3,324 matches
-
a produce [în perioade de timp îndelungate] rezultate importante este cel mai chinuitor și mai laborios efort al minții (Caietul C, p. 123, scris aproximativ în mai 1838, în Barrett et al., 1987, p. 263). Mai devreme sau mai târziu, interdependența tuturor formelor de viață impietează ritmul schimbării. În epoca noastră regăsim problema bufniței tărcate care ne amintește cât de greu acceptă oamenii aceste constrângeri. Darwin relevase deja un context similar: „Până și scăderea numărului de indivizi ai unei specii de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Janne, 1960, 1968). Este o ipostază a fenomenului de oligarhizare; aceasta se poate traduce și în termeni de relații interpersonale. Dată fiind întretăierea sectoarelor funcționale verticale și a straturilor sociale orizontale, avem, într-adevăr, toate motivele să ne imaginăm că interdependența relațiilor se organizează tot mai intersectorial, pe măsura creșterii înregistrate în diferitele coloane ce reprezintă diversele sectoare ale ierarhiei sociale și a lărgirii câmpului sarcinilor de coordonare. Cu alte cuvinte, interdependența (sau, cum spune Dupréel, complementaritatea relațiilor interindividuale, adică reciproca
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
avem, într-adevăr, toate motivele să ne imaginăm că interdependența relațiilor se organizează tot mai intersectorial, pe măsura creșterii înregistrate în diferitele coloane ce reprezintă diversele sectoare ale ierarhiei sociale și a lărgirii câmpului sarcinilor de coordonare. Cu alte cuvinte, interdependența (sau, cum spune Dupréel, complementaritatea relațiilor interindividuale, adică reciproca lor condiționare) depășește din ce în ce mai mult limitele domeniilor de activitate specifice pe măsura ascensiunii în ierarhiile lor respective. Astfel, a fost înfăptuită una dintre condițiile psihosociale ale diferențierii dintre elită și mase
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
remarcată de Mannheim (democratizare și diversificare) se grefează pe succesiunea a trei tipuri de orânduire socială: o solidaritate difuză (pe care Mannheim o califică drept „solidaritatea hoardei”), o stare de intensificare a competiției individuale și, în sfârșit, o situație de interdependență a unor grupuri cu preocupări distincte (ibidem, p. 68). Sarcina de a promova organizări sociale eficiente revine elitelor. Totuși, societățile liberale democratice sunt blocate la cea de-a doua etapă a dezvoltării istorice, fiind dominate de un foarte viu spirit
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
faptului că n-ai fost Înțeles, la un moment dat, așa cum ai fi dorit, Însă și dintr-o criză de identitate sau de destin: „Nu se poate trăi fără valori și fără un sens de adevăr” (Constantin Noica). * Este cunoscută interdependența continuă dintre „somă” și „psihic”, care constituie astăzi un principiu de bază al medicinii, iar o descriere dintre cele mai plastice a acestei unități dintre „psihic” și „organic” o găsim la Johan Oxenstiern: „Trupul omului seamănă cu o barcă, În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
constituie un tot: a privilegia doar o parte ar provoca mutilări păgubitoare. Cum poate fi imaginat sufletul fără trup? Sau invers? Viața filosoficească, practica creștină, echilibrul dintre meditație și acțiune pretind un spirit și o carne în stare bună. Or interdependența e manifestă: un trup nesănătos, bolnav, împiedică sufletul să efectueze o muncă spirituală; tot așa, un suflet în stare proastă produce efecte negative asupra trupului. Lui Erasmus îi place sănătatea, la fel de mult ca și curățenia. Moartea, durerea, suferința? Acestea reprezintă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mare la nivelul acestor state. Pentru simplificare, utilizez o dihotomie între planurile teoretic și empiric, evaluând separat avantajele aduse de utilizarea i.. Cum în realitate diferența dintre cele două planuri nu este atât de clară, existând deseori suprapuneri și complementări (interdependențe), aceste avantaje pot fi nuanțate contextual: numărul aspectelor teoretice și empirice implicate, crearea unui sistem de instituții complementare sau interdependente (indiferent dacă relația de interdependență este simetrică - de exemplu, Primăria și Consiliul Local) sau impunerea unor standarde instituționale pentru atingerea
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
diferența dintre cele două planuri nu este atât de clară, existând deseori suprapuneri și complementări (interdependențe), aceste avantaje pot fi nuanțate contextual: numărul aspectelor teoretice și empirice implicate, crearea unui sistem de instituții complementare sau interdependente (indiferent dacă relația de interdependență este simetrică - de exemplu, Primăria și Consiliul Local) sau impunerea unor standarde instituționale pentru atingerea unor obiective (cazul criteriilor de la Copenhaga sau a celor 31 de capitole de negociere pentru aderarea României la UE). În plan teoretic, i. aduce trei
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
mare ușurință), permițând, astfel, dezvoltarea socială la nivel individual și colectiv al membrilor interni sau externi ai anumitor instituții, în conformitate cu valorile și dimensiunile dezvoltate de acestea. Un ultim argument teoretic vizează efectul de domino pe care îl reprezintă studiul i.. Interdependențele conceptuale pe care le presupune conduc la o analiză implicită a altor aspecte, fenomene sau procese. Astfel, studierea i. alegerilor corecte în România implică o analiză atentă a modalității de implementare a legilor conexe procesului electoral, o atenție sporită asupra
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
social al înfăptuirii revoluției ideologice l-au constituit fruntașii pașoptiști și, îndeosebi, forțele revoluționare liberale în frunte cu I.C. Brătianu. b) Creșterea de la formă la fond a civilizației. Această creștere este considerată de E. Lovinescu normală pentru societățile întârziate, în virtutea interdependențelor capitalismului modern. După construcția ordinii constituționale moderne, urmează, în faza a doua a dezvoltării civilizației române, edificarea bazei economice și a unei forțe sociale burgheze consolidate, în temeiul legii interdependenței vieții materiale și morale a civilizației contemporane. c) Adaptarea fondului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
este considerată de E. Lovinescu normală pentru societățile întârziate, în virtutea interdependențelor capitalismului modern. După construcția ordinii constituționale moderne, urmează, în faza a doua a dezvoltării civilizației române, edificarea bazei economice și a unei forțe sociale burgheze consolidate, în temeiul legii interdependenței vieții materiale și morale a civilizației contemporane. c) Adaptarea fondului și a formei. Jocul adaptării formei și fondului se înfăptuiește într-un „dublu proces cu sens contrar: procesul scoborârii formei la fond”, constatat de adversarii formării civilizației române, și „procesul
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
funcțiile instituțiilor politice, culturale în cristalizarea poziției clasei sociale țărănești. Cercetările personale de mare probitate științifică, dar și datele furnizate de monografiile sociologice ale Școlii de la București i-au îngăduit lui V. Madgearu să formuleze aprecieri nuanțate și originale privind interdependența între suprapopulația agricolă relativă, densitatea rurală, nivelul de trai al gospodăriilor țărănești și structura socială a țării, care infirma, nu de puține ori, presupozițiile teoretice ale sociologiei sale. Sociologia poporanistă a constituit „prima critică radicală a evoluționismului sociologic marxist” și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
un acord reciproc avantajos. Robert Cohen (2006) definește n. drept modalitate de folosire a informației și puterii cu scopul de a schimba comportamentul oamenilor într-o situație de „tensiune” Prin urmare, orice n. (Dragoș, 2005) are câteva trăsături esențiale: - o interdependența între cele două părți; există de ambele părți interese comune de a conlucra pentru a împărți, rezolva ceva; - o divergență asupra unui lucru. Fără divergențe, interacțiunea ar fi marcată de consens și nu ar mai trebui să se negocieze. Divergențele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
unor beneficii sau servicii de contribuție. În cazul sistemelor de asigurări sociale, contribuția este obligatorie pentru toți cei ce au venituri din muncă. Ele au la bază principiul solidarității sociale în fața riscurilor. Solidaritatea socială este definită ca o formă de interdependență, ce nu se reduce la o simplă reciprocitate bazată pe interesele imediate ale indivizilor. Aceasta, în funcție de expresia concretă pe care o dobândește, poate fi intrasau intergenerațională și s-a constituit, din punct de vedere istoric, ca reacție la riscurile și
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și încă mai sunt sunt supuse r. asociate cu tranziția. Situația este accentuată de contextul actual al globalizării, care face ca un eveniment să poată afecta cu repeziciune țări sau organizații aflate la antipozi. Pe de altă parte, există o interdependență între r. personale și cele sociale. De aceea, intervențiile statului în ceea ce privește bunăstarea individuală, ca în cazul asigurărilor sociale, încep să fie reconceptualizate în termenii managementului r., sub impulsul preocupării tot mai accentuate pentru eficiență. Astfel, protecția socială poate fi conceptualizată
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
produc deloc; iar când se produc, ele pot să nu fie durabile. Pentru a realiza schimbări importante și durabile este nevoie de a lua în considerare faptul că societatea, atât în ansamblu, cât și părțile sale, formează sisteme, caracterizate prin interdependență. Orice aspect care face obiectul schimbării este parte a unui sistem. Sistemul este o stare de echilibru, de interdependență a diferitelor componente ale vieții sociale. Problemele nu sunt, de regulă, izolate, ci interacționează cu alte probleme, tinzând să formeze sisteme
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
este nevoie de a lua în considerare faptul că societatea, atât în ansamblu, cât și părțile sale, formează sisteme, caracterizate prin interdependență. Orice aspect care face obiectul schimbării este parte a unui sistem. Sistemul este o stare de echilibru, de interdependență a diferitelor componente ale vieții sociale. Problemele nu sunt, de regulă, izolate, ci interacționează cu alte probleme, tinzând să formeze sisteme stabile, în care se produce un fenomen de susținere reciprocă sau de modificare reciprocă. Schimbarea unui element al sistemului
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
reechilibreze, ca reacție la influențele exterioare, configurația inițială refăcându-se. De multe ori, schimbarea socială poate să aibă un efect care este anulat de reacția sistemului. În consecință, orice program de schimbare trebuie să ia în considerare efectul intervenției în interdependența schimbării cu alte fenomene cu care interacționează. Există două principii ale schimbării de sistem: principiul alegerii variabilei strategice și principiul abordării alternative și durabile. Principiul alegerii variabilei strategice. Într-o intervenție de schimbare trebuie să se ia în considerare diferențele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
care se apropie de poziția de deținătoare ale puterii economice și, prin urmare, se așteaptă să preia și puterea politică, să nu aibă încă maturitatea politică de a-și asuma crearea unei direcții pentru stat (Weber, 1994, p. 21). Astfel, interdependența dintre sfera economică și cea politică este exprimată prin aceea că în, ciuda faptului că există o anumită diferențiere instituțională între ele, grupuri și clase sociale își pot folosi, totuși, puterea acumulată într-una dintre sfere pentru a dobândi putere
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
o nouă clasă economică poate să-și facă apariția la marginea unei ordini existente reprezintă o manifestare a independenței sferei economice. În termenii acestei conceptualizări, economiile planificate, subordonate partidului-stat în socialism au reprezentat un caz istoric în care aspectul de interdependență a fost accentuat până la dispariția autonomiei dintre cele două sfere. Din acest motiv, unele analize ale transformărilor postcomuniste pleacă de la premisa că eșecul regimurilor comuniste și abandonarea sistemului ca atare s-au datorat unor cauze nonsistemice, întâmplătoare (Thom, 1996; Elster
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
securității colective. Idealismul wilsonian a condus sistemul către o recunoaștere a imoralității războiului în calitatea sa de instituție a sistemului internațional. Mai precis, s-a încercat scoaterea războiului în afara legii, prin intermediul unor mecanisme instituționale. Sistemul securității colective - care statua principiul interdependenței în materie de securitate a tuturor actorilor sistemului și al necesității cooperării dintre aceștia în ceea ce privește securitatea - opera prin intermediul unor organizații de securitate, cum a fost Liga Națiunilor (1919). Se dorea înlocuirea balanței de putere cu un sistem instituțional care să
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
acționează în interiorul său. Teoriile globalizării susțin că epoca westfalică s-a încheiat în jurul anilor ’60-’70, iar acum trăim de fapt într-o lume post-westfalică, pe care procesul de globalizare o transformă în mod radical, în sensul multiplicării exponențiale a interdependenței dintre statele sistemului internațional crescând astfel responsabilitatea reciprocă a statelor sistemului. Această epocă post-westfalică este dominată de actori transnaționali ca actori dominanți în sistemul internațional. Odată cu apariția organizațiilor regionale, grupărilor sau rețelelor teroriste, organizațiilor multinaționale etc., se vehiculează ideea eludării
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
actori autonomi a agențiilor birocratice guvernamentale, dar mai ales privilegierea actorilor nestatali, în special a celor transnaționali. Noii actori transnaționali au fost învestiți, adesea, cu un considerabil potențial de schimbare în politica internațională. Din această perspectivă, optimismul studiilor liberal-pluraliste asupra interdependenței își găsește astăzi corespondentul în înțelegerea relațiilor internaționale ca „politică globală”. La fel se întâmplă, într-o oarecare măsură, și cu organizațiile internaționale interguvernamentale, deși tendința cea mai răspândită este aceea de a nu mai trata aceste organizații ca actori
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
termenii interacțiunilor din acest domeniu (Waltz, 1979, p. 93). O opoziție puternică la adresa statocentrismului realist s-a conturat în interiorul programului liberal-pluralist, în anii ’70, în jurul lui Joseph Nye și Robert Keohane. Modelul „politicii transnaționale” - dezvoltat și amendat ulterior sub forma „interdependenței complexe” - punea accentul pe apariția unei noi componente a raporturilor internaționale: relațiile transnaționale. Ele aduceau în centru „noii” actori nestatali: corporațiile transnaționale și organizațiile internaționale neguvernamentale. Acești actori erau transnaționali, în sensul că interacțiunile în care se angrenau nu mai
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
temperamentului liberal în relațiile internaționale este constituită dintr-un complex teoretic (dezvoltat între anii ’50 și anii ’70) cuprinzând scrieri ale lui Karl Deutsch, David Mitrany - asociat teoriei funcționaliste a integrării -, Ernst Haas (asociat teoriei neo-funcționaliste și culminând cu teoria interdependenței complexe în formularea inițială a lui Robert Keohane și Joseph Nye). Anii ’80 sunt dominați de confruntarea dintre neorealism, așa cum a fost el dezvoltat de Kenneth Waltz, și instituționalismul neoliberal, printre ai cărui reprezentanți îi regăsim pe Keohane și Nye
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]