551 matches
-
că Rusia a încheiat armistițiul fără să consulte și România și fără să-i dea voie a avea un reprezentant. Când colonelul Arion s-a dus la locul întâlnirii, rușii nu au voit să-l primească printre beligeranți. Dimitrie Ghica interpelează în Senat: „1) Dacă s au comunicat guvernului condițiunile de pace în ceea ce privește [pe] România; 2) Care sunt principiile cari au să conducă pe guvern față cu viitorul Congres; 3) Ce dispozițiuni s-au luat spre a apăra, pe cale diplomatică, interesele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
1878 a menținut drepturile riveranilor, prelungind puterile Comisiunii dunărene până la 1883. Austria a propus înființarea Comisiunii mixte căreia Comisiunea dunăreană i-ar fi delegat puterile sale. Această propunere Barrère a fost primită de toate puterile mari. La Cameră, Gheorghe Vernescu interpelează guvernul și se pronunță împotriva propunerii. Ministrul de Externe Stătescu arată că toate puterile au primit propunerea Barrère, dar că România n-o poate primi; d-sa propune ca acestei Comisiuni mixte să i se acorde numai o misiune de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
cu rugămintea să-mi Împrumute cartea cunoscutului colecționar Krikor Zambaccian „Însemnările unui colecționar despre arta” dorința care a fost Îndeplinită pe loc. În scurt timp Îi restitui cartea cu mulțumiri. Cu o anumită curiozitate În priviri și ușoară aciditate mă interpelează: „domnule doctor ce ți-a plăcut dintre aceste amintiri......?!”. Entuziasmat relatez din amintirile colecționarului despre Tonitza, Pallady, Corneliu Babă, etc. După un scurt suspans, impresionat plăcut mă Întrerupe.... „d-le. doctor am impresia că această carte va sta mai bine
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
adică în cadrul unei temporalități sacre, înseamnă, în fond, a reaminti o banalitate patristică, dar destul de „stranie”, chiar la limita „ereziei”, în contextul teologic al anilor ’30-’50. Atrăgând atenția asupra acestui caracter istoric, temporal și dinamic, De Lubac provoacă și interpelează teologia metafizică oficială, care, prin simplificări pe cât de nejustificate, pe atât de drastice, impusese tomismul (simplificat) ca unică metodă de captare și înțelegere a datelor Revelației. Dintr-odată, Biserica, așa cum o „reinventează” De Lubac plecând de la Părinți, nu mai este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
venise îmbrăcată în hainele de la serviciu: o fustă maro din lână, bluză albă, pantofi fără toc. Numai părul buclat dădea oarecari semne de rebeliune: câte șuvițe de un blond murdar izbucniseră eliberate din coc. Ai venit s-o susții ? a interpelat-o Irene suficient de sonor că să poată fi auzită peste muzică. Să mă ia dracu’ dacă-mi vine să cred ! O femeie s-a întors către soțul ei și-a spus: Știam eu că ea era. M-a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mâncau tălpile; abia aștepta să vadă următoarea vâltoare. Ceilalți s-au dus la toaletă sau stăteau prin preajmă și discutau, iar Danny se ruga să nu li se facă foame sau să-și scoată scaunele pe iarbă. Hei, l-a interpelat Drew. La mulți ani ! Danny a rânjit. Azi împlinea doisprezece ani; cu o seară înainte maică-sa îi dăduse o felicitare și un cec-cadou de la Barnes&Noble. Hai să pui mâna pe vâsle, l-a invitat Drew. Danny a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
după trei luni de școlire În altă lume, umbrea, ca sărbătoare a regăsirii, chiar și dispariția străbunicii uscățive, adusă de spate, Întotdeauna În negru, cu istorisirile ei năucitoare și cu englezeasca sa poruncitoare: — Cum spui cînd pășești În casă? mă interpela din pragul ușii. — Good evening, Mrs. Flory! — Come in, Son! Tuturor băieților le spunea Son, iar fetelor Kitty. Pare-se că numai În adresarea directă Îl folosea pe „Son“, ca și cum orice băiat ar fi fost fiul ori nepotul ei. Am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
evocă nici măcar fugitiv Bucureștiul, ne amenință: „aș putea să spun «urinez pe tine poezie»“, iar noi, care o citim de mulți ani, știm că într-adevăr ar putea. Octavian Soviany evocă un spital în care, un oarecare Petre, când este interpelat... (o toamnă ca oricare alta) „nu spune nimic. Tușește și scuipă pe dușumea. / Șterge flegma cu / vârful papucului“. (Mă gândesc la pachetele noastre de chesterfield roșu) Ca și gânditorul de la Hamangia, acest petre care tușește și scuipă pe dușumea ar
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să constatăm este că Aurel Constantinescu-Severin scrie mai neglijent decât Ion Creangă. ‹ Din carte reiese că Mihai Eminescu hoinărește prin lume ca spirit nereîncarnat (probabil fiindcă încă nu a găsit un corp convenabil) și că din când în când îl interpelează pe Aurel Constantinescu-Severin, în care locuiește spiritul lui Ion Creangă. Autorul cărții se consideră un ales, dar paginile referitoare la viața lui intimă îi divulgă înclinația către vulgaritate: „Am rugat-o [pe o preoteasă văduvă, n. n.] să mi mai aducă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
taman acum, în mijlocul acestui imens exercițiu de logistică și autoritate din partea Consiliului Local. Doi gardieni publici m-au oprit în fața unei baricade rutiere. Mi-au zis că nu pot accede cu mașina în urbe, din motive de securitate. L-am interpelat pe cel care părea mai inteligent. Mi-a răspuns, cu cuvintele lui, că orașul se pregătește de samit... Trăi-ț-ar familia matale, dar ce legătură are NATO cu noi? Cu ce ne afectează pe noi venirea la București a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
sigur, contrazicând sau întărind, cu autoritatea obrăzniciei lui, pe Greg, care îi da o atenție deosebită. Nory îi explicase că ipochimenul se dedase la cronică de artă și își luase aere de cunoscător. La un moment, Greg, cu voce plină, interpelase pe portretistul P. - tot așa de rotund și gălăgios ca succesele lui. Greg îi arăta cu elogii mari, într-un colț al atelierului, o schemă stilizată după Wagner - in negru, ca de obicei - a lui Mika-Le. Ceru încă altele și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
achturi, ale trio-ului principal, dau gustului un 118 dezgust pe care Mini se silea să-1 oprească. Știa că legea ei cerea să aibă suflet luminos, bun, fericit, că porunca era seninătatea și bucuria. Vroia să plece și încercă să interpeleze pe Nory, care se prefăcea a nu înțelege, implicată într-un "flirt" îndrăcit cu Viso, caricaturistul, subt pretext că îi făcuse o "figurină de pretutindeni" foarte reușită. Pentru a se însenina, cum era lozinca, căută un obiect senin. Pantoful îi
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dreptății; sau cu acel cabinet stomatologic al lui Ion C. de la Suceava în care te pricopsești cu paradontoză incurabilă dacă acesta primea vreun mesaj din partea organului de condamnare la infirmitate a clientului. Legat de atitudinea grobiană față de asistente, îl vom interpela odată ce ne vom asigura că este în măsură să suporte impactul unui asemenea șoc. Oricum, dumneata șefa, aplici tratamentul prescris și atât!.. Evită discuțiile de orice natură și provocările! Vorbește cu fetele să răspundă cu promptitudine la apel în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ca mine. Ușile ferecate se deschid și toți dăm buluc spre raionul cu articole de bucătărie. Pentru că sunt printre primii, iau două oale de inox sub presiune și cinci tigăi de teflon. - Ce faci do’mle cu atâtea tigăi? Mă interpelează unul dintre supraveghetori. - Ce fac cu ele? Păi o oală e pentru doamna Țuți și una pentru soacră-mea, două tigăi sunt pentru aceeași doamnă Țuți, una este pentru mine, asta mai mică pentru a-mi face clătite și ochiuri
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
-i adevărat, domnule polițist! Recunosc, am strănutat, dar nu intenționat, cum spun dumnealor. Nu știu ce am și de ce strănut de dimineață. - Dom’le, dacă de față cu noi ai ridicat tonul, ne închipuim cum te-ai comportat în mijlocul de transport, mă interpelează unul din cei doi. Te rog să te legitimezi! - Dar, pentru ce?... Adresez întrebarea, în timp ce sângele începuse să-mi fiarbă și să-mi crească adrenalina. - Pentru ce? Demonstrezi și în fața noastră că ești necuviincios cu doamnele, impulsiv și nestăpânit, că
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
E un sat sută la sută catolic, spre deosebire de celelalte sate de pe Siret care au și ortodocși și chiar confesiuni protestante. - E adevărat ce spuneți, cum puține sate numai de catolici sunt prin Moldova. - Cam pe când ți-am fost profesor? Îl interpelez. - Să spunem de prin anii 1975. Îi cam mult de atunci. Între timp ni s-a adus comanda. Eu sorb din berea spumată din pahar, iar el din cafea. - Sunteți nerăbdător să vă spun cum mă cheamă, nu? - De-abia
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Șam, trăgând câțiva pumni în aer. — Nu fi prostuț, Șam, spuse mămoasa Eleanor, de parcă i-ar fi vorbit unui copil mult prea neastâmpărat. Adrian lua suplimentul duminical al lui Sentinel și dădu să se strecoare spre ușa. — Hei, încotro? îl interpela ea. — Cu permisiunea dumneavoastră, la buda, răspunse Adrian. — Iei cu tine chestia aia? îl întreba Șam, arătând spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el! strigă Șam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zeloși În ce privește dreptul lor la o informație veridică, se tot Întreabă pe ei Înșiși, și unii pe alții, ce naiba se Întâmplă cu guvernul, că până acum n-a dat nici cel mai mic semn de viață. Bineînțeles că ministrul sănătății, interpelat În treacăt În intervalul scurt dintre două ședințe, le-a explicat jurnaliștilor că, luând În considerare lipsa elementelor suficiente de apreciere, orice declarație oficială ar fi În mod obligatoriu prematură, Adunăm informațiile care ne sosesc din toată țara, adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
o voaletă neagră, fixată sub pălărie, dar mersul ei era greu de confundat: stătea cu capul sus, gâtul drept și mândru. Într-un colț al pieței, parcă supraveghind coada de la poarta închisorii, erau cei doi bărbați în negru, care mă interpelaseră ieri la observator. Ariciul de mare, voaleta, cei doi necunoscuți: culoarea neagră continuă să-mi apară în circumstanțe care o impuneau atenției mele; sunt mesaje pe care le interpretez ca pe o aluzie la noapte. Mi-am dat seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dragii mei tovarăși de pahar și de beție, da’ acu’ m-am convins... Și mă arde dezamăgirea. Ca să o stingă, Sandu dă paharul pe gât. Chiar atunci Îi sună mobilul. Alo? Alooo? Vorbește, domnule, de ce nu vorbești dacă m-ai interpelat? Aaaa, tu ești, Costică? Uite, ce să fac, cu Gore și cu Gicu la ședință. Care birou, mă, ai luat-o razna? La cârciumă, la una mică... Ce ziiiiici? Am fost pe dracu’, numai de votul lor nu aveam eu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
două pahare, unul cu vin - bănuiți al cui, mai ales dacă vă spun că este inundat de Tămâioasă -, altul cu rom, se ciocnesc, iar Gore și Gicu ridică la rândul lor paharele și Îi zâmbesc politicoși celui care l-a interpelat pe Sandu. Acesta, un mustăcios Înalt, aplecat un pic de spate, pe la vreo 35 de ani, Își cere scuze pentru că a deranjat onorata asistență, apoi se retrage la masa pe care o ocupă de vreo douăzeci de minute. Și când
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vale. Deși eram epuizată, apartamentul era atât de sexy, încât eram sigură că Zach nu va ezita să pătrundă adânc în Brazilia și poate să exploreze și jungla amazoniană. —Zach! Vrei să... dai o tură în pădurea tropicală? l-am interpelat pisicește de pe balcon. El despacheta în dormitor. —Sunt ocupat. Haide, am chicotit, nu mai fi atât de plictisitor. Nu mai fi atât de nesățioasă, mi-a replicat fără să-și scoată nasul din șifonier. Dar, iubitule, Sting și Trudy vizitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sentiment de regret, mare regret, pentru supermodelele trecute. Așa trebuie să se simtă și ele: acum zbori cu un AP peste tot, în secunda următoare nu mai ai loc nici la clasa a doua. Pe când îmi strângeam lucrurile, Charlie mă interpelă: — Hei, lasă-mă să te conduc la poarta ta. E chiar lângă sala de așteptare pentru LA. Iâh, Dumnezeule. Una e să fii abandonată de un avion particular. Aproape că aș zice că-i o lecție instructivă. Vreau să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
OK. Ne vedem mai târziu la Sotheby? —Categoric, i-am răspuns, închizând. Aproape imediat telefonul a sunat din nou. Pe afișaj a apărut un număr din străinătate pe care nu l-am recunoscut. —Alo? am răspuns. —Cine-i acolo? mă interpelă o voce feminină, cu un timbru grav și catifelat. Sunt o prietenă de-a lui Charlie. Trebuie să vorbesc cu el. Pot să vă întreb cine-l caută? —Caroline, mi-a răspuns. —Să văd dacă-i aici. Am intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
trecătoare? mă întrebă Julie în timp ce traversam peluza. —Julie, englezii cred că-i de prost gust să țină pasul cu moda, i-am explicat. — Foarte trist, replică ea cu un aer tragic. —Iubito, te-ai dat cu fond de ten? mă interpelă mama. Nu, mamă. E prea cald, i-am răspuns. —Julie, arăți fenomenal, cine ți-a creat rochia asta extraordinară? se interesă mama. Înainte ca Julie să poată răspunde, mama se uită peste umărul meu și exclamă: Ah, contesssăă! Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]