1,253 matches
-
regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste enunțuri prin topică; propoziția care ocupă primul loc, reliefată și prin intonație, actualizează funcția de circumstanțial de condiție: „Ai carte, ai parte.” „Banul trebuie să meargă; îl strângi, îl furi.” (N. Iorga, 56) CIRCUMSTANȚIALUL CONCESIV (DE CONCESIE)TC "CIRCUMSTAN}IALUL CONCESIV (DE CONCESIE)" Determină: • verbe (locuțiuni verbale): „Determinismul psihologic e atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mihai a susținut această idee, și nu Petre. și conjuncția discontinuă nu atât... cât: Nu atât Mihai a susținut ideea cât Petre. Întemeierea relației de coordonare opozitivă pe opoziția afirmativ-negativ determină exprimarea ei foarte frecventă prin parataxă, concomitent cu o intonație specifică. În aceste enunțuri, formă negativă primește, cel mai adesea, termenul al doilea: „Arta e tensiune, nu contemplație.” (G. Călinescu, C.O., 149), „Când ai venit la Borza, dumneata veniseși să-l întrebi de Lixandru, nu veniseși să-i vorbești
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau simple sunete, ca o emanație a divinității, cum ar fi ohm, în hinduism, rosicrucianism 73 și chiar cărți sacre precum Biblia, Coranul sau Adi Granth în sihism, în întregul lor. Cuvântul însă a fost întotdeauna rostit cu o anume intonație, o tânguire exprimând sentimente, trăiri afective și dorințe. Astfel el a fost parte din muzică. Și atunci, trebuie să acceptăm că simbolismul muzical include sunete, tonuri, armonii, muzica cu ajutorul instrumentelor muzicale, printre care se regăsește și vocea umană. Efectele muzicale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
putut fi evaluat. O altă problemă a reprezentat-o calitatea transcrierilor. Așa cum s-a menționat deja în capitolul 3, tipuri diferite de analiză implică niveluri diferite de precizie în transcriere. Deși cercetătorii lingviști merg până acolo încât notează lungimea tăcerilor, intonațiile și așa mai departe, în cazul de față eu am preferat transcrierile complete, fără detaliile extraverbale. După identificarea episoadelor dificile din relatările noastre, am căutat aspectele lingvistice formale pe care le-am expus mai sus. În următoarele pagini sunt oferite
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
există și că el este recreat o dată cu fiecare nouă lectură. Dar orice lectură a unui poem - și acesta e faptul cel mai important - este mai mult decât adevăratul poem : fiecare recitare conține elemente străine poemului și particularități individuale de pronunție, intonație, tempo și accentuare elemente care fie că sânt determinate de personalitatea vorbitorului, fie că reprezintă simptome și mijloace ale interpretării pe care o dă poemului. 194 Mai mult, lectura unui poem nu numai că adaugă elemente personale, dar constituie întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
sensul sau, cel puțin, tonul emoțional. 211 Chiar și atunci când ascultăm o limbă străină pe care n-o înțelegem are loc, noi nu percepem sunete pure, ci sunete cărora le aplicăm propriile noastre deprinderi fonetice și în plus, ascultăm, firește, intonația semnificativă pe care i-o dă vorbitorul sau cititorul, în poezie, sunetul pur este sau o ficțiune sau o serie de relații extrem de simple și elementare, cum sunt acelea studiate în Aesthetic Measure *1 de Birkhoff, care nu pot nicidecum
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
melodie") a versului trebuie evitat, deoarece poate da naștere la confuzii. Fenomenele pe care le analizăm nu sunt de loc similare cu "melodia" muzicală. Desigur, în muzică melodia este determinată de înălțime, ceea ce o face să fie aproximativ paralelă cu intonația din limbă. Dar în realitate există o deosebire considerabilă între linia intonației unei fraze rostite, cu înălțimile ei fluctuante și repede schimbătoare, și o melodie muzicală cu înălțimile ei fixe și intervalele ei precise. *3 Nici termenul "eufonie" nu este
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
pe care le analizăm nu sunt de loc similare cu "melodia" muzicală. Desigur, în muzică melodia este determinată de înălțime, ceea ce o face să fie aproximativ paralelă cu intonația din limbă. Dar în realitate există o deosebire considerabilă între linia intonației unei fraze rostite, cu înălțimile ei fluctuante și repede schimbătoare, și o melodie muzicală cu înălțimile ei fixe și intervalele ei precise. *3 Nici termenul "eufonie" nu este absolut suficient, deoarece în noțiunea de "orchestrație" intră și "cacofonia" pe care
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
și neaccentuate. De acest fapt a făcut mare caz încă în secolul al XVIII-lea un scriitor, anume Joshua Steele *19 iar în prezent există o bogată literatură care analizează pagini de proză. Ritmul este strâns legat de "melodie" - linia intonației determinată de succesiunea sunetelor de diferite înălțimi; și termenul este adesea folosit într-un sens atât de larg, încât include atât ritmul cât și melodia. Vestitul filolog german Eduard Sievers susținea că poate distinge tipuri personal? de ritm și intonație
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
intonației determinată de succesiunea sunetelor de diferite înălțimi; și termenul este adesea folosit într-un sens atât de larg, încât include atât ritmul cât și melodia. Vestitul filolog german Eduard Sievers susținea că poate distinge tipuri personal? de ritm și intonație, iar Ottmar Rutz le-a asociat cu anumite tipuri fiziologice de ținută a corpului și de respirație. *20 Cu toate că s-a făcut încercarea de a se folosi aceste cercetări în probleme strict literare și de a se stabili o corelație
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
poezie, am putea să-l citim cum citim proza și nici să nu ne dăm seama că nu e proză. Totuși, el poate fi citit ca poezie, și, ca atare, va fi citit într-altfel, cu alte cuvinte, cu o intonație diferită. Această intonație, ne demonstrează, foarte amănunțit, formaliștii ruși, este întotdeauna dipodă, adică formată din două părți; și dacă o eliminăm, versul încetează să fie vers, devenind o simplă bucată de proză ritmată. În studierea poeziei metrice obișnuite, formaliștii ruși
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
să-l citim cum citim proza și nici să nu ne dăm seama că nu e proză. Totuși, el poate fi citit ca poezie, și, ca atare, va fi citit într-altfel, cu alte cuvinte, cu o intonație diferită. Această intonație, ne demonstrează, foarte amănunțit, formaliștii ruși, este întotdeauna dipodă, adică formată din două părți; și dacă o eliminăm, versul încetează să fie vers, devenind o simplă bucată de proză ritmată. În studierea poeziei metrice obișnuite, formaliștii ruși folosesc metode statistice
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cehă, baza ritmului, care este întotdeauna însoțit de un accent obligatoriu, este lungimea cuvântului, în timp ce cantitatea nu este decât un element de variație facultativ, în chineză principala bază a ritmului este înălțimea, în timp ce în greaca veche principiul organizator era cantitatea, intonația și lungimea cuvintelor fiind elemente de variație facultative. În cadrul istoriei unei limbi anumite, chiar dacă unele sisteme de versificație au fost înlocuite prin alte sisteme, nu suntem îndreptățiți să vorbim de "progres" sau să condamnăm vechile sisteme ca stângace, ca simple
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
deosebiri ignorate de majoritatea metricienilor englezi oare, sub influența teoriei muzicale, sunt preocupați mai ales de versul cantabil. *49 Într-un valoros studiu consacrat poeziei lirice ruse din secolul al XIX-lea, *50 Boris Eihenbaum a încercat să analizeze rolul intonației în versurile "melodice", cantabile. El arată, în mod convingător, cum lirica romantică rusă a folosit măsurile tripodice, diferite tipuri de intonație, cum ar fi propozițiile exclamative și cele interogative, precum și diferite modele sintactice, cum ar fi paralelismul; dar, după părerea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
valoros studiu consacrat poeziei lirice ruse din secolul al XIX-lea, *50 Boris Eihenbaum a încercat să analizeze rolul intonației în versurile "melodice", cantabile. El arată, în mod convingător, cum lirica romantică rusă a folosit măsurile tripodice, diferite tipuri de intonație, cum ar fi propozițiile exclamative și cele interogative, precum și diferite modele sintactice, cum ar fi paralelismul; dar, după părerea noastră, el nu și-a demonstrat teza centrală, și anume forța intonației ca factor organizator al versului "melodic" *51. Ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
romantică rusă a folosit măsurile tripodice, diferite tipuri de intonație, cum ar fi propozițiile exclamative și cele interogative, precum și diferite modele sintactice, cum ar fi paralelismul; dar, după părerea noastră, el nu și-a demonstrat teza centrală, și anume forța intonației ca factor organizator al versului "melodic" *51. Ne putem îndoi de valabilitatea multor aspecte ale teoriilor formaliștilor ruși, dar nu putem tăgădui că ele au aflat o cele de ieșire pe de o parte din impasul cercetărilor de laborator, iar
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
evidente. Metrul organizează caracterul sonor al limbii. El regularizează ritmul poeziei, apropiindu-1 de izocronism și simplificând astfel relația dintre lungimile silabelor. El reduce tempoul, prelungind vocalele, spre a scoate în relief nuanțele sau coloritul 1er (timbrul). El simplifică și regularizează intonația, melodia vorbirii. *4 Astfel, influența metrului constă în aceea că dă viață cuvintelor : le pune în evidență și îndreaptă atenția asupra sonorității lor. În poezia bună relațiile dintre cuvinte sunt foarte puternic subliniate. Sensul poeziei este contextual : un cuvânt poartă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
două categorii există, însă, studii punctuale pentru evidențierea acestor deosebiri privind dislalia, afazia, alalia etc.43. (Lucru valabil și pentru nevăzători și surzi.) Nu numai că lexicul oligofrenilor este mai sărac, că regulile gramaticale nu sunt decât parțial respectate, că intonația este de multe ori nepotrivită, dar și tulburările motricității aparatului fono-articulator, ritmul vorbirii și conținutul acestora sunt afectate. Așadar, nu vorbim doar despre deosebiri de formă (de exprimare), ci, și, așa cum este de așteptat, și despre deosebiri de conținut. Cauzele
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
trecem în revistă diferențele limbajului dintre cele două categorii, există, însă, studii punctuale pentru evidențierea acestor deosebiri privind dislalia, afazia, alalia etc.153. Nu numai că lexicul oligofrenilor este mai sărac, că regulile gramaticale nu sunt decât parțial respectate, că intonația este de multe ori nepotrivită, dar și tulburările motricității aparatului fono-articulator, ritmul vorbirii și conținutul acestora sunt afectate. Așadar, nu vorbim doar despre deosebiri de formă (de exprimare), ci, și, așa cum este de așteptat, despre deosebiri de conținut. Cauzele pot
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
imediat înaintea începerii capitolului așezării degetelor pe coardă. Mai târziu, către sfârșitul primului an de studiu, recomandă încă un capitol de duble coarde format dintr-o coardă liberă și o coardă pe care elevul așează degetele. Întâmpinându-se greutăți de intonații (deci de mână stângă) și greutăți de trăsătură (mâna dreaptă) pe duble coarde, urmările sunt evidente; profesorul poate să aleagă calea cea mai ușoară, de a evita studiile în duble coarde. În felul acesta se ajunge la un rezultat nedorit
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
se stabili și simți muscular, de către brațul drept cu toate componentele sale a planului pentru dubla-coardă. Bazându-ne pe aceasta, putem îndeplini celelalte deziderate legate de excuția dublelor coarde. Acestea sunt problemele de început de drum. Problema deosebit de importantă a intonației va apărea mai ales în secțiunea a doua a capitolului de duble coarde, acolo unde se va cânta cu degetele pe cel puțin una din ele. În acest caz apăsarea va suferi o ușoară creștere pentru coarda pe care se
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
între degetele 2 și 3 dă posibilitate degetului 3 să execute un sunet curat și cu emisie clară deoarece este ajutat fizic de degetul 2. 3. începerea studiului viorii în cadrul configurației naturale, va înlesni elevului de la bun început realizarea unei intonații juste. Începerea în tonalitățile La Major și Re Major, mai târziu Sol Major și Mi Major, nu trebuie să ne creeze probleme inutile. Elevul nu trebuie încărcat chiar de la început cu noțiunile teoretice complicate: diezii, modul în care acționează
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
și al brațului). În timpul activității de ridicare a degetelor de pe coardă, ele să nu se dezdoaie din articulația principală, ridicându-și vârful în sus. Deosebit de dăunătoare este frecarea degetelor unul de altul în timpul articulării. Claritatea succesiunii sunetelor și justețea intonației ar fi astfel compromisă. Deasemenea, acest lucru ar putea duce la strângerea gâtului viorii între degetul mare și rădăcina degetului arătător. În ceea ce privește înălțimea de cădere și de ridicare a degetelor pe și de la coardă, ea este aproximativ egală cu înălțimea
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
neschimbată. Ea nu trebuie să se apropie sau să se îndepărteze de gâtul viorii, odată cu articularea degetelor. Față de antebraț, palma trebuie să ocupe o poziție în linie dreaptă cu acesta. Frângerea palmei din încheietură ar îngreuna articulația degetelor compromițând precizia intonației, ducând la o crispare a musculaturii brațului, palmei și degetelor, frânând velocitatea. Trebuie evitată și lipirea palmei sub gâtul viorii deoarece această poziție, ar modifica poziția firească de articulare a fiecărui deget, stingherindu-l în activitatea sa (duce la fricțiuni
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
la sfârșitul primului an de studiu, fiecare elev cu aptitudini medii să poată executa îngrijit piese mici sau chiar concerte adecvate vârstei. Încă de la primele așezări ale degetelor pe coardă, profesorul trebuie să ducă o muncă susținută de dezvoltare a intonației curate la elevi. Intonația curată se educă. Deosebit de important, de fapt una din principalele condiții ale intonării curate, este acordajul instrumentului. Acordajul independent (făcut de către elev) al instrumentului încă de la primele luni este mai greu de realizat. Este necesar deci
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]