KorAP: Find »[drukola/base=intențional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...37 >

913 matches

Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757

Existența acestor obiecte este specială și se deosebește de obiectele autonome prin structura lor ontologică. Cu alte cuvinte, astfel de obiecte își au fundamentul ființei în evenimentul mental al autorului, pictorului sau al sculptorului (al creatorului, în general). Obiectul pur intențional este determinat de un conținut (Gehalt) care însumă toate atributele și proprietăți sale, i.e. în cadrul structurii obiectului există anumite proprietăți ontologice exterioare. Totodată, obiectele pur intenționale au un spațiu al indeterminării, tot ceea ce putem ști despre ele este descris în

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
evenimentul mental al autorului, pictorului sau al sculptorului (al creatorului, în general). Obiectul pur intențional este determinat de un conținut (Gehalt) care însumă toate atributele și proprietăți sale, i.e. în cadrul structurii obiectului există anumite proprietăți ontologice exterioare. Totodată, obiectele pur intenționale au un spațiu al indeterminării, tot ceea ce putem ști despre ele este descris în cuprinsul lor și, astfel, nu lasă loc pentru surprize, ci doar pentru interpretarea care ține de un act propriu individual. Actul unui astfel de obiect arată

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
nu lasă loc pentru surprize, ci doar pentru interpretarea care ține de un act propriu individual. Actul unui astfel de obiect arată direcția sa: corespondența cu un astfel de obiect nu este necesară, întrucât actul se află în cadrul obiectului pur intențional. Finalitatea operei de artă survine în urma dualității existențiale dintre obiectele suficiente și obiectele non-suficiente. Atât obiectul în sine, cât și proprietățile sale sunt individuale, cu toate că proprietățile unui obiect sunt dependente între ele; de exemplu, masa unui obiect nu poate exista

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
imaginaționale care, înțelese ca obiecte individuale non-existente pot fi supuse examinării lingvistice. Acest lucru înseamnă că opera literară este compusă, în primul rând, dintr-un obiect individual real, cu proprietăți și stări reale, în al doilea rând, un obiect pur intențional a cărui existență constă în entități ce au o existența dependentă de conștiință, dar ce pot fi supuse structurii lingvistice. Obiectele pur intenționale nu pot lua existență decât prin imaginație, care, pentru o particularizare a operei literare, se cuvine să

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
dintr-un obiect individual real, cu proprietăți și stări reale, în al doilea rând, un obiect pur intențional a cărui existență constă în entități ce au o existența dependentă de conștiință, dar ce pot fi supuse structurii lingvistice. Obiectele pur intenționale nu pot lua existență decât prin imaginație, care, pentru o particularizare a operei literare, se cuvine să le numim obiecte imaginaționale, întrucât obiectele pur intenționale sunt identificate și cu entitățile a căror existență ține de actul conștiinței. Și, întrucât entitățile

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
au o existența dependentă de conștiință, dar ce pot fi supuse structurii lingvistice. Obiectele pur intenționale nu pot lua existență decât prin imaginație, care, pentru o particularizare a operei literare, se cuvine să le numim obiecte imaginaționale, întrucât obiectele pur intenționale sunt identificate și cu entitățile a căror existență ține de actul conștiinței. Și, întrucât entitățile obiectului sunt exterioare conștiiței, ele doar primesc o natură abstractă prin imaginarea lor ca obiecte independente non-reale. Natura duală a obiectului operei literare poate fi

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
a obiectului literar. Ontologia operei literare nu poate elimina psihologismul exerienței estetice întrucât, după cum am văzut, concretizarea operei de artă se face numai prin intermediul raportului dintre subiect și obiect de artă. Cu alte cuvinte, entitățile obiectului imaginațional, ce nu sunt intenționale în mod pur și nu depind de conștiință în totalitate, constituie un obiect secundar în realitatea exterioară. Acest lucru duce la o dublă existență a obiectului literar (real-imaginară) a cărui concretizare este posibilă prin experiența estetică. În cadrul experienței estetice sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
în timp ce opera de artă se prezintă ca o structură organică a cărei uniformitate constă în caracterul fiecărui strat. Prin stratificare se urmărește descrierea unei anatomii esențiale a literaturii, caracteristică, însă, doar obiectului artistic literar. Opera literară este o formație pur intențională. Ingarden consideră stratul unităților de înțeles ca jucând un rol central pentru întreaga schemă structurală a operei. Toate celelalte straturi își au baza ontică în el și sunt dependente, prin conținutul lor, de calitățile stratului unităților de înțeles. Percepția estetică

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
de înțeles, ca entități independente în cadrul operei heterogene, unde se fac simțite în calitățile și proprietățile polifoniei operei. Forma și valorea întregului se bazează pe această polifonie care, fără conținutul semnificativ, nu poate fi completă. Unitatea de înțeles privește proiecțiile intenționale (directe sau indirecte) ale obiectelor reprezentate în acord cu natura lor, constituția calitativă și structura lor formală și existențială. Prin unitatea semnificativă putem înțelege nu doar reprezentarea obiectelor, ci și modul prin care reprezentarea este posibilă. Totodată, simbolurile și semnele

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
unul sau altul. Reprezentarea căpătă diferite roluri și aspecte ontologice în determinarea obiectului de artă în general - are un rol de efect. Obiectele reprezentate sunt înțelese în mod tematic. "Obiectele reprezentate în opera literară sunt obiecte pure derivate în mod intențional de unitățile semnificative"31. Astfel, în orice obiect reprezentat conținutul trebuie să fie distins de raportul pur intențional obiect-structură. Conținutul determină rolul obiectelor reprezentate întrucât în percepția estetică a obiectului suntem predispuși la cercetarea apariției conținutului. Obiectele reprezentate nu sunt

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
un rol de efect. Obiectele reprezentate sunt înțelese în mod tematic. "Obiectele reprezentate în opera literară sunt obiecte pure derivate în mod intențional de unitățile semnificative"31. Astfel, în orice obiect reprezentat conținutul trebuie să fie distins de raportul pur intențional obiect-structură. Conținutul determină rolul obiectelor reprezentate întrucât în percepția estetică a obiectului suntem predispuși la cercetarea apariției conținutului. Obiectele reprezentate nu sunt prezente în mod izolat, ci, datorită spațiului ontic al operei redat prin corelațiile dintre propoziții, sunt unite într-

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
reprezentat într-un obiect al artei fără ca obiectivitatea unei opere să aparțină, în mod necesar, acestui strat. Acest lucru înseamnă că ceea ce este reprezentat nu are proprietăți în mod necesar obiective. În procesul lecturii, cititorul este înclinat să considere obiectele intenționale ca fiind reale, în timp ce ele nu fac nimic decât să stimuleze realitatea. Această posibilitate de identificare se poate face numai prin intermediul concretizării operei: dacă obiectele reprezentate sunt înțelese în esență, ele pot reprezenta obiectele reale, fără ca ele să-și aibă

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
obiective reprezentate constă, pentru Ingarden, în redarea și arătarea calităților metafizice determinate. Acest lucru este posibil, spune Ingarden, datorită posibilității perceperii calităților metafizice în diferite situații. Calitățile metafizice sunt concretizare și redate prin intermediul obiectivităților reprezentate, fiind ontologic heteronome și pur intenționale fiindcă stimulează prezența lor. Prin intermediul calităților metafizice, opera literară dobândește valoare estetică. Acest lucru nu înseamnă exploatarea operei literare doar din perspectivă estetică, întrucât termeni precum "frumos", "sublim" sau "agreabil", înțeleși ca experiență perceptuală ce oferă plăcere sau satisfacție, pot

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
întrucât subiectul nu ia parte decât la desfășurarea conțintului său, nu și la procesul apariției sale. Conținului unei reprezentări este receptat și nu perceput. Prin intermediul ideii de noemata subiectul devine conștient de reprezentarea obiectului. Pentru că actul înțelegerii reprezentărilor este unul intențional 16, filmul este definit ca obiect independent. Potrivit metodei fenomenologice prin înțelegerea reprezentărilor cinematografice putem determina elementele constituente reprezentării. Prin acest proces, ontologia poate descrie în ce constă elementul cinematografic. Relația dintre elementele compoziționale ale reprezentării și subiecți duce la

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
lucru care necesită ca subiectul să fie activ pentru a le concretiza. Natura reală și ideală a operei de artă țin de modul său de reprezentare și de atributele artistice și estetice. Modul de reprezentare și de descriere, ca stări intenționale pure, diferă de la o natură a artei la alta doar în modul de redare, nu și de producere a lor, ele sunt redate de elementele constitutive operei - culoarea sau textul, ce diferă, prin intensitate și joc, de la o artă la

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
Paris, 2008, p. 84. 5 Monroe Beardsley, The Aesthetic Point of View, op. cit., p. 101. 6 Obiectele, care sunt apriorice proprietăților, ocupă un loc fundamental în schema existenței operei literare. 7 Pentru Roman Ingarden, atât obiectele obișnuite, cât și obiectele intenționale au o existență (reală) ce implică diferite moduri de existență. În cazul operei literare putem vorbi de o transformare a existenței sale ca obiect real/autonom și ca obiect ideal, în cazul contemplației. 8 Prezența obiectului literar este determinată de

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
it can be claimed that every moment of a thing determines a manifold of teh concrete aspects in which it appears". Roman Ingarden, op. cit., p. 263. 30 Stratul obiectivităților reprezentate are două fețe: una ce ține de relațiile propozițiilor reprezentațiilor intenționale, alta care ține de obținerea reprezentării în relațiile propozițiilor. 31 "Objects represented in a literary work are derived purely intentional objects by units of meaning" (t.m.). Roman Ingarden, op. cit., p. 218. 32 "[...] we see not only that ontic characters

[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437

spre viitor, punctând axa temporal-existențială cu rolul său de vârf de săgeată al evoluției individuale. Concentrând în puterea ei contribuțiile unei palete largi de eforturi cognitive, ea păstrează în virtutea acestui privilegiu funcțional determinarea instrumentală de factor orientator și de vector intențional al oricărei angajări în devenire. Mai mult, schimbarea însăși (de orice natură ar fi ea) devine posibilă prin luciditate și discernământ reflexive. Conștiința de sine, întoarcerea asupra sine însuși, este principala premisă (un fel de primum movens, de principiu declanșator

Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
permanent pe aceasta din urmă. Dacă societatea absoarbe contribuția intelectuală a fiecărui individ, atunci formarea deplină devine, simetric, un bun comun. Se desprinde în urma acestor observații un implicat ierarhic al conștiinței de sine care o transformă pe aceasta în vector intențional al evoluției individuale, în factor de replicare a voinței, adică în principiu regulativ de canalizare a "energiei" psihice. Dacă există o instanță a alcătuirii omenești care unește tripla dimensiune temporală (legând trecutul de prezent și viitor), aceasta este funcția reflexivă

Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
veritabilei reflexivități, a cărei natură fundamentală este de tip cognitiv și care nu suportă, după demonstrația fenomenologică a lui Husserl, nici în condițiile celei mai aspre reducții judicative suspendarea oricărei raportări la un obiect. Ea își trăiește consubstanțialitatea de tip intențional cu materia vizărilor ei și dezvoltă prin intermediul sensurilor pe care le conferă vieții interioare posibilitatea integrativă de care individul are nevoie în evoluția sa comunitară. Acordul mesajului personal cu structura mediului de inserție nu se poate înrădăcina doar în stricta

Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
întregului proces, dacă nu ca un luminător al cadenței îndrăznețe cu care avansează intuiția pre-discursivă. Teritoriul misterului nu se poate restrânge decât dacă ofensiva gnoseologică a subiectului este condusă de un for auto-referențial perfect lucid și inspirat, care degajă spațiul intențional conform unui plan elaborat după principiile unor ierarhii ale preeminențelor interioare. Fenomenologia husserliană a demonstrat importanța noeticului în științe (dar mai ales în filosofie) și a îndepărtat prin epoché fenomenologică aplicată existenței obiectului (și apoi a lumii în general) primatul

Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
într-o interacțiune paralelă vizării generale care îi este caracteristică, adică mai mult în interes autoconstructiv, "autodidactic". Pe lângă demersul prospectiv și investigator care îi este în asemenea măsură definitoriu, ea întreprinde, deci, și acțiuni de întărire auto-sporitoare a potențialului său intențional, a repertoriului său tehnico-metodologic. Astfel, aceste structuri tipice de cunoaștere o înarmează și îi instrumentează inițiativa, astfel încât pe tărâmul aplicației ei se pot regăsi o parte din intențiile originare ce țin de trunchiul dezvoltării cognitive globale. Conștiința mediază acest flux

Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
mai propriu sens al cuvântului) orice individualitate conștientă, și aici se arată fără putință de infirmare că unul dintre cele mai vechi domenii de exercitare a demersului investigativ (propria interioritate) rămâne și cea mai înaltă țintă posibilă a întregului sistem intențional personal. A te auto-investi pornind de la cele mai adânci determinări spirituale rămâne datoria supremă și profunda împlinire a unei vocații umaniste universal propovăduite și unanim-asumate. Bucla care se închide în act interior pare a întruchipa un simbol reprezentativ al celei

Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
depinde de aptitudine în calitatea ei de principiu pozitiv al unei universale reorientări pragmatice (în psihologie se afirmă că "orice însușire sau proces psihic privit sub unghiul eficienței devine aptitudine"93). În acest caz inteligența și, alături de ea, întregul pachet intențional care se apleacă asupra țintei subiective pot fi numite pe drept cuvânt chei aptitudinale de acces către orice viziune facilitantă a procesului reflexiv. Puterea controlului suprastructural dărâmă ferme obstacole ale unei perfide învăluiri, ale jocului complex al umbrelor misterului domestic

Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
va fi niciodată compatibil cu specificul concentrărilor lăuntrice. Pare că metodologia însăși a celor două teritorii psihologice distincte păstrează o distanță de netrecut. Structurile teoretice aflate la îndemâna motorului aptitudinal dovedesc însă funcția unitară universal-rațională a conștiinței și apropie elementele dispersiei intenționale. Descrierea interiorității, finele observații discriminatorii sau sintetizatoare, barometrul subiectiv, sunt toate componente ale unei ample investiri aptitudinale și au nevoie de inspirația factorului intelectiv pentru reușita demersurilor lor. Încorporat științei despre sine sau păstrat în postura unui prilej acoperitor, acest

Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]