489 matches
-
și cu Edictul iosefin de toleranță religioasă, ambele promulgate în 1781, putem vorbi despre începutul procesului de organizare sistematică a învățământului românesc în Transilvania. Adevărat, școlile Blajului funcționau deja încă de la 1754, constituindu-se ca nodul central al spiritualității și intelighenției românești, precum și a ceea ce avea să devină, în jumătate de secol, infrastructura educațională a învățământului transilvănean românesc. Dar până după Norma regia și Edictul de toleranță, despre un sistem de învățământ transilvănean de limbă română nu se poate vorbi. Acesta
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
învățământului transilvan, care a fost supus procesului de etatizare controlat de la București. Unificarea educațională a lovit puternic în Bisericile Unită și Ortodoxă din Transilvania, desființând învățământul confesional. Politicile agresive de centralizare forțată și de unificare precoce au fost denunțate de intelighenția ardeleană (Onisifor Ghibu a fost cel mai vehement) ca punând în mișcare un act de brutalitate. Protestele au rămas fără efect, întrucât Legea din 1924 stipula unitatea învățământului românesc din toate teritoriile țării. Odată depășite aceste rezistențe regionale, școala devine
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
doctrinele deja tradiționale care erau impregnate cu idei patrimoniale ale extremei drepte, ale cărei origini coboară până în antebelic, anii douăzeci-treizeci au văzut apariția altor patru curente radicale: i) naeionescismul, în cadrele căruia s-a (de)format mare parte din crema intelighenției interbelice românești (Mircea Eliade, Emil Cioran, Constanin Noica, Mihail Sebastian, Mircea Vulcănescu etc.); ii) corporatismul, doctrina socio-economică elaborată de Mihail Manoilescu ca armătură organizatorică a statului totalitar de inspirație fascistă; iii) gândirismul patronat de Nichifor Crainic, a cărui idee monomanică
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
partid unic, în care regimul comunist era depictat în valențe predominant pozitive (ca epoca de aur a existenței istorice românești, o epocă a marilor realizări tehnologice și industriale, și a afirmării naționale pe plan mondial); ii) contra-narativa liberală, articulată de intelighenția anticomunistă, din care făceau parte disidenții și victimele directe ale represiunii regimului totalitar, în care trecutul comunist era zugrăvit în tușe grave și sumbre, ca o jumătate de secol tragică a existenței românești (Ciobanu, 2009, p. 318). Mai bine de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
începând cu ultima decadă și jumătate a societății românești. Orientarea fermă spre occidentalizare, democratizare și liberalizare începută cu oarecare întârziere după schimbarea de regim din 1989 s-a repercutat și asupra noii conștiințe de sine pe care elitele politice și intelighenția românească s-au străduit să o impună în mentalul colectiv. Europenism, democratism, anti- comunism - acestea au devenit, în timp, axele centrale pe care se construiește noua identitate românească, iar, în perfect acord cu legea actualizării politice a memoriei colective, trecutul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
trecere între poezia și dramaturgia lui V. Tema cărții este, după declarațiile autorului, „intelectualul încolțit de istorie”, a cărui dramă se manifestă, în cazul de față, într-un orășel bucovinean, cu puțin timp înaintea ultimului război mondial. Riposta imediată a intelighenției locale constă în înființarea unei „Societăți a intelectualilor”, al cărei obiectiv principal e emanciparea semenilor în fața amenințărilor prezentului, dar ale cărei acțiuni sunt limitate drastic de evidența - enunțată de Manase Hamburda - că „mulțimile au nevoie să afle adevărul, dar nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
viața satului ardelean: una dintre ele, Sărmanul Fekete Jóska, pare chiar a anticipa drama eroului din Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu. Jovialului O. îi convin însă schițele umoristice, unde își pune în valoare spiritul ludic, verva critică. Ținta - tipuri din „intelighenția” ardeleană, atitudinile patriotarde, ignoranța de sub formulele sacrosancte (Epistola ad Corobetium sive De arte corespondentica, O serată literară-muzicală-declamatorică în Șunturug ș.a.). În Notarul Scurtu ori în Tanda și Manda, se trece nuanțat de la duioșie la ironie. Aurel P. Bănuț va fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288538_a_289867]
-
Pentru secolul XIX, sociologul depistează secta politică, boema și revista de nișă ca zona de înstrăinare a intelectualului din profan 15. Accepțiunea elitistă asupra intelectualului conectează indisolubil cărturarul de produsul activității sale - bunul cultural -, iar dacă intelectualul preia și rolul intelighenției, el va fi și distribuitorul creațiilor, linia de transmisie către marele public. O astfel de abordare aparține sociologului american Seymour M. Lipset: "I have considered as intellectuals all those who create, distribute, and apply culture, that is, the symbolic world
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
pe cercetătorii umaniști și scriitorii făuritori de idei24. Notorietatea este pentru aceștia opțională, drumul spre viața publică sau alternativa mediului specializat fiind valide în aceeași măsură. Colportarea ideilor emise de intelectuali în societate introduce în scenă categoria consumatorilor de idei - intelighenția (profesori, jurnaliști, politicieni, juriști) - care poate include intelectuali, fără a se limita însă la aceștia 25. Interfeței dintre intelectualitate și societate îi revine astfel un rol major. Fără aportul intelighenției, creația intelectuală și-ar nivela mult mai dificil traseul spre
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
intelectuali în societate introduce în scenă categoria consumatorilor de idei - intelighenția (profesori, jurnaliști, politicieni, juriști) - care poate include intelectuali, fără a se limita însă la aceștia 25. Interfeței dintre intelectualitate și societate îi revine astfel un rol major. Fără aportul intelighenției, creația intelectuală și-ar nivela mult mai dificil traseul spre marele public. Pe de altă parte, Sowell atrage atenția asupra pericolului unei translatări eronate a ideilor intelectualilor, cu efecte directe și negative atât asupra societății, cât și asupra autorității intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai dificil traseul spre marele public. Pe de altă parte, Sowell atrage atenția asupra pericolului unei translatări eronate a ideilor intelectualilor, cu efecte directe și negative atât asupra societății, cât și asupra autorității intelectuale. Deplasarea polului responsabilității dinspre intelectuali spre intelighenție, de-a lungul istoriei, este totuși discutabilă. Discuția pe marginea intelectualității se intersectează inevitabil cu noțiunea de "elită", dacă vom considera că în cadrul fiecărei categorii socio-profesionale există elemente de vârf ce dețin anumite mecanisme de putere și prestigiu care ar
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
că în cadrul fiecărei categorii socio-profesionale există elemente de vârf ce dețin anumite mecanisme de putere și prestigiu care ar poziționa intelectualitatea într-o adevărată "elită a elitelor"26. Chiar dacă specialiștii nu pot fi suprapuși automat intelectualității, ei reprezentând mai degrabă intelighenția 27, parcurgerea biografiilor intelectualilor demonstrează că recrutarea acestora se operează tocmai din categoria acestor profesioniști cu studii de specialitate. 1.4 Intelectualul la centrul și periferia României interbelice În zorii modernității românești, intelectualul pătrunde anevoios, iar până la formarea statului național
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
în principal despre pozițiile ideologice declarate asupra politicii teritoriale ale diferitelor familii politice din Franța. Dar de nenumărate ori se întâmplă ca discursul ideologic și retoric sa aibă loc la un singur nivel în Paris și între partidele politice și intelighenția în timp ce viața continuă, ca de obicei, la alt nivel. În următoarea secțiune vom examina practica actuală a politicii locale din Franța și cum politica națională și cea locală se întrepătrund. Întrepătrunderea politicii naționale cu cea locală Franța nu duce lipsă
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
străinătate, în Occident îndeosebi, gen: Saint-John perse, Etiemble, Mircea Eliade. Aș adăuga în această ordine de idei și pe Nicolae Tertulian cu al său Georges LukÆcs (paris, Le Sycomore, 1980), care întrunea toate calitățile unei bune editări și difuzări în intelighenția pariziană de atunci: autor marxist, revizionist, excomunicat de stalinism etc. Legată, în sfârșit, de tradițiile noastre sau mai exact de lipsa de tradiție în acest domeniu mi-aș aminti și de o vorbă a lui Goethe, care spunea că prezența
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
o Chartă medievală a drepturilor la Constituție; de la vechile comune franceze la Comuna revoluționară de la 1870 și la autonomia administrativă de azi; drumul de la absolutism la monarhia constituțională și la republica semi-prezidențială; calea de la ideile luminismului la socialismul și comunismul "intelighenției" din secolele 19-20 iată o istorie exemplară și pentru români, care au preluat de atîtea ori modelul francez fără a ține seamă de "galicisme", acele forme intraductibile nu doar în altă limbă, dar și în altă legislație, administrație etc. De
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
marcate de "formalism" (Pascal Ory) ale creatorilor este o altă poveste. Lumea literară din anii de după război, ani care moștenesc anii '30, privilegiază angajarea, pentru care un Jean-Paul Sartre sau un Albert Camus par să întrupeze modelul. O parte a intelighenției suferă hegemonia intelectuală a marxismului, pe care o înlocuiește aceea a științelor sociale. Prestigiul marxismului și al științelor sociale și contestarea anarhistă a valorilor umaniste se asociază în acea nebuloasă care constituie "spiritul lui '68". În deceniul următor, aceste idei
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și negocierile drept categorii "burgheze" care subminează conștiința revoluționară a proletariatului (Lenin: 1946). Trebuie ținut cont în primul rând de faptul că, spre deosebire de Marx, Lenin a făcut parte din ceea ce în Europa de Est și în special în Rusia țaristă era numită intelighenția, un grup de intelectuali cu idei radical-democratice, persecurtați de către regimul politic și neînțeleși, chiar respinși, tocmai de către populația rurală căreia încercau să-i inoculeze o conștiință politică revoluționară. Pe cale de consecință, în a doua jumătate a secolului XIX, intelighenția rusă
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
numită intelighenția, un grup de intelectuali cu idei radical-democratice, persecurtați de către regimul politic și neînțeleși, chiar respinși, tocmai de către populația rurală căreia încercau să-i inoculeze o conștiință politică revoluționară. Pe cale de consecință, în a doua jumătate a secolului XIX, intelighenția rusă a trecut printr-un proces de radicalizare și a dezvoltat gradual un sens mesianic al misiunii sale, izolându-se în raport cu dialogul inter-social și realitățile empirice. Membrii intelighenției au transformt ideile în arme, amputând funcțiile lor critice și auto-reflexive; majoritatea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
politică revoluționară. Pe cale de consecință, în a doua jumătate a secolului XIX, intelighenția rusă a trecut printr-un proces de radicalizare și a dezvoltat gradual un sens mesianic al misiunii sale, izolându-se în raport cu dialogul inter-social și realitățile empirice. Membrii intelighenției au transformt ideile în arme, amputând funcțiile lor critice și auto-reflexive; majoritatea au devenit teroriști, optând pentru o terapie de șoc pentru a soluționa imediat și radical înapoierea socială și politică a Rusiei. Chiar și Marx s-a plâns, în
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
soluționa imediat și radical înapoierea socială și politică a Rusiei. Chiar și Marx s-a plâns, în ultimii ani ai vieții sale, că lucrarea sa Capitalul era greșit interpretată de către social-democrații ruși (Berdiaev: 1994; Besançon: 1993; pentru o analiză a intelighenției ruse vezi Pomper: 1993). Acesta a fost mediul social-intelectual care i-a dat naștere lui Lenin și leninismului, foarte diferit deci de atmosfera în care Marx și-a desfășurat activitatea. Sigur, și acesta din urmă a întâmpinat, datorită jurnalismului său
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cu cele experimentate de către revoluționarul rus. Cu toate acestea, lui Marx nu i-a fost deloc indiferentă activitatea politică. Dimpotrivă. O personalitatea puternică, autoritară, gânditorul german l-a admirat, întocmai ca și Lenin, pe Nikolai Cernîșevski, un membru proeminent al intelighenției ruse (Lichtheim: 1970, 139). Marx a îndemnat permanent proletariatul să se organizeze pentru a își revendica drepturile, dirijând activități și organizații care l-au transformat într-un proscris în toată Europa occidentală. Mai mult, filosofia sa conținea de asemenea o
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
să le schimbe radical, violent și numai "de sus", prin intermediul partidului de avangardă care punea la treabă forțele istoriei, inerent regimurilor leniniste. Din acest punct de vedere, leninismul ca mișcare ideologică s-a născut "de jos", în cadrul grupurilor care alcătuiau intelighenția rusă din a doua jumătate a secolului XIX. Însă avem de-a face aici cu o formă de socializare aparte, izolată de marea masă a populației și persecutată politic, a cărei radicalizare este un proces treptat; grupările socialiste se asemănau
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
ei o vedeau ca pe un factor de stabilitate a regimului.”(Bartosek, 1999, p. 415) 4. în generația născută în 1900, doar 10% din populația masculină și 5% din cea feminină depășise nivelul de școlarizare primară (Hoivic, 1974). 5. „înstrăinarea intelighenției”(Tismăneanu, 2005, p. 255). 6. Politica de cadre era în principal realizată prin ceea ce se numea „rotirea cadrelor”. Scopul era pedepsirea sau anihilarea oricărei manifestări de nemulțumire și a oricărei oportunități de aliere. a dezvoltării economice. Ceaușescu, o persoană lipsită
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Religie și putere, Polirom, Iași, 2005 (ed. a II-a), pp. 61-76. Adam Michnik face o frumoasă și foarte nuanțată analiză a cazului polonez, unde întîlnirea dintre Biserică și Solidarnoïä a avut un relief atît de puternic. Unii membri ai intelighenției laice au ajuns să înțeleagă Biserica drept un azil pentru întrebările despre valorile absolute și adevărurile supreme, despre fundamentul moralității, care își exprimă dezacordul cu privire la statutul individului captiv. Pentru importanți oameni ai Bisericii, întîlnirea a condus la adeziune față de pluralism
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sau neapartenența lui religioasă. Din aceeași perspectivă, Adam Michnik face analiza rezistenței poloneze împotriva totalitarismului. Creștini și necreștini s-au unit atunci nu numai pentru o luptă socială, ci în hotărîrea de a nu accepta desfigurarea umanului. Unii membri ai intelighenției laice au privit în acea perioadă Biserica drept un azil pentru întrebările despre valorile absolute și adevărurile supreme, despre fundamentul moralității, care își exprimă dezacordul cu privire la statutul individului captiv. în sfîrșit, dacă e angajată spiritual, perspectiva transfiguratoare va constata, desigur
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]