4,189 matches
-
ușor zgomot iar un individ cu voce de bariton rosti.. „Tovarășul Tony Pavone e așteptat...” Cu o exagerată politețe fu condus printr-un labirint de coridoare când Însfârșit Însoțitorul se opri În dreptul unei uși pe care nu scria nimic, articulând. „Intrați, tovarășul colonel vă așteaptă...” Presupusul colonel de securitate Îl primi afișând o prietenoasă figură. Îl invită să i-a loc pe un scaun răsucind În ambele mâini reclamația lui drept ghid de conversație. Fu Întrebat suplimentar alte amănunte la care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acum, tocmai pentru că, potrivit criteriului, era o așezare apropiată „locului de familie”. Rămăsesem - spre mirarea președintelui - să-mi fac concediul din anul acela tot în mica așezare rurală; trăiam o imobilitate greu de învins. Rămăsesem ultimul judecător al acelor meleaguri, intrate acum sub altă jurisdicție; mă plimbam solitar, fără noimă, prin comuna în care fosta judecătorie funcționase aproape treizeci de ani. Localnicii nu păreau deloc afectați de această desființare, că li s-ar fi știrbit ceva din prestigiul la care păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
văzut-o cu toții în același timp: numărul de luna asta din Femme. La naiba. Nu ajunsese încă la chioșcuri. Primise un exemplar nou-nouț și nimeni din cei de față nu știa ce conține. Dar avea să ne spună ea. —Doamnelor! Intrați, veniți mai aproape. Ca să vedeți ce văd eu. Văd Clarins. Văd Clinique. Văd Lancôme. Văd până și afuristul de Revlon. Dar nu văd... Cine era? Ar fi putut fi oricare dintre noi. Dar cine ar fi trebuit să fie? —...Visage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în timp ce doamna contesă Cerkasova dormea neștiutoare în patul ei, cele două maestre în arta orientală convingeau sângele aristocratic al prostovanului de conte să curgă cumva mai repede decât de obicei. Lee Kok Fook și Kamala Sutra făceau o echipă perfectă. — Intrați, madame. Vocea Mediei aduse o lucire de plăcere pe fața Iocastei. Era favorita ei. Singura care o înțelegea cu adevărat. Media era cea mai apropiată de talentul Iocastei. Ca să evite să concureze cu protejata ei, Iocasta îi dăduse sarcina să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
unei promisiuni. Elfridei îi spuse: — Două sfinte, draga mea. Două sfinte laolaltă. Câte n-am putea realiza noi? Ochii ei continuau să-l amețească pe Vultur-în-Zbor. Erau ochi care-și cunoșteau puterea. O ușoară încruntare se ivi între sprâncenele Elfridei. — Intrați, intrați, exclamă Irina și, luând-o de braț pe Elfrida, îi conduse în salon. Ignatius Gribb murmură către Vultur-în-Zbor în timp ce pășeau amândoi în urma lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din porțelan, pluteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
promisiuni. Elfridei îi spuse: — Două sfinte, draga mea. Două sfinte laolaltă. Câte n-am putea realiza noi? Ochii ei continuau să-l amețească pe Vultur-în-Zbor. Erau ochi care-și cunoșteau puterea. O ușoară încruntare se ivi între sprâncenele Elfridei. — Intrați, intrați, exclamă Irina și, luând-o de braț pe Elfrida, îi conduse în salon. Ignatius Gribb murmură către Vultur-în-Zbor în timp ce pășeau amândoi în urma lor: — Doar un sfat, domnule Vultur. Fii atent. Irina și Elfrida, două păpuși delicate din porțelan, pluteau înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nici o urmă de remușcare în vocea ei. Elfrida spuse: — Nu sunt nici mai bună nici mai rea decât tine. — Te rog, Virgil! spuse Vultur-în-Zbor. Nu e în apele ei. Parcă-i ceva mai bine, spuse madame Iocasta, cedând. Păi, atunci intrați, amărâților, nu stați acolo! Zâmbetul de bun venit al Mediei a compensat întru totul tonul arțăgos al Iocastei. Camera dădea spre muntele cel înalt, ale cărui vârfuri ascunse străluceau prin singura ei fereastră. Nu era o cameră frumoasă și probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
găsim un subterfugiu ca să ne strecurăm. În vremuri mai recente, locatarii azilului Santa Lucía erau recrutați din rîndurile muribunzilor, bătrînilor abandonați, demenților, nevoiașilor și ale altor cîtorva iluminați ocazionali care alcătuiau consistenta lume interlopă barceloneză. Spre norocul lor, Îndeobște, o dată intrați, majoritatea rezistau puțin; condițiile localului și compania nu invitau la longevitate. După Fermín, defuncții erau retrași cu puțin Înaintea zorilor și făceau ultima călătorie la groapa comună Într-un car donat de o firmă de la Hospitalet de Llobregat specializată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
vremii, ci de starea sa lăuntrică, atunci ne-am putea depăși mult mai ușor crizele existențiale, Îmbrăcând mereu alte haine și schimbându-ne mereu Înfățișarea... Dar noi”, Își spuse Noimann, „suntem cu totul robiți propriei noastre piei În care, odată intrați, n-o părăsim decât o singură dată și pe totdeauna...” Gândurile se perindau cu repeziciune prin capul cinicului. Noimann stătea În fața oglinzii, privindu-și cu nedumerire chipul buhăit de alcool. Cum și-ar putea arăta o astfel de față În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o iluzie. O Fata Morgana ce Îți apare În deșert și tot acolo se șterge din vedere, topindu-se În aer. Dacă ai scoate degetele care au intrat, ai putea Înconjura orașul cu ele. Dar cum să le scoți? Odată intrate acolo, din ele n-a mai rămas decât o vagă amintire... Noimann Își scutură capul, căutând să scape de aceste imagini ce i se perindau prin fața ochilor, degete amestecate cu costume. Gândul Îl duse la salonul În care se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scenariul! Domnul „Star“ a venit și i-a strâns mâna pictorului Pătruț (așa-l chema) de parcă l-ar fi felicitat că tocmai a terminat de pictat Voronețul. Apoi tot el l-a Întrebat pe arhitect cum se numește partea aia intrată mai Înăuntru față de zid. „Firidă“ - a zis În românește Pătruț care Înțelesese și el Întrebarea. Arhitectul s-a prefăcut că nu-l aude și a tradus plin de morgă: „Abside aveugle“. Grecul n-a Înțeles nimic și a zâmbit tâmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fiecăruia. Era duminică. Pe unul dintre cei trei Îl chema Zare Popescu.) Sunt un fiu al Revoluției. Poate că nu sunt un fiu bun. Dar sunt și rămân fiul Ei. (Valentin Kataev, Iarba uitării, ed. Univers, 1970, p. 133) (Abia intrați, cei trei muncitori și-au plimbat privirile, pe rând, În trei direcții. Trei puncte de interes ale holului de hotel categoria lux au depistat ele, privirile lor, În primele fracțiuni de secundă de după zgomotul vătuit cu care ușa de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ceva ce semăna prea tare cu o uniformă de școlăriță Îmi ieșiră drept În față. —Romero, scumpule, dă cordonul ăla idiot la o parte, ca să nu mai stăm În frig, ordonă fata, atingând delicat cu mâna obrazul paznicului. Sigur, Sofia, intrați, gânguri el respectuos și am realizat că școlărița era Sofia Coppola. Cei din anturaj o urmară și-și prezentară omagiile paznicului, care strălucea de mândrie și bucurie. Avu nevoie de nu mai puțin de trei minute ca să-și vină În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mai înghețat! ― Am prigătit eu de-asarî. Am sî-l încălzăsc... Abia după ce a pus mâncarea și vinul pe plită, l-a întrebat pe bătrân: ― Oari ci or fi făcut băiețî ciia? ― Da’ cini știi? Dacî o intrat pi poarta cazărmii, bun intrați îs. De-amu’ cini știi când i-om mai vide? Numa’ război sî nu fii... Cu valizele în mâini, Dumitru și Todiriță au intrat cu inimă grea pe poarta cazărmii. Se gândeau ce poate să-i aștepte dincolo de poartă, dar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mai frumoase sunt țâțele tale decât vinul și mirosul hainelor tale mai mult decât toate mirosurile. Fagur ce pică sunt buzele tale, mireasă , miere și lapte e sub limba ta. /.../ Grădină Închisă e sora mea, mireasa, grădină Închisă, izvor pecetluit. /.../ Intrat-am În grădina mea, beut-am vinul mieu cu laptele mieu: mâncați, prieteni și beți și vă Îmbătați, fraților. Deschide-mi ușa, sora mea, iubita mea, porumbița mea, săvârșita mea, că s-au umplut capul mieu de roao și părul mieu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără număr. — Sunt pregătiți! — Stați! Înapoi! Comandanții clanului Tokugawa răcneau ordine de retragere, dar soldații intrați deja în vârtoarea luptei nu puteau fi opriți chiar atât de ușor. Kyutaro văzu că sosise clipa și le strigă trupelor să contraatace. Acum victoria era limpede, atât pe plan concret, cât și psihologic, fără ca nimeni să mai aștepte rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
are să fie cu alișveriș bogat dacă sfinția ta calcă la mine pragul... Apoi, lupul unde a mâncat cârlanul, mai trage și la anul, cum se spune la noi, Alî. Înca odata estem bine venit sfinția ta și sluga la mata...Intrați! Intrați! Turcul însoțește vorbele cu o nouă plecăciune și cu gest de poftire în dugheana lui. Așteaptă cuviincios să intrăm, după care, ca un prâsnel, se repede la o măsuță pe care, deși este curată, o șterge cu șervetul pe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
de pe peretele din spatele biroului lui David - era 9:03 a.m. - după care m-am făcut mică, gata să încasez în plin loviturile care aveau să se prăvălească asupra mea. — Trebuie să vorbim, s-a răstit Vivian. Am patru cărți abia intrate, de care vreau să te ocupi. Pentru fiecare, ai un termen de producție de trei săptămâni, iar autorii au trei săptămâni, începând din secunda asta, ca să livreze manuscrisul complet. Te descurci? Aș fi preferat să mă fi pocnit. Ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
trei săptămâni, iar autorii au trei săptămâni, începând din secunda asta, ca să livreze manuscrisul complet. Te descurci? Aș fi preferat să mă fi pocnit. Ba chiar aș fi ales și niște așchii de bambus înfipte sub unghii. Patru cărți abia intrate, fiecare cu același program nebunesc, cu nici un cuvânt încă scris, însemna că aveam să petrec cel puțin douăzeci și patru de ore pe zi la birou, pentru o perioadă sănătoasă de șase săptămâni. și tot exista posibilitatea să nu reușesc să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
la birou aproape tot atâtea nopți câte dormea și acasă. Indiferent ce zicea Randall, bancherii de investiții nu se comparau nici pe departe cu noi - decât poate la capitolul acelui zero în plus în coada salariilor lor. Patru cărți abia intrate, toate patru în același timp. Dumnezeule. Din experiențele trecute, știam că asta avea să fie o experiență pe parcursul căreia nici nu aveam să dorm și nici n-avea să existe cineva care să-mi spună mulțumesc. Asta fiindcă, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu ce trebuie pentru asta, a fost ea de acord. Phil e încărcat la maximum, dar sunt sigură că Lulu ar fi mai mult decât fericită să ia două dintre cărțile astea. Ea lucrează deja la alte două cărți abia intrate - dar o știi pe Lulu, ea e întotdeauna fericită să dea tot ce poate și încă puțin. Mi-aș dori s-o pot clona! Gârrrr. Sfânta Lulu. știam că eram manipulată, dar tot detestam ideea că piedestalul lui Lulu continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
destulă energie ca să-mi caut alt serviciu, i-am spus lui Bea. În week-end-ul ăsta trebuie să mă mut, apoi, săptămâna viitoare, urmează vizita noastră în Iowa, iar, peste toate, mi-au mai căzut pe cap și patru cărți abia intrate... și cred că încă mai sunt puțin beată de aseară. — Aseară? — Da, m-am întâlnit cu Luke ca să bem câte-un pahar și i-am umflat capul bietului băiat cu atâta vorbărie. În orice caz, Bea, trebuie să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ai găsit altceva? Măcar marchiz, ca și Louis. Aș fi vorbit, cel puțin, de la egal la egal. ― Și să nu uit! continuă imperturbabil pictorul. Trebuie să-l lăsați să urce și să coboare din trăsură înaintea voastră. La fel, când intrați sau ieșiți dintr-o încăpere, când vă așezați sau vă sculați de pe scaun. Și niciodată, sub nici o formă, să nu răspundeți înaintea lui. El, stăpânul, va avea întotdeauna întâietate. Dante Negro îi răsuci umerii inegali și-i zâmbi cu simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bătătoresc, tipăresc, o, cu mâinile: să deie un fason de tunel. Ceva-ceva tot am făcut. Numai că e mai degrabă inel decât tunel; un fel de arc-de-triumf - am văzut În cărți: nici n-apuc să intru cu totul, că partea intrată-ntâia iese pe partea cealaltă - vorbesc de cap. Intru, ies; intru-ies; intru pe unde-am ieșit - pe brânci. Nu-mi place. Nu-mi mai place: intru, dar nu mai ies: mă Înalț, Întâi În patru labe, apoi În picioare. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cireșei coapte. —Bună! Îmi dai voie să intru? Nu vreau să merg decât la oglindă, să-mi verific machiajul. Femeia s-a uitat la ea neîncrezătoare, dar s-a dat la o parte și-a lăsat-o să treacă. Odată intrată, Julia s-a poziționat în fața unei chiuvete, prefăcându-se că-și împrospătează rujul - cu toate că avusese grijă de asta de când era la masă - și că-și așază suvițele. Când a auzit zăvorul ușii de la WC, s-a întors și-a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]