970 matches
-
lume-gândire-limbă: substantivul, adjectivul, verbul, adverbul; • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte cu sens lexical variabil în funcție de situația de comunicare; cuvinte care „reprezintă” alte cuvinte înscrise direct în raportul lume-gândire-limbă: pronumele; • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte al căror sens rezultă din raportul direct locutor-lume-limbă: interjecția. B. - o categorie de „cuvinte” (unități lingvistice), lipsite de conținut lexical, unele și de autonomie fonetică. Aceste unități lingvistice aparțin sistemului gramatical al limbii. Prin rolul lor în procesul de înscriere a unităților lexicale (clase lexico-gramaticale) în structura gramaticală a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Petrache. Mai rar, dativul intră în sintagme cu un alt substantiv, dezvoltând același sens - „destinația”: „Și bogat în sărăcia-i ca un astru el apune,/ Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet.” (M. Eminescu, I, p. 32) sau cu o interjecție, în enunțuri eliptice: Bravo gimnastelor noastre! Câteva prepoziții (asemeni/asemenea, datorită, mulțumită, grație, conform, potrivit) impun substantivului să se situeze în dativ. Prin recțiunea acestor prepoziții, dativul își amplifică planul semantic, prin intermediul funcției sintactice de complement indirect: A reușit datorită
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
zise spânul arătând lui Harap Alb tăiușul paloșului... (I. Creangă, I, p. 210), „Fată frumoasă și harnică, îngrijește-mă că ți-oi prinde și eu bine vrodată.” (I. Creangă, p. 236). Cel mai adesea, însă, vocativul intră în sintagme cu interjecții sau termeni alocutivi (bade, mătușă, moș, nene, domn etc.) în care nu dezvoltă nici o funcție sintactică: „Da ce-a fost pe aici, moș Nichifor?” (I. Creangă, p. 103), „Nu-i rău, măi Ștefane, să știe băietul oleacă de carte” (I.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acest nivel, substantivele neutre pot fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei, prin convergența mai multor mijloace, unele directe: 1) dezinențe, 2) prepoziții-morfem, 3) articolul, 4) intonația, 5) topica, altele indirecte: 6) prepoziția, 7) interjecția, 8) articolul genitival. 1. Dezinențe. Prin dezinențe se disting numai trei forme cazuale: nominativ-acuzativ, genitiv-dativ și vocativ, la nivelul întregii clase a substantivului. Separat, însă, niciuna dintre clasele omogene de substantive constituite în funcție de gen nu prezintă trei forme cazuale. Clasa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 91), „Zile întregi putea medita asupra unui cuvânt ieșit din nebunatica sa gură.” (M. Eminescu, P.L., p. 31) Impun situarea substantivului în dativ prepozițiile: contrar, datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, asemenea: El a reacționat potrivit așteptărilor mele. 7. Interjecția. Mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic, vocativul este precedat de interjecția o, accentuând intonația specifică în diferențierea de nominativ: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
gură.” (M. Eminescu, P.L., p. 31) Impun situarea substantivului în dativ prepozițiile: contrar, datorită, grație, mulțumită, conform, potrivit, asemenea: El a reacționat potrivit așteptărilor mele. 7. Interjecția. Mai ales în limbajul popular și în limbajul poetic, vocativul este precedat de interjecția o, accentuând intonația specifică în diferențierea de nominativ: „O mamă, dulce mamă, din negură de vremi / Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi.” (M.Eminescu, I, p. 129) Opoziția de caz a substantivelor compusetc "Opozi]ia de caz
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-lui: unui steag/steagului Plural N.Ac.: niște/-le: niște steaguri/steagurile G.: (al) unor/-lor: (al) unor steaguri/steagurilor D.: unor/-lor: unor steaguri/steagurilor Celelalte mijloace marchează (prepozițiile-morfem a, de, la) sau semnalează (prepozițiile care impun diferite cazuri, interjecția), accidental (determinând forme paralele) sau redundant, opoziția cazuală. SINTAXA SUBSTANTIVULUITC "SINTAXA SUBSTANTIVULUI" În desfășurarea sintagmatică a textului lingvistic, unitatea sintactică și coerența semantică a enunțului sunt asigurate de predicație, realizată prin intonație predicativă sau prin intermediul unui predicat (sintetic sau analitic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Când viața-i un basmu pustiu și urât” (M. Eminescu, I, p. 38) Ca centru al sintagmei nominale, substantivul guvernează relații de dependență în care pot intra, ca determinanți, termeni aparținând la toate unitățile lexico-gramaticale autonome sub aspect semantic cu excepția interjecției: substantive: „Sub nisipul din câmpie cufundat e un popor.” (Idem, p. 45), pronume: „Orele și-au împletit/Firul lor cu firul mare.” (T.Arghezi, I, p. 9), verbe: „...ân neputință sufletească de a-și crea o soartă mai fericită, el
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mai rar): „Niciunul dintre studenții lui nu l-a uitat”, verbe: „În fântână mi-aplec/gând și cuvânt” (Idem, p. 117), adjective: „Căci lutul tău e slab/mi-e prea strâmt pentru strașnicul suflet/ce-l port.” (Ibidem, p. 61), interjecții: „Hai în codrul cu verdeață, /Und-izvoare plâng în vale.” (M. Eminescu, I, p. 54) Când ocupă, în structura sintagmei, poziția de determinant, substantivul realizează, cu foarte puține excepții, toate funcțiile sintactice care generează câmpul semantic al cazurilor, în desfășurarea componentei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 130), și sintactic, prin izolarea frecventă a vocativului în dezvoltarea enunțului: „Tu, iartă-mă, fecioară, - tu, căprioara mea!” (N. Labiș, p.40), „Tu!!... nu vezi... nu-ți aflu nume.” (M. Eminescu, I, p. 82) sau prin însoțirea pronumelui de interjecții specifice: „O, tu crai cu barba-n noduri ca și câlții când nu-i perii,/ Tu în cap nu ai grăunțe, numai pleavă și puzderii.” (Ibidem, p. 83) La persoana a III-a, prin forme supletive se disting, ca și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
clasa adverbelor circumstanțiale) se subordonează numelui (pronumelui) prin intermediul unei prepoziții: vremurile de azi, adjectivul se subordonează direct: vremuri grele. În timp ce adjectivul se subordonează regentului semantic, morfologic și sintactic, adverbul i se subordonează numai semantic și sintactic. Mai rar, adverbul determină interjecții cu sens verbal: „Hai acolo!” CLASE LEXICO-GRAMATICALE DE ADVERBETC "CLASE LEXICO‑GRAMATICALE DE ADVERBE" Adverbul este o clasă deschisă de unități lexico-gramaticale. Pe de o parte, prin mijloace interne (derivare, conversiune, compunere) și prin mijloace externe (neologisme), vocabularul limbii se
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de certitudine, al indicativului: „Firește că vin.”, în timp ce adverbele poate, probabil, pe semne îi anulează sensul specific: „Poate că vine.”, „Probabil că vine.”, „Pe semne că vine.” VII. INTERJECȚIAtc "VII. INTERJEC}IA" Gramaticile curente - între acestea și Gramatica Academiei - definesc interjecția ca și cum ar reprezenta o clasă unitară de cuvinte, „neflexibile cu valoare exclamativă, prin care se exteriorizează senzații, sentimente, manifestări de voință sau se produc sunete și zgomote din natură.” (vol.I, p. 421). Spre deosebire de poziția exprimată în edițiile precedente, ediția
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se produc sunete și zgomote din natură.” (vol.I, p. 421). Spre deosebire de poziția exprimată în edițiile precedente, ediția din 2005 a Gramaticii Academiei subliniază caracterul eterogen al acestei clase de cuvinte (vol.I,p.657) și face distincție explicită între interjecții propriu-zise și onomatopee. (Idem, p.658) Dacă se încearcă stabilirea identității proprii a interjecției, cu aceleași criterii ca în cazul celorlalte unități lexico-gramaticale, numai din punct de vedere morfologic și prozodic, s-ar putea vorbi de particularități comune cuvintelor numite
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în edițiile precedente, ediția din 2005 a Gramaticii Academiei subliniază caracterul eterogen al acestei clase de cuvinte (vol.I,p.657) și face distincție explicită între interjecții propriu-zise și onomatopee. (Idem, p.658) Dacă se încearcă stabilirea identității proprii a interjecției, cu aceleași criterii ca în cazul celorlalte unități lexico-gramaticale, numai din punct de vedere morfologic și prozodic, s-ar putea vorbi de particularități comune cuvintelor numite interjecții; toate sunt neflexibile și toate au intonație exclamativă. Invariabile morfologic, în funcție de opoziții categoriale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
propriu-zise și onomatopee. (Idem, p.658) Dacă se încearcă stabilirea identității proprii a interjecției, cu aceleași criterii ca în cazul celorlalte unități lexico-gramaticale, numai din punct de vedere morfologic și prozodic, s-ar putea vorbi de particularități comune cuvintelor numite interjecții; toate sunt neflexibile și toate au intonație exclamativă. Invariabile morfologic, în funcție de opoziții categoriale, interjecțiile sunt variabile din punct de vedere fonetic; numeroase interjecții prezintă realizări fonetice diferite ale unor consoane sau vocale din structura lor, în strânsă legătură cu intensitatea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cu aceleași criterii ca în cazul celorlalte unități lexico-gramaticale, numai din punct de vedere morfologic și prozodic, s-ar putea vorbi de particularități comune cuvintelor numite interjecții; toate sunt neflexibile și toate au intonație exclamativă. Invariabile morfologic, în funcție de opoziții categoriale, interjecțiile sunt variabile din punct de vedere fonetic; numeroase interjecții prezintă realizări fonetice diferite ale unor consoane sau vocale din structura lor, în strânsă legătură cu intensitatea stărilor (sau manifestărilor sonore ale lumii exterioare) pe care le exprimă: of!, off!, uf
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
numai din punct de vedere morfologic și prozodic, s-ar putea vorbi de particularități comune cuvintelor numite interjecții; toate sunt neflexibile și toate au intonație exclamativă. Invariabile morfologic, în funcție de opoziții categoriale, interjecțiile sunt variabile din punct de vedere fonetic; numeroase interjecții prezintă realizări fonetice diferite ale unor consoane sau vocale din structura lor, în strânsă legătură cu intensitatea stărilor (sau manifestărilor sonore ale lumii exterioare) pe care le exprimă: of!, off!, uf!, ufff!, o!, ooo!, pâș!, pâșș!, scârț!, scârțț! Numai că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
le exprimă: of!, off!, uf!, ufff!, o!, ooo!, pâș!, pâșș!, scârț!, scârțț! Numai că, înainte de orice altă descriere, identitatea specifică a cuvintelor din această clasă se fixează la nivelul cel mai general - de semne lingvistice. Din acest punct de vedere, interjecțiile sunt semne lingvistice (sau asimilate semnelor lingvistice) pentru care ceea ce s-ar putea numi „planul semantic” își are originea într-un raport direct limbă - lume, fără dezvoltarea procesului de conceptualizare propriu unităților lexico-gramaticale: substantive, verbe etc. Când are loc un
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau asimilate semnelor lingvistice) pentru care ceea ce s-ar putea numi „planul semantic” își are originea într-un raport direct limbă - lume, fără dezvoltarea procesului de conceptualizare propriu unităților lexico-gramaticale: substantive, verbe etc. Când are loc un proces de conceptualizare, interjecțiile devin verbe, substantive, adverbe: a ofta, a scârțâi, of-ul, scârțâit, scârțâire etc.: „Scârțâirea de condeie dădea farmec astei liniști.” (M. Eminescu) În sistemul limbii, interjecțiile se constituie într-o clasă distinctă prin: 1. esența lor (dată de raportul expresie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conceptualizare propriu unităților lexico-gramaticale: substantive, verbe etc. Când are loc un proces de conceptualizare, interjecțiile devin verbe, substantive, adverbe: a ofta, a scârțâi, of-ul, scârțâit, scârțâire etc.: „Scârțâirea de condeie dădea farmec astei liniști.” (M. Eminescu) În sistemul limbii, interjecțiile se constituie într-o clasă distinctă prin: 1. esența lor (dată de raportul expresie - sens), 2. prin locul și funcția lor în actul de comunicare, 3. prin funcția lor în structura sintactică a enunțului lingvistic. 1. Semnificația interjecțiilor nu rezultă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemul limbii, interjecțiile se constituie într-o clasă distinctă prin: 1. esența lor (dată de raportul expresie - sens), 2. prin locul și funcția lor în actul de comunicare, 3. prin funcția lor în structura sintactică a enunțului lingvistic. 1. Semnificația interjecțiilor nu rezultă dintr-un raport intern semnificat semnificant, ci dintr-o „confundare” a celor două componente ale semnului lingvistic, înscrisă într-un proces de convenționalizare lingvistică, de diferite grade, în trecerea complexului sonor din ordinea fizic-obiectivă în ordinea semnelor limbii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două componente ale semnului lingvistic, înscrisă într-un proces de convenționalizare lingvistică, de diferite grade, în trecerea complexului sonor din ordinea fizic-obiectivă în ordinea semnelor limbii. Din punct de vedere semantic (cu modul specific de constituire și manifestare a sensului), interjecțiile reprezintă trei clase diferite: a. termeni afectivi; expresia unor stări sufletești, atitudini, senzații; „sensul” este prin excelență un sens contextual și, de aceea, acești termeni se caracterizează prin „polisemantism” sau variabilitate „semantică”: ah!, au!, of!, nț!, ptiu! etc. Prin schimbarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a. termeni afectivi; expresia unor stări sufletești, atitudini, senzații; „sensul” este prin excelență un sens contextual și, de aceea, acești termeni se caracterizează prin „polisemantism” sau variabilitate „semantică”: ah!, au!, of!, nț!, ptiu! etc. Prin schimbarea categoriei proprii, se adaugă interjecțiilor afective originare alți termeni lexico-gramaticali, substantive mai ales: Doamne!, Dumnezeule!, drace!, mamă! „Doamne, Doamne! învățat mai trebuie să fie și acel care face gramatici!” (I. Creangă) b. termeni volitivi; expresie a unui act (a unei stări) de voință: hai!, ia
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Prin structura lor, ca unități lexicale, termenii din toate cele trei categorii pot fi: • termeni simpli: ah!, ei!, st!, hai!, iată!, cucu! • termeni compuși, mai ales, onomatopeele: gogâlț-gogâlț, hodoronc-tronc!, cotcodac!, tic-tac! etc. • locuțiuni: vai de mine!, ia te uită! 2. Interjecțiile sunt specifice comunicării pe cale orală. Din punct de vedere deictic, termenii afectivi aparțin sferei locutorului, manifestare a funcției expresive, în varianta ei emotivă: „-Of! jupânneșică, of! Ce-a fost, să nu dea Dumnezeu să mai fie!” (I. Creangă) iar termenii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lui Gâtlan.” (I. Creangă) Prin modul specific de constituire și manifestare a „semanticii” lor ca semne lingvistice distincte în sistemul limbii și prin distincțiile de natură deictică, în raportul dintre limba orală și trecerea ei în limbajul scris, termenii numiți interjecție se pot grupa în două categorii: • interjecții (afective și volitive) • onomatopee 3. Din punct de vedere sintactic, specificul interjecției de clasă de semne lingvistice distincte în sistemul limbii se constituie în continuitatea naturii deictice (apartenența la limbajul oral) și a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]