834 matches
-
dozele se reajustează frecvent, în funcție de valorile glicemiilor și ale HbA1c. Biguanidele sunt în general contraindicate la pacienții dializați din cauza riscului de acidoză severă, cu componentă lactică; din acest motiv, la pacienții cu T2DM obez, la care factorul patogenetic esențial este insulinorezistența periferică, se preferă administrarea glitazonelor (rosiglitazona, pioglitazona). 5.4.3. Terapia nutrițională și prescripția dietetică a pacienților diabetici dializați Pacienții diabetici dializați, indiferent de metoda de dializă, prezintă un risc crescut de denutriție calorică, dar și (mai ales) proteică. Principalii
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
de asociere a unor afecțiuni endocrine care să contribuie la lipsa capacității lor de recuperare. Astfel, copiii SGA asociază mai frecvent deficit parțial de secreție a GH sau insenzitivitate la acțiunea GH sau IGF-I, adrenarhă precoce, hiperandrogenism ovarian și insulinorezistență, precum și un puseu de creștere pubertar mai aplatizat. Nu doar afecțiunile endocrinologice care ar putea avea un impact asupra dezvoltării staturale ulterioare a acestor copii sunt mai frecvente, dar copiii cu IUGR au și o incidență mai mare a diabetului
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
endocrinologul Harvey Cushing). Glucocorticoizii au un efect catabolic, determinând mobilizarea energiei din rezervele proteice și lipidice, însoțită de topirea țesutului adipos și a masei musculare, evidentă la nivelul membrelor superioare și inferioare, care vor suferi de amiotrofie . Deoarece glucocorticoizii determină insulinorezistență, nivelul insulinei pacienților cu sindrom Cushing va fi invariabil crescut . Glucocorticoizii acționează preponderent asupra țesutului adipos periferic, de la nivelul membrelor. țesutul adipos centripet (faciotroncular) are capacitatea de a activa local cortizonul în cortizol sub acțiunea unei enzime specifice, 11 beta
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
coapse și în regiunea axilară. Colagenul pereților vasculari fiind și el afectat, apare o fragilizare vasculară particulară însoțită de extravazări sanguine, ceea ce determină apariția unei tente roșietice a vergeturilor nou-formate. Fragilitatea vasculară predispune la apariția de echimoze la traumatisme minime . Insulinorezistența glucocorticoid indusă se poate agrava prin apariția diabetului zaharat franc în 15% din cazuri . Apărarea imunitară este inhibată în hipercorticism, fapt ce facilitează apariția de infecții . Adesea, pacienții cu sindrom Cushing suferă de infecții cutanate și în sfera genitală, din cauza
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
tratate cu GH purificat din hipofiză de cadavru, este inexistent dacă se utilizează hormon de creștere biosintetic. Efectele secundare ale terapiei cu rGH sunt, de cele mai multe ori, minore și apar doar în condiții de supradozare . Se cunoaște că GH determină insulinorezistență, având un efect diabetogen în acromegalie. Administrarea rGH în doze eficace pentru stimularea creșterii, chiar dacă va scădea temporar sensibilitatea la insulină, nu va influența metabolismul glucidic. Mai mult, terapia cu rGH este utilizată în sindromul Prader Willi pentru optimizarea compoziției
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
diabetogen în acromegalie. Administrarea rGH în doze eficace pentru stimularea creșterii, chiar dacă va scădea temporar sensibilitatea la insulină, nu va influența metabolismul glucidic. Mai mult, terapia cu rGH este utilizată în sindromul Prader Willi pentru optimizarea compoziției corporale și scăderea insulinorezistenței, precum și a riscului de diabet zaharat . Terapia cu rGH crește reabsorbția renală de sodiu și apă. Acest efect are însă rareori o expresie clinică evidentă de retenție hidrosalină, exprimată mai ales prin dureri articulare. La pacientele cu sindrom Turner, terapia
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
mai mari decât cele utilizate în nanismul hipofizar, riscurile asociate terapiei au incidență redusă, comparabilă cu cea întâlnită în terapia GHD . Terapia nu influențează prognosticul malformațiilor cardiace sau de altă natură, nici valorile tensionale. Chiar dacă terapia e tranzitoriu însoțită de insulinorezistență, pe durată lungă nu crește riscul instalării diabetului zaharat, chiar dacă acești pacienți au un risc de dismetabolism glucidic mai mare decât în cazul populației generale . c. Sindromul Prader Willi Acest sindrom este caracterizat, așa cum am menționat în capitolul respectiv, de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
hiperglicemiant al GH la o persoană de risc. în plus, față de efectul benefic asupra taliei finale, terapia cu rGH optimizează compoziția corporală la acești copii, scăzând cantitatea de țesut adipos și crescând masa musculară. Tratamentul ameliorează performanța motorie și scade insulinorezistența și riscul de diabet zaharat . d. Retardul de creștere intrauterină întârzierea de creștere intrauterină poate reflecta, în puține cazuri, existența unei tulburări de creștere subtile, dar care poate persista și în viața postnatală; restul copiilor născuți cu talie mică vor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
toracice, osteoporoză în caz de hipogonadism asociat), cardiovasculare (cardiomegalie cu insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială), respiratorii (emfizem pulmonar, obstrucție respiratorie superioară cu apnee de somn și risc de moarte subită), digestive (risc crescut de polipoză colonică și cancer de colon), metabolice (insulinorezistență și diabet zaharat, hipertrigliceridemie, hipercalciurie cu risc crescut de litiază renală), endocrinologice (insuficiență corticotropă, tireotropă, gonadotropă), sindrom tumoral hipofizar (cefalee în cască, rebelă la tratament, tulburări de vedere prin compresia chiasmei optice, fenomene ischemice și de paralizie a nervilor oculomotori
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
creștere și a androgenilor determină scăderea masei slabe a organismului, în timp ce creșterea prolactinei duce la creșterea masei grase (3). La rândul său, creșterea masei grase, mai ales cu dispunere intraabdominală, alături de scăderea activității fizice, explică prevalența crescută la vârstnici a insulinorezistenței, hipertensiunii arteriale (HTA), dislipidemiei și a bolii aterosclerotice. Consecințele scăderii masei musculare (sarcopenie) pot fi dramatice, putându-se ajunge la imposibilitatea deplasării și a menținerii echilibrului (cu risc crescut de cădere și de fracturi, mai ales în condițiile în care
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
52.3.2. Scăderea rezistenței la insulină După cum s-a arătat anterior, rezistența crescută la acțiunea insulinei este unul dintre factorii prin care obezitatea duce la creșterea TA. Rezistența la insulină se întâlnește însă și la 25-50% dintre hipertensivii non-obezi. Insulinorezistența se asociază cu tulburări de coagulare (cu risc crescut de tromboze) și cu creșterea sensibilității la sare (atât la normo-, cât și la hipertensivi). Există mai multe mecanisme prin care insulinorezistența poate determina creșterea TA: efectul antinatriuretic al insulinei, creșterea
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
se întâlnește însă și la 25-50% dintre hipertensivii non-obezi. Insulinorezistența se asociază cu tulburări de coagulare (cu risc crescut de tromboze) și cu creșterea sensibilității la sare (atât la normo-, cât și la hipertensivi). Există mai multe mecanisme prin care insulinorezistența poate determina creșterea TA: efectul antinatriuretic al insulinei, creșterea activității sistemului nervos simpatic, vasoconstricția mediată de noradrenalină și de angiotensină, afectarea vasodilatației dependente de endoteliu, stimularea de către insulină a proliferării celulelor musculare netede vasculare. Factorii nutriționali pot influența rezistența la
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
de către insulină a proliferării celulelor musculare netede vasculare. Factorii nutriționali pot influența rezistența la insulină: cerealele integrale, fructele, legumele, produsele lactate degresate, alimentele care conțin magneziu, calciu, fibre alimentare, acizi grași omega-3, precum și cele cu indice glicemic redus determină scăderea insulinorezistenței, în timp ce grăsimile saturate, sarea sau alcoolul (> 30 g/zi) duc la creșterea rezistenței la insulină. 52.3.3. Exercițiile fizice Mai ales cele de tip aerobic, ajută la scăderea TA atât prin efect direct, cât și prin scăderea ponderală pe
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
scurt hiperinsulinemie fără hiperglicemie sau modificări semnificative ale lipidelor plasmatice iar prelungirea perfuziei a antrenat hiperglicemie a jeun, hiperinsulinism și creșterea concentrației acizilor grași liberi (14); - clampul hiperglicemic cu perfuzie continuă de GH timp de 14 ore sugerează că situs-ul insulinorezistenței este ficatul (17). Indiferent de protocolul propus studiile au evidențiat că expunerea continuă sau dozele farmacologice de GH antrenează alterări ale metabolismului glucidic și ale utilizării lipidelor. Secreția excesivă de GH în acromegalie induce insulinorezistență și toleranță alterată la glucoză
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
14 ore sugerează că situs-ul insulinorezistenței este ficatul (17). Indiferent de protocolul propus studiile au evidențiat că expunerea continuă sau dozele farmacologice de GH antrenează alterări ale metabolismului glucidic și ale utilizării lipidelor. Secreția excesivă de GH în acromegalie induce insulinorezistență și toleranță alterată la glucoză în 29-45% din cazuri și diabet zaharat în 10-20% din cazuri. Riscul apariției diabetului zaharat este corelat cu nivelul GH-ului dar fenotipul HLA, antecedentele familiale de diabet și durata acromegaliei nu par să-i
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
la glucoză. Într-un studiu efectuat pe 26 de pacienți cu prolactinom toleranța inadecvată la glucoză și hiperinsulinismul au fost semnificativ crescute comparativ cu lotul martor, și s-au ameliorat în urma tratamentului cu bromocriptină. Mecanismul prin care prolactina poate induce insulinorezistență și hiperinsulinism nu este cunoscut (12). II. AFECȚIUNILE TIROIDIENE Hormonii tiroidieni stimulează toate etapele metabolismului hidraților de carbon și lipidelor. Acțiunea lor poate fi directă sau secundară modulării efectelor altor hormoni (insulină, epinefrină, GH, glucocorticoizi, glucagon). La nivelul metabolismului glucidic
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
în etiologia T2DM. Numeroase studii sugerează că homeostazia glucozei este rezultatul reglării sinergice de către T3 și insulină a transcripției genelor implicate în metabolismul glucidic și lipidic. Deficitul cronic de triiodotironină ar fi responsabil de alterări metabolice caracteristice diabetului zaharat, respectiv: insulinorezistență, hiperinsulinemie, hipertrigliceridemie, obezitate centrală (11). În practică, diabetul este asociat relativ frecvent cu hipo- sau hipertiroidia. Hipertiroidia agravează un diabet preexistent prin creșterea degradării insulinei și accelerarea gluconeogenezei. La rândul său, diabetul zaharat dezechilibrat îngreunează diagnosticarea hipertiroidiei printr-o falsă
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
afecțiunii, eforturile actuale sunt concertate în vederea stabilirii dacă medicația imunosupresivă sau imunomodulatoare poate preveni sau stopa procesele distructive (22). Diabetul zaharat este asociat afecțiunilor endocrine și în cadrul altor sindroame poliglandulare autoimune, întâlnite cu o frecvență mult mai scăzută, respectiv: - Sindromul insulinorezistenței tip B este determinat de prezența anticorpilor antireceptor insulinic. O treime din pacienți prezintă asociat suferințe autoimune ca lupusul eritematos sistemic, afecțiuni tiroidiene autoimune. Deși valorile glicemiei sunt crescute secundar insulinorezistenței extreme, cetoacidoza nu este caracteristică; pacienții pot prezenta remisii
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
întâlnite cu o frecvență mult mai scăzută, respectiv: - Sindromul insulinorezistenței tip B este determinat de prezența anticorpilor antireceptor insulinic. O treime din pacienți prezintă asociat suferințe autoimune ca lupusul eritematos sistemic, afecțiuni tiroidiene autoimune. Deși valorile glicemiei sunt crescute secundar insulinorezistenței extreme, cetoacidoza nu este caracteristică; pacienții pot prezenta remisii spontane și hipoglicemii severe (secundar efectelor insulin-like ale anticorpilor antireceptor insulinic, efecte demonstrate in vitro). - Sindromul POEMS cuprinde diabet zaharat, insuficiență gonadală primară, neuropatie senzitivă și motorie, leziuni osoase, hiperpigmentare. - Sindromul
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
a dezvolta boli autoimune poate asocia dezordini cromozomiale (22). III. TULBURĂRILE METABOLISMULUI CALCIULUI ȘI FOSFORULUI Hiperinsulinemia a fost descrisă în hiperparatiroidismul primar, asociată cu valoarea calcemiei; hipofosfatemia la rândul ei poate induce alterarea sensibilității la insulină și deci contribui la insulinorezistența din hiperparatiroidismul primar. În hiperparatiroidismul secundar nu s-a evidențiat un efect direct al parathormonului asupra secreției de insulină și toleranței la glucoză (12). IV. AFECTIUNI ALE GLANDELOR SUPRARENALE SINDROMUL CUSHING Sindromul Cushing ca termen generic reprezintă totalitatea tulburărilor clinice
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
Fosforilarea concomitentă a reziduurilor serinei citocromului P450c17 antrenează creșterea activității enzimei și secundar creșterea sintezei de hormoni androgeni. Prezența citocromului P450c17 la nivelul ovarelor și glandelor suprarenale ar explica astfel creșterea sintezei androstendionului, testosteronului, dihidroepiandrosteronului (DHA) și DHA sulfat. Consecințele insulinorezistenței Hiperinsulinismul reprezintă răspunsul compensator al celulelor β pancreatice la rezistența la insulină. Declinul secreției pancreatice antrenează alterarea toleranței la glucoză și ulterior apariția diabetului zaharat tip II. 20 - 40% din pacientele obeze cu SOPV prezintă alterarea toleranței la glucoză. Studiile
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
ulterior apariția diabetului zaharat tip II. 20 - 40% din pacientele obeze cu SOPV prezintă alterarea toleranței la glucoză. Studiile pe termen lung au evidențiat creșterea incidenței diabetului zaharat tip II la pacientele cu SOPV (7). Deoarece sarcina este asociată cu insulinorezistența, este posibilă creșterea incidenței diabetului gestațional la femeile cu SOPV (13). Hiperinsulinismul crește riscul cardiovascular prin acțiune aterogenică directă și indirect prin alterarea profilului lipoproteic. Insulinorezistența pare să fie un factor de risc cu implicații mai puternice decât excesul de
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
diabetului zaharat tip II la pacientele cu SOPV (7). Deoarece sarcina este asociată cu insulinorezistența, este posibilă creșterea incidenței diabetului gestațional la femeile cu SOPV (13). Hiperinsulinismul crește riscul cardiovascular prin acțiune aterogenică directă și indirect prin alterarea profilului lipoproteic. Insulinorezistența pare să fie un factor de risc cu implicații mai puternice decât excesul de hormoni androgeni în alterarea homeostaziei lipidice la aceste paciente (21). Profilul lipidic la pacientele cu SOPV este caracterizat de creșterea acizilor grași liberi, a trigliceridelor, LDL
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
crește secreția hipofizară de LH, antrenând secundar creșterea sintezei de hormoni androgeni (23). Considerații terapeutice Dieta hipocalorică Prezența obezității la 50% din pacientele cu SOPV are consecințe negative asupra tuturor modalităților terapeutice. Scăderea în greutate la pacientele obeze antrenează reducerea insulinorezistenței și hiperinsulinismului. Ameliorarea parametrilor metabolici survine după 4 - 12 săptămâni de restricție calorică. În paralel cu scăderea în greutate studiile au evidențiat reducerea valorilor serice ale insulinei, IGF - I și testosteronului liber și creșterea valorilor SHBG și IGFBP - 1. Scăderea
Tratat de diabet Paulescu by Rucsandra Dănciulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92223_a_92718]
-
fumează, și RR este riscul relativ de cancer pancreatic al fumătorilor comparativ cu al nefumătorilor. Astfel dacă proporția fumătorilor este 30-35% și RR 2, riscul estimativ va fi aproximativ 25% [170]. În plus, fumătorii tind să aibă mult mai frecvent insulinorezistență decât nefumătorii și o insulinemie mai mare decât aceștia din urmă,indiferent dacă sunt sau nu obezi, acest lucru putând fi o altă verigă posibilă a lanțului patogenetic prin care fumatul determină cancer pancreatic [171]. Activitatea fizică și dieta Dieta
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Marcel Tanţău () [Corola-publishinghouse/Science/92183_a_92678]