490 matches
-
se aștearnă tăcerea și să se depună praful peste antren. - Ați zărit, cumva, pe urmele de la niște predicții, de la fătuca asta, și niște bășicuțe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonas ori sifilis? Roșcata nu se dădu un milimetru intimidată. Privi atent, parcă deșteptată dintr-o adâncă visare, cu plăcere, în ochii lui Genel și-i răspunse cu degajarea dată de-o inocență îndelung exersată. 115 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI titatea celor șapte depozitari ai colecțiilor chiar din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu zise nici da, nici ba. 126 DANIEL BĂNULESCU Asupra mobilei ușoare, amuzantă, de bun gust, aliniată pe lângă pereți. Asupra covorului vioriu, reflectând un mic lustru de cristal și nervozitatea maniacală a oglinzilor. La o măsuță, un chip bărbătesc, intimidat, lăcrămos, dat la glașpapirul intemperiilor de pe tarlale, își ținea brațul stâng încordat, deasupra vâlvătăilor unui mușuroi de furnici, încolăcindu-i, acelui bărbat, brațul stâng, sub forfoteala lor de mici și bestiale insecte. Iar după ce-i păscuseră complet, nefericitului, nefastele linii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drumul lor spre "Cafenea", cățărîndu-se amenințător, de pe strada pietruită, pe trotuar, în direcția numitului Horia și folosind un glas surd, prevestind o furtună. - Habar n-am. Se putea organiza un referendum... își înălțase umerii, c-o nedisimulată uimire, și nelăsîndu-se intimidat, acel Horia... El putea să-l asigure doar că disputabilele texte erau orice altceva. Însă nu POEZII...) În "Cafenea", o dată distribuiți în jurul celor două mese înfrățite, Cenacliștii (poeții Generației '90) se apucară să istorisească alte alea. Vorbeau tare. Repezit. Smucit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
înmuiate în beznă, până în dreptul unei portărese răscoapte și cochete, care, muștruluindu-i că-și depășiseră cota de energie electrică pentru acea seară, se interesa dacă nici un alt idiot nu întîrziase, la coborâre, pe traseu. Nu întîrziase nimeni, o asigurau, intimidați și mândri, profanii. Coborâseră toți. - Să vă crape vouă ochii din cap? mugea neîncrezătoare și taurină vădana, despre care se zvonea că, în afară de muștruluială, se pricepea și la altceva. - Să ne crape! se mobilizau, neclarificați, dar bucuroși că fuseseră confundați
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
c-o familiaritate politicoasă și stranie, fata. Bună seara! Mama chiar se întreba cât veți mai avea cruzimea să ne ocoliți. Iată că nu mai aveți cruzimea. Iată că nu mai ne ocoliți... - Sărut mâinile, fu tot ceea ce putu rosti, intimidat, Sinistratul. Fata uriașă îi dezbrăcă de pe umeri hanoracul, adăpostindu-i-l într-un dulăpior. - "E-o noapte udă, grea, te-neci afară", pronunță neatentă, pe un ton de conversație neutră, fata. Probabil o ceașcă de ceai fierbinte te va încălzi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o luase, pe departe, cu binișorul, doar pentru a ajunge să-ți reproșeze că l-ai învățat poezie pe micul Sinistrat! Închipuiește-ți, Mariușcă, un asemenea lucru, taman pe micuțul Sinistrat! Ca și cum eu nu l-aș avea sub ochi, teafăr și intimidat, aici, alături de tine." - Bună seara, domnule Alcibiade, salută respectuos băiatul, fără să-l ia nimeni în seamă. - I-o mai predam din când în când... La început, când a sosit la noi, nu-l știa nici pe "Cățeluș cu părul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lux. În vreme ce eu nu-mi doresc nimic altceva decât să nu mi se aducă aminte că-i ziua mea de naștere, a rânjit și Fiona. A! Uite-o și pe Susan! Susan s-a târșâit către ele cu o mină intimidată. —Mamă, Doamne, Julia, ai niște prieteni atât de frumoși și de plini de fascinație. Mă simt ca ultima cerșetoare. —Ei, draga mea, nu arăți deloc ca o cerșetoare! Verdele te prinde de minune. —E una din richiile mele preferate. de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la gestul lui și am înaintat spre ofițer cu un zâmbet larg și cu mâna întinsă: — Mă numesc Aladin Hassan Ibn-al-Wazzan, neguțător din Fès și de baștină din Granada, facă Domnul să fie iarăși a noastră prin paloșul otomanilor! Foarte intimidat, Bayazid s-a aruncat peste mine și și-a ascuns obrazul îndesându-l umărul meu. Ofițerul i-a dat pace, spunându-mi: Frumos copil! Are același nume ca fiul meu cel mare! Nu l-am mai văzut de șapte luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fanfară! ARTUR și GARDIANUL (În elan.): Vrem fanfară! Vrem fanfară! CĂLĂUL (Speriat; vrea să-i liniștească; spre GARDIAN): Mă, Bruno, mă! ARTUR și GARDIANUL (Îl înlănțuie pe CĂLĂU.): Vrem fanfară! Fanfară! ARTUR (Se oprește; către CĂLAU.): Cine ești dumneata? CĂLĂUL (Intimidat.): Eu pot să plec... ARTUR (Autoritar.): Te-am întrebat cine ești dumneata! CĂLĂUL (Pierdut.): Eu... pe aici... cu execuția... Știți... GARDIANUL (Către CĂLĂU, sever.): Te-a întrebat cine ești! CĂLĂUL: Eu... (Convins că a greșit locul.) Aici, are loc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
oarecum, ridicând din nou capul.): Dumneavoastră nu vedeți că tocmai a plouat? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Surprins.): A plouat? Sigur... (Furios.) Și ce dac-a plouat? (Violent, neașteptat de violent.) Și ce? CASIERUL: Mai aveți răbdare. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Din nou intimidat; bate în retragere; apoi): Și... la ce oră deschideți... La ce oră se deschide... casa? CASIERUL (Imperturbabil.): Casa e deschisă tot timpul, domnule. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Da? Atunci, știți... aș vrea și eu... un bilet... (Din colțul său HAMALUL scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura lui mongolică - ochii mici, oblici, depărtați, umerii obrajilor ieșiți în afară, mustață rară deasupra gurii - pare mai sinistră astăzi. Miniștrii și generalii îl înconjoară intimidați. Iar Don Carlos, după ce coboară și sărută mâna Reginei, salută și se întreține cu doamnele de onoare și curtenii, apoi spune lui Franco, urcîndu-se în landou, că e așteptat la Palat. Cortegiul regal pornește în pasul măsurat al cailor, traversând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încrede prea mult în corpul nostru, Vina a fost numai a dumneavoastră, m-ați intimidat, Sigur, vina a fost a mea, vina a fost a evei ispititoare, dar pe noi nimeni nu a venit să ne întrebe dacă ne simțim intimidați când ne vedem legați la acest mic aparat, Ceea ce vă intimidează este vina, Poate, dar atunci duceți-vă și spuneți-i șefului dumneavoastră de ce, dacă erați nevinovat de răutățile noastre, v-ați purtat ca un vinovat, Nu am nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
altceva. Simți cum îi radiază bunătate prin toți porii. Nu e una dintre frumusețile alea încrezute și distante. Îi plac oamenii. Cu picioarele pe pământ, cum se spune. — Exact, asta e. Cu picioarele pe pământ. Acum nu mă mai simt intimidat. Data viitoare când o văd, o să pot să o salut, să-i vorbesc. Puțin câte puțin, poate o să ne împrietenim. N-aș vrea să-ți distrug iluziile, dar, după ce am stat de vorbă cu ea azi dimineață, cred că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
magazinul alimentar, pe lângă brutărie și salonul de cosmetică, pe lângă chioșcul de ziare sau cafenea, era asaltată de o pletoră de limbi diferite. Auzea spaniolă și coreeană, rusă și chineză, arabă și greacă, japoneză, franceză și germană, dar, în loc să se arate intimidată sau perplexă, ea exulta la auzul varietății de sunete omenești. — Vreau să vorbesc și eu așa, mi-a spus într-o dimineață, în timp ce treceam prin fața ușii deschise a unui magazin, după ce a văzut o femeie rotofeie țipând la un bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cazul nici să plângi, te rog doar să te duci chiar acum dincolo și să-ți mai dai drumul la șireturi. Rareori am simțit atâta forță la un om, papa, deși cu aproape douăzeci de ani mai bătrân, era complet intimidat. Cred că o să facă lucruri mari. Deci fără corset m-am dus în salon. Am văzut pendula, era destul de târziu, dormisem mult. Ce să faci într-o duminică veselă ca asta? M-am repezit să deschid fereastra, apoi pianul, uzatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
la scară. Pe General îl impresionă nasul vulturesc al femeii, și expresia de piatră de pe figură, doar cei mai buni dintre ostașii lui o mai aveau. O invită în salon, potolind cu greu câinele de care musafira nu se lăsase intimidată, parcă nici nu-l vedea pe bietul Lord. — V-am trimis nenumărate cărți de vizită și, cum nu mi-ați răspuns, m-am hotărât „să încalc regulamentul“, spuse doamna cu o foarte slabă umbră de zâmbet. Uite o aici pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
isi scoase de la mijloc o curelușa lungă, caută o piatră mai grea și se pregăti s-o arunce. Bestia păru să-nțeleagă pericolul care se apropia și răcni și mai puternic, însă de această data Tapú nu se mai lăsa intimidat și, învârtind curelușa cât putu el de tare, ținti cu atenție și lansa proiectilul. Monstruosul războinic încerca să se arunce asupra lor, dar era evident că în starea în care se găsea abia dacă se putea ține pe picioare, rezemându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
contagioasă, cu idei periculoase și înșelătoare, înțelegi? Nu vreau să mă mai întrebi niciodată nimic despre ea. Deschise brusc enciclopedia și-o aruncă tare în perete. Am auzit pârâitul cotorului. Cartea moartă căzu greoaie pe podea. Nu eram tulburat sau intimidat. Era ceva prea mare, prea important. Venisem la Fidorous după răspunsuri. Uneori, răspunsurile nu trebuie date în cuvinte. M-am uitat țintă la cartea ruptă. — Asta-i tot, nu? am spus. Fidorous ridică ochii spre mine, fără să se miște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pe Ovidiu l-am zărit discutînd cu mare aprindere cu un individ care îl contrazicea. Băiatul mi-a făcut un semn. Din ochii lui holbați, individul scăpă niște priviri atât de albastre, de sarcastice și solemne încît m-am simțit intimidat. Clădit pe picioroange de bărzoi, omul perora cu gesturi largi, scoțînd printre dinți clăbuci; în gură îi cădeau riduri batjocoritoare. Pesemne mina mea i s-a părut stupidă: măsurîndu-mă din cap pînă în călcîe, își dezveli dinții încălecați și-mi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
chirăie tatăl și vrea să‑i dea fiului un șut ca să se apropie de doamna von Pachhofen și să‑i sărute galant mâna, că doar sunt colegi, în calitate de părinți. Mai știi, poate că are succes la ea și ca bărbat. Intimidată, mama spune, hai să plecăm repede de‑aici, că s‑a și stârnit o oarecare zarvă din cauza noastră. Tatăl șuieră printre dinți, derbedeu nenorocit, de‑aia îți plătim noi totul la o vârstă când ar fi trebuit să muncești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Devine vizibilă, în sfârșit, și perechea din tren : cavalerul își plimbă chipul spuzit de coșuri dintr-o parte în alta a foaierului, croind drum delicatei thailandeze, mai stin gheră și mai sfioasă ca în ajun. Îi explică, firește, protector și intimidat. Încearcă să înregistreze, în același timp, figurile marcante ale asistenței. Nu cunosc pe nimeni, pot fi oricând solicitat să-mi justific prezența. — Cum ai nimerit aici ? întreabă, într-adevăr, fata, cu un zâmbet șiret. Un consemn a cărui încărcătură doar
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu două octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un vânăt dur, ce bătea spre negru. Canonada fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de porumb erau zdrobite
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
trebuia să mă aștept la nici o bunăvoință din partea lui și cu atât mai puțin la vreo protecție. Doar când era bine dispus și nu se găsea nimeni altcineva pe coridor, îmi adresa o întrebare binevoitoare, de genul: "Îți lipsește ceva?" Intimidat, mereu cu teama că putea observa ceva nereglementar în ținuta mea, îngăimam ce-mi trecea prin minte. Și abia așteptam să-mi întoarcă spatele. Într-o zi, un om de serviciu m-a convocat la "domnul subdirector". M-am speriat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În mișcare, ea Își flutură de la fereastră mica batistă albastră; după zece minute mă Întorceam acasă, unde doamna Pavel aștepta să-i povestesc amănuntele plecării. În aceeași zi, spre seară, profesoara Marga Popescu, aflată În București pe perenul Gării de Nord, ușor intimidată, se urca În expresul de Paris, dar cînd trenul Își mișcă roțile nu mai avu cui să mai fluture batista ei albastră. 5. Era moină; zi posomorîtă, și În după-amiaza aceea, cînd mă Întorceam de la tribunal, În timp ce adăstam În fața vitrinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]