2,850 matches
-
, Cristu S. (26.VIII.1858, București - 5.IX.1923, București), folclorist și publicist. A făcut școala primară la Câmpulung, unde tatăl său era institutor. În 1868 este trimis la București pentru a frecventat gimnaziul la Liceul „Matei Basarab”, dar după un an, murindu-i tatăl, se mută cu familia la Craiova, de unde era originară mama, și continuă aici liceul ca bursier. Încă din școală
NEGOESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288402_a_289731]
-
și al lui Petru Pistolea, țărani. A făcut liceul la Arad și la Timișoara (1962-1966), unde urmează și Facultatea de Filologie (1967-1972). Funcționează ca profesor de română și franceză în localitatea natală, iar din 2001 devine lector la Colegiul de Institutori din Caransebeș. Își ia doctoratul în filologie (2001) cu teza Augustin Buzura și structurile prozei generației ’60, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara. Precedat de o îndelungată activitate publicistică, debutul editorial al lui P. are loc târziu, cu eseul
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
, Mihai (29.IV.1909, Oltenița - 4.VIII.1994, Londra), poet și prozator. Este fiul Ecaterinei (n. Dinescu) și al lui Lazăr Niculescu, institutori. Urmează școala primară, al cărei director era chiar tatăl său, în orașul natal, după care, familia mutându-se la București, frecventează cursurile Liceului „Mihai Viteazul”. Va fi student, în paralel, la două facultăți ale Universității bucureștene, obținând licența în drept
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
PAPACOSTEA, Victor (21.I.1900, Viziru, j. Brăila - 20.VI.1962, București), comparatist. Este fiul Theophanei-Flora Papacostea (n. Tonu) și al lui Gușu Papacostea, institutori; clasicistul Cezar Papacostea este fratele său, iar Cornelia Papacostea-Danielopolu, comparatistă, îi este fiică. Urmează la București cursurile liceale, întrerupte un timp din cauza războiului, și secția de istorie-geografie din cadrul Facultății de Litere și Filosofie, unde îi are profesori pe N. Iorga
PAPACOSTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288664_a_289993]
-
, Cezar (11.XI.1886, Muloviște, azi în Republica Macedonia - 5.VII.1936, Brăila), clasicist. Este fiul Theophanei-Flora Papacostea (n. Tonu) și al lui Gușu Papacostea, institutori; comparatistul Victor Papacostea este fratele său. Urmează cursurile primare în comuna Viziru din județul Brăila, iar pe cele secundare la Brăila, luându-și bacalaureatul în 1905. Este licențiat al Facultății de Drept (1908) și al Facultății de Litere și Filosofie
PAPACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288666_a_289995]
-
că un raid efectuat în 1987 în campusul Universității California a provocat pagube în valoare de 3,5 milioane de dolari într-un centru veterinar. Se poate chiar și mai rău: dacă putem schița un zâmbet aflând că la Congresul Institutorilor pe tema pedepselor corporale controversa a fost într-atât de vie încât apărătorii non-violenței au ajuns să se ia la bătaie (Sandler, 1985/1989), vom fi de-a dreptul cutremurați citind programul ecologistului William Aiken, care-și orientează altruismul extrem
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Nicolae Burlan, cizmar. Cu o întrerupere de trei ani, când intră în armată (primind gradul de sergent), face liceul la Craiova (1892). Se înscrie, în București, la Facultatea de Litere și la Drept, luându-și licența în 1900. A fost institutor și director de școală la Zimnicea (1892-1894), copist-caligraf la Ministerul de Interne (unde ajunge șef de birou), corist la Opera din București, judecător la Hârșova, iar după ce, în 1901, se stabilește la Craiova, avocat, inspector financiar, funcționar de prefectură, profesor
BURLANESCU-ALIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285960_a_287289]
-
Buzași, învățător. Urmează Liceul „Ana Ipătescu” din Gherla (1956-1960) și Facultatea de Filologie din Cluj (1960-1965), după care este profesor de limba și literatura română la liceul din Blaj, iar din 1991 la Institutul Teologic Greco-Catolic și la Colegiul de Institutori al Universității „Școala Ardeleană”. Și-a luat doctoratul în științe filologice, în 1982, cu o teză intitulată Andrei Mureșanu. Viața și opera. Cercetător pasionat, riguros, documentat, practicând un pozitivism echilibrat în tot ceea ce a scris și publicat, de regulă despre
BUZASI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
, D. I. (8.IX.1888, Burdujeni-Suceava - ?), prozator și gazetar. Fiu al unui institutor din Dorohoi, A. a absolvit liceul, apoi a avut o perioadă de peregrinări, cu slujbe temporare, prin țară, când, din 1906, a și colaborat la câteva periodice. Din 1919, devine ziarist profesionist, odată cu numirea sa ca redactor la ziarul „Unirea
ATANASIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285484_a_286813]
-
într-un fel și nu mă trata ca pe o secretară, ci ca pe fiica lui. Mă proteja de soldații care încercau. Cam asta e. Am fost eliberată din serviciul militar după exact doi ani și am început colegiul de institutori imediat după aceea. I: Când te-ai hotărât să devii învățătoare? S: Cred că dintotdeauna, adică de foarte devreme - îmi aduc aminte cum optam pentru meseria asta ori de câte ori trebuia să completăm tot felul de chestionare privind „ce vrei să te
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
elevă extraordinară”. Acesta poate fi pentru care este dezamăgită de notele de la bacalaureat. În armată, trăiește experiența pionieratului: „Am întemeiat o nouă colonie într-o zonă pustie de la graniță, eram chiar primii care erau acolo”. Ca studentă la colegiul de institutori, din nou, este aleasă să-și desfășoare practica pedagogică la școala-model și e singura absolventă căreia i se oferă flori la ceremonia finală. Când se mută împreună cu soțul său într-o „clădire nouă, într-o zonă nouă, în curs de
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
acest lucru se datorează modestiei în limbaj sau atitudinii ei față de heterosexualitate nu putem ști precis. Sara îi vorbește intervievatoarei de dificultățile pe care le-a întâmpinat în atingerea acestui scop din cauza naturii profesiei - mai concret, fiindcă la colegiul de institutori și, mai târziu, în sânul corpului didactic din școala în care fusese repartizată erau numai femei. După trei ani într-un astfel de mediu, ea spune: Viața mea socială era, de asemenea, drastic limitată , pentru că nu vedeam decât învățătoare, iar
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
ale acestora, de a combina sau resemnifica inteligent module de conținuturi, de a reconfigura ansambluri curriculare oportune într-o situație sau alta, de a-i incita pe elevi pentru a veni cu partea lor de contribuție. Un bun profesor sau institutor va deține nu atât o competență asupra conținutului, cât asupra prezentării acelui conținut și prin recursul la suporturi adecvate în registre nimerite. 2.8. Noile tehnologii de informare și de comunicare (NTIC) și educația Noile tehnologii de informare și de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
care B. a iscălit toată viața. Înscris la Universitatea din Budapesta, este exclus deoarece militase pentru promovarea limbii române. Din motive naționale și confesionale, părăsește Ardealul și, din 1880, cu sprijinul lui T. Maiorescu, este profesor la Școala Normală de Institutori din București, iar între 1901 și 1912, la Liceul „Sf. Sava”. Următorii trei ani îi petrece la Turnu Severin, ca director al Școlii Normale. Condamnat la moarte de autoritățile germane de ocupație, pentru că admisese ca unul dintre elevi să tipărească
BORGOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
BALMUȘ, Constantin I. (25.V.1898, Murgeni, j. Vaslui - 13.VII.1957, Geneva), clasicist. Fiu al unui institutor, B. începe școala la Ivești, venind în 1909 la Liceul Internat din Iași, unde în acea vreme erau profesori G. Ibrăileanu, V. Bogrea, M. Carp, M. Jacotă, Calistrat Hogaș, Iorgu Iordan ș.a. Absolvind secția clasică, după război se înscrie la
BALMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
Elev, începe a colabora la gazetele locale („Paloda”, 1896-1899, „Vocea Tutovei”, 1898), folosind pseudonime ca Sorin, A. (și Alecu) De la Tutova sau Delatutova. E printre cei ce redactau aici, în 1898, săptămânalul „Aurora zionistă”. În preajma lui 1900, obține atestatul de institutor de limba română pentru școlile israelite; predă la Huși, scurt timp, apoi în urbea de origine, spre a se stabili ulterior la București. În capitală, a funcționat la școlile „Maria” și „Ronetti-Roman” (unde a deținut și postul de director). Ca
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
, Elie (1845, Crasna, j. Vaslui - 1912, București), folclorist. După școala primară și seminarul absolvit la Huși, urmează Academia din Iași (fosta Academie Mihăileană), Școala Normală de la Trei Ierarhi, iar după 1875, Facultatea de Litere la București. A fost institutor la Iași, timp în care i-a cunoscut pe Mihai Eminescu, Titu Maiorescu și Ion Creangă, iar între 1892 și 1895 a fost director la o școală primară din Focșani. A colaborat la „Timpul”, „Epoca”, „Columna lui Traian”, „Convorbiri literare
BAICAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285544_a_286873]
-
BĂJENARU, Grigore (13.II.1907, Brătulești-Cocioc, azi Periș, j. Ilfov - 5.II.1986, București), prozator. Este fiul Anei (n. Grigoriade) și al lui Ion Popescu-Băjenaru, institutor, publicist și autor de manuale școlare. B. încheie cursul primar la o școală din Ghencea, în București; frecventează apoi Liceul „Gh. Lazăr” luându-și bacalaureatul în 1926. Licențiat în filosofie și litere (1930), își susține doctoratul în 1938, la îndemnul
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
organizat de către societatea engleză ce administra calea ferată Constanța-Cernavodă și de către reprezentanții naționalităților din Dobrogea 413. La Tulcea, principalul centru administrativ al Dobrogei în 1878, s-a constituit un comitet format din notabili ai orașului, avându-l ca lider pe institutorul Constantin Andrian 414. Acest comitet a organizat festivitățile prilejuite de unirea Dobrogei cu România, beneficiind de sprijinul consulului Franței, Emile Langle, cel care a conceput planul de decorare a orașului în cinstea acestui eveniment. Astfel, au fost ridicate trei arcuri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
biserică ortodoxă. De asemenea, în anul 1882, a fost construită o clădire nouă ca sediu al primăriei. La sfârșitul secolului al XIX-lea, la Babadag existau două școli primare, una de băieți și alta de fete, fiecare cu câte doi institutori. În oraș mai erau o școală bulgară și una armeană 793. Populația orașului, în aceeași perioadă, era de 3 345 de locuitori, din care: 984 erau români, 1 108 bulgari, 368 turci, 258 evrei, 236 armeni, 103 greci, 104 ruși
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
După 1878 iaci slujea un preot ajutat de un cântăreț. De asemenea, la Măcin existau două geamii. În anul 1879 au fost înființate la Măcin două școli, una de fete și alta de băieți. Aici predau două institutoare și doi institutori. Măcinul era legat de vadul de la Ghecet printr-o șosea națională. Legătura cu orașul Isaccea se realiza printr-o șosea județeană. La sfârșitul secolului al XIX-lea, populația orașului Măcin era de 4 064 de locuitori, din care 2 615
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aflat pe malul sudic al fluviului, de Basarabia. Acesta se învecina spre sud, cu localitatea Balabancea, spre vest, cu Luncavița, iar spre est, cu Niculițel. În oraș existau două școli fondate în anul 1882. La școala de băieți erau 3 institutori, iar la școala de fete, două institutoare. În ultimii ani ai secolului al XIX-lea cele două școli erau frecventate de către 303 elevi 843. Existau două biserici ortodoxe, una dintre ele având hramul "Sf. Gheorghe", iar cealaltă cu hramul "Sf.
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
În aceste condiții, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în Hărșova existau peste 1 000 de clădiri de locuit. La Hârșova au fost înființate, după 1878, două școli primare, una de băieți și alta de fete. În cadrul acestora actvau un institutor și două institutoare 1114. Alături de cele două școli primare, în orașul Hârșova existau și două școli pentru copii turci din localitate. În ceea ce privește lăcașurile de cult, în orașul Hârșova existau două geamii și o biserică ortodoxă. Aceasta a fost construită de către
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ortodoxă din oraș avea hramul "Sf. Nicolae" și fusese construită în anul 1857. De asemenea, în localitate existau și două geamii. După 1878 la Hârșova au fost înființate o școală primară de băieți și alta de fete. Acestea aveau un institutor, respectiv două institutoare, și erau frecventate de 246 de copii. La sfârșitul secolului al XIX-lea "orașul a perdut caracterul oriental și tinde din zi în zi a deveni mai românesc. Stradele sunt largi, bine întreținute și iluminate. Pe malul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
autorităților, apel tuturor să se adune și să formeze un comitet pentru adunarea fondului necesar ridicării monumentului comemorativ al realipirii Dobrogei la patria mumă"2060. Publicația Alarma Dobrogei a apărut în perioada 12 iunie 1897 1 iulie 1898 din inițiativa institutorului Petru Georgescu. Editată la Galați, Alarma Dobrogei avea, în general, un ton critic la adresa prefectului județului Tulcea din acea perioadă, Ion Nenițescu. După cum se poate constata, în articolul citat, inițiativa prefectului județului Tulcea și a primarului orașului Tulcea pentru urgentarea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]