2,101 matches
-
au ocupat loc lângă ferestre. Căldura era insuportabilă și toți s-au dezbrăcat. Emoția a crescut și În scurt timp, deținuții au fost cuprinși un sentiment de neliniște, o senzație de sufocare, și orice mișcare a unui vecin a devenit insuportabilă, deoarece fiecare radia o căldură ca de cuptor supraîncălzit. Cei care nu reușiseră să se apropie de fereastră i-au călcat În picioare pe ceilalți, lovind fără discernământ. Această densă masă umană nu s-a comportat În mod unitar: doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
magistratul sublocotenent Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" pentru a mai scăpa puțin de răspundere 105. Din depărtare puteau fi văzuți sute de români care Începuseră să se adune la o distanță sigură de tren, atât din cauza interdicției, cât și a duhorii insuportabile. Evreilor localnici li s-a interzis ieșirea din case, În afara câtorva zeci de tineri care au fost scoși noaptea din case pentru a săpa două gropi comune. Toți erau nervoși din cauza mirosului - țipetele după apă aproape că nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
În condiții grele și sub presiune permanentă: „Eram zoriți de la Iași de către prefectul sau militarii de acolo să terminăm cât mai repede scoaterea morților”. Și el a suferit din cauza mirosului din gară, „din cauza atmosferei foarte grele” de la cimitir (adică mirosul insuportabil al cadavrelor În descompunere) - și, În plus, se Învârteau prin târg „nemți și soldați români beți”138 (de fapt, era vorba, numai de soldați români). Coordonarea Între sosirea camioanelor și Încărcarea cadavrelor nu a funcționat cum trebuie. De-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
El trăiește pentru că, din punctul de vedere al autorităților, era mort. Dacă ar fi observat că mai trăiește, ar fi fost omorât 183. Sărbătoarea prin jaf a țiganilor mobilizați să ajute la Îngropare nu a durat mult. Munca a devenit insuportabilă și nerentabilă. Vasile Mandache XE "Mandache, Vasile" și alți țigani au fost luați de acasă de către gardianul Tănase, care le-a spus că „din ordinul autorităților trebuie să ieșim la corvată”. La cimitir, un alt țigan i-a văzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
șadă pe iarbă: „M-am dus la ei, i-am mângâiat fiindcă erau Înspăimântați de spectacol - ba se temeau că la terminarea transportului de cadavre Îi va Împușca și pe ei”229. S-a apropiat de groapa comună, În ciuda mirosului insuportabil. Deodată a auzit din groapă pe cineva care striga „mor, mor”, și cerut tinerilor evrei să-l scoată pe muribund. Dar le-a fost frică: „Are să zică că noi furăm morți și ne Împușcă”. Atunci s-a adresat responsabilului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
un timp În stația Săbăoani XE "Săbăoani" , la circa 10 km de Mircești XE "Mircești" , a continuat spre Roman XE "Roman" alți 15 km, dar nu i s-a permis să intre În gară deoarece răspândea un miros de putreziciune insuportabil, iar la Roman staționa deja un tren cu numele de cod „Patria” - Marele Cartier General pe roți și vagonul personal al lui Antonescu XE "Antonescu, Ion" . Marele Cartier General a ordonat Înapoierea trenului la Săbăoani XE "Săbăoani" , unde au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cereau apă”6. Și evreul Moșe Herșcovici XE "Herșcovici, Moșe" a folosit exact aceleași cuvinte pentru a descrie situația lui: „Până la Mircești XE "Mircești" nu am avut nici apă și nici aer”7. Expresia „lipsă de aer” descrie o situație insuportabilă - nu este o figură de stil. Aglomerarea reînnoită a evreilor slăbiți În vagoane În număr de câte o sută și chiar mai mult a provocat din nou fenomenele petrecute după Închiderea ușilor la Iași și deplasările inutile În direcția Târgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Gherasim XE "Gherasim, Spiru (locotenent-colonel)" a Încercat să accentueze În depoziția sa cât de răi și duri au fost acei germani care serveau cafeaua și mâncau pâine cu unt În timp ce lângă ei staționa un tren răspândind o duhoare de moarte insuportabilă. „A fost o asemenea tragedie Încât zguduia sufletul cel mai tare”38, a adăugat el - și de aici se subînțelege că germanii nu erau umani. Dar trenul și moartea din interiorul lui au fost o creație românească, sub escorta soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
În contact cu aerul curat care a pătruns În vagoane după deschiderea ușilor. În cele 12 ore În care vagoanele au fost aproape ermetic Închise, căldura crescuse În asemenea măsură, Încât cadavrele au Început să se descompună, iar duhoarea era insuportabilă. Unul dintre supraviețuitori a descris năvala asupra apei dintr-o băltoacă În clipa În care primii evrei au coborât din vagoane și contrastul enorm Între cele două tabere aflate față În față: de o parte evrei bătuți și Însetați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
fugă? hainele pătate de sânge, fecale și urină să nu fie furate? ori poate locul În care se petrecea oroarea În sine spre a nu fi dezvăluit publicului? Însă mai mult decât orice, câmpia morții era Învăluită Într-o duhoare insuportabilă de cadavre În descompunere, sub soarele arzător din toiul verii, care ilustra mai mult decât orice semnificația acestui Holocaust XE "Holocaust" manual balcanic - pe care românii puteau să-l breveteze, cu pogromurile de la Iași, de pe câmpiile Basarabiei XE "Basarabiei" și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
iulie să Încarce cadavre și să le transporte, Încet-Încet, pe strada principală a târgului, populată mai ales de evrei, spre cimitirul evreiesc. Dar numărul lor depășea capacitatea de transport a căruțelor, așa Încât toată zona s-a umplut cu o duhoare insuportabilă - iar când cineva se apropia de un morman de cadavre, se ridicau În aer valuri de muște care năvăliseră pe carnea putredă. Comandantul garnizoanei, Constantin Iacob XE "Iacob, Constantin" , a pretins (În 1945) că „sub Îngrijirea Comunității evreilor au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și hibiscus, pe care, așa cum se cuvine, l-am și ales. În final, a fost chiar bun, deși era roz. De luni până joi, piața Camden și Împrejurimile sale nu erau peste măsură de aglomerate - doar În weekend Înghesuiala devenea insuportabilă. Erau destule mese libere la cafenea, iar fata care se sprijinea În spatele tejghelei purta pe chip expresia inconfundabilă a studentului străin plictisit, care avea să-i spună șefului să-și găsească pe altcineva pentru slujba asta de rahat de Îndată ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Tom privi în jur, alergă înainte și înapoi. Se afla pe un imens spațiu plan, în care erau înfipte o serie de uriașe țevi argintii-aurite, ca niște stâlpi. Podeaua de beton se închidea etanș în jurul lor. Țevile degajau o căldură insuportabilă, și Tom se feri să le atingă. Își continuă investigația, așteptându-se să descopere o galerie sau un pod, o arcadă, de pe care să poată privi dedesubt sau de pe care, eventual, să se lase până jos, la stânci, ca să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prin atmosfera încărcată a giganticului cilindru care șuiera și trepida ca o rachetă gata să fie lansată în spațiu. Se uită în jos, așteptându-se parcă să vadă că ceva se schimbase, dar totul arăta ca și înainte, în iluminația insuportabilă care-i frigea ochii. Oare își imagina numai, sau temperatura creștea întruna? Își înălță privirile spre cel mai apropiat punct al nivelului de deasupra lui, barele ușoare dintre trepte, ca niște mici cabluri de metal suspendate în aer. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
timp, acestuia, lichidul și zațul fierbinți, din zona prohabului, direct cu mâneca hainei-pardesiu. Reîntors în matcă, Fratele se înfrânează pierit din zbierat și se uită cu o expresie hăituită la scundac, ca și când l-ar fi revăzut după o îndelungată și insuportabilă absență. Îndurerat, testându-și incredul propria-i aderență la real, Avocatul își mișcă inerțial privirea năucă, roată, de câteva ori, incoerent, prin colțurile încăperii, după ceva bântuitor, fantomatic. Tâmplele îi vâjie la unison, ca acelea ale unui scafandru de recif
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Vine și o clipă când e atât de plin de sine, încât nu-și mai încape în piele. La unii fenomenul se manifestă în plan fiziologic prin îngrășarea rapidă și excesivă, dar nu e o regulă. Apoi, când situația devine insuportabilă, iar omul nu-și mai încape deloc în piele, nici măcar bine înghesuit, își iese din piele cu totul - sau, poate, doar fragmentar (aici las psihologii să-și facă treaba). Asta e tot. Omul își iese din piele, se uită în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
și oase, de țesuturi sfâșiate și zdrențuite; deasupra genunchilor, fiecare centimetru pătrat de carne purta urmele unor arsuri atât de îngrozitoare, încât nu mai aduceau a nimic omenesc. Chipul era intact. Avea o expresie senină, neafectată de spaima sau groaza insuportabilă care contractă trăsăturile figurii în clipa dinaintea morții. Obrajii păstrau chiar o umbră de culoare și, dacă n-ar fi fost distrugerile suferite de trup, ar fi părut însuși Gosseyn adormit, atât de viu îi rămăsese chipul. După o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
avu impresia că nu era deasupra tinerei și iubitei lui soții, ci, dimpotrivă, o călărea pe matroana aceea comunistă și infectă, iar ca să se liniștească, Începu să caute șoldurile Înguste ale Majei, dar nu le găsea, dând peste două fese insuportabile, și nu găsea nici sânii ei ușori ca ai unei adolescente - căci o adolescentă părea Încă, așa micuță cum era, un țâr de patruzeci și opt de kilograme -, Înlocuiți de două mere umflate cu sfârcurile tari ca două cucuie, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
acestea nu-l Încântau. Imagina o soluție chiar mai crudă. Te voi Împinge sub roțile metroului când privești nerăbdătoare spre gura tunelului și surâzi când vezi apărând farul primului vagon - te voi Împinge sub roți când Încă surâzi. Nu, era insuportabilă imaginea trupului zvelt al Emmei zdrobit și făcut bucăți În tunelul acela care pute a cauciuc ars. Atunci Antonio Începu să imagineze pentru ea o moarte fără sânge. Te voi Îneca În Aniene, te voi Împinge În apă de pe Ponte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
recunoscuse, o privea - dar nu-i adresă nici un cuvânt. Nu o Întrebă ce făcea la Battello Ubriaco, căci era chiar prea evident că Îl căuta pe Aris. Dar Aris nu se vedea nicăieri. Iar acum, muzica era la un volum insuportabil, dansul părea descompus, fumul prea dens, miros Înțepător de iarbă și de trupuri certate cu săpunul, lumini sepulcrale, fantasme care o loveau și o izbeau, priviri derizorii, totul devenea insuportabil. Sunt jalnică. De ce mă aflu aici? Ce caut? Eu aparțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cămașă - și strângându-l la piept, Îl privea de parcă s-ar fi temut ca nu cumva să-și retragă promisiunile. Antonio nu voia să facă asta În timp ce copilul Îl privea. În singurul lui ochi strâmb și dezarmat era o putere insuportabilă - puterea de a-l opri. Intră În cameră. Își simțea picioarele moi, ca de unt, iar mâinile-i tremurau. Dar, la urma urmelor, chiar trebuia să o facă acum? Era mai bine să amâne - să-și acorde timpul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În mână, În cealaltă ține un papucel mic de lac mărimea 33. Halucinat, nu reușește să-și desprindă privirea de la piciorușele copilului chircit pe canapea. Degetul mic Îi iese din șosețica albă, găurită. Polițistul palid consideră imaginea aceea atât de insuportabilă, Încât deși știe că nu are voie, pentru nimic În lume, să atingă cadavrul, se apleacă și Îi aranjează șoseta ca să ascundă găurica aceea. Se cutremură, căci pielea copilului Începe să se răcească, gheață și piatră - de-acum materie inertă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
campion. E un personaj mai degrabă dezgustător, din păcate - tipul de bărbat care stă mereu cu picioarele desfăcute în mod agresiv, oferind la vedere, dincolo de cât ar fi decent, conturul precis al șlițului său în neorânduială. Unul dintre cele mai insuportabile lucruri în ceea ce-l privește este cum își închipuie el că e extraordionar de obrăznicuț și șocant - o iluzie pe care femei precum Antonia se grăbesc să i-o întrețină. — O, Bill, făcu Antonia din nou, strângându-și fusta în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
fumul narghilelelor. Apoi, în contratimp cu vorbirea dumneavoastră însoțită de gesticulații molatece, înfățișarea de senator roman, prin chipul croit din linii precise, părul tuns foarte scurt, roba ce vă atârna pe umeri, jurământul meu din primăvara anterioară acelui an, căldura insuportabilă și modul solemn și prietenesc în care m-ați întâmpinat, crucifixul de pe biroul dumneavoastră dinaintea căruia, întâmplător, mă aflam, toate, aici, la porțile Orientului, păzind latinități uitate. Greu de priceput, domnule președinte; eu însumi nu pricepeam. 5. Ce să pricep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de ficțiune și fără puțină metafizică, dragostea n-ar avea nici un haz. Sentimentale și ușor de păcălit, mi se dăruiau cu mult devotament, voiau cu tot dinadinsul să mă facă fericit, mai ales după ce le vorbeam despre singurătatea mea și insuportabila neliniște a vieții. Metafora la care apelam cel mai frecvent era aceea a pereților reci ai garsonierei. Le emoționa pînă la lacrimi, n-aș putea explica de ce. Într-o anumită privință, cred că eram sincer. Trăiam la cheremul Întîmplării, renunțasem
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]