilea război mondial, care s-a constituit într-o modalitate specifică de guvernare pe baza consensului social, prin îmbinarea eficienței sistemului economiei de piață cu solidaritatea socială și umanismul politicilor sociale redistributive (Preda, 2002c, p. 18). Gradul de instituționalizare a responsabilității statului față de bunăstarea cetățenilor diferențiază statele care practică doar politici sociale de cele care au dezvoltat un s.b. Dat fiind faptul că în termenul amintit ne vom referi cu precădere la spațiul statelor capitaliste dezvoltate, vom atribui
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
domeniu anterior neacoperit decât crearea unuia nou. În perioada postbelică - și cu precădere după sfârșitul „războiului rece” -, numărul OIG a crescut semnificativ, ajungând astăzi la peste 300 (Goldstein, Pevehouse, 2004, p. 256). De asemenea, am asistat la o tendință de instituționalizare a cooperării, care a dus la crearea unor OIG pe „scheletul” unor instituții internaționale preexistente: Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a înlocuit Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (CSCE) - sau, pentru a ne referi la o
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sistemică” și „deductivă”. Al treilea nivel de analiză (sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente, în funcție de autor și teoria îmbrățișată, structura sistemului (în special de către neorealiști), dinamica (procesele din sistem) și instituționalizarea sa (în special de către instituționaliștii neoliberali). Prin contrast cu nivelul precedent, al treilea orientează observația și explicația în direcția outside→in [lb. engl. „din afară în interior”], în sensul în care - în formularea lui Waltz - „statele nu acționează, ci reacționează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sunt democrații și economii de piață (nivelul doi), s-ar putea explica prin temerea ultimelor două față de consolidarea hegemoniei americane în sistem - o explicație așadar structurală, a cărei sursă se află la al treilea nivel de analiză. În sfârșit, variabila instituționalizarea sistemului internațional este considerată (în special de către adepții instituționalismului neoliberal) ca exercitând un impact major asupra relațiilor internaționale. Opus neorealiștilor, care consideră că statele rămân principalii actori ai sistemului, iar instituțiile ar fi cel mult o variabilă dependentă, o expresie
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]