645 matches
-
2 lei pe an. Ori care nu vor vrea să dea bani, să lucreze 12 zile pe an, încă 6 de vară și 6 de iarnă ca să fie pentru chiverniseala mănăstirii.” <footnote T. Bălan, op.cit., vol. III, p. 202-204. footnote> Intransigența, abuzurile, plângerile înaintate domniei, divanului domnesc, amenzile și monopolurile pe moară, cârciumă, desfacerea băuturilor, dreptul exclusiv de vânat și pescuit în braniștea mănăstirii, practicate de egumeni și călugări nu-și găsesc justificarea decât în apărarea cu îndârjire a rânduielilor vechi
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
respectivul proiect. C. Antoniade, reprezentantul român pe lângă Societatea Națiunilor, informa că “starea de neliniște și de neîncredere creștea în rândurile Conferinței dezarmării deoarece, cu cât se intensificau insistențele anglo-americane pentru reîntoarcerea Germaniei la Conferință, cu atât se accentua atitudinea de intransigență a Reichului”. După ce Anglia a dat asigurări Franței că nu va fi izolată acceptând cererea germană, la 11 decembrie 1932 s-a semnat acordul prin care Germania a obținut Gleichberechtigung în materie de înarmare și a acceptat să se întoarcă
Politica externă a României în perioada marii crize economice (1929-1933) by CORALIA ANTON () [Corola-publishinghouse/Science/91561_a_93191]
-
prea mult de la copii. Un asemenea spirit critic înnăscut este preponderent moralizaor, exigent. E de dorit, în acest caz, să învățăm , ca părinți, să fim mai înțelegători, mai toleranți. Nu folosește să vorbești numai cu „așa trebuie”, „așa se face”. Intransigența nu are efecte bune pe termen lung.Cu toate acestea, indiferent de care este modelul pe care ne propunem sau reușim să-l adoptăm, niciodată nu este simplu. Suntem diferiti, copiii noștri sunt diferiți, experiențele pe care viața ni le
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mirela-Anca Bălănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93071]
-
știu, de asemenea, că nicicând neputința n-a inspirat acorduri mai emoționante ca acelea ale gândirii lui Kierkegaard. Dar, dacă neputința își are locul său în peisajele indiferente ale istoriei, ea nu are ce căuta într-un raționament a cărui intransigență ne este acum cunoscută. LIBERTATEA ABSURDĂ Principalul a fost făcut. Dețin acum câteva evidențe la care nu pot renunța. Pentru mine are însemnătate ceea ce știu, ceea ce e sigur, ceea ce nu pot nega, ceea ce nu pot nesocoti. Pot să neg totul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
primul roman, Conul de umbră. Personajul principal, Micu, individ din stirpea lui Niculae din Marele singuratic de Marin Preda, recurge permanent - printr-un ingenios procedeu auctorial de alternare a planurilor - la interogarea eului asupra legitimității acțiunilor sale. Luciditatea critică și intransigența morală îl pun în conflict cu oameni primitivi și abjecți, din pricina cărora intră într-un „con de umbră”. Examenul de conștiință are în centru delimitarea adevărului de fals, a celor drepți de cei abuzivi, iar asumarea riscului trebuie să demonstreze
ZANC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290702_a_292031]
-
de a arăta în mod sistematic muncitorilor că fără răsturnarea revoluționară a capitalismului, niciun arbitraj internațional, nicio convenție asupra limitării armamentelor, nicio înnoire «democratică» a Societății Națiunilor n-ar fi în stare să oprească un nou război capitalist”. Desigur, această intransigență doctrinală nu exclude suplețea tactică, după cum îi explică Lenin în 1922 diplomatului sovietic Cicerin: „A declarat cineva vreodată că partidul nostru nu se va servi de pacifiști pentru a nimici dușmanul nostru, burghezia?” Este adevărat că în sânul tinerelor PC
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rol foarte mic în puterea centrală -, adânc înrădăcinat în societate și înzestrat cu un real prestigiu cultural. Naștere, clandestinitate și stalinizare PCI este mezinul partidelor comuniste europene. în ianuarie 1921, un sfert dintre delegații Partidului socialist italian (PCI) - caracterizat prin intransigența-i revoluționară și refuzul apărării naționale - hotărăște să se alăture Internaționalei Comuniste* (IC). Noul partid se naște într-un context dificil, dacă nu chiar ostil. Marile mișcări sociale din 1920 - greve muncitorești, cu ocupare de uzine și instaurare de consilii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comportament. De exemplu, dorința șefilor de a îndrepta lucrurile într-un grup de muncă s-ar putea exprima prin maniere diferite de criticare a subordonaților (critică tăioasă, aspră, răutăcioasă, jignitoare sau critică prietenoasă, calmă, colegială). La fel cum comportamentul de intransigență al șefilor față de subordonații lor cu privire la unele aspecte negative din cadrul grupului ar putea fi susținut la unii conducători de dorința sau sentimentul responsabilității sociale, la alții, de dorința de a se evidenția, de a se pune în lumină. Iată cum
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
rol de intrasigență, pentru a susține punctele inițiale; rol de suplețe, de a consimți la un minim de consens necesar obținerii acordului. Când unul sau altul dintre aceste roluri sunt exagerate, efectele sunt negative: împiedicarea ajungerii la un acord (dacă intransigența este foarte mare); dezavuarea persoanei care face concesii (dacă suplețea este crescută). Asemenea efecte negative se atenuează dacă avem de-a face cu o echipă de negociatori care își „împart” rolurile între ei, unii fiind intransigenți, alții supli. În acest
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tehnic actual cu altul nou dar costisitor, pe care organizația nu-l poate procura momentan; solicitarea de către liderul sindical a creșterii primei de transport pentru tot personalul, care nu rezolvă însă problema pusă de transport; amenințarea sindicatului cu greva în fața intransigenței conducerii de a schimba directorul de producție; închiderea unui atelier și concedierea unor persoane; deciderea unei importante reorganizări administrative ce antrenează modificări profunde, anticipată ca fiind prost primită de membrii organizației; negocierea extensiei orarului de audiențe cu publicul; redistribuirea unor
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
soluții simple, nici soluții definitive. Este calea a ceea ce vom numi, În tradiție aristoteliană, prudență (phronèsis). O virtute care ne impune să ne lipsim de sublim, de Înălțarea prin nobile idealuri și formule goale și să ieșim din starea de intransigență a celui a cărui privire este fixată confortabil Înspre cutare sau cutare absolut. P.-A. T. & ADORNO Theodor et alii (1950), The Authoritarian Personality, New York, Harper and Row. ALLPORT Gordon (1958), The Nature of Prejudice, New York, Anchor Books (prima ediție
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
voită, contra sistemului; de fapt, contra stalinismului care-i murdărise debutul! - În substanță, nu a avut răbdare, deși timpul, timpul politic, avea să-i dea dreptate În doar câțiva ani: puterea politică urma, Începând cu ’64, să cedeze de la rigida intransigență politică, oferind creatorilor un câmp sensibil mai larg de afirmare și de creație. De altfel, fapt semnificativ și dezonorant pentru „cel de-al doilea Dumitriu”, cel din exil, el nu va avea niciodată, În numeroasele interviuri pe care le-a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
s-a pierdut din vedere modernitatea poetului în privința atitudinii față de limbaj. Narcisismul eminescian, Simultaneitatea dinamică, De ce totuși Eminescu și Einstein stăruie obsedant pe ideea modernității poetului. Să ne intre bine în cap! Pentru a-și susține teza, criticul recurge la intransigență, la demonstrație febrilă și la ironie. Recurge și la alte strategii: simulează umilința, își exprimă respectul pentru adversari, se repliază pentru un atac decisiv cu toate probele pe masă. Adio. La Eminescu e o ripostă dată lui Virgil Nemoianu care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
remarcat mai multe asemănări frapante ale acestui mutant cu marxismul clasic, de la potrivirea de "principii și valori" comune până la coincidențe terminologice ("societate socialistă multilateral dezvoltată" și "multiculturalism dezvoltat", de-o pildă). "Ambele ideologii sunt totalitare", de un exclusivism și o intransigență la limită cu absurdul, frizând comicul, am zice, dacă dincolo nu s-ar căsca nebunia tragică a consecințelor căderii în barbarie și inuman. La fel, "ambele ideologii au pentru evoluția istoriei o singură explicație. Marxismul economic găsea răul în proprietate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
perioada exterminării celei mai strălucite minți, potolită (la cerere și ilegal) în "baie" de mercur, după ce a fost săltat cu brutalitate, cu concursul poliției, de la Baia Mitrașewski. De acord cu autorul: Principalul nume al "nebuniei" lui Eminescu rămâne adevărul și intransigența cu care l-a apărat și nu sechelele grave ale unui presupus sifilis (moștenit, contractat, n-are importanță), cu finalizarea în paralizie generală progresivă (ș.a.) Într-o altă scrisoare, de data aceasta adresată Veronicăi Micle, în februarie 1880, Eminescu declară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
București avea aici un aliat puternic, Partidul Național din Transilvania, cel care condusese lupta românilor împotriva dominației maghiare. Pe perioada războiului, atitudinea românilor fusese asemănătoare cu aceea a celorlalte naționalități. Și ei purtaseră negocieri cu guvernul habsburgic și întîmpinaseră o intransigență similară din partea ungurilor. Așa cum am văzut, naționaliștii unguri urmăreau slăbirea legăturilor cu Viena, dar menținerea unei dominații ferme asupra posesiunilor coroanei Sfîntului Ștefan. La încetarea luptelor, după prăbușirea imperiului, populația românească a fost pusă în fața alternativei strict limitate de a
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
l 100) pune capăt schismei și noul pontif, Pascal II, face noi progrese reale în legislația canonică, în legătură, mai ales, cu investiturile. Cearta, însă, nu întîrzie să izbucnească iar. Henric V (1106-1125) manifestă, odată restabilită situația în Germania, aceeși intransigență ca și tatăl său, numind episcopi după bunul plac și investindu-i cu toiagul și inelul. Războiul reîncepe, deci, presărat încă o dată de victorii și eșecuri într-o tabără ca și în cealaltă. Pascal II, închis pentru scurt timp de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
dintre trăsăturile cancelarului german. Am colaborat destul cu profesorul Gheorghe Mustață și în situații dintre cele mai diferite. Întotdeauna m-a impresionat cumpătarea d-sale în relațiile cu ceilalți, grija pentru detalii atunci când trebuie să decizi poate chiar destinul celorlalți, intransigența și chiar fermitatea în situațiile în care se afla, în mod vizibil, în fața unor indivizi care nu aveau prea multe în comun cu binele public, care credeau (și cred întotdeauna) că dreptatea și adevărul se află, desigur, numai în propriile
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Chiar dacă avem aceiași credință și sîntem același neam tot nu ne înțelegem. Orgolii nemăsurate și un fel de înverșunare nejustificată împiedică unitatea în credință și mai ales resping dialogul. Și musulmanii au probleme similare, sau poate și mai și, și intransigența lor produce multă suferință în lume. Am umblat mult prin lume și mi-am format un mod propriu de a judeca lucrurile. Eu îl văd pe Dumnezeu undeva într-un spațiu infinit dimensional (similar unui munte greu accesibil omului) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scurt, prostul, prostul fudul, sigur de sine și fericit de sine nu trebuie inclus în nici o întreprindere dialogică; e pierdere de vreme. 2. Când ești înclinat să arunci asupra semenului tău o judecată morală definitivă. Simțul etic nu lucrează cu intransigențe, ci cu nenumărate pogorăminte, cu răbdare, precauție și iertare. Chiar așa? Chiar și când vorbim de criminali, hoți și lichele? Da, chiar așa! și chiar dacă a contempla dilematic asemenea cazuri e un soi de jertfă interioară, o investiție în alb
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a luat parte activă. Temperament vulcanic, animat de aceleași idei iluministe ale tinereții, baronul Vasile Balș a încercat în calitate de căpitan al Bucovinei să le transpună în practica politică, în noile realități ale timpului, cu mai mult sau mai puțin succes. Intransigența manifestată în luarea unor măsuri și tendința de a nu respecta întru totul indicațiile primite de la forurile politico-administrative superioare, îl vor pune în cele din urmă în stare de conflict cu acestea, dar și cu elita nobiliară provincială. Sfera de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ales din partea reprezentanților stării nobiliare, care acuzau faptul că șeful Administrației Bucovinei oprimă nobilimea și guvernează în spirit arbitrar și despotic, aidoma domnilor fanarioți din Moldova 216. Totodată, nobilimea funciară bucovineană reclama eforturile lui Balș în favoarea ridicării condiției țăranului și intransigența sa împotriva sporirii numărului de zile de clacă datorate de podani stăpânilor de pământ 217. În condițiile în care căpitanul Bucovinei, animat de aceleași idei iluministe din tinerețe, a căutat să îngrădească fenomenul simoniei și alte abuzuri practicate în cadrul bisericii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
singur reproș: nimic despre soarta intelectualilor arestați. Probabil, ar fi fost prea mult și se primejduia receptarea ansamblului. În acea vreme, fiecare pas, cât de mare, cât de mic, includea obligatorii măsuri de auto-protecție. Acum, e ușor de judecat cu intransigență "revoluționară". Atunci... C itesc într-o publicație oarecum studențească (altfel bătăioasă, informată și scrisă cu umor) o amendabilă frază sentențioasă: "Fiindcă, se știe, adevărata libertate de creație s-a putut manifesta plenar în România modernă doar în perioada interbelică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
estetist, pledând consecvent pentru judecata estetică a artei. Vladimir Streinu a evitat sistematic excesele și extremele. N-a fost niciodată adeptul exclusivismului ori al intoleranței fanatice în artă. Ceea ce nu l-a împiedicat să fie ferm în judecăți, de o intransigență întotdeauna justificată, afirmându-și cu seninătate și hotărâre convingerile artistice. Criticul „modernist” na optat niciodată pentru o tabără sau alta, n-a pendulat între grupări divergente, n-a făcut jocul mărunt al intereselor imediate, n-a cultivat, cu alte cuvinte
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în pofida măștii de autoritate, o incertitudine interioară, o simțire lezată căutând refugiu în atitudinea formală impecabilă.” 1 Calofilul Vladimir Streinu îi place mai puțin lui Gh. Grigurcu în 1983! De gustibus! Reținem însă însușirile stilistice ale acestei critici de o intransigență indiscutabilă, consumată fericit în spațiul luminos al desăvârșitei urbanități. Unul din cei mai talentați critici români contemporani - l-am numit pe Lucian Raicu 2 - a scris rânduri deosebit de pătrunzătoare despre autorul Paginilor de critică literară. În viziunea sa, Vladimir Streinu
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]