4,097 matches
-
O analiză atentă a cripticei nuvele poești trimite la probabila folosire a opiumului de către narator, ca stimulent imaginativ, odată ajuns în preajma prietenului Usher. Poemul intercalat de Poe în povestire sugerează, în regim alegoric, deteriorarea bruscă și aparent fără cauză a intelectului uman, ieșit din zodia armonioasă a rațiunii și intrat subit în universul defazat al nebuniei. Parabola trimite de aceea, invariabil, la descompunerea personalității sub influența substanțelor halucinatorii. Nu alta este "inițierea" lui Rivers al lui Huxley. Aflat între capriciile unei
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
a filozofiei de inspirație teologică, preotul greco-catolic arată acel gen de sîrguință abstractă pe care îl întîlnim de obicei la spiritele credincioase. În cazul lor, perspectiva deschisă de prezența ființei divine scaldă dilemele filozofiei în lumina unei împăciuitoare relativizări. Spre deosebire de intelectele liber cugetătoare, pentru care orice chichiță teoretică are importanța unui turnir și semnificația unui duel, credinciosul privește dificultățile gîndirii cu seninătatea celui care intuiește că însemnătatea lor e relativă, secundară și defel indispensabilă. Un astfel de spirit va domoli intensitatea
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
nefertil în artă. Dimpotrivă. Dar el își propune recrearea frumosului. Are intenții. Calofilie, măcar, deși nu știu dacă asta e o intenție tocmai bună. Pe cînd maneaua e un bocet al simțului estetic. Un sughiț al frumosului. O pauză de intelect. Din tentativă de a face să supraviețuiască zicala populară, maneaua a ajuns să compromită, cumva, unele piese din folclor. Am crezut, la început, de fapt, mai mult am sperat, că, dincolo de toate metehnele ei, maneaua nu va fi un lucru
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
manevre pentru a acoperi lacuna morală a timidității? Sau o "despărțire" de Noica, prevăzută cu ingredientele naturii unui ins pofticios și frivol, ale unei sfidări recuperatoare pe seama perioadei de "constrîngere", fie și "blîndă", a uceniciei în turnul de fildeș al intelectului fără rest? O "eliberare" celebrată cu un belșug de focuri de artificii?
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
care a măturat toate reperele filozofiei tradiționale. A doua prejudecată este că, din repulsie față de precaritatea constitutivă a gîndirii abstracte, Wittgenstein s-ar fi îndreptat instinctiv spre gîndirea comună a omului normal, spre gîndirea de bun-simț a lui gesunder Menschenverstand (intelectul sănătos, simțul comun). În realitate, Wittgenstein nu a confundat niciodată gîndirea care îți oferă o înțelegere profundă de gîndirea superficială a omului de rînd. Oricum, fără eliminarea acestor prejudecăți, riscul de a considera însemnările sale tîrzii drept niște simple înșiruiri
Gînditorul fără urmași by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7801_a_9126]
-
gustul pentru abstracțiuni ascunde o inaptitudine lirică. În schimb, în rîndul literaților, înclinația spre vorbirea frumoasă ascunde o incoerență a gîndirii. În ambele cazuri avem de-a face cu încercarea de a compensa o infirmitate: lipsa temperamentului artistic sau lipsa intelectului disciplinat. Dar, dacă la literați fuga de idei este o lacună îndeobște recunoscută, la filozofi lucrurile sunt mai delicate. Căci, lipsindu-le o sensibilitate aptă a le stîrni emoții estetice, filozofii se refugiază tocmai în spatele ordinii conceptuale. Jargonul devine o
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
condei de literat. De aici ușurința cu care își face cititorul să "vadă" secvențele și episoadele cărții, în derularea impusă de fluctuațiile memoriei afective. Adăugată Ușii interzise, cartea de față întregește portretul de care pomeneam mai sus: un filozof căruia intelectul nu numai că nu i-a sufocat fondul liric, dar l-a înzestrat cu atuurile expresiei estetice.
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
literaturii moderne în teoria lor: amândoi atacă, deși din unghiuri diferite, metafizica naivă imanentistă a imaginii... Subiectul cunoaște direct obiectul nu prin intermediul unui clișeu, sau prin intermediul unei copii, așadar al unei imagini conținută în conștiință - naivitate primitivă! Astfel, îndepărtând din intelect copiile, Husserl a rezolvat dificultatea problemei raportului imagine-gândire. Imaginea, prin urmare, nu este decât un nume pentru funcția ce o are conștiința de a-și viza obiectul. Datorită doar numelui, prin urmare, formal!... Departe de a fi o copie, o
Conduita oglinzii, ca naivitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6844_a_8169]
-
nu ai putea spune ce legătură există între facultatea imaginației și darul profeției. Apoi vei afla că, potrivit lui Maimonide, imaginația este unul din organele profeției. Mai precis, Maimonide gîndește profeția ca fiind "o emanație care se revarsă dinspre Dumnezeu, prin intermediul intelectului activ, mai întîi asupra rațiunii și apoi asupra imaginației." (p. 81) Această pogorîre în trepte a mesajului divin, de la intelect prin rațiune către imaginație, este algoritmul de bază al nașterii unei profeții. Așadar, e nevoie de o revărsare a lui
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
este unul din organele profeției. Mai precis, Maimonide gîndește profeția ca fiind "o emanație care se revarsă dinspre Dumnezeu, prin intermediul intelectului activ, mai întîi asupra rațiunii și apoi asupra imaginației." (p. 81) Această pogorîre în trepte a mesajului divin, de la intelect prin rațiune către imaginație, este algoritmul de bază al nașterii unei profeții. Așadar, e nevoie de o revărsare a lui Dumnezeu asupra lumii, adică de o providență care își alege cîțiva oameni cărora le dăruiește cîte ceva din misterul a
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
o providență care își alege cîțiva oameni cărora le dăruiește cîte ceva din misterul a ceea ce urmează să se întîmple. Acești aleși sunt profeții Vechiului Testament. Stranietatea e că, în cazul lor, profeția face uz de facultăți prin excelență cognitive: intelect, rațiune, imaginație. Te-ai fi așteptat ca profetul să fie un posedat căruia Dumnezeu să-i vorbească prin intermediul unor facultăți obscure. Te-ai fi așteptat ca darul prezicerii să ceară pîrghii mai iraționale, mai adînci, cînd de fapt totul se
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
obiectului interpretat. Scrisul hedonistic ("pentru plăcerea mea", p. 69) și ateleologic ("Cu ideile ce urmăresc? Doamne ferește! Absolut nimic", p. 5), "farafastâcul", în termenii autorului, nu e chiar gratuit: "Valéry pare a fi tipul omului dominat de o singură trăsătură - de intelect. A recunoaște că, în realitate, a fost mult mai cuprinzător și mai divers mi se pare a fi misiunea cititorului - mai ales când se vrea și comentator" (p. 8). Nu faptul că Livius Ciocârlie se contrazice (pe sine sau pe
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
sar pe neașteptate în ajutorul nostalgicilor aflați într-o sferă de culturalizare precară. Cum să le explicăm comportarea? Pe de-o parte, e un gen de joc periculos, de "sport extrem" al celor ce-și propun a devia de la "mainstream-ul intelectului național", pe de altă parte, e un amoralism cinic, posibil tot un rod al totalitarismului, sublimat, trecut prin retortele unei intelectualizări care în unele medii academice occidentale are aerul unui "joc cu mărgelele de sticlă", însă care într-o țară
O carte bizară by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7619_a_8944]
-
în cuvinte. E una din soluțiile date în Evul Mediu la problema universalelor (cearta universalelor) pe care Porfir (discipol al lui Platon, școala Alexandria 232) a pus-o în următorii termeni: " Genurile și speciile există în sine, sau numai în intelect și în primul caz sunt corporale sau incorporale; există ele, în sfârșit, în afara lucrurilor fizice, sau se confundă cu ele?" Nominalismul răspundea că real este doar individualul. Antistene (cinic) îl combătea pe Platon zicând: "Văd calul, dar nu văd Ťla
Depersonalizarea, armă de apărare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7499_a_8824]
-
câștige dimensiunea care-i lipsește". Din conștiința limitelor condiției umane, se formulează ipoteza libertății interioare a omului, poezia nefiind altceva decât "antrenamentul ritual al acestei libertăți". Elementele indispensabile ale structurării lirismului nu mai sunt, precizează Ștefan Aug. Doinaș afectivitatea și intelectul, intrând în joc un alt mecanism de generare a poeticului, și anume fantezia. În acest fel, eseistul precizează că "în locul adevărului obiectiv, ea (fantezia, n.m., I.B.) vrea să-și impună propriu adevăr; în locul discursului logic, ea își făurește o nouă
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
antonimie) Factorii situației de comunicare: Vorbitor: stil de vorbire, variantă de limbă Ponderea ideilor exprimate: fapt, opinie, mărturie/certificare, idee, iluzie Elemente de raționament: teză, ipoteză, justificare, exemplu/probă, tratarea obiecțiilor Raționament și persuasiune: tehnici de persuasiune, strategii care au efect asupra intelectului (fapte, dovezi), strategii care au efect asupra emoțiilor Relația dintre evenimente: cronologie și cauzalitate Principii de organizare în textele descriptive și narative: ruperea liniarității spațiale/cronologice (de exemplu, modificări temporale în narațiune, mozaicism în descriere) Citirea textelor narative: locul de desfășurarea
ANEXE din 30 martie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/266784]
-
a pleda pentru aceeași marotă cu efect de ritual în cărțile sale: transdisciplinaritatea. Basarab Nicolescu are o reprezentare a universului, ceea ce e totuna cu a spune că face metafizică. Specializat în fizica particulelor elementare, al cărui domeniu de imprecizie silește intelectul să abdice de la logica aristotelică (marcată prin identitate, noncontradicție și terț exclus), Basarab Nicolescu își construiește o imagine dialectică asupra lumii: un univers alcătuit din mai multe niveluri de realitate, unde fiecare nivel e guvernat de legi proprii și unde
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
rînd, pentru Nicolae Manolescu o emoție are sens numai dacă e însoțită de o impresie de gust, dar impresia de gust are drept factor declanșator o tresărire intelectuală. Aici e stranietatea cazului: actul critic e iscat de o reacție de intelect, nu de o emoție estetică. Emoția, dacă apare, e mereu ulterioară sesizării relației inteligibile. Avem de-a face cu un critic ale cărei intuiții sunt precumpănitor intelectuale, așadar apte de a fi sprijinite pe argumente, numai că, în genere, impresia
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
Constantin Țoiu ...Și după ce răsare soarele, peretii mă- năstirii se luminează pe rând... Cel de la est, curbat, copleșit de povara soborului de sfinți, - generali ai puterii militare și ceilalți ai intelectului, cu slova și cugetul, ori numai cu priviri mustrătoare în ochi... Toți se aliniază cu priviri pline de zel sau de mândrie sau sfioase sau triste doar, asemeni recruților dintr-o cazarmă după ce goarna a sunat stingerea... Vin și pustnici
Fresce by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5972_a_7297]
-
lectura lui Schopenhauer fixase de timpuriu în conștiința lui o urmă adîncă și durabilă), tînărul și-a pierdut rapid credința (dacă o fi avut-o vreodată), rămînînd doar cu speranța în viitorul rațional al omenirii. Agnostic, mizează doar pe forța intelectului și de aceea intră curînd în masonerie, adică în forma de organizare umană care îi împăca propensiunea elitistă cu refuzul oricărei transcendențe. Dacă „dincolo” nu există nimic, atunci se cuvine să clădim pe această lume forma cea mai logică de
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
printr-un glonț de pistol nu moare la întîmplare, ci tot în virutea unor raporturi necesare care pot explica biologic impactul glonțului asupra trupului. Pentru Călinescu, istoria e descrierea trecutului făcută de un subiect, caz în care subiectul e chiar intelectul care ordonează faptele în virtutea unui punct de vedere. Contează mintea care dă sens întîmplărilor, și nu întîmplările ca atare. Doi subiecți, descriind aceleași întîmplări, vor ajunge la două istorii diferite, universalul din capul interpretului avînd întîietate față de detaliile particulare pe
Istoria valurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5723_a_7048]
-
la o comună și perpetuă Cină a Tainei, și s-au retras cu puțin în urmă, ca să facă loc celorlalți, altei serii, de fapt una și aceeași... Și John Locke, amestecat printre ei, cu al său „Nimic nu există în intelect care să nu fi fost mai întâi în simțuri”... Acest simț viu foarte viu al concretului, acest pragmatism riguros ca o peluză geometric tăiată, zilnic tunsă și presată cu tăvălugul, cum sunt pajiștele curților interioare ale tuturor colegiilor bătrâne din
La umbra nucului bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5892_a_7217]
-
putut înțelege că pragul subtil al limbii îl atingi cînd umpli conceptul cu o emoție pe care o nuanțezi apoi prin gradări lexicale, că există așadar un efort al minții pe care îl poți resimți ca plăcere cu condiția ca intelectul să preia sursa emoției originare, și anume spectrul erosului din care ea s-a născut. În fine, am înțeles că cine scrie arid și impersonal o face din neputința de a cupla emisfera dreaptă a participării empatice cu emisfera stîngă
Cultura afectului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6226_a_7551]
-
complex la acea parte sau putere (facultate) din om care răspunde de producerea imaginilor, reprezentărilor, viziunilor, sistemelor etc. și a legăturilor dintre ele? Nu este oare această concepție pregnant „intelectivă" (păstrând chiar nuanțele implicate de viziunea antică și medievală cu privire la intelect) și, mai aproape de noi, „intelectuală", supraevaluând procesele mentale? Și nu este oare substituit principiul plenitudinii prin cel al completitudinii ca totalitate sistemică a generărilor prin „jocurile minții"? Capitolul III: Jocul serios al magiei. Cartea abandonată Horia-Roman Patapievici reevaluează locul și
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
personaj carismatic, insistent și influent care, încă din 1947, s-a comportat ca „un comis-voiajor entuziast, dornic să promoveze explorarea spațială în fața oricărui grup dispus să-i ofere o tribună", fiind avantajat și de calitățile lui înnăscute: „Dotat cu un intelect redutabil, von Braun avea și instinctele unuipopulist: știa exact cum să-și ajusteze mesajul în funcție de auditoriu și nu pregeta să împărtășească idei complexe unor simpli plebei. A fost ajutat de un număr de alți entuziaști ai spațiului care se pricepeau
Saltul uriaș spre nicăieri by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6129_a_7454]