842 matches
-
afectivă în care se găsește subiectul și este semnul existenței unor angoase profunde, adesea reținute și refulate în stare de veghe. Când subiectul nu este gata să își înfrunte temerile, frica se transformă teroare și panică, împiedicând continuarea visului (trezire intempestivă). Ea poate fi însoțită de tremurături și provoacă o accelerare a ritmurilor cardiac și respirator. Oricât de violentă ar fi experiența, conținuturile refulate sunt gata să fie cunoscute și recunoscute. Din acest punct de vedere seamănă cu emoțiile ce însoțesc
[Corola-publishinghouse/Science/2329_a_3654]
-
învățarea căderilor. O dată ajuns pe sol, pacientul are datoria să-și analizeze poziția în care se află, mai ales cu privire la membrele superioare și la trunchi, pentru a-și da seama din timp dacă prezintă sau nu vreo fractură, care, mobilizată intempestiv, ar putea fi la originea unor leziuni secundare, de o gravitate deosebită, citând în acest sens posibilele leziuni vasculare și ale nervilor periferici, fără a ignora și situațiile ireversibile, care ar avea la origine implicarea măduvei spinării. Capitolul ameliorării ortostatismului
Kinetoterapia pasivă by Adriana Albu, Constantin Albu, Tiberiu-Leonard Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/2035_a_3360]
-
talpă, / din palmă / și din pulpă, / din oscior / și din picior, / să rămână Vasile curat / și luminat / ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca steaua din cer, / ca roua de pe pământ. / De la mine descântecul, / de la Domnul leacul."372 Imperativul intempestiv în structuri contrastante are rolul de a conștientiza maleficiul, tocmai pentru a căuta remediul potrivit: "Tu, șarpe, / Capul să te doaie, / Limbile să-nmoaie, / Deochiat să fii, / Leac să nu mai ai. / Tu, șarpe, / Capu` să nu te doaie, / Deochiat
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
argumente ale lui Metzger nu ne conving. Drept urmare, concluzia autorului, dincolo de formularea ei plastică, ni se pare greșită prin accentul pe care-l pune: "Între romantici și Dilthey există declinul siguranței de sine."153 Dacă "siguranță de sine" înseamnă afirmarea intempestivă și orgolioasă a unor certitudini provenite în fond din predispoziții solipsiste, ori din frustrări și insatisfacții, atunci poate că Metzger are dreptate. Dar dacă ne gândim la binecunoscuta labilitate a romanticilor (vezi și scurta analiză psihologică pe care am întreprins
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de a purta discuții paralele și de a compara diversele propuneri sau oferte optând pentru cea mai avantajoasă. Numai că și această libertatea "precontractuală" nu se poate concretiza oricum ci cu respectarea bunei credințe și a echității. Ca urmare ruperea intempestivă a negocierilor este sancționată, putând atrage obligarea celui care a întrerupt negocierile la plata de daune pe temei delictual. Negocierile se pot purta pe baza unui contract de negociere, numit acord de principiu, prin care părțile se oblige să negocieze
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
își declarase la Leysins două domicilii, prin una din acele fantezii exaltate (...)." Sensul dat de autoare nebuniei erotizante a bolnavului trebuie căutat în solidaritatea simbolică (axată pe motivul posesiunii) între destinul insului și așezarea casei lui. Cazul lui Maxențiu, proiecția intempestivă în viața / casa Elenei Drăgănescu dublează într-o variantă derizorie, însă anticipînd-o, adevărata ruptură care stă să se ivească în lumea femeii, în universul ei domestic-monden, prin introducerea violonistului Victor (Paul*, într-un loc, nesupravegheat de ...memoria textului) Marcian în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
personaj care este baroana R. (văduvă) și personajul Doamnei T. (o proiecție inversă a "Damei cu camelii") se arată limpede la o comparație atentă. În nuvelă, personajul feminin este prefigurarea celui din roman, îndeplinind (anticipator) mai multe secvențe tematice. Dăruirea intempestivă, abandonul în brațele bărbatului care le idolatrizează (episodul D. în roman, fără accentele repulsive) coincid; de asemenea "oglinda întoarsă", înțeleasă de narator drept revelația cutremurătoare, survenită după știrea morții celui iubit (episodul dezvăluirii "tăcerii" lui Fred, de către Autor). Deznodămîntul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
alte cuvinte, tot Cănuță confuz, căzut în monotonia corecției jurnaliere... E drept că unele momente ies cu artă: "...pe Podul Mogoșoaii? Și șart, part! O pereche de palme fierbinți peste urechile degerate." Mare paranteză ni se deschide pentru motivul corecției intempestive. Palmele jupînilor (1st place) , ale taților, amicilor, institutorilor, ba chiar a lui Lefter ("Și-i trage Țîchii o palmă, s-o năucească") se aud cum răsună în toată opera, ca un contrapunct impetuos. După caz, pot surveni și replicile, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
situației? "Cearta istoricilor", cum a fost numit acest dramatic efort de limpezire a conștiinței colective, e un fenomen demn de reținut, ca expresie a conștientizării mai adânci și mai ample a societății în cauză. O dezbatere similară, deși mai puțin intempestivă, s-a referit, cu un sfert de secol mai înainte, la vinovăția legată de primul război mondial. Mai toate fascismele de pe continent au fost supuse interogației stupefiate a celor veniți după, nu fără un vag sentiment de culpabilitate transmis de la
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se poate plasa decât în miezul duratei, care e clipa de față, sursă a fondului său aperceptiv, premisă a oricărei înțelegeri asupra devenirii umane. O răscruce se arată mereu, fie că atenția urmărește un fragment cronotipic sau altul. Sentimentul schimbării intempestive a căpătat însă, în timpul din urmă, note mai dramatice. Epoca modernă în ansamblu stă sub semnul accelerației sesizate de Michelet, acum un secol și mai bine, pentru a deveni, la Spengler, Toynbee, Halévy, Braudel ș.a., o temă de reflecție sistematică
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
-l integra logic în durata colectivă. Mi-am adus aminte că nici pașoptiștii nu înțelegeau altfel propria mișcare. Bălcescu însuși, în plin tumult partizan, îi scria unui prieten despre "minunea și miracolul revoluției ce va schimba fața lumii". Orice ruptură intempestivă cheamă ideea de intervenție divină, un scenariu providențial, unde actorii nu mai sunt deplin responsabili de rolul în care intră. Excepționalismul românesc, invocat cu stăruință în ultimul timp, nu e străin de această atitudine. Când se vorbește de atâta ruptură
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
se instalează, atotputernică, etichete absurde vin să prezinte realitățile altfel decât sunt. S-a vorbit, de exemplu, de "rebeliunea legionară", fără a se numi la modul serios un vinovat, fără a se indica dovezi, legionarii fiind, la acest nou solstițiu intempestiv, niște figuri încă mai puțin consistente documentar decât teroriștii din decembrie. Socotind, probabil, pe seama unei lungi tradiții paternaliste, că poporul e încă prea infantil, i se administrează știrile, explicațiile, "istoriile" fără prea multe precauții. De ce s-ar osteni? Românul rabdă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care fusese redus, dascălul e chemat acum la misiunea lui adevărată, aceea de luminător al comunității în care trăiește. Cine să cunoască mai bine adevăratele trebuințe sociale decât învățătorul, profesorul, pedagogul? Acest început de nou an școlar, întâiul după abolirea intempestivă a dictaturii, ar trebui să afle corpul didactic într-o dispoziție favorabilă marilor reforme de care societatea noastră are nevoie. Nimic mai util, poate decât să ne reamintim momentul când, spre finele secolului XIX, un dascăl eminent, care era și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
în cauză alcătuiau realmente niște stâlpi ai societății, așa cum s-ar cuveni să ni-i dorim mereu. Fiindcă biserica, școala și justiția sunt așezăminte indispensabile în orice moment din istoria unei comunități, cu atât mai mult într-o perioadă de intempestivă înnoire. Convorbiri literare, 31 octombrie 1990, p. 5 DEMNITATEA PEDAGOGULUI În împrejurările de acum, când totul pare că se află sub semnul urgenței, nimic nu e mai important decât să se pună de acord eforturile desfășurate în sfera materială cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
24 ore", I, 8 (24 ianuarie 1990), p.1 DINCOLO DE TĂCERE S-a spus adesea despre români că în cearta lor cu istoria nu și-au clamat supărările cu destulă vehemență și n-au recurs decât arareori la revolta intempestivă, dură, implacabilă. Comparativ cu unii vecini, îndeosebi cu cei de religie catolică, noi am fi arătat un prea mare scepticism în conduita socială, dacă nu chiar o scandaloasă indiferență. Nu e singura "lectură" a faptelor. Unii exegeți au tras dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ultimul timp, e de bun augur, firește, cu condiția ca între sfera privată și cea socială să existe un bun raport. Cronica XXV, 29, (20 iulie 1990), p. 1 ÎN ORIZONTUL GENERALITĂȚILOR ISTORICE La o jumătate de secol de la moartea intempestivă a lui N. Iorga, un semn de recunoaștere a legatului său științific și moral ne vine tocmai din acea Italie pe care savantul a studiat-o îndelung, a descris-o în mai multe rânduri, i-a decelat cu stăruință și
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
francez, altul rus) și-au disputat aici întâietatea. Révolution à la française ou à la russe? Expresia anunță o dilemă care e mai ales aceea a zonei de tradiție bizantină, unde ideea de evoluție graduală a prevalat îndeobște asupra schimbării intempestive. Oricât ar părea de straniu, spațiul rus a fost prea puțin studiat din acest punct de vedere. Liantul ideologic al Revoluției a interesat, pare-se mai mult decât istoria însăși a evenimentelor. De curând cu ocazia bicentenarului, Nathan Eidelman a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
resemnată printre contemporani, se reflectă în poezie. Călin lipsește șapte ani, în vreme ce Hyperion "S-a rupt din locul lui de sus,/ Pierind mai multe zile.//" Pelerinajele sale sunt prea cunoscute pentru a insista. Chiar și la conservatoarea societate Junimea apărea intempestiv, însoțit de Creangă, acesta din urmă umplând salonul lui Pogor cu râsul său homeric. Teatrul (episodul evadării cu trupa Tardini-Vlădicescu stă mărturie) exercită, încă din copilărie, o atracție deosebită. Paralelismul cu Don Quijote și Camil Petrescu devine, din acest unghi, evident
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
masculi nu tocmai abili în arta "educației sentimentale", de eficiență îndoielnică pentru un căjvănar hârșit, familiarizat cu "șufele"85 folosite la tractarea vehicolelor și cu "fufele" puse să te atragă la șușanele și belele.86 Contra-replică După cele spuse de intempestivul intervenționist trecând peste "licențele" utilizate aș putea continua nestingherit, despicând în patru firul firav al Bahluiului (canalizat pe pat de betoniii în anul când Luca Pițu tăia prin pensionare cordonul care-l lega de Fanaryași). De exemplu, aș putea căuta
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
mondială și le vom folosi, prin urmare, ca exemple ale tezei deja enunțate. Prin construcțiile sale estetice, autorul Sonetelor sugerează că tragedia nu se grefează numai pe dualități de situație (destin nefast), de sentimente (natură scindată) sau de orgolii (hybris intempestiv), ci și pe tensiunea culturală, pe ciocnirea ferventă a mentalităților colective. Personajul tragic shakespearian este mereu (și) prizonierul unui interval mentalist, ale cărui contradicții insolvabile îl depășesc. El nu-și poate asuma schizoidia culturală și, ultimativ, se prăbușește, sub presiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Fortunado. Să evităm să ne dorim prea mult de la parcimoniosul aristocrat! Oricum, ceea ce afirmă îți îngheață sîngele în vene și te lasă mut de înfiorare. Și-a trimis toți servitorii la distracție, astfel încît nici un martor nedorit să nu apară intempestiv. Castelul propriu îi stă la dispoziție pentru ce urmează să facă. Merge toată seara pe urma nefericitului Fortunado care, îmbrăcat ("mascat") în costum de Bufon, se amuză la Carnaval, neștiind ce îl așteaptă. Ieșindu-i în cale întîmplă-tor, cum ar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ascunde cadavrul în interiorul unui perete gol, din pivniță, tencuind cu măiestrie locul și eliminînd, prin urmare, orice posibilă suspiciune. Comportamentul său ulterior este mai curînd curios. Petrece cîteva zile în beatitudine și extatic, retrăind clipe din tinerețea sa armonioasă. Sosirea intempestivă a polițiștilor reușește să confirme destoinicia masonică a viitorului inculpat. Cercetarea lor amănunțită, în întreaga casă, sugerează nevinovăția soțului părăsit abrupt de consoartă. Totuși, o mică greșeală duce, în final, la prăbușirea întregului edificiu. Încrezător în propria eficiență, povestitorul amin-tește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru a-și îngriji mama bolnavă, Henry cade bolnav și întreaga casă intră într-un fel de disoluție stranie (singurii care se agită administrativ sînt Rivers și bătrîna servitoare, negresa Beluah). Reîntoarcerea lui Katy devine astfel vitală. Numai că revenirea intempestivă are un preț. Mama lui Katy, ramasă singură, moare, iar femeia, profund demoralizată, cedează atracției pentru John cu care începe o relație erotică intensă. Legătura e intuită de minuțioasa Ruth care, rănită în orgoliu, scrie un poem alegoric, unde, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ales, mai tîrziu, numai pe Adrian, întemeiind o familie alături de el, realitatea a rămas vie în subconștientul celor trei, afectîndu-le identitatea. Ludlow a și ficționalizat cîndva probabil, din necesitatea exorcizării acest secret al vieții lui, într-unul dintre romane. Revenită intempestiv acasă, Eleanor stopează dezarmantul impuls confesiv al soțului, dar și un subtil debut de scenă erotică, înfiripată între scriitor și ziaristă. Cuprinsă de furie, ea îi destăinuie lui Fanny Tarrant un adevăr și "mai crud" decît cel deja înregistrat. Adrian
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care le-au cunoscut pe fete, rapoarte medicale (pediatrul Hornicker este citat frecvent, la fel, psiholoaga Kilsem, cea care, se pare, se află, la un moment dat, extrem de aproape de cauza misterului, neapucînd totuși să o împărtășească cuiva, datorită plecării sale intempestive din oraș) și diverse observații de ordin speculativ (e menționată, de exemplu, bătrîna doamnă, de origine greacă, Karafilis care, se bănuiește, ar fi spus fetelor, cîndva, "nu vă pierdeți vremea cu trăitul", făcînd aluzie la un vechi stereotip mentalist elen
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]