827 matches
-
modern de viață. Pe lângă creșterea marcată a conținutului de lipide în miocitele scheletice (46), recent s-a constatat în paralel și o creștere a ceramidei (1). Aceasta corelează cu creșterea AGL plasmatici și constituie suportul unui mecanism de inducere a insulinorezistenței, afectând fosforilarea unei proteine implicate în contracția musculară (1). Invers, o activitate musculară crescută induce modificări profunde asupra metabolsimului și morfologiei fibrelor musculare (59, 75). Este stimulată transcrierea unor gene șia supra sintezei de proteine pe calea activării PPAR ?
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
documentată ameliorarea sensibilității la insulină prin scăderea în greutate (53), prin scăderea AGL și a glicemiei à jeun. Aceste modificări diminuează răspunsul citokinic proinflamator (62, 88) și pot preveni mutațiile mitocondriale induse de hiperglicemia cronică (51). În timp ce efectele favorabile asupra insulinorezistenței au fost bine documentate de mai multe studii de prevenție, abordarea farmacologică a acestei tulburări este forțată de unii cercetători, care încearcă să descopere noi virtuți clasei medicamentaose aparținând glitazonelor (29, 58). Modestele efecte ale glitazonelor asupra valorilor glicemice au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
majore (71), redate după un consens comun - American Heart Association și American Diabetes Association, 2004 (Tabelul 6), cât și urmărirea periodică atentă, clinică și biologică, a acestor pacienți, pe de altă parte. Discuția de mai sus se referă la tratamentul insulinorezistenței, care reprezintă tulburarea comună din T2DM și sindromul dismetabolic. Acesta din urmă, însă, mai poate cuprinde o serie de pacienți la care tulburarea de glicoreglare nu a atins încă pragul diabetic (126 mg/dl pentru glicemia à jeun și 200
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
încă pragul diabetic (126 mg/dl pentru glicemia à jeun și 200 mg/dl pentru glicemia la 2h după o încărcare orală cu glucoză). Din punctul nostru de vedere, aproape toate cazurile de T2DM corespund criteriilor de includere în sindromul insulinorezistenței, realizând un fenotip obișnuit și ușor de identificat. 7. Particularități fenotipice la femeile cu diabet gestațional (DG) Heterogenitatea DG reiese chiar din definiția sa: “orice tip de intoleranță la glucide cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
fenotip obișnuit și ușor de identificat. 7. Particularități fenotipice la femeile cu diabet gestațional (DG) Heterogenitatea DG reiese chiar din definiția sa: “orice tip de intoleranță la glucide cu debut sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este caracterizată prin insulinorezistență și hiperinsulinemie adaptativă, secundare secreției de hormoni placentari diabetogeni. Diabetul gestațional apare în momentul în care activitatea β-secretorie pancreatică este insuficientă pentru a acoperi creșterea necesarului de insulină datorat insulinorezistenței și consumului energetic crescut necesar dezvoltării normale a unității feto-placentare
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
sau primă recunoaștere în timpul sarcinii”. Sarcina normală este caracterizată prin insulinorezistență și hiperinsulinemie adaptativă, secundare secreției de hormoni placentari diabetogeni. Diabetul gestațional apare în momentul în care activitatea β-secretorie pancreatică este insuficientă pentru a acoperi creșterea necesarului de insulină datorat insulinorezistenței și consumului energetic crescut necesar dezvoltării normale a unității feto-placentare. Una din caracteristicile comune tuturor subclaselor de DG este scăderea răspunsului insulinic secretor la administrarea de glucoză (5, 11, 13, 14, 45, 57). Subgrupul principal de gravide cu DG este
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
Insulinorezistența „obișnuită” și insulinorezistența „severă” 1. Definiție și semnificație Olefsky (27) definește insulinorezistența ca „o stare în care o concentrație anume a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal”. Această definiție este corectă în sensul că, teoretic, ea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
Insulinorezistența „obișnuită” și insulinorezistența „severă” 1. Definiție și semnificație Olefsky (27) definește insulinorezistența ca „o stare în care o concentrație anume a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal”. Această definiție este corectă în sensul că, teoretic, ea se referă la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
Insulinorezistența „obișnuită” și insulinorezistența „severă” 1. Definiție și semnificație Olefsky (27) definește insulinorezistența ca „o stare în care o concentrație anume a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal”. Această definiție este corectă în sensul că, teoretic, ea se referă la toate efectele biologice ale insulinei, nu numai la cele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
corectă în sensul că, teoretic, ea se referă la toate efectele biologice ale insulinei, nu numai la cele asupra metabolismului glucidic, dar și la cel lipidic și proteic; de asemenea, la funcțiile sale mitogene. Din păcate, în practică, termenul de insulinorezistență este definit numai prin prisma efectului insulinei asupra captării și utilizării glucozei în țesuturile periferice. De altfel, după cum se menționează în capitolele .... „Etiopatogenia T2DM” și ..... „Investigarea tulburarilor metabolice”, toate tehnicile de determinare ale insulinorezistenței periferice derivă din interpretarea matematică a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
Din păcate, în practică, termenul de insulinorezistență este definit numai prin prisma efectului insulinei asupra captării și utilizării glucozei în țesuturile periferice. De altfel, după cum se menționează în capitolele .... „Etiopatogenia T2DM” și ..... „Investigarea tulburarilor metabolice”, toate tehnicile de determinare ale insulinorezistenței periferice derivă din interpretarea matematică a raportului dintre valorile glicemiei și insulinemiei, determinate fie numai bazal (indicele HOMA-IR, de exemplu), fie după încărcarea orală sau i.v. cu glucoză. Se acceptă că standardul de aur al gradului insulinorezistenței este reprezentat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
determinare ale insulinorezistenței periferice derivă din interpretarea matematică a raportului dintre valorile glicemiei și insulinemiei, determinate fie numai bazal (indicele HOMA-IR, de exemplu), fie după încărcarea orală sau i.v. cu glucoză. Se acceptă că standardul de aur al gradului insulinorezistenței este reprezentat de tehnica „clampului euglicemic / hiperinsulinemic” (4, 10, 36). În cursul acestui test se determină cantitatea de glucoză perfuzată pentru a menține constant nivelul bazal al glucozei plasmatice, în condițiile perfuziei în paralel a unei cantități de insulină care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
apropiat. Deja se studiază cu insistență crescândă efectele insulinei asupra metabolsimului lipidic. S-a constatat, de exemplu, că pacienții cu T2DM au o rezistență crescută la efectele antilipolitice ale insulinei în țesutul adipos (2, 9, 26). Relația dintre AGL și insulinorezistență este tratată mai detaliat în alte capitole (.....„Celula β”, ....„Celula musculară”, .....„Metabolismul lipidic”, .....„Patogenia T2DM”). Menționăm numai că studiul metabolismului AGL în T2DM este deficitar în raport cu studiul metabolismului glucozei. Nu se știe, de exemplu, dacă AGL crescuți, atât postprandial cât
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
parte a lor provenind din țesutul adipos subcutanat, chiar și atunci când obezitatea este de tip „abdominal”. Adipozitatea hepatică („ficatul gras”) pare a corela mai bine cu cantitatea de lipide din alimentație, decât cu depozitele de lipide endogene (34). Noțiunea de insulinorezistență a fost strâns legată de funcția receptorului insulinic. Această „moleculă fundamentală” a organismului este descrisă într-un capitol separat (..... „Insulina și receptorul insulinic”). Menționăm aici numai conceptul de „menajare” a receptorilor insulinici. Acești receptori se găsesc într-un număr mult
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
de insulină) se face la întâmplare (27). Atunci când oricare dintre receptori vor realiza o ocupare de 10-20%, efectele metabolice vor fi maximale. Supradimensionarea numărului receptorilor, față de nevoia înregistrată la un moment dat, reprezintă un mijloc de prevenire a unei eventuale insulinorezistențe datorită unui număr insuficient de receptori. O asemenea tulburare se întâlnește în practica medicală, dar, din fericire, este rară (lipodistrofia generalizată, de exemplu, sau alte forme de insulinorezistență extremă). Chiar și în aceste situații, numărul receptorilor insulinici celulari trebuie să
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
la un moment dat, reprezintă un mijloc de prevenire a unei eventuale insulinorezistențe datorită unui număr insuficient de receptori. O asemenea tulburare se întâlnește în practica medicală, dar, din fericire, este rară (lipodistrofia generalizată, de exemplu, sau alte forme de insulinorezistență extremă). Chiar și în aceste situații, numărul receptorilor insulinici celulari trebuie să fie sub 10-20% din numărul obișnuit, cu condiția ca funcția acestor receptori restanți să fie normală. Olefsky și Kruszynska (27) fac distincția necesară între insulinorezistența de tip receptor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
alte forme de insulinorezistență extremă). Chiar și în aceste situații, numărul receptorilor insulinici celulari trebuie să fie sub 10-20% din numărul obișnuit, cu condiția ca funcția acestor receptori restanți să fie normală. Olefsky și Kruszynska (27) fac distincția necesară între insulinorezistența de tip receptor și cea de tip postreceptor (fig. 1). Insulinorezistența postreceptor se referă la situațiile în care un defect funcțional apare pe căile intracelulare activate după legarea insulinei normale de un receptor normal. Este vorba de alterarea uneia din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
receptorilor insulinici celulari trebuie să fie sub 10-20% din numărul obișnuit, cu condiția ca funcția acestor receptori restanți să fie normală. Olefsky și Kruszynska (27) fac distincția necesară între insulinorezistența de tip receptor și cea de tip postreceptor (fig. 1). Insulinorezistența postreceptor se referă la situațiile în care un defect funcțional apare pe căile intracelulare activate după legarea insulinei normale de un receptor normal. Este vorba de alterarea uneia din proteinele funcționale intracelulare, precum transportorii de glucoză sau unele enzime importante
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
un receptor normal. Este vorba de alterarea uneia din proteinele funcționale intracelulare, precum transportorii de glucoză sau unele enzime importante pentru desfășurarea căilor metabolice. Asemenea defecte nu pot fi corectate prin creșterea concentrației plasmatice de insulină (tratament cu insulină). 2. Insulinorezistența „obișnuită” Insulinorezistența pare a fi o tulburare mult mai frecventă decât se credea odinioară. Datele noastre preliminarii obținute în studiul Urziceni, în care am analizat gradul insulinorezistenței periferice prin calcularea indicelui HOMA-IR (rezultat din glicemia și insulinemia à jeun), au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
normal. Este vorba de alterarea uneia din proteinele funcționale intracelulare, precum transportorii de glucoză sau unele enzime importante pentru desfășurarea căilor metabolice. Asemenea defecte nu pot fi corectate prin creșterea concentrației plasmatice de insulină (tratament cu insulină). 2. Insulinorezistența „obișnuită” Insulinorezistența pare a fi o tulburare mult mai frecventă decât se credea odinioară. Datele noastre preliminarii obținute în studiul Urziceni, în care am analizat gradul insulinorezistenței periferice prin calcularea indicelui HOMA-IR (rezultat din glicemia și insulinemia à jeun), au condus la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
pot fi corectate prin creșterea concentrației plasmatice de insulină (tratament cu insulină). 2. Insulinorezistența „obișnuită” Insulinorezistența pare a fi o tulburare mult mai frecventă decât se credea odinioară. Datele noastre preliminarii obținute în studiul Urziceni, în care am analizat gradul insulinorezistenței periferice prin calcularea indicelui HOMA-IR (rezultat din glicemia și insulinemia à jeun), au condus la concluzia că, ținând cont de creșterea frecvenței excesului ponderal, a dislipidemiei și a hipertensiunii arteriale în populația adultă, ~ 2/3 din această populație se găsește
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
rezultat din glicemia și insulinemia à jeun), au condus la concluzia că, ținând cont de creșterea frecvenței excesului ponderal, a dislipidemiei și a hipertensiunii arteriale în populația adultă, ~ 2/3 din această populație se găsește la dreapta mediei teoretice a insulinorezistenței (Fig. 2). Cele mai importante entități clinice în care insulinorezistența joacă un rol important sunt: sindromul dismetabolic (denumit și „sindromul insulinorezistenței”), care afectează ~ 60% din populația generală adultă; excesul ponderal și obezitatea, care se întâlnește în 40-50% din populația adultă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
concluzia că, ținând cont de creșterea frecvenței excesului ponderal, a dislipidemiei și a hipertensiunii arteriale în populația adultă, ~ 2/3 din această populație se găsește la dreapta mediei teoretice a insulinorezistenței (Fig. 2). Cele mai importante entități clinice în care insulinorezistența joacă un rol important sunt: sindromul dismetabolic (denumit și „sindromul insulinorezistenței”), care afectează ~ 60% din populația generală adultă; excesul ponderal și obezitatea, care se întâlnește în 40-50% din populația adultă (dar care se asociază cu insulinorezistența numai în ~ 30-40% din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
și a hipertensiunii arteriale în populația adultă, ~ 2/3 din această populație se găsește la dreapta mediei teoretice a insulinorezistenței (Fig. 2). Cele mai importante entități clinice în care insulinorezistența joacă un rol important sunt: sindromul dismetabolic (denumit și „sindromul insulinorezistenței”), care afectează ~ 60% din populația generală adultă; excesul ponderal și obezitatea, care se întâlnește în 40-50% din populația adultă (dar care se asociază cu insulinorezistența numai în ~ 30-40% din cazuri, o parte din supraponderali și obezi nefiind, cel puțin inițial
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
entități clinice în care insulinorezistența joacă un rol important sunt: sindromul dismetabolic (denumit și „sindromul insulinorezistenței”), care afectează ~ 60% din populația generală adultă; excesul ponderal și obezitatea, care se întâlnește în 40-50% din populația adultă (dar care se asociază cu insulinorezistența numai în ~ 30-40% din cazuri, o parte din supraponderali și obezi nefiind, cel puțin inițial, insulinorezistenți); tipul 2 de diabet; unele forme de dislipidemie și hipertensiunea arterială esențială (14). O clasificare a defectelor cauzatoare de insulinorezistență este redată în tabelul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]