471 matches
-
noi avem legături personale strânse cu ceilalți oameni și acelea în care nu avem asemenea legături. În acest sens, în sociologie și psihologia socială se face distincția dintre grupul primar și cel secundar. În cadrul grupului primar sau de contact relațiile interindividuale sunt directe, la fel și relațiile de comunicare, ceea ce înlesnește cunoașterea reciprocă, apariția raporturilor afective, a normelor și proceselor de grup. Relația prioritară este cea "față în față", lucru ce permite ca membrii grupului să poată stabili o relație personală
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
verb latin care înseamnă ,,a mișca" plus prefixul ,,e", adică ,,a te da la o parte" sugerând că tendința de a acționa este implicită în orice emoție. Sentimentele de bază influențează mișcările instinctive ale corpului și de asemenea alchimia comunicării interindividuale, pe care Daniel Goleman a intitulat-o inteligența emoțională. Fiecare emoție și sentiment pregătește corpul pentru o reacție diferită și determină anumite gesturi, completându-l astfel pe autor 50 (imagini preluate din Desmond Morris, 1997): a) furia accelerând circulația sângelui
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
este definită prin intermediul relațiilor ce se stabilesc între indivizii ce împărtășesc anumite idei, atitudini, interese și valori și tind să se asocieze de pe poziții egale, fără a exista constrângeri în această asociere. La rândul său, solidaritatea organizațională vizează cooperarea/colaborarea interindividuală și intergrupală, dar fundamentată pe relațiile formale, pe rolurile deținute în organizație, relaționare asigurată de necesitatea îndeplinirii unor sarcini împreună (în echipă). Corelate, cele două criterii definesc "matricea arhitecturii sociale", care cuprinde patru tipuri de cultură organizațională: cultura de tip
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
sociale și prin instabilitate, iar, uneori, prin izolarea unor grupuri ale comunității. De altfel, însuși Coșeriu precizează că "toate inovațiile lingvistice sînt în mod necesar individuale; dar inovațiile care se adoptă și se răspîndesc corespund, cu siguranță, unor exigențe expresive interindividuale"193. Acest lingvist nu precizează însă de unde pornesc aceste "exigențe expresive" și nu specifică faptul că, dacă sînt "interindividuale", înseamnă că, de fapt, ele sînt sociale. Dacă s-ar avea în vedere cele două condiții generale amintite (vezi supra), slăbiciunea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
inovațiile lingvistice sînt în mod necesar individuale; dar inovațiile care se adoptă și se răspîndesc corespund, cu siguranță, unor exigențe expresive interindividuale"193. Acest lingvist nu precizează însă de unde pornesc aceste "exigențe expresive" și nu specifică faptul că, dacă sînt "interindividuale", înseamnă că, de fapt, ele sînt sociale. Dacă s-ar avea în vedere cele două condiții generale amintite (vezi supra), slăbiciunea (instabilitatea) tradiției lingvistice și coexistența unor principii contrarii la nivelul tipului lingvistic, acestea nu ar putea explica manifestarea unor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de fapt, ele sînt sociale. Dacă s-ar avea în vedere cele două condiții generale amintite (vezi supra), slăbiciunea (instabilitatea) tradiției lingvistice și coexistența unor principii contrarii la nivelul tipului lingvistic, acestea nu ar putea explica manifestarea unor "exigențe expresive interindividuale". În ultimă instanță, Coșeriu admite deci că, din mulțimea inovațiilor individuale, numai acelea care reușesc să se impună prin adoptare produc schimbarea în limbă. Sub acest aspect al modului de producere a schimbării, și Alexandru Philippide 194 afirma că în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
potrivit opiniei sale, un simplu accident, în vreme ce schimbarea lingvistică propriu-zisă ține de esența limbii și nu începe cu această manifestare individuală (de la nivelul vorbirii), care poate rămîne fără nici un efect la nivelul limbii (al normei și al sistemului) dacă acceptarea interindividuală a fenomenului lingvistic nou nu dă inovației statut de schimbare efectivă. De aici ar decurge faptul că, în epocile-salt, adoptările se fac mai repede și în număr mai mare, lucru greu de explicat numai prin factori mentali, într-o epocă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba literară are alt statut decît cea populară, Eugen C o ș e r i u observă, cum era firesc, că, în general, finalitatea se manifestă în mod spontan și inedit, iar nu ca intenție deliberată de modificare a limbii interindividuale, dar finalitatea poate fi și intenționată în "activitatea normativă a unei instituții academice, crearea convențională a unor limbi literare, convențiile terminologice etc."217 Așadar, poate exista o activitate normativă a unei instituții academice, dar Coșeriu nu ajunge la constatarea că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
din încercarea de a imita perfecțiunea modelului fiziologic. Trebuie reținut faptul că, pe lângă diversificarea schemelor terapeutice dorite de noi și în acord cu necesarul insulinic și cu caracteristicile pacientului nostru, există o importantă variabilitate a răspunsului la insulină, intra- și interindividuală. Variabilitatea gradului de inactivare în chiar țesutul subcutanat, dinamica absorbției din diversele zone anatomice, cunoscută de altfel dar imperfect superpozabilă de la o administrare la alta, gradul de extracție și inactivare la nivel hepatic (în medie 50% la primul pasaj), inactivarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Rodica Perciun, Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/92267_a_92762]
-
referință, respectiv actorii raționali individuali sau rolurile sociale. Cooperarea sau integrarea micro-referențialilor (indivizii sau rolurile sociale) formează o ordine care produce, la rândul ei, organizare socială. J.R. Commons spunea că prin tranzacții (n.a. schimburi) „se realizează ordine Într-o relație interindividuală (n.a.) În care un conflict potențial amenință să zădărnicească oportunitățile de realizare a unor câștiguri mutuale”. Cooperarea așadar, urmează direcțiile unei ordini sociale instituite și produce agregarea elementelor sociale, fiind procesul prin care se realizează tranziția micro - macro social. Distincția
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
parte, căsătoria constituie o altă formă de cooperare, Însă ale cărei condiții sunt pecetluite de societate Într-o mult mai mare măsură decât uniunea consensuală. Identitatea și angajamentele părților Într-o căsătorie sunt asumate social, nefiind lăsate la latitudinea negocierii interindividuale. Ipostazele de părinte, fiu sunt construcții sociale cărora tot societatea le atribuie majoritatea drepturilor și obligațiilor. Aceeași construcție socială este implicată În cazul relațiilor ce stabilesc cooperarea mai multor actori. Contractul de societate comercială al asociaților care stabilesc astfel actul
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
structurarea patternurilor de interacțiune și a cooperării sociale, și nu agregarea intereselor individuale așa cum asumă abordările economice realiste. Interesele sunt, la rândul lor, construcții ale societății raționale și eventuala divergență a acestora este mai mult o caracteristică sistemică decât una interindividuală. Agenții funcționează mai puțin ca actori independenți și mai degrabă ca interpreți ai scenariilor culturale. Cooperarea devine un simplu joc de rol al unor scenarii asumate cultural prin socializare (În special profesională, vezi codurile de conduită) și reasertate prin acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
nu este Însă direct corelată cu eficiența, motiv pentru care, afirmă aceiași autori, există decuplare Între structurile formale și organizarea reală În mediile instituționale. În concepția noastră, sensul termenului de eficiență este social definit, nu este independent de semnificația atribuită interindividual. Eficiența presupune, În limbaj tehnic, maximizarea raportului dintre costuri și beneficii. Totuși, considerarea elementelor ca beneficii sau costuri se face În raport cu anumite valori, luând În considerare anumite interese și cu anumite finalități sociale. Procesul nu este unul neutru, ci mai
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
activate de instituțiile formale. Decuplarea este rezultatul imersiunii acțiunii În rețelele de relații care contextualizează acțiunea și ordonează un domeniu distinct de activitate economică; este o măsură a imersării acțiunii În socialul concret ce se constituie În procesele de relaționare interindividuală și care eludează „controlul cognitiv” impus de instituțiile formale. În cele ce urmează, vom vorbi de organizarea economică (cooperarea) generată de rețelele sociale, de implicarea acțiunii individuale În relații sociale activate prin interacțiune repetată. „Rețelele sociale sunt structuri de interacțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
economică este Încadrabilă Într-un orizont temporal pe termen lung, fapt de natură a diminua oportunismul, dar și competiția Între firme. Din perspectiva limitării oportunismului, rețeaua este funcțional substituibilă integrării ierarhice. Aceasta se organizează incremental și spontan, este rezultatul relaționărilor interindividuale, nu al unei proiecții raționale, obiective; În plus, rețeaua nu este În mod necesar eficientă, ea putând avea, așa cum am arătat, consecințe negative asupra adaptabilității organizațiilor. Rețeaua este echivalentă cu o structură interorganizațională de roluri ce se permanentizează și astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
6 litri la un copil de 8 luni (cântărind 9 Kg), 12 litri la un copil de 3 ani (cântărind 18 Kg) și 20 litri la un copil de 6 ani (cântărind 28 Kg). Aceste cifre sunt numai aproximative, variabilitatea interindividuală fiind foarte mare. Cantitățile de insulină și de lichide administrate trebuie să fie calculate în funcție de greutatea corporală, dar și în funcție de gradul deshidratării și profunzimea acidozei. În figura 4 redăm un algoritm orientativ pentru tratamentul cetoacidozei copilului. 1. Definiție și frecvență
Tratat de diabet Paulescu () [Corola-publishinghouse/Science/92271_a_92766]
-
sistemul astfel configurat contribuie la constituirea unui context epistemic, identificabil socio-politic și istoric în ceea ce înseamnă "practica de gândire" a unei epoci, cu ajutorul unei analize epistemologice. Aceasta poate evidenția modul în care, grație existenței lor eminamente sociale și implicit relațiilor interindividuale și inter-grupuri pe care le dezvoltă membrii comunității constituie o bază comună de la care plecând își pot explica realitatea. Simultan, ei pot participa astfel la construcția acestei realități, având un univers simbolic și epistemic comun. Ceea ce rezultă este faptul că
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
socială, ce constituie subiectul discuției din această secțiune, trebuie spus că proiectarea sa ideologică este posibilă în virtutea existenței unui contextualism epistemic pe care îl împărtășește orice comunitate umană. Cu alte cuvinte, prin existența lor eminamente socială și deci, prin relațiile interindividuale și inter-grupuri pe care le dezvoltă indivizii umani configurează un cadru comun grație căruia își explică realitatea participând, astfel, ca subiecți, la construcția sa și care le pune la dispoziție, totodată, instrumentele necesare cunoașterii sociale. Voi pune sub lupă, în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
seriei duble de mai sus anume, că membrii societății construiesc realitatea proprie acesteia. De ce cred că o astfel de construcție este, în fapt, o proiecție ideologică? Să luăm în discuție, pentru început, problema societății ca formă de organizare a relațiilor interindividuale și inter-grupuri. Dincolo de o simplă definiție sociologică, una ce ar contrapune conceptul de "societate" celui de "stat" sau care l-ar analiza în relație cu acesta, ipoteza mea este că o societate dată poate fi înțeleasă drept o construcție ideologică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
corect conceptul de corelație sau, altfel spus, felul în care legea de probabilitate a unei variabile aleatoare depinde de valoarea presupusă fixată a unei alte variabile aleatoare. Lucrările sale de psihologie diferențială [studiul diferențelor psihologice dintre indivizi, atât în ce privește variabilitatea interindividuală (între indivizi în sânul unei grupe), cât și privind variabilitatea intraindividuală (pentru un același individ în situații sau contexte diferite), precum și variabilitatea intergrupe (între grupe diferite: vârstă, sex, mediu social)] sunt incluse în această perspectivă. Pornind de la legile psihologiei experimentale
Introducere în măsurarea diversității Teorie și aplicații by Ion PURCARU () [Corola-publishinghouse/Science/231_a_213]
-
moleculară este jalonată și întărită de secvențe β-pliate ale acelorași domenii α1 și α2. Peptidul β2-microglobulina (β2-m) este o globulină mică, sintetizată în majoritatea celulelor organismului. Secvența catenei polipeptidice β2-microglobulinice este constituită din aproximativ 100 aminoacizi cu mici variații numerice interindividuale. Ea nu prezintă variabilitate detectabilă chimic sau imunologic și nu este glicozilată. Atât domeniul α3 al catenei grele a antigenelor CMH clasa I, cât și β2-microglobulina prezintă omologie de secvență cu domeniile regiunii constante a moleculelor imunoglobulinice. Pe baza acestei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
care îmbină armonios perfecționarea fizică, bogăția spirituală și puritatea morală. Jocurile sportive permit fiecărui membru al echipei respective să cunoască și să perceapă individualizat pe ceilalți, fiecare se poate adresa fiecăruia, în așa fel că se fac posibile multiple relații interindividuale în realizarea obiectivului comun. Pentru realizarea sarcinii și deci, a obținerii performanței, jocurile sportive generează o unire morală, o coeziune a membrilor echipei, prin diferențierea unor statute și roluri în cadrul echipei ș i prin constituirea unor norme, valori și însemne
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
jucătorilor este o caracteristică obligatorie pentru grupul sportiv, pentru că ea se efectuează numai în vederea realizării performanței. În cadrul grupurilor mici se naște o rețea de relații supra- individuale în strânsă legătură atât cu personalitățile membrilor care le compun, cu relațiile lor interindividuale dar și cu unele fenomene sociale extragrupale. Relațiile din cadrul grupurilor mici stabilite în funcție de sarcinile lor, se pot manifesta sub diferite forme: relația de comunicare, relația sociometrică și relația de dominare. [2] Menținerea unității echipei sportive, presupune în afara îndeplinirii anumitor condiții
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
pe care le satisface în prezent un grup pot să nu mai fie acelea pe care grupul le-a satisfăcut în trecut. [46] Principalele funcții psihologice ale echipei sportive sunt: a. - funcția de integrare b. - funcția de reglementare a relațiilor interindividuale c. - funcția de reglementare a relațiilor intraindividuale d. - funcția de securitate. În cazul echipelor sportive, nevoia de integrare, de afirmare, de recunoaștere, poate fi satisfăcută la un nivel superior. 3.2 Procesul de realizare a sarcinii 3.2.1. Natura
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
nivelul unui singur jucător printre care trebuințele, interesele, emoțiile, sentimentele strict personale care sunt trăite de jucător fără ca acestea să fie produse de echipă sau să influențeze într-un fel echipa respectivă. Din a doua categorie fac parte fenomenele afective interindividuale care se produc între doi sau mai mulți jucători, fenomene ce apar numai în urma interacțiunii jucătorilor și care, la rândul lor, influențează însăși desfășurarea ulterioară a relațiilor dintre indivizi și chiar fenomenele afective individuale. În echipă, fenomenele de afectivitate colectivă
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]