1,269 matches
-
înclin, ca să mă feresc. Mă încurc în firele lui de nailon. Aceea e clipa în care, îndărătul copacilor, cineva destupă o sticlă de șampanie. Băieții se aruncă spre mine, strigă cerându-și scuze, mă eliberează din strânsoare. Acel „sorry“ are intonația unui: „Ne pare rău, dar trebuie să fii ultimul dobitoc ca să stai pe bancă, deja ne încurcă toți ăștia de pe plajă, care se duc să facă baie...“ În timp ce ei manevrau zmeul, am răgazul să reconstitui înșiruirea zgomotelor. Apariția, mai întâi
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
al persoanei citate. Simplu de realizat, stilul indirect implică: prezența unui verb de declarație și a unei conjuncții subordonatoare: că, dacă etc. În procesul transpunerii din stilul direct în stilul indirect, propozițiile enunțiative devin completive, exclamativele și imperativele își pierd intonația caracteristică, iar dacă sunt construite cu modul imperativ, în subordonată apare conjunctivul [...], în timp ce pronumele personale și verbale la persoana I și a II-a trec la persoana a III-a. (Roșca, 2004, p. 132) Întâlnită ocazional în reportaj, relatare sau
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
funcția de cunoaștere (cognitivă), de înțelegere, conceptualizare și, în general, de elaborare a gândirii; c) funcția simbolic-reprezentativă, de substituire a unor obiecte, fenomene; d) funcția expresivă, prin manifestarea complexă a unor idei, imagini, nu doar prin cuvinte, ci și prin intonație, mimică, gestică etc.; e) funcția persuasivă (de convingere), de inducere, la o persoană, a unor idei, stări emoționale; f) funcția ludică (de joc), de realizare a unor asociații verbale de efect, ciocniri de sensuri, consonanțe, mergând până la construcția artistică; g
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
caz nu-i magie! Trio Fulcinius se dă de ceasul morții. Chiar că nu mai știe cum să întoarcă situația în favoarea sa. Pe neașteptate, îi vine o idee salvatoare. Se apucă să recite cu glas tare, încercând să dea o intonație cât mai lascivă cuvintelor. — Coapsa ei rotundă făcută la roata olarului și gurița de tran dafir... Asta cine mai e? se întreabă amuzat principele. Livilla, pro babil. Plescăie din buze. Libo are bun-gust dacă a pus ochii pe ea. O să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
însă în cor: — Nu! Bunica îi mângâie pe obraji: Țintașul câștigă oricum? — Da! Femeia se întoarce victorioasă către Germanicus: — Te-ar ajuta și pe tine să compari virtutea cu o țintă îm părțită în sectoare de felurite culori. Glasul capătă intonații neobișnuit de dure: Dacă ai face așa, n-ar mai fi nevoie ca soția ta să intervină pe lângă împărat ca să primești triumful pe care îl meriți însutit, dar care probabil îți va fi din nou refuzat... Observă cu coada ochiului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-i spuse să Întindă o pătură peste trupul lui Macomber și să stea lângă el. Apoi se duse la mașină, unde femeia stătea În colțul ei plângând. — Frumoasă treabă ai făcut, spuse el cu o voce lipsită de orice intonație. Și să știi că el te-ar fi părăsit. Încetează, zise ea. — A fost un accident, bineînțeles. Știu asta. — Termină. — Nu-ți face griji. O să ai ceva neplăceri, dar o să facem niște fotografii care o să-ți folosească foarte mult la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
regele de treflă, cel care-i va răzbuna. Alți trei copii se aliniară aproape de centrul taberei și Începură să cânte a cappella. Melodia semăna foarte tare cu un imn bisericesc, dar mult mai trist, se gândi Vera, și avea acea intonație asiatică, ca și cum armonicele 3 s-ar fi transformat În armonice 5. Și ea, și ceilalți americani au ascultat tăcuți, apreciind acest spectacol autentic. La al doilea refren, li s-au alăturat doi bărbați, unul bătând la o tobă din bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aia ne supărăm.» Chiar și așa, tot nu îmi convenea. De aceea am decis să nu îl bat deloc la cap pe acest copil (Asuka). Probabil că semăn cu mama mea. Vreau să facă așa cum gândesc eu. Am impresia că intonația vocii mele e leită cu a mamei. Trebuie să fiu atentă. Mama a murit în urmă cu patru ani. Cancerul mamar s-a extins în tot corpul... Tata a demisionat și a îngrijit-o pe mama. I-a fost tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
făcut concesia să se îmbrace bine și să nu respire niciodată pe gură. Pe drum mă întreba mereu: "Îmi dai voie să spun ceva?" ori: "Nu-ți mai place glasul meu?" Iar când uitam consemnul, ori dădeam vorbelor mele o intonație interogativă, îmi răspundea printre dinți: Nu pot vorbi, n-am voie", ori: "Îmi dai voie să-ți răspund?" Acasă, în cerdac, până unde am însoțit-o la întoarcere, ca să calce complet consemnul și să-mi facă în ciudă bine, a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Și mi-o dăduse - ori mi se pare? - cu gestul cu care încredințezi cuiva un obiect, cu care i-l "dai".) M-a dus la banca din cerdac, mi-a făcut loc lângă dânsa, a pus în voce - anume? instinctiv? - intonații neobișnuit de calde. Când trebuia să plece, după ce și-au luat adio cu toții, s-a întors și - crezând momentul potrivit, căci ceilalți erau ocupați cu ultima aranjare a lucrurilor mărunte și a persoanei lor în landau - mi-a pus încheietura
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
hârtia prin fața ochilor, privindu-l Într’un anumit fel. „Este adevărat oare...? Ai putea să-mi oferi acești bani să fim prieteni, să te bucuri de protecția mea...?” Zarurile fiind aruncate, Lct.Col.Tudose Ion Îi Întinse momeala cu o intonație În glas suficient de mieroasă, cu multe variate Înțelesuri. Tentația era Întradevăr dincolo de orice imaginație iar un „Ageamiu”, ar fi Înhățat momeala. „Vulpe șireată...!” - aprecie Tony Pavone lipsa de scrupule a omului lipsit de omenie...! Replică calm, cu zâmbetul pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în timp ce înconjura, plimbându-se, circulara grădiniță din centru, și-și scoase din buzunarul pantalonului alb o batistă cu care, despăturind-o, se șterse de sudoare pe frunte. - Fantastic de cald! întări domnul Andronescu, alături, de el. În spusele lor, ca intonație, în ținuta vestimentară precum și în mica plimbare în jurul grădiniței, aveau ceva din secolul trecut, cam după războiul de Independență, ceea ce scotea în evidență impresia aceasta era mersul lor tacticos, cu mâinile la spate, mustățile răsucite “în furculiță” ale domnului Andronescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ci înălțimea lor depinde de o serie de factori ca: — modul de proiectare a clopotului (curbele profilului, grosimea peretelui etc.); — modul de fabricare (turnarea, aliajul întrebuințat etc.); — corijările prin strunjire, care se fac după turnare și răcire pentru a obține intonația exactă. Arta fabricării clopotelor de calitate constă în dozarea acestor factori astfel ca sunetele concomitente să stea în raporturi armonice, adică să dea naștere la intervale muzicale și acorduri consonante. Mulți oameni de știință și mulți muzicieni s-au ocupat
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
turnând două degete de coniac din sticlă În acvariu. Peștișorii dădură veseli din coadă și Începură să Înoate, făcând tot felul de volute În apa care prinsese o culoare arămie. Noimann puse În funcțiune acul gramofonului și În Încăpere răsunară intonațiile unui vals de Johann Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cumva ar trebui să vă compătimim?” zise Noimann, simțind cum Îl apucă amețeala. Tâmplele Începură să-i zvâcnească, iar fruntea i se acoperi de broboane de sudoare. „Poate că ar trebui să mă compătimiți, de ce nu?” răspunse Stanovski cu aceeași intonație În glas. „Dar de ce, mă rog?” se auzi hodorogind prin Întuneric glasul răgușit al domnișoarei Fundyfer. „De aia”, zise Satanovski și Începu s-o gâdile pe tălpi. Femeia râdea, țipa, leșina și iarăși Își revenea În simțiri, În timp ce inginerul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care povestesc era profesor Camil Petrescu. Cu vreo săptămână înainte de teză, profesorul ne citește "Cetatea Neamțului" de Dimitrie Bolintineanu și întreabă: ― Ei, cine crede că poate s-o citească așa cum am citit-o eu? Știam să citesc binișor și cu intonație. M-am ridicat în picioare, cu cele două degete ale mâinii drepte întinse: ― Eu, domnule profesor! ― Poftim, te rog! Am citit bucata în întregime. ― Mulțumesc! Ai citit mai bine decât mă așteptam. Cum te numești? I-am spus numele. M-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mână, îl deschise și: Hă, hă... trebuie să fii aiurit rău, mă băiete, mă, dumneata...! Ești la ora de Psihologie și te crezi la Algebră! Asta e bună! Ia ascultați, băieți! Și-ncepu să citească lipsit de cursivitate și fără intonație, stîlcindu-mi versurile, care și așa lăsau destul de dorit! Dar băieții nu reacționară cum se aștepta: ascultară într-o tăcere impresionantă, și când îi întrebă: "Ei, ce ziceți de poezia asta?", câțiva răspunseră foarte convinși: "E frumoasă, dom'le, are sentiment
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din nou. Deși nu cumpăra nimic, Patricia îmi ceru părerea la fiecare stand din magazin. Răspundeam morocănos, deoarece treaba asta mă plictisea cumplit. Fata părea dezamăgită. Cu asprime, îmi porunci să vin la dînsa de dimineață. În chemare, puse o intonație pe care n-am putut s-o descifrez. A doua zi urcai scările cu un buchet în brațe. Clădirea părea pustie, cu locatari plecați. În una din uși, o babă cu ochi senili mă urmărea cum sunam. Emoții vechi mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
puneau o oală cu apă la fiert și plimbau plicurile prin aburi. Încleiate prost, se desfăceau numaidecât. Nu țin minte ce și cum scriau oamenii: pe noi ne Înveselea la culme să-l auzim pe Mișu cum le citea cu intonație și cum pocea cuvintele. Pentru că el le sluțea din mai multe pricini: una, că nu știa să citească prea bine - abia se descurca, la școală, cu literele de tipar; a doua, că le scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din pat. ― Bună, Victor. ― Hei, mă salută el cu un zâmbet În voce. Scuze că am venit fără să te anunț...din nou. ― E În regulă, l-am asigurat. Chiar voiam să te Întreb câteva lucruri. ― Ok...spuse el cu intonația unei Întrebări. Mi-am menținut zâmbetul neclintit de pe chip În timp ce-mi formulam Întrebările În minte. ― Ar trebui să am emoții? mă tachină el. Am ridicat din umeri, În timp ce surâsul mi se stingea. ― Depinde. Îți amintești noaptea accidentului? Nu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
înregistra, bineînțeles, totul, milostivul psihiatru. Mama răniților, pramatia umanistă! Ăștia, profesioniștii derutei, n-au nevoie de prea multe vorbe ca să-și recunoască clientul. Se uită pe fereastră, admiră peisajul, își aprind, preocupați, pipa și prind, cică, nuanțele revelatorii. Atenți la intonația și ordinea dezordinea cuvintelor, trăgând cu ochiul să vadă ce faci cu mâinile și cu sprâncenele, dacă te-ai bărbierit neglijent sau ți-ai pus, cumva, un fular roșu, de papițoi. Nu, Herr Doktor nu amintea scandalul cu scoaterea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
viața într‑o mânăstire. Știu că nu prea ajung la biserică în fiecare săptămână, dar mi se pare foarte limpede că există o forță superioară nouă, muritorilor - de‑asta îmi și citesc horoscopul în Daily World. Plus că îmi place intonația aia care se practică în cursurile de yoga, și toate lumânările alea atât de drăguțe și tămâia. Și Audrey Hepburn în Povestea unei călugărițe. Sinceră să fiu, o parte din mine a fost întotdeauna atrasă de simplitatea vieții de călugăriță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
le mâncă bând un ceai unsuros, dulce, cu foarte mult zahăr, ce-i încălzi trupul, alungând frigul dimineții din deșert. Cel care părea conducătorul grupului, un beduin cu barbă rară și ochi șireți ce priveau fix, îl întrebă fără nici o intonație în glas: — Tu ești Gacel? Gacel Sayah, din neamul Kel-Talgimus? Și, văzându-l că încuviințează în tăcere, adăugă: — Te caută. — Știu. — L-ai omorât pe guvernator? — Nu. îl priveau cu interes și încetaseră chiar să mai mestece, străduindu-se, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înarmat al clasei muncitoare, iar pe de alta, scutierii, trupele antiteroriste având drept misiune instituirea terorii, și provocatorii Securității sereiste, care au dat foc la autobuze și au pornit atacul asupra Televiziunii, pentru a motiva masacrul... Rafael citea răspicat, cu intonație ostentativă. Incrimina plin de satisfacție, iar satisfacția lui părea să se proiecteze pe fața lui Milică, ascultându-și frazele sorbite, la rându-i, din ochi de nevastă-sa. Ea asculta stând în picioare, rezemată de ușorul ușii, în timp ce câinele încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Dacă-i merge cu noi, el crede că și cu Zizi. Ești prost, Mărgărite? Vrei să-ți ia ăla beregata cu sabia? Ie-n drept să te taie pân’ la urmă. Datoria-i datorie. Mărgărit dă din cap în ritmul intonației sobolului bătrân, subliniindu-i parcă frazele. — Așa-i, nea Ghețule, mai ales că și matale-mi ești dator. Și Adrian pe lângă matale. — Așa e! se repede Rafael să confirme, deși nu știe nimic de afacerile lui Mărgărit cu cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]