848 matches
-
câteva trăsături semice din sfera antropomorfizării, a caracterului de persoană și a perceptibilității vizuale, prin asocierea noțiunii de autor cu concepte din planul picturii (portret, autoportret, desen), viziunea asupra agentului creator se individualizează, îmbogățindu-se cu trăsături semantice legate de intenționalitate (autorul, ca efect de text și de lectură, apare printr-o activitate intențională, fie a scriitorului care își desenează chipul în/prin operă, fie a cititorului care (re)compune "autoportretul în mozaic"), și de valoarea estetică (privită atât funcțional, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
relația care se creează pe baza celor două imagini între emițător și destinatar, construcție care, mutatis mutandis, răspunde principiului aristotelic al "adecvării" ("tò prépon"). Noțiunea are o filiație impresionantă, revendicată din ipostaze diverse: "intersubiectivitate" (Benveniste), "dialogism" (Bahtin), "intenție colectivă" (Searle), "intenționalitate reunită" (F. Jacques), "negociere" (Kerbrat-Orecchioni), ipostaze ce converg spre o definire contractuală a actului vorbirii, în general, care implică existența a doi subiecți în relație de intersubiectivitate, existența de convenții, de norme și acorduri ce reglează schimburile "langajiere", existența cunoașterilor
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
care au avut experiența mănăstirii din literatura română (Creangă, Stănoiu, Arghezi numele care contează), Damian Stănoiu este singurul care a dezvoltat din această experiență un proiect literar unitar și coerent. 123 Dacă nu am considera prea puțin importantul criteriul al intenționalității, ușor am confunda aceste fragmente cu scrierile explicit ficționale ale scriitorului. Motiv pentru care comitem conștient imprudența de a nu discrimina între informațiile oferite de cele două tipuri de discurs. 124 Fragmentul din Epistola către efeseni, a apostolului Pavel, despre
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vigoare într-o comunitate determinată"256, astfel încât ansamblul regulilor întemeiază discursul și în cadrul lor el capătă sens. 2) Discursul este orientat. Orice discurs este construit în funcție de un scop, se transformă în timp, stă sub semnul devenirii și este ghidat de către intenționalitatea locutorului. Chiar dacă orientarea discursului pare a introduce linearitatea ca o altă trăsătură dominantă a sa, situația nu este pe deplin predeterminată dintru început; în acest sens, există un număr impresionant de procedee discursive care "maschează" linearitatea discursului, ca digresiunile, revenirile
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
nucleu" de bază al scriiturii. Prin generalizare, posibilitatea de a se lipsi de referent sau de semnificat face din orice tip de marcă (inclusiv cea orală) "un grafem în general". Pentru John Searle 291 însă există un concept cel de intenționalitate care apare în orice tip de comunicare și care nu depinde de absența autorului, destinatarului și a contextului unei scriituri. Pentru același Searle, confuzia între conceptul de permanență și cel de iterabilitate, ca trăsături ale discursului, este cea care duce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dispariția autorului pare a fi chiar aceea de scriitură; chiar dacă Foucault recunoaște că în mod riguros conceptul de scriitură nu mai face nici o trimitere la cel de autor, nu-i consolidează poziția și nici nu mai reprezintă un semn al intenționalității auctoriale, ci încearcă de deslușească în general "condiția oricărui text", totuși rămâne posibilitatea ca în utilizare curentă, scriitura "să transpună într-un anonimat transcendental caracteristicile empirice ale autorului"295. Întrebarea care cere un răspuns ar fi: "nu transpune noțiunea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
argumentativă. Acest lucru se întâmplă, susține autoarea, pentru că orice text este supus unei duble constrângeri care ține, pe de o parte, de regulile specifice genului căruia îi aparține respectivul text, iar, pe de altă parte, de regulile care definesc acea intenționalitate, uneori mascată, a oricărui discurs, de a atesta sau a confirma ceva (discurs testimonial). De asemenea, de pe aliniamente logico-retorice, Chaϊm Perelman și Lucie Olbrechts-Tyteca vor arăta că "aceleași tehnici de argumentare se regăsesc la toate nivelurile, la cel al discuției
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reguli, dar nu celor contractuale; c) seducția poate fi global mărturisibilă, spre deosebire de manipulare, care nu poate fi în nici un caz comunicată. Mărturisirea seducției nu scade tensiunea acesteia, deoarece se bazează pe o dialectică a secretului și a vizibilului, în timp ce comunicarea intenționalității manipulatoare o anulează pe aceasta din urmă; d) seducția nu este performanțială, iar seducătorul nu este un nesincer, din moment ce seducția exercită un proces de desubiectivizare. Parret adoptă perspectiva baudrillardiană conform căreia seducția este în afara oricăror argumentări, dar sub incidența unei
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
posibilitatea alcătuirii unei teorii seducătoare a limbajului care să depășească definitiv contrastele reglate, legăturile clasice de distincție și de echivalență, și astfel să instituie ca regulă a jocului duelul și reversibilitatea. În viziunea filosofului francez, este necesară atestarea unei alte intenționalități discursive, care să facă trecerea de la raporturile de subordonare logică și ierarhică, specifice discursului tradițional, la un lanț al suplementelor (ca în perspectiva derridariană) care să asigure "suprimarea ce menține" semnele și termenii. Logica clasică nu surprinde toate relațiile din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
faimoasă și mai comentată lucrare consacrată literaturii horror până în prezent, Supernatural Horror in Literature (prima ediție datând din 1927), H.P. Lovecraft observă, la rândul său, că adevărata proză terifiantă trebuie judecată numai în conformitate cu nivelul emoțional la care aceasta se ridică, intenționalitatea auctorială sau desfășurarea acțiunii nefiind elemente relevante. Testul suprem pe care trebuie sa-l treacă o scriere pentru a intra sub incidența suficient de selectivă a temei ar presupune, potrivit autorului american, trezirea în mintea cititorului a unui "sentiment profund
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
ca act psihic se distinge de obiectivitatea conținutului cunoașterii. În acest caz, fenomenologia va deveni calea indicării constituirii concrete a obiectelor gândirii din "formele categoriale" sprijinite de "intuiția categorială". Căci fenomen nu înseamnă altceva decât ceea ce adaugă conștiința datului fizic: intenționalitatea, semnificația, esența, noema. Or, fiindcă noema e legată de noesă (de la noos), și transcendentalul va deveni în final intersubiectivitatea, căci și esența presupune mereu existența. Expunerile celor doi filosofi privind "crizele lumii moderne"/"criza Europei spirituale" (dacă Guénon a prezentat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
o istorie a naturii, care ar trebui deosebită, în maniera secolului al XIX-lea, de o istorie a lucrurilor ome nești. Este vorba, după cum precizează Benjamin, de istoria unei opere sau a unei forme care se desfășoară dincolo de intervenția unei intenționalități sau a unei voințe subiective. Teoria romantică a criticii pune deja accentul pe necesitatea de a gândi o operă literară împreună cu preistoria (Vor geschichte) și cu post-istoria (Nach geschichte) sa interpretativă. În textul aflat acum în atenție, acest principiu devine
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
ales în scrierile târzii; a doua definește o anumită particularitate pe care scenariul interpretativ o capătă la Benjamin. Primul aspect, stilul filozofic, este precizat de autor printr-o serie de postulate, care exprimă de fapt, concis, punerea între paranteze a intenționalității ca sursă a scriiturii. Sarcina filozofiei este aceea a „prezentării“ ideilor, ceea ce revine, de fapt, la medierea unei „auto-prezentări“ a acestora. Natura lingvistică a ideii generează discursul prin impunerea unei „asceze“ (Askeze): conceptul nu are dreptul să se avânte înaintea
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
labirintice ale orașului. O distincție importantă, atinsă în cadrul capitolului de față, este aceea dintre trăire (Erlebnis) și experiență (Erfahrung). Textele lui Benjamin despre Baudelaire sunt importante în legătură cu acest aspect. Prin această distincție, Benjamin afirmă caracterul mediat, dialectic al experienței, sustras intenționalității subiectului și, deopotrivă, imobilității temporale a conceptului unui obiect. O apropiere nu lipsită de pericole se conturează între conceptul de experiență la Benjamin și cel, hegelian, de cu noaștere speculativă. Medierea la Benjamin este însă una finită, ea însăși istorică
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lui Benjamin din Kleine Geschichte der Photographie, în care fotografia conferă obiectelor puterea magică de a „vorbi“ aparatului, prin hazardul amănuntului surprins, prin detaliul neintenționat care se insinuează în scenariul vizat de fotograf. Mai mult decât descrierea sau narațiunea, supuse intenționalității autorului, ori decât pictura, mărturie a artei (Zeugnis für die Kunst) pictorului, fotografia deschide drumul către inconștientul optic (Optisch Unbewußten“) al lumii, unde lucrurile își compun chipul lor istoric, nu pe cel natural. Chemarea memoriei in voluntare, recunoașterea chipului primejduit
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
complet și liber; în timp ce, pe de altă parte, el nu poate să aplice în viața zilnică ceea ce învață în școală". (Dewey, 1977, p. 123) Încercarea de a defini (și de a distinge) formele de educație având drept criteriu prezența unei intenționalități exterioare "educabilului", devoalează speranța unei sinteze fericite între influențele lor, ceea ce presupune în subsidiar un transfer de finalități considerate dezirabile dinspre educația formală către educația informală; în acest sens, exemplificăm: educația informală "se referă la influențele acumulate din situațiile și
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Brentano a jucat un rol decisiv în constituirea mișcării fenomenologice prin două dintre scrierile lui timpurii: Psihologia din punct de vedere empiric (1874) și disertația Despre multipla semnificație a ființei la Aristotel (1862). În prima lucrare Brentano a reintrodus teoria intenționalității în filozofia contemporană într-un mod care leagă teoriile intenționalității ale celor mai importanți elevi ai lui: Twardowski, Meinong și, îndeosebi, Husserl, de problematica scolastică a termenului "intenție", ca și de modul în care poate fi interpretată prin intermediul ei teoria
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
prin două dintre scrierile lui timpurii: Psihologia din punct de vedere empiric (1874) și disertația Despre multipla semnificație a ființei la Aristotel (1862). În prima lucrare Brentano a reintrodus teoria intenționalității în filozofia contemporană într-un mod care leagă teoriile intenționalității ale celor mai importanți elevi ai lui: Twardowski, Meinong și, îndeosebi, Husserl, de problematica scolastică a termenului "intenție", ca și de modul în care poate fi interpretată prin intermediul ei teoria aristotelică a cunoașterii sensibile. Pe de altă parte, problema sensurilor
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
problema sensurilor multiple ale termenului a fi abordată în disertație a avut o importanță hotărâtoare în constituirea interogației heideggeriene asupra ființei, fapt menționat în mod repetat de Heidegger în scrierile lui autobiografice. În ceea ce privește receptarea acestor scrieri, trebuie spus că în timp ce intenționalitatea și, în genere, psihologia brentaniană au fost cercetate constant de către fenomenologi și, în ultimii 50 de ani, de către filozofii analitici, problematica aristotelică a multiplelor sensuri ale ființei tratată de Brentano în prima lui scriere a fost analizată exclusiv de către cercetătorii
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este cea mai veche și cea mai puțin bănuită formă de realizare a educației“ (C.N. Bower apud C. Cucoș, 1999, p. 210). Îndoctrinarea este un admirabil instrument pentru cei care știu dinainte ce scopuri au de atins și ține de intenționalitatea celui care apelează la ea. A îndoctrina înseamnă a face ceea ce nu se spune, „a ține o lecție cuiva pentru a-l câștiga de partea unui punct de vedere“ (Robert apud C. Cucoș, 1999, p. 217). Subiectul asupra căruia se
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
3) distribuirea rolurilor educative între părinți; În continuare vom încerca să eliminăm posibilele ambiguități legate de relația dintre conceptul de socializare și cel de educație. Vom respinge accepțiunea cea mai largă a termenului de educație, cuprinzînd și aspectele în care intenționalitatea celui care realizează procesul de influențare lipsește. În acest din urmă caz, între cele două concepte mai sus amintite ar exista o suprapunere perfectă. Vom considera educația ca o parte a procesului de socializare, realizată într-un cadru formal de către
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
într-un cadru formal de către instituțiile de învățămînt sau informal, de agenți sociali care își propun să transmită anumite atitudini, valori, credințe, dar și cunoștințe, moduri de a opera cu informații sau obiecte. În acest sens, părinții educă doar în măsura în care intenționalitatea influențării este prezentă: cînd ei spun copilului că trebuie să fie politicos pentru că numai așa va fi acceptat de societate, este vorba de un fapt de educație; dacă același copil observă frecvent că părinții salută primii persoanele mai în vîrstă
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
motivele care le-au determinat sensul. Din acest punct de vedere, așa cum imaginea este întotdeauna imaginea a ceva în mintea cuiva și cu un scop anume, tot așa și memoria este întotdeauna memorie pentru ceva, existând fără îndoială o anumită intenționalitate a memoriei, indiferent că este vorba despre cea individuală, colectivă sau istorică. În acest sens, Geary se înscrie în linia studiilor moderne despre memorie în care aceasta este considerată a fi creația celui care memorează. Inevitabil, de la acest punct înainte
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
istorică. În acest sens, Geary se înscrie în linia studiilor moderne despre memorie în care aceasta este considerată a fi creația celui care memorează. Inevitabil, de la acest punct înainte, se deschid două paliere esențiale în studiul imaginii: primul ține de intenționalitatea individului și de felul în care el reușește să recreeze conținuturile memoriei grupului, iar al doilea este legat de felul cum elitele și liderii de opinie au interpretat evenimentele și întâmplările, felul cum le-au încadrat și modalitatea în care
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
în acest sens discutând despre fenomene reduse transcendental și valorificând esența. Husserl propune metoda fenomenologică 92 pentru a descifra problema reprezentării din perspectiva conștiinței, susținând că aceasta este întotdeauna intențională și eliminând distanța dintre subiectul reprezentării și obiectul acesteia 93. Intenționalitatea conștiinței este cea care are capacitatea de a crea obiectul prin faptul că îi construiește sensul și se raportează la el în funcție de acesta. Din acest punct de vedere, fenomenul intențional este actul de a conferi sens. Într-un comentariu legat
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]