1,200 matches
-
să cunoască feminitatea altfel decît ceilalți puști de-o seamă cu el, nu ca pe o tentație care tulbură sexualitatea în formare, ci mai curînd ca pe un eu reprimat, ascuns. Această percepere a exteriorului, lumea femininului, ca fiind o interioritate secretă și difuză, este o idee extrem de interesantă, prea puțin analizată de McCloskey, dar care într-un film precum recentul Being John Malcovitch a fost speculată strălucit. E surprinzător să descoperi în McCloskey - universitara, o autoare destul de superficială în propria
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
prin imitație și contagiune în interiorul grupului. Caracteristica vieții sociale a preadolescentului impune profesorului necesitatea unor preocupări atât pentru cunoașterea valorii educative a „anturajului”, cât și pentru inițierea unor strategii educaționale adecvate atât sub raport individual, cât și psihosocial. Deoarece dimensiunea „interiorității” se adâncește, preadolescentul simte nevoia de a nu mai fi considerat copil. De aceea, apelul la demnitatea să va fi mai folositor decât interdicțiile excesiv de severe. Este valabil și la această vârstă adevărul că ființa umană este „mai degrabă flexibilă
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
este componenta care ține de viziunea artistică și chiar de amprenta stilistică. Asemenea lui Vasile Gorduz, un alt strălucit descendent al școlii lui Murnu, Vasile Rizeanu păstrează și astăzi un interes real pentru suprafață, pentru apropierea de volum și de interioritatea formei printr-o irepresibilă bucurie a tactilității. Componenta figurativă a sculpturii sale, în speță portretistica - portretul lui Eminescu, al lui Luchian etc.- păstrează încă vie și proaspătă fragmentarea impresionistă, acea fărîmițare a suprafeței printr-un modelaj nervos și sensibil, dar
Artiști în penumbră by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14958_a_16283]
-
va ști, așadar, cine este ales al lui Dumnezeu și cine este ales al diavolului. Totul se mișcă sub semnul nesiguranței și al așteptării. Eshatologia lui Augustin, ca de altfel întreaga sa teologie, se definește din perspectiva raportului dialectic exterioritate/ interioritate, acum/atunci, aparență/autenticitate etc. Dumnezeu l‑a izgonit pe diavol din „omul lăuntric” al sfinților (20, 8, 2), îngăduindu‑i să acționeze exclusiv la nivelul „omului din afară”. Astfel putem defini Biserica‑Ciuitas Dei (Biserica ideală) ca pe un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Această lucrare caută să răspundă Întrebării „Ce este omul?”, prin descifrarea semnificației naturii interioare a subiectivității sale. Ea este o psihologie a vieții interioare, obiectivată prin Întâlnirile și actele persoanei, ca subiect, În relațiile sale cu ceilalți indivizi, percepuți În interioritatea sa ca ființe asemănătoare. Având În vedere aceste intenții, se urmărește abordarea cadrului obiectual al physis-ului persoanei umane, drept mijlocul cu ajutorul căruia să pătrundem În interiorul ființei pentru a o obiectiva și a Încerca, În felul acesta, să explicăm subiectul său
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
le trăim și ele ne aparțin, noi nu le putem nici surprinde și nici Înțelege În totalitate. Subiectul uman are câteva caracteristici proprii. Este interiorizat, dar se obiectivează. Intră În relație empatetică cu subiectul altei persoane, creând o relație de interioritate reciprocă. Construiește și este construit la rândul său din sentimentele morale și aspirațiile persoanei pe care Eul individual le surprinde ca trăiri În sfera propriei sale conștiințe. Are tendința și capacitatea de a se autodepăși. Transcendența este actul prin care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
punct de vedere sufletesc și moral. Ea Încearcă să dea un răspuns la Întrebările legate de „sensul vieții” și al destinului uman. În sfera Psihologiei Morale persoana umană este prezență corporală ca exterioritate, dar și conștiință și sentiment moral ca interioritate. Relația dintre mine și tine nu este numai o relație de comunicare, ce presupune un limbaj și un schimb reciproc de mesaje. Relația dintre mine și celălalt este o Întâlnire În care au rol privirea și prezența corporală. Prin intermediul lor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mod diferențiat anumite aspecte ale acesteia. Să insiste mai mult asupra unor anumite caracteristici ale vieții noastre sufletești. În sensul acesta, Psihologia Morală nu este o altă psihologie. Ea este, În primul rând, o psihologie a Eului, mai exact a interiorității acestuia, a conștiinței de sine, În care alături de mine sunt cuprinși, ca prezență, și ceilalți. Ea este o psihologie a Întâlnirii sau a interiorității reciproce interpersonale, o psihologie a intimității, ceea ce este mult mai mult și poate chiar altceva decât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este o altă psihologie. Ea este, În primul rând, o psihologie a Eului, mai exact a interiorității acestuia, a conștiinței de sine, În care alături de mine sunt cuprinși, ca prezență, și ceilalți. Ea este o psihologie a Întâlnirii sau a interiorității reciproce interpersonale, o psihologie a intimității, ceea ce este mult mai mult și poate chiar altceva decât simpla comunicare. Psihologia morală este o apropiere de la suflet la suflet, o punere Împreună a două sau mai multe persoane. Este un tip particular
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Întrucât el este sfera realității persoanei umane. Eul nu este limitat decât de non-Eu, care reprezintă caracterul negativ al acestuia și pe care L. Lavelle Îl numește materie. Relația mea, a Eului meu cu Eul tău, este o relație de interioritate, de empatie, o comuniune (D. Stăniloaeă. Ea nu se limitează numai la comunicarea exterioară. Empatia totală se realizează prin iubire, prin Înțelegere, printr-un acord de intimitate reciprocă. Relația Eului cu absolutul este o relație exclusiv interioară. Aceasta Întrucât, prin intermediul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
iubire, dorința care vizează un anumit obiect transcede În subiect. Aceasta Întrucât dorința se justifică Întotdeauna ca fiind legată de obiect. Dorința trebuie explicată. Iubirea Însă nu are nevoie să fie justificată, ea fiind Întâlnirea dintre două Euri În cadrul unei „interiorități reciproce” (G. Madinieră. Dorința modifică obiectul. Iubirea Însă nu-l distruge, nu-l modifică pe celălalt, ci-l Întărește, Îl apropie și Îl Îmbogățește. Iubirea nu este numai o simplă relație de simpatie, ci și o nouă formă de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morală supremă dăruirea de sine, către și pentru ceilalți, adesea chiar cu prețul renunțării de sine. În sensul acesta, altruismul reprezintă virtutea morală fundamentală din care se dezvoltă sacrificiul de sine. Fiind o orientare către ceilalți, altruismul mă scoate din interioritatea mea care, deși mă protejează, mă izolează de ceilalți, Însingurându-mă. Altruismul nu este numai deschiderea mea dezinteresată către și pentru alții, ci, dimpotrivă, el răspunde concomitent și nevoii mele de ceilalți, de „a-fi-Împreună” cu aceștia. Persoana umană nu poate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
interpersonale, În primul rând prin imaginea acestuia. Acest contact este o impresie. Prin urmare, relația imagologică este de tip emoțional-afectivă. Ea, ca impresie, este o stare sufletească care transgresează aspectul formal al individului, respectiv imaginea acestuia, deschizându-ne accesul către interioritatea subiectivă a persoanei respective. Prin intermediul simbolului imagologic al persoanei din fața mea, eu am acces la subiectul pe care aceasta Îl reprezintă. Funcția psihologică principală a imaginii Eului este aceea de a ne Înfățișa ceea ce este În spatele ei. Acest aspect este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca etapele vieții să aibă un anumit sens, o anumită exemplaritate. Este, incontestabil, un punct de vedere subiectiv personal, dar tocmai de acest aspect se interesează domeniul Psihologiei Morale. Dincolo de aceste aspecte, cu un pronunțat aspect formal, trebuie să vedem interioritatea persoanei, motivele care au dus la construirea mitografică a propriei sale biografii, precum și rolul acestora pentru Eul personal. Imaginea și Înțelesul vârstelor Pe aceleași considerente care fac ca biografia persoanei să fie paralelă, cuprinzând pe de o parte realitatea, pe
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sufletești și nu În afara acestora. Natural că factorii exteriori, circumstanțele, influențează viața psihică, reacțiile și conduitele persoanei și Într-o anumită măsură le și generează. Originea fenomenelor psihice este Însă interioară individului și numai penetrarea prin cunoașterea și Înțelegerea acestei interiorități este capabilă de a răspunde Întrebării noastre. Același lucru se poate afirma și despre sentimentele morale. Sentimentele morale Își au originea, În primul rând, În dispozițiile Eului moral al persoanei, dispoziții care trebuie considerate ca niște potențialități funciare, structurale ale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
construiește un spațiu emoțional-afectiv, În interiorul căruia se manifestă această acțiune de simpatie reciprocă. Acest spațiu, inițial al „Întâlnirii” dintre un Eu și un Tu, va deveni, prin interiorizare, un spațiu intim, În care cei doi se regăsesc reciproc, unul În interioritatea celuilalt. Am putea asimila acest spațiu simpatetic cu spațiul atmosfericului, la care face referință H. Tellenbach În cadrul Întâlnirii dintre medic și bolnav. Acesta este spațiul construit și utilizat exclusiv de către cele două persoane care se află Într-o relație simpatetică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
corp material, de care depinde existența mea fizică, ca viață. El este Însă perisabil În timp și, dincolo de această uzură este supus permanent unor riscuri vitale (accidente, boli etcă. Sufletul Însă nu-l percep material. Îl intuiesc ca prezență În interioritatea mea, În planul conștiinței mele. Neavând caracter material, nu-i pot atribui perisabilitate, ci continuitate. În mod egal, eu simt că sufletul tinde permanent să se desăvârșească, să se proiecteze dincolo de trup și de lume. Calitatea de a fi transcendent
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
celălalt, la fel cum Orfeu o dorea, o căuta, o aștepta pe Euridice. Dorul nu este numai un sentiment al așteptării, ci și o tendință, o aspirație profundă a spiritului, de refacere a unității persoanei prin Întâlnirea reciprocă În planul interiorității sufletești cu celălalt. În felul acesta, dorul devine o aspirație a completării, a plenitudinii reciproce a două persoane În planul interior al acestora. Este semnificativ faptul că moartea, care suprimă existența fizică, corporală, ca prezență obiectivă În lume a unei
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de prezentificări care se derulează În planul conștiinței, Întrucât conștiința reprezintă și oferă dublul cadru de a fi posibil al unei realități factice interioare, ca Întindere și ca durată. A fi prezent, Înseamnă a te surprinde pe tine Însuți În interioritatea ta sau, altfel spus, a lua cunoștință despre tine altfel decât ca trup. Opusul prezenței este absența. Ea implică sau conduce către singurătatea exterioară (a fi singur prin absența celorlalțiă sau la Însingurarea interioară (a fi lipsit de sine sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
prin aceasta legat În mod direct de un loc (spațiuă și un moment (timpă bine precizat. Trebuie ca acest eveniment să fie reprezentat În câmpul conștiinței mele ca o dublă trăire, obiectiv-externă, În lume, prin trupul carnal, și subiectiv-afectivă, În interioritatea mea sufletească. Orice prezență fiind o Întâlnire, În sensul de „a-fi-Împreună-cu”, presupune, așa cum am spus câteva etape, și anume; aă Așteptarea unei Întâlniri cu un loc, un obiect, o persoană. Este o etapă de pregătire care poate fi planificată anterior
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dintre un Eu și un Tu ca o relație bazată pe iubire. Iubirea este sentimentul prin care Îl primești pe celălalt În tine, iar celălalt, la rândul său, te primește În el. Se stabilește, În felul acesta, o stare de interioritate reciprocă În care două Euri diferite se Întâlnesc, fără Însă a se confunda. Ele se susțin, se completează reciproc. Dar pentru ca relațiile lor să fie durabile, este nevoie de un al treilea, de un El la care, atât Eu, cât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ex meis, M.T. Ciceroă. Littré Îi dă următoarea definiție: „Cel care este interior și esențial”, sau „Ceea ce este În adâncul sufletului. Sentimentul intim al conștiinței sau, pur și simplu, simțul intern”, În fine, „nevoia unirii intime”. Intimitatea este relația de interioritate reciprocă care se stabilește Între persoane. Prin aceasta ea depășește, adâncește și completează Întâlnirea. Întâlnirea este o relație strict exterioară, sensibilă, Între persoane. Intimitatea este o relație interioară, sufletească, care se stabilește Între două persoane. Întâlnirea rămâne un fapt empiric
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
intimitatea este o relație subiectivă, interioară, o experiență sufletească. În cazul intimității, Eu Îl simt pe celălalt În mine și concomitent am sentimentul că, la rândul meu, și Eu sunt În celălalt. În morala creștină, acest aspect al intimității, al interiorității reciproce este afirmat adesea de Iisus, care spunea „Eu sunt În Tatăl și Tatăl este În mine” (Ioan, Ev. 14, 10Ă. Această relație de intimitate este realizată prin iubire și adevăr. Tot Iisus le spune ucenicilor săi: „Nu sunt singur
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
relație de intimitate este realizată prin iubire și adevăr. Tot Iisus le spune ucenicilor săi: „Nu sunt singur căci Tatăl este În mine” (Ioan, Ev. 13, 32Ă. Intimitatea, În spiritul moralei creștine, este comuniunea prin iubire dintre două persoane. Această interioritate reciprocă descoperă adevărul, imaginea autentică interioară a Eului celor două persoane (D. Stăniloaeă. Intimitatea nu este numai faptul de a-l simți pe celălalt, ci și de „a-fi-Împreună-cu-celălalt-În-interior”. Din aceste considerente, intimitatea este acordul interior dintre două persoane, o relație
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În sensul că Eu mă recunosc În Tine și că Tu te recunoști În Mine. Este efectul unei intimități de durată, a unui acord care va remodela identitatea celor două persoane. Se șterge, se dizolvă oare identitatea personală, În cazul interiorității? Nu. La Început, fiecare face concesii ceiluilalt, favorizând astfel iubirea. Apoi, urmează acordul reciproc, dintre cele două Euri, un acord al identității fiecăruia. După o lungă perioadă de intimitate, impresia care se degajă este de unificare a celor doi. De
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]