1,001 matches
-
2006a, 187). Aici se simte obsesia lui "altul". Continuând drumul intertextului în căutarea adecvării definiționale la spiritul realității din(tre) pagini, ajungem la formularea kristeviană, cea mai aproape de esență (niciodată atinsă), care a făcut carieră treizeci de ani: Vom numi intertextualitate această interacțiune textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea"3 (Antologia "Tel Quel": 1980, 266). Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
definiționale la spiritul realității din(tre) pagini, ajungem la formularea kristeviană, cea mai aproape de esență (niciodată atinsă), care a făcut carieră treizeci de ani: Vom numi intertextualitate această interacțiune textuală care se produce în interiorul unui singur text. Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea"3 (Antologia "Tel Quel": 1980, 266). Ideea în virtutea căreia orice enunț, implicit orice text, este legat, conștient sau nu, de alte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
159) recunoaște genealogia bahtiniană a intertextu alității, însă nu spune nimic despre Julia Kristeva. Iar introducerea articolului de dicționar (și a prezentului paragraf) arată că lucrările de analiza discursului, care vor decela intertextul de interdiscurs, sunt încă departe 4. Începutul intertextualității teoretice este atribuit lui Roland Barthes : "orice text este un intertext ; alte texte sunt prezente în el, la niveluri variabile, sub forme mai mult sau mai puțin recognoscibile : texte ale culturii anterioare sau înconjurătoare; orice text este o țesătură de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
texte sunt prezente în el, la niveluri variabile, sub forme mai mult sau mai puțin recognoscibile : texte ale culturii anterioare sau înconjurătoare; orice text este o țesătură de citate"5. Mai departe, este actualizată dihotomia datorată lui M. Riffaterre între intertextualitatea aleatorie și cea obligatorie. (Poate ar fi fost contextul potrivit mai ales pentru distincția intertext/intertextualitate). Dicționarul de procedee literare explică prin intertextualitate ipostaze ale citatului, respectiv ale imitației. Astfel, se face diferența dintre falsul citat formulat cu ajutorul lui "după cum
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
texte ale culturii anterioare sau înconjurătoare; orice text este o țesătură de citate"5. Mai departe, este actualizată dihotomia datorată lui M. Riffaterre între intertextualitatea aleatorie și cea obligatorie. (Poate ar fi fost contextul potrivit mai ales pentru distincția intertext/intertextualitate). Dicționarul de procedee literare explică prin intertextualitate ipostaze ale citatului, respectiv ale imitației. Astfel, se face diferența dintre falsul citat formulat cu ajutorul lui "după cum se spune" și demi-citat lipsit de referință, nemărturisit, inconștient, care presupune prezența în orice discurs a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
text este o țesătură de citate"5. Mai departe, este actualizată dihotomia datorată lui M. Riffaterre între intertextualitatea aleatorie și cea obligatorie. (Poate ar fi fost contextul potrivit mai ales pentru distincția intertext/intertextualitate). Dicționarul de procedee literare explică prin intertextualitate ipostaze ale citatului, respectiv ale imitației. Astfel, se face diferența dintre falsul citat formulat cu ajutorul lui "după cum se spune" și demi-citat lipsit de referință, nemărturisit, inconștient, care presupune prezența în orice discurs a atâtor texte lecturate și asimilate, adică a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ipostaze ale citatului, respectiv ale imitației. Astfel, se face diferența dintre falsul citat formulat cu ajutorul lui "după cum se spune" și demi-citat lipsit de referință, nemărturisit, inconștient, care presupune prezența în orice discurs a atâtor texte lecturate și asimilate, adică a intertextualității 6 (GRADUS ... : 2003, 116). În articolul de dicționar dedicat imitației, Bernard Dupriez se întreabă unde începe plagiatul și invocă situația lui Camus, în a cărui mărturisire din Discours de Suède, "nu pot trăi fără arta mea", îl citim pe Van
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de departe modelele. Astfel, P.-A. Lebrun este autorul unui Cimitir la malul mării ale cărui plan, serie de imagini și chiar fragment de douăsprezece versuri sunt foarte asemănătoare Cimitirului marin al lui Valéry. Vom vorbi în acest caz de intertextualitate, pentru a evita conotații peiorative, care ar fi deplasate"7 (GRADUS ... : 2003, pp.247-248). Celor care au inventat mai târziu "plagiatul prin anticipare" (Pierre Bayard, 2009) nu le-a fost teamă de nuanțe peiorative ale termenului. Termenul intertextualitate este introdus
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
caz de intertextualitate, pentru a evita conotații peiorative, care ar fi deplasate"7 (GRADUS ... : 2003, pp.247-248). Celor care au inventat mai târziu "plagiatul prin anticipare" (Pierre Bayard, 2009) nu le-a fost teamă de nuanțe peiorative ale termenului. Termenul intertextualitate este introdus de Julia Kristeva în 1969 (SÈMÉIÔTIKÈ. Recherches, pour une sémanalyse, Paris, Le Seuil) și traduce conceptul de dialogism, inventat de Bahtin pentru a urmări raportul stabilit între diferite enunțuri literare astfel se deschide articolul alocat de Dictionnaire de
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
raportează la cele anterioare, ceea ce prilejuiește relații intertextuale sau dialogice, dintre care citatul (s.a.) și plagiatul nu sunt decât cazuri particulare"8 (ibidem). Observăm o răsturnare a relației de incluziune intertextualitate-citat, respectiv plagiat. Dacă în dicționarul menționat în paragraful anterior intertextualitatea apărea ca subspecie a citatului sau a imitației (în proximitatea plagiatului), de această dată, perspectiva se inversează. După lămurirea sensului evidențiat mai bine în alăturarea antonimică polifonie-monologism, este dezvoltată taxinomia genettiană a transtextu alității. Astfel, "paratextualitatea se referă la relația
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
text anterior A (hipotext), fără a fi vorba de comentariu" (ibidem, 106). Facem mențiunea că hipotextul nu este obligat, în realitatea lecturii, să respecte cronologia scriiturii. Și remarcăm faptul că "al cincilea element", ca să parafrazăm un titlu cinematografic, adică tocmai intertextualitatea lipsește din seria relațiilor dintre texte, puse în ordine (din fericire sau din nefericire pentru ele) de Gérard Genette și actualizate în articolul de dicționar dedicat intertextualității. Un alt aspect care nu poate trece nesemnalat vizează receptarea inițială, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
remarcăm faptul că "al cincilea element", ca să parafrazăm un titlu cinematografic, adică tocmai intertextualitatea lipsește din seria relațiilor dintre texte, puse în ordine (din fericire sau din nefericire pentru ele) de Gérard Genette și actualizate în articolul de dicționar dedicat intertextualității. Un alt aspect care nu poate trece nesemnalat vizează receptarea inițială, cel puțin, a intertextualității în imediata proximitate a citatului. Alăturarea comportă avantaje și dezavantaje: pe de o parte, noțiunii kristeviene i-a folosit asocierea cu citatul, forma ei cea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din seria relațiilor dintre texte, puse în ordine (din fericire sau din nefericire pentru ele) de Gérard Genette și actualizate în articolul de dicționar dedicat intertextualității. Un alt aspect care nu poate trece nesemnalat vizează receptarea inițială, cel puțin, a intertextualității în imediata proximitate a citatului. Alăturarea comportă avantaje și dezavantaje: pe de o parte, noțiunii kristeviene i-a folosit asocierea cu citatul, forma ei cea mai vizibilă, pentru un prim stadiu, în care avea nevoie să se fixeze, să știe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
pe de o parte, noțiunii kristeviene i-a folosit asocierea cu citatul, forma ei cea mai vizibilă, pentru un prim stadiu, în care avea nevoie să se fixeze, să știe lumea că ea există. Pe de altă parte, evoluția teoriei intertextualității nu a reușit totdeauna să se "scuture" de conotarea simplist-citațională. În acest sens, considerăm relevant faptul că nu există un dicționar de intertextualitate, denumit astfel, în schimb, sunt numeroase dicționarele de citate 9. Veriga lipsă din sistemul celor cinci elemente
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
avea nevoie să se fixeze, să știe lumea că ea există. Pe de altă parte, evoluția teoriei intertextualității nu a reușit totdeauna să se "scuture" de conotarea simplist-citațională. În acest sens, considerăm relevant faptul că nu există un dicționar de intertextualitate, denumit astfel, în schimb, sunt numeroase dicționarele de citate 9. Veriga lipsă din sistemul celor cinci elemente transtextuale este marcată, explicată și dezvoltată în lucrarea lui Yves Reuter (2005, 109): intertextualitatea se referă la relația de coprezență între două sau
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
considerăm relevant faptul că nu există un dicționar de intertextualitate, denumit astfel, în schimb, sunt numeroase dicționarele de citate 9. Veriga lipsă din sistemul celor cinci elemente transtextuale este marcată, explicată și dezvoltată în lucrarea lui Yves Reuter (2005, 109): intertextualitatea se referă la relația de coprezență între două sau mai multe texte, altfel spus, prezența efectivă a unui text în altul. Această relație este omniprezentă, indiferent de forma sau de miza ei: reverență în fața predecesorilor sau ironie. Cert este următorul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau ironie. Cert este următorul fapt: împrumutul poate fi reperat, dacă este semnalat într-un fel sau altul, în text. Și mai important, consideră autoarea, identificarea intertextului depinde de cultura cititorului (Reuter : 2005, pp. 109-110). Una dintre formele ludice ale intertextualității, exploatate de puțini scriitori, rezidă în utilizarea pistelor furnizate de romane clasice ca punct de plecare pentru o nouă carte. Un exemplu în acest sens este oferit de Raymond Jean, autor al romanului Mademoiselle Bovary (Actes Sud, 1991), plăsmuire despre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
oferit de Raymond Jean, autor al romanului Mademoiselle Bovary (Actes Sud, 1991), plăsmuire despre viața fiicei Emmei lui Flaubert. În Dictionnaire des genres et notions littéraires (Nourissier et all., 2001), Pierre-Marc de Biasi realizează o periodizare a evoluției noționale a intertextualității, într-un (extins) articol de dicționar. Funcția intertextualității ar fi consideră cercetătorul operei lui Flaubert în termenii criticii genetice aceea de a elucida procesul prin care orice text se poate citi ca integrare sau transformare a unuia sau a altor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Bovary (Actes Sud, 1991), plăsmuire despre viața fiicei Emmei lui Flaubert. În Dictionnaire des genres et notions littéraires (Nourissier et all., 2001), Pierre-Marc de Biasi realizează o periodizare a evoluției noționale a intertextualității, într-un (extins) articol de dicționar. Funcția intertextualității ar fi consideră cercetătorul operei lui Flaubert în termenii criticii genetice aceea de a elucida procesul prin care orice text se poate citi ca integrare sau transformare a unuia sau a altor texte. În decursul unui sfert de secol, acest
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
acest concept a suscitat controverse și nu a reușit să se impună decât după numeroase redefiniri ("retopiri definiționale") (Nourissier et all.: 2001, 371). Preluăm denumirile a trei etape (anii '60, '70 și '80) propuse de directorul ITEM10 și completăm drumul intertextualității cu alte două, care marchează praguri înainte și după trecerea dintre milenii. 1.2. Drumul intertextualității 1.2.1. Geneza conceptului Noțiunea de intertextualitate este legată de lucrările teoretice ale grupului Tel Quel și ale revistei omonime (1960 1982). Philippe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
retopiri definiționale") (Nourissier et all.: 2001, 371). Preluăm denumirile a trei etape (anii '60, '70 și '80) propuse de directorul ITEM10 și completăm drumul intertextualității cu alte două, care marchează praguri înainte și după trecerea dintre milenii. 1.2. Drumul intertextualității 1.2.1. Geneza conceptului Noțiunea de intertextualitate este legată de lucrările teoretice ale grupului Tel Quel și ale revistei omonime (1960 1982). Philippe Sollers a inițiat această mișcare de avangardă, împreună cu Marcelin Pleynet. Cuplul de critici va perpetua ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
denumirile a trei etape (anii '60, '70 și '80) propuse de directorul ITEM10 și completăm drumul intertextualității cu alte două, care marchează praguri înainte și după trecerea dintre milenii. 1.2. Drumul intertextualității 1.2.1. Geneza conceptului Noțiunea de intertextualitate este legată de lucrările teoretice ale grupului Tel Quel și ale revistei omonime (1960 1982). Philippe Sollers a inițiat această mișcare de avangardă, împreună cu Marcelin Pleynet. Cuplul de critici va perpetua ceva din atmosfera inovatoare și revigorantă Tel Quel în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Pleynet. Cuplul de critici va perpetua ceva din atmosfera inovatoare și revigorantă Tel Quel în revista L'Infinie, al cărei prim număr avea să vadă lumina tiparului în 1983. În perioada de manifestare energică a Tel Quel (1968-1969), noțiunea de intertextualitate a apărut în vocabularul critic prin două publicații ce difuzau principalele concepte elaborate de grup: Théorie d'ensemble (Paris [1968]), lucrare colectivă în care semnau Michel Foucault, Roland Barthes, Jacques Derrida, Jacqueline Risset, Philippe Sollers, Julia Kristeva și Sèméiôtiké-Recherches pour
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Pierre-Marc de Biasi, în Dictionnaire..., Nourissier et all.: 1997, 371). În Théorie d'ensemble, Philippe Sollers abordează într-o lumină nouă anumite categorii așa-numite teleologice: subiect, sens, adevăr și propune, în contrapunct, ipoteza împrumutată de la criticul Mihail Bahtin de intertextualitate. Orice text se situează la joncțiunea mai multor texte, cărora le este, totodată, relectură, accentuare, condensare, deplasare și profunzime. Grupul de teoreticieni și practicieni ai literaturii vorbește despre o ruptură textuală, în sensul reconsiderării conceptelor-cheie din teoria textului. [Teoria istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
scena, transformarea dialectică 11 (Antologia "Tel Quel": 1980, 46). Studiind Problemele structurării textului 12, în practica unei analize transformaționale care preia de la Chomsky limitele structurii de supra față și posibilitățile semnificante ale structurii de adâncime, Julia Kristeva atinge prin ipoteza intertextualității socialul și istoricul, elemente inaccesibile dispozitivului produs de dihotomia semnificant/semnificat (Pierre-Marc de Biasi, ibidem, 372). Istoricii conceptului nu au ezitat să puncteze slăbiciunile definirii kristeviene a intertextului. Situându-și discursul critic pe coordonatele unei semiologii care consideră textul ca
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]