688 matches
-
prezent spre a se redeschide. Spațialitatea, dimpotrivă, ca o închidere într-un orizont ce se deschide spre a se reînchide".22 În general, timpul și spațiul au fost înțelese ca forme de manifestare ale realității exterioare; temporalitatea și spațialitatea au interiorizat obiectualul, transformând realitatea exterioară în pulsație lăuntrică: "Temporalitatea este o neîncetată închidere în prezent, ce reprezintă totodată o deschidere ca prezent, relevarea de sine a unei închideri ce se deschide ca pulsația ei (...). Amândouă înseamnă "măsură"; dar pe când timpul aduce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
însumează manifestările spațio-temporale ale universaliilor ontologice. Ca punere în act a virtualitățiilor arhetipale de expresie, discursul mitic poate fi reprezentat sub forma unui pătrat înscris într-un cerc; pătratul este o figurare a spațiului, iar cercul reprezintă timpul; diagonalele pătratului interiorizează timpul și spațiul ca temporalitate și spațialitate;cele patru vârfuri ale pătratului desemnează universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul: Discursul mitic este un discurs poetic re-semantizat de stările manifeste spațio-temporale ale universaliilor ontologice, supuse ritului, ritualului și ceremonialului; cele două
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ritualic al universaliilor ontologice. Prin ritual se consacră legăturile cu timpul și cu spațiul, convertind evenimetul profan la sacru. Imaginea cronotop reprezintă predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează la nivelul discusului devenind temporalitate și spațialitate. În cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice, având rolul unui "predicat universal" care resemantizează legăturile arhetipale. BIBLIOGRAFIE I. VOLUME ȘI STUDII ARDELEANU, Sanda-Maria/COROI
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
arhetip, și circumstanțele textuale. 6 v. Paul Miclău, Signes poétiques, Ed. cit., p. 52; Paul Miclău consideră conceptul de "imagème" ca fiind "unitatea fundamentală a poeziei"; În ceea ce ne privește, considerăm "imagème-ul" unitatea fundamentală și constantă a discursului poetic, care interiorizează semnificația arhetipală a imaginii poetice. 7 * * * Noul Dicționar Universal al Limbii române, Editura Litera Internațional, București, 2006, p. 1062. 8 Florin Marcu, Marele Dicționar de neologisme, Ediție revizuită, augmentată și actualizată, Editura Saeculum I. O., București, 2002, p. 680. 9
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
măsurat prin timp. Intersectarea seriilor și contopirea indicilor constituie caracteristica cronotopului artistic." (pp. 294-295) În ceea ce ne privește, considerăm imaginea-cronotop ca fiind predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează, la nivelul discursului, devenind temporalitate și spațialitate. 30 v. Georges Poulet, Metamorfozele cercului, traducere de Irina Bădescu și Angela Martin, Studiu introductiv de Mircea Martin, Editura Univers, București, 1987. 31 v. C-tin Noica, Op. cit., vol. I, Încercare asupra filozofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pe verișoara mea Silvia. Greutățile războiului împiedicaseră o apropiere și o eventuală căsătorie a lor. Această poveste, cu aură de telenovelă, cum s-ar spune astăzi, ne-a apropiat în ciuda faptului că eram foarte diferiți ca fire. Eu eram tăcută, interiorizată datorită greutăților prin care trecusem. El era o fire deosebit de veselă și pusă tot timpul pe șotii. Printre altele ne amuza imitând profesorii, cu precădere pe profesorul de istorie pentru că nu prea îi plăcea această materie. Nici mie nu mi-
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
transdisciplinare", definite drept "modele care reies din structura personalității și din cea a experienței sociale în sens larg, vizând sintetic cunoștințele (a ști), capacitățile (a ști să faci) și atitudinile (a ști să fii) pe care elevii trebuie să le interiorizeze în cadrul întregului parcurs școlar" (cf. Structura și componentele curriculumului școlar, în Crișan, A., Guțu, V., 1997). Exprimându-și opinia cu privire la acestea, Al. Crișan observa că ele ar viza acea "zonă de cunoaștere, de capacități și de aptitudini pe care școala
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Acest proces presupune corelația dintre ceea ce este general uman și individuație" (s.n.)4. Pornind așadar de la general uman, individuația "se extinde spre diversitatea existențelor spirituale", în așa fel încât pe baza generalului putem "să rezolvăm practic întotdeauna sarcina de a interioriza cumva această evoluție spre individuație", precizează Dilthey 5. Tocmai în acest sens, Riedel consideră că în hermeneutică întîlnim un "model al comprehensiunii prin prezumție" (vezi II, 2Bf): conținuturile particulare pot fi exprimate "numai prin intermediul <<asumării în prealabil>> sau prezumării unui
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
semnele de punctuație; O2-să scrie corect,lizibil și îngrijit cuvinte și propoziții; O3-să precizeze schimbările din natură în anotimpul de iarnă așa cum reies din textele studiate; O4-să desprindă informații dintr-un text citit; O5-să adopte o atitudine adecvată unei călătorii interiorizând mesajul activității; O6-să rezolve exerciții de adunare și scădere în concentrul 0-20 cu trecere peste ordin cu cerințe formulate sub formă de joc; O7să asocieze anotimpul cu muzica, desenul, literatura, abilitățile practice și matematica; O8-să își exprime emoții și sentimente
Metode interactive de abodare a textului literar în învățământul primar by Mariana Morărașu () [Corola-publishinghouse/Science/1678_a_3033]
-
obișnuite ("cimpoi", "fluier"), dar "oglindirea de sine" o poate face numai poezia ("un cântec încăpător"). În context, Eva poate fi asociată cu poezia, iar Adam cu poetul; ea are "trunchi de fum", fiind spirit făcut din materie, din "coastă". Poetul interiorizează această materie, prin contemplație și o transformă în cântec. Prin construcția metaforică "lauda grădinii de îngeri" se sugerează suprapunerea dintre materie și spirit: "grădina" imagine concretă, "înger" imagine spirituală, "lauda" cântecul). Vocalele u și e dau o notă de melancolie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
zece pași, păreau că se uită la el de jos în sus". Ștefan cel Mare avea un spirit justițiar, făcea danii celor fără pământ, pentru noi așezări, era păstrător al tradiției, om al acțiunii pentru dreptate și libertate. Uneori se interioriza și reflecta asupra vieții, sensului existenței raporturilor om-istorie, om-divinitate și se exterioriza în privința comuniunii cu natura, credința în obiceiuri străvechi, cucernicia față de divinitate. La vânătoare căuta bourul cel alb (un animal fabulos) și un schivnic retras într-o peșteră. În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
J. Piaget), un sistem ”care asimilează cultură, ... activ, în permanentă organizare și creștere, îndeplinind scopuri, realizând aspirații și idealuri, ... un sistem care se autoactualizează, se autoperfecționează, ... social - motivat și motivabil, dispunând de multiple valențe și posibilități de a încorpora și interioriza noi informații, noi dimensiuni valorice și relații psihosociale.” Stabilirea unor legături durabile și firești, precum și clarificarea problemei trecerii de la un nivel la altul, de la o stare motivațională la alta în structura personalității constituie două din sarcinile teoriei și practicii educaționale
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
liniștit, se adaptează greu la situații noi, are ritm lent de lucru, este meticulos, perseverent, disciplinat, ordonat, are o reactivitate emoțională lentă, fără exteriorizări pronunțate, este realist, cu simțul măsurii, uneori nepăsător ο Melancolic: are rezistență scăzută la efort, este interiorizat, retras, nesigur, timid, uneori fricos; are o viață afectivă săracă, capacitate de comunicare redusă, este dominat de îndoială, teamă Caracter • atitudinea față de muncă: ο manifestă hărnicie, consecvență, perseverență, spirit critic, responsabilitate ο este delăsător, fără ambiție, fără inițiativă, manifestă automulțumire
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
familia marilor scriitori care au trecut prin experiențe fizio-psihologice traumatice similare (Thomas Mann, Franz Kafka etc.) și punctarea felului în care ele au generat un curent psihic dominant propice confesiunii literare, sofisticat apoi prin lecturi pe care tânărul scriitor le interioriza cu profunzime. Spectaculoasele glisări între scriitura lui Max Blecher și artele vizuale nu fac decât să confirme avantajele metodei transdisciplinarității, pe care autoarea o combină în mod fericit cu elemente de psihocritică, critică simbolică și biografică, neocolind nici teoreticienii conceptului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
critic, despre două procedee pe care personajul bengescian le-ar avea la îndemână pentru a cunoaște lumea: exprimarea sentimentelor și interiorizarea lumii. Dacă proza Hortensiei Papadat-Bengescu se naște din ,,sufletul reflexiv, al conștiinței oglindă a lumii"283, personajul lui Blecher interiorizează lumea nu pentru a o înțelege, ci pentru a crea o altă realitate. Dacă personajul Hortensiei Papadat-Bengescu încearcă să-și ,,organizeze fizic sufletul"284 pentru a-l cunoaște și a-l descifra mai bine, personajul lui Blecher încearcă o continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
liniștit, se adaptează greu la situații noi, are ritm lent de lucru, este meticulos, perseverent, disciplinat, ordonat, are o reactivitate emoțională lentă, fără exteriorizări pronunțate, este realist, cu simțul măsurii, uneori nepăsător ο Melancolic: are rezistență scăzută la efort, este interiorizat, retras, nesigur, timid, uneori fricos; are o viață afectivă săracă, capacitate de comunicare redusă, este dominat de îndoială, teamă Caracter • atitudinea față de muncă: ο manifestă hărnicie, consecvență, perseverență, spirit critic, responsabilitate ο este delăsător, fără ambiție, fără inițiativă, manifestă automulțumire
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
relevată de acest criteriu de clasificare grupeaza reacțiile cu caracter predominant intelectual și obiectiv, reacții de interpretare adecvată a situației frustrante. Între cele două clase există una intermediară, aeea a indivizilor care, cunoscând normele morale, sociale, dar fără a le interioriza sau accepta, disimulează sau amână reacțiile agresive (Rudică, T., 1979, Pp.137-140. 2.2.2.Teoria Învățării sociale Dintr-o altă perspectivă, teoreticienii Învățării sociale susțin că agresivitatea este dobândită fie prin Învățare directă acordarea de recompense sau pedepse unor
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
la care fusese constrânsă de fratele mai mare Sean, devenit idolul familiei odată cu moartea aceluia în război, ea face un fel de terapie individuală, dar și colectivă, o igienizare morală a eredității unei familii tentate mai degrabă să ascundă, să interiorizeze neputințe, lașități și echivocuri. Eliberarea de năravul prefăcătoriei este o etapă decisivă în metamorfoza lui Bernard, drept care iată-l oferind jurnalul scris în Hawaii Iolandei Winter. Spre a ocoli confruntarea directă, descătușat doar în parte din timiditatea maladivă, Bernard apelează
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
avocat al diavolului, Epstein, va spune că Petros își plăsmuise, pentru propriul confort, o explicație, o justificare extravagantă și trasă de păr. Simțindu-și abolite certitudinile și pradă anxietății extreme, matematicianul grec are sentimentul că labirintul în care s-a interiorizat este o infinitate de fundături; arătând totuși cu degetul spre teorema lui Gödel, recunoaște că Conjectura era a priori nedemonstrabilă. Pe fundalul anului 1938, când istoria își iese din țâțâni, orice turn de fildeș se surpă. Intelectualul din patria celei
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ale Martei), ci face apel la imaginarul unanimist și digresiv al coincidențelor vieții și morții, ca tot atâtea variante ale realului. De al cărui flagel ezităm să ne temem până-n ultima clipă (când e prea târziu), discreditându-i deznodământul malign, interiorizând panica printr-un exorcism al fatalității. Tot astfel, se presupune, că ar fi făcut agonica Marta Téllez, restituirea monologului ei interior, o litanie de refuz și amânare a morții, fiind o magistrală probă de motivare psihanalitică a personajului. Naratorul, în fața
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
intrigi, geniale sau mediocre, care marchează destinul lor, dar și al altora. Studiul urmărește Pariziana ca personaj artistic, în stare să-și creeze un sistem de valori, un ansamblu de norme și o tipologie de roluri, care, pe masura ce s-au interiorizat, au fost percepute că trăsături caracterologice. Sentimentul de a fi femeie singulară se delimitează prin coerentă între modul în care subiectul dat se simte femeie (auropercepere), cel în care altcineva o identifica în această calitate (desemnare) și modul în care
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Messina', din data de 22 iunie 1930, comentând volumul Ape și pământuri el a scris că pentru Quasimodo creionarea unui peisaj nu a constituit niciodată un scop în sine. Simplă descriere nu îl mulțumea pe cel care adesea preferă să interiorizeze imaginile: astfel poezia Pământ se încheie cu versurile: Munți goi, câmpuri cu iarba de demult / ce așteptau turme și boi / al vostru rău e-n mine / mă scobește. Cuvintele amintesc de manieră în care Giacomo Leopardi interioriza peisajele conturate în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
adesea preferă să interiorizeze imaginile: astfel poezia Pământ se încheie cu versurile: Munți goi, câmpuri cu iarba de demult / ce așteptau turme și boi / al vostru rău e-n mine / mă scobește. Cuvintele amintesc de manieră în care Giacomo Leopardi interioriza peisajele conturate în poezie și de: când stânci și vai puștii (...) domnea necunoscută / pace; (...) și nearate / ogoare (Imn patriarhilor, vv. 27-32) și de fragmentul din Cântecul cocosului silvestru: Nu muget de boi pe pajiști.229 Numeroasele opinii exprimate în legătură cu opera
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
-i duce / pe morți către uitarea de pe urma, / cu ce suspine amare / și-adânci îl pizmuia pe cel ce-n groapă / cu morții se ducea să se-mpreune (Dragoste și Moarte, vv. 56-60). Sicilianul integrează moartea în fluxul vieții eului liric, o interiorizează și o fragmentează. Alteori pare a fi un observator detașat, obiectiv, ce analizează ritmurile vieții, anunțând liniștit, cu glas aproape profetic tăcerea ce stăpânește tărâmul de dicolo: Avea-vom glas de morți și noi ( Unde stau morții cu ochi deschiși
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
din trecut (la rândul lor inspiratoare de poezie), dimpotrivă, pare prevestitor de rău. În Apăstătută diminuarea puterii de a crea se reflectă în tăcerea din suflet. Un motiv similar a fost creat de Leopardi în Viață Solitara unde eul poetic interiorizează, tot pe firul tăcerii, peisajul înconjurător, al cărui centru este, ca în Apăstătută, lacul. Totuși, în cazul lui Leoaprdi nu avem de-a face cu o artă poetica, aici măsurându-se nivelul deviației de la model. În viziunea lui Quasimodo mecanismele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]