1,286 matches
-
ca reticentă la socialismul colectivist. Concluzia este că în America Latină comunismul nu este la ordinea zilei. Totuși, politica IC este încă ezitantă. Astfel, în octombrie 1935 are loc cea de-a III-a Conferință Comunistă din America Latină, care organizează o insurecție în Brazilia, în noiembrie, sub conducerea lui Carlos Prestes, un general care se remarcase deja, între 1924 și 1927, parcurgând țara în fruntea unei coloane de revoluționari și care, ulterior s-a raliat comunismului; insurecția este un eșec total, iar
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din America Latină, care organizează o insurecție în Brazilia, în noiembrie, sub conducerea lui Carlos Prestes, un general care se remarcase deja, între 1924 și 1927, parcurgând țara în fruntea unei coloane de revoluționari și care, ulterior s-a raliat comunismului; insurecția este un eșec total, iar PC brazilian este decapitat. Cele mai bune rezultate le obține strategia frontului popular* în Chile. Format, la inițiativa comuniștilor, în 1936, în timpul unei convenții a stângei care reunește 400 de radicali, 300 de socialiști, 160
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
aliat temporar al roșilor; corespondentul de război Isaac Babel a publicat de altfel relatarea, devenită faimoasă, a companiei din Polonia din 1920, sub titlul Cavaleria roșie (1926). La rândul său, Tuhacevski este însărcinat de către Troțki, în martie 1921, să reprime insurecția de la Kronstadt*, iar în iunie, să „pacifice” provincia Tambov, unde utilizează împotriva rebelilor și gaze de luptă. Războiul civil favorizează promovarea rapidă a noilor elite militare, foarte importantă proporție de comuniști din cei 40000 de elevi ofițeri trebuind să compenseze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cheile succesului comunist în Asia, chiar dacă acesta nu este garantat. Dacă în 1945 Kim Ir Sen* reușește să pună mâna pe putere în Coreea de Nord* datorită prezenței Armatei Roșii* și dacă Mao câștigă războiul civil* în China, în 1949, luptele armate* - insurecții și războiul de gherilă - angajate în 1946 în Filipine, și în 1948 în Malaezia, în Birmania și în India eșuează, în vreme ce PC japonez, angajat în acțiuni violente în 1950-1952, își ruinează capitalul de simpatie care-l readusese în legalitate în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de gherilă - angajate în 1946 în Filipine, și în 1948 în Malaezia, în Birmania și în India eșuează, în vreme ce PC japonez, angajat în acțiuni violente în 1950-1952, își ruinează capitalul de simpatie care-l readusese în legalitate în 1945. Numai insurecția inițiată de Viet-minh în Vietnamul* de Nord este încoronată cu o primă victorie asupra Franței în 1954. începând din 1955, Hrușciov* lansează o ofensivă a farmecului în direcția Asiei. Sprijinindu-se pe imensul prestigiu al Chinei comuniste, el își exprimă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Aceasta se referă la articolul 1 al statului care definea calitatea de membru al partidului*. Pentru Lenin*, partidul trebuie să fie format din revoluționari de profesie, militanți clandestini și agenți disciplinați ai unei conduceri foarte centralizate care preconizează declanșarea unei insurecții pentru a pune mâna pe putere și a instaura o dictatură care să permită construirea socialismului* și apoi a comunismului. Principalul său preopinent, Iuri Martov, ca marxist ortodox al Internaționalei a II-a, considera, dimpotrivă că revoluția în Rusia trebuie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
revoluția rusă din 1905. în vreme ce menșevicii văd în ea o etapă a revoluției burgheze contra autocrației țariste, Lenin este convins că are acum confirmarea radicalismului său și preconizează instaurarea unei „dictaturi revoluționar-democratice a proletariatului și a țărănimii” care trece prin insurecția armată, prin teroarea* instaurată de mase și chiar prin războiul de partizani; Lenin consideră din ce în ce mai mult partidul ca pe o organizație luptând în cadrul unui război civil* prelungit care îmbracă forma unui război social înverșunat și cheamă la exterminarea necruțătoare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
democrați liberali. întors din exil în aprilie, Lenin își impune vederile: el atacă guvernul provizoriu, refuză menținerea Rusiei în război și cere ca partidul său să pună mâna pe putere pentru a instaura dictatura proletariatului. După o primă tentativă de insurecție care eșuează, pe 16 și 17 iulie 1917, Partidul Bolșevic este scos în afara legii. Dar în septembrie, el reintră în legalitate și iese întărit din criză: a devenit acum un partid de masă - circa 200000 de membri - care dispune de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de o Gradă Roșie - o miliție formată din mii de oameni - și care beneficiază de adeziunea unuia din opozanții săi constanți - Lev Troțki - care se va dovedi a fi un lider decisiv. Lenin își împinge atunci partidul să pregătească o insurecție care, pe 7 noiembrie, ia forma unei lovituri de stat, și inaugurează Revoluția din Octombrie* sau revoluția bolșevică, distinctă, și chiar opusă revoluției din februarie. Lenin creează Consiliul Comisarilor Poporului (Sovnarkom), format numai din bolșevici; dacă triumful său suscită o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ar fi reușit să dea o lovitură de stat. Lupta contra lui Batista Fidel Castro încearcă mai întâi să lupte contra dictatorului pe cale juridică, dar eșecul acestei căi îl duce la organizarea unei lovituri de forță destinată să declanșeze o insurecție. în fruntea mai multor zeci de oameni înarmați, el încearcă să ocupe cazarma-fortăreață La Moncado, de la Santiago, pe 26 iulie 1953. Eșecul operațiunii militare duce la moartea și la torturarea a circa șaizeci de atacanți, dar Castro scapă cu viață
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Revoluția culturală Oficial, Revoluția Culturală* a durat până în 1976, dar moartea lui Lin Biao, în septembrie 1971, i-a dat o lovitură fatală cu mult înainte. Ea poate fi divizată în patru etape: preparativele, din ianuarie 1965 până în iulie 1966; insurecția manipulată din iulie 1966 până în august 1967; restabilirea, cu greu, a ordinii, din septembrie 1967 până la cel de-al IX-lea Congres al PCC, în aprilie 1969; eliminarea lui Lin Biao, din aprilie 1969 până în septembrie 1971. Această perioadă este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
califică autoritățile. Rezistența este deosebit de rezistentă în Ucraina, în Caucazul de Nord, pe Don, dar răzvrătiri au loc în întreaga Rusie. Circa 3400000 de țărani iau parte la cele 13000 de răscoale - din care 176 sunt numite chiar de putere „insurecții”. Armata Roșie trebuie să intervină, iar represiunea este înfricoșătoare. Pe 2 martie 1930, informat în legătură cu căderea aprovizionării și cu înmulțirea revoltelor, Stalin, obligat să dea înapoi, publică un articol - „Amețeala succesului” - în care aruncă vina dezastrului în spatele responsabililor locali. Țăranii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
au fost condamnați la moarte și ghilotinați în 1797. în timpul Restaurației, al Monarhiei din Iulie și al celui de-al doilea Imperiu au fost organizate - și reprimate - numeroase conspirații: a carbonarilor, a neobabuviștilor, a anarhiștilor* și a republicanilor adepți ai insurecției - ca Auguste Blanqui, teoretician al „punerii mâinii pe arme”. Această tradiție conspirativă a fost practic abandonată în Franța după eșecul Comunei, dar ea a luat amploare în țări în care puterea a fost dictatorială. Printre revoluționarii ruși*, ea ia forma
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
estetice, a mizelor ideologice a căror invocare directă este interzisă de cenzură. Astfel, în Polonia, dezbaterea publică asupra „moralei lui Joseph Conrad” care-l opune, în 1946, pe tânărul critic comunist Jan Kott marii romancieri Maria Dobrowska, abordează indirect bilanțul insurecției din Varșovia și rolul Armatei din interior. Dezbaterea, n-are doar un aspect academic: în acel moment, numeroși supraviețuitori ai mișcării de rezistență antinazistă putrezesc în ocnele comuniste. Dacă scriitorii necomuniști se refugiază în poezie sau în romanul istoric - cehii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politice suscită încă din vara anului 1956 mișcări de contestație. în Polonia, criza se încheie pașnic cu instalarea unui guvern comunist condus de Gomulka. Dar în Ungaria, criza cunoaște o evoluție tragică: în noiembrie, tancurile sovietice strivesc sub șenilele lor insurecția armată de la Budapesta și din întreaga țară. Lecția e clară: destalinizarea trebuie să rămână în limitele fixate de Kremlin și nu trebuie în nici un caz să favorizeze repunerea în cauză a sistemului politic și strategic moștenit de la Stalin în democrațiile
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Comuniste* (IC) și, în 1922, la cel de-al II-lea Congres al Internaționalei Sindicale Roșii (ISR). Dimitrov își însușește ideea unui front unic muncitoresc-țărănesc contra loviturii de stat militare din iunie 1923, dar PC bulgar răspunde chiar printr-o insurecție, pe 22 septembrie. Eșecul acesteia îl obligă pe Dimitrov să fugă, fiind condamnat la moarte în contumacie. Din octombrie 1923 până în februarie 1933, el activează în cadrul IC apoi, cu începere din 1925, ca lider al IC și al ISR la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politica de repliere inaugurată de Lenin* odată cu NEP* și confirmată prin eșecul revoluției germane din octombrie 1923. Abia depășit momentul despărțirii de socialiști, secțiile IC cârtesc împotriva Frontului unic, îndeosebi în Germania unde social-democrația a fost asociată cu represiunea contra insurecției spartakiste din 1919 de la Berlin. Partidul Comunist Francez, emisarii IC îi impun această linie, pe care secretarul partidului, Albert Treint, o definește astfel: PCF trebuie să se aproprie de PS „așa cum mâna se apropie și se îndepărtează de găina pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se va mai opri. în iulie 1944, Armata Roșie eliberează ansamblul teritoriului în frontierele sale dinainte de 1939. Pe 1 august, ea ajunge în periferiile Varșoviei, pe malul drept al Vistulei; asistă fără să intervină, la cele 62 zile ale eroicei insurecții din capitala poloneză condusă de Armata din Interior (AK), și nu va intra în Varșovia distrusă decât în ianuarie 1945. Ea se orientează atunci înspre Balcani, Ungaria și Austria, pentru a o lua înaintea trupelor anglo-americane. în septembrie 1944, Armata
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe fabrici și uzine etc., de a înlătura orice posibilitate de rezistență a burgheziei, de a-i nimici trupele”. De la războiul civil rus la războiul civil internațional în septembrie 1917, Lenin îi îndeamnă pe bolșevici* să preia puterea printr-o insurecție care ar deschide calea războiului civil, etapă indispensabilă a revoluției socialiste. Datorită Revoluției din Octombrie*, el stabilește condițiile acestui război civil: interzicerea presei și a partidelor, dizolvarea Adunării Constituante, tratatul de la Brest-Litovsk stipulând cedarea unei părți importante a teritoriului către
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se dezlănțuie, și se încheie cu o foamete care distruge elita rurală ucrainiană. Comuniștii își extind puterea totalitară asupra unei societăți din ce în ce mai atomizate. Stalin relansează această strategie a războiului civil și în afara URSS. în China*, PC chinez încearcă să declanșeze insurecții în 1926 la Canton și în 1927 la șanhai; înfrânt de naționaliștii din Gomindan, el se repliază înspre zonele rurale unde creează armate roșii care dezlănțuie războiul civil. în 1934, sub presiunea naționaliștilor, el își părăsește bazele roșii și, după
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rezistenții naționaliști, monarhiști, democrați sau socialiști. Capitularea italienilor, în septembrie 1943, le permite „căpitanilor” să intre în posesia unor mari cantități de armament și să instaureze propria lor putere absolută în regiuni întregi. în decembrie 1944, PCG încearcă să declanșeze insurecția la Atena, dar este învins de britanici. în 1946, în ciuda angajamentului de a preda armele și a accepta guvernul susținut de aliați, el boicotează alegerile și relansează războiul civil care, până în 1949, antrenează moartea a aproape 70.000 de persoane
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Secretariate Regionale care urmăresc „activitatea partidelor comuniste zi cu zi, în toate sectoarele și în toate manifestările”. Bolșevizarea și linia „clasă contra clasă” în 1922-1923, la recomandarea lui Zinoviev, IC organizează în Europa o subversiune generală. Dar, după eșecul insurecției comuniste din octombrie 1923, în Germania, la cel de-al V-lea Congres din iulie 1924, Zinoviev este îndepărtat (ca și Troțki) și înlocuit cu Buharin, care inaugurează o politică de alianțe. în Europa, aceasta se adresează social-democrației, cu propuneri
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
provoacă moartea a mai mult de 200.000 de oameni. în 1970, la instigarea americanilor, generalul Lon Nol îl răstoarnă de la putere pe Sianuk; acesta se refugiază în China* populară, unde încheie o alianță cu khmerii roșii. Confruntat cu o insurecție comunistă din ce în ce mai puternică, Lon Nol primește un ajutor masiv din partea SUA, în timp ce khemrii roșii sunt înarmați de China, de URSS* și de Vietnamul de Nord. Războiul se întețește. Puterea khmerilor roșii Pe 17 aprilie 1975, cu două săptămâni înainte de căderea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
din rândul atacatorilor. Sute de prizonieri sunt masacrați, alți 2.000 sunt condamnați la moarte și împușcați, aproape 6.500 sunt deportați în lagăre, 8.000 de marinari se refugiază împreună cu familiile lor în Finlanda, traversând golful printre ghețuri. Amintirea insurecției a rămas vie în mediile socialiste și mai ales în cele anarhiste*; acestea considerau că episodul Kronstadt marca declinul sovietelor și triumful „dictaturii proletariatului” asupra proletariatului. Totuși, trăgând învățămintele din această lecție de respingere a politicii sale de „comunism de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cursul revoltelor de la Petrograd din 16 și 17 iulie 1917, bolșevicii încearcă să ia puterea; dar guvernul reacționează, și Lenin e nevoit să intre provizoriu în clandestinitate. Aceasta nu înseamnă însă că el a încetat vreo clipă să viseze la „insurecție”. și este acum rândul celei de-al treilea moment al său de geniu având împotrivă-i o mare parte a Comitetului său Central, dar beneficiind de sprijinul lui Troțki, el impune pregătirea la Petrograd a unei lovituri de stat, care
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]