528 matches
-
în timp ce își scotea ziarul și începea să rezolve careul de cuvinte încrucișate. — Se crede grozavă, a zis Mike în bătaie de joc. Și asta pentru că a scris o carte când avea doar șaptesprezece ani. Chiar a scris-o? Eram extrem de intrigată, dar mă străduiam să n-o arăt. Nu era deloc de bon ton să fii interesat și impresionat. —N-ai auzit de Misty? m-a întrebat Mike cu un ton care aducea vag a ironie, deși nu eram sigură. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
le lăsa în cel mai mare secret, să i le „ținem puțin“, câteva zile, o săptămână, o lună, pân’ la sărbători... Când mă loveam de pachetele străine, nici nu mai întrebam ce-i cu ele, doar Zina s-a trezit intrigată, într-o seară când și-a găsit patul ei improvizat ocupat de sacii doamnei. Dimineața la șapte, zgomotul toacelor pe care doamna coboară treptele de ciment, zorind spre un fel de serviciu misterios (că doar și dumneai e pensionară), marchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la altul, ca la handbal, în jurul mesei. La capătul dinspre bucătărie al culoarului se ivește deodată chelnerul adevărat. Observă vânzoleala din jurul mesei clientului său și pe cei cinci indivizi suspecți șicanându-l pe profesor cu un tupeu ieșit din comun. Intrigat, chelnerul iuțește pasul către masă strigând: Hei! Hei!... Băieții se precipită pe culoar spre ieșire. În graba lor cea mare uită să lase servieta profesorului și se trezesc cu ea afară din restaurant. Curelaru le propune s-o arunce chiar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de a celei dintâi. — Trebuie să-l văd pe doctorul Margoulies, spuse Bull. Se pot face programări pentru astăzi? — Hmmm, se auzi din receptor, nu prea cred că se poate, mâine pleacă la un curs de perfecționare. — Cum adică? întrebă intrigat Bull. În ce se perfecționează? — E un fel de competiție. (Fata voia „să se facă utilă“. Luase în serios circulara emisă de Autoritatea pentru Sănătate, prin care tuturor angajaților li se cerea să-i trateze pe pacienții Sistemului Național de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Da, tu de colo! Razza arăta cu degetul la spatele lui Bull, aflat în retragere. Câțiva indivizi din public evaluau deja potențialul de participare al acestuia. — Cum se cheamă un bărbat care are o pizdă în dosul genunchiului? Un murmur intrigat se ridică din public. Bull simți cum i se înroșesc de rușine vârfurile urechilor. Între el și noaptea suburbană nu erau decât doi tipi cheli, purtând cămăși identice, cu mâneci scurte și buzunare în carouri. — Să mă ia naiba dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
unghii, iar în partea opusă doi puștani slăbuți și rași în cap, cu urme de psoriazis, zornăiau de zor tuburile cu balsam de buze în tăvile de plastic. Farmacistul trânti Valiumul pentru Bull prin ghișeul de servire. Se uita ușor intrigat la clientul său. Bull nu părea genul care să aibă nevoie de sedative. Arăta mai degrabă ca un băiat bine făcut, plin de bonomie și care avea o relație apropiată cu alcoolul. Bull luase pastilele fără să se deranjeze să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Unirea, Abdulah avu senzația cât se poate de clară a unui déjà-vu. Iar materializarea acestui déjà-vu era o bătrână care se împiedicase de pragul de la una din intrările în magazin și căzuse, spărgându-și câțiva dinți. Abdulah privi spectacolul ușor intrigat, fiind uimit în același timp de faptul că toți cei din preajmă treceau pe lângă femeia respectivă nepăsători, văzându-și liniștiți de treabă, ca și cum nici nu ar fi existat. Abdulah se opri în loc, neștiind ce să facă. Îi era milă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
gaură, pentru că nu știu cum altfel s-o numesc, era înconjurată de o balustradă, protejând vizitatorii, pentru că, mai mult ca sigur, arhitecții nu avuseseră de gând să prăbușească pe nici unul dintre cei care și-ar fi încurcat privirile printre minunățiile casei. Bântuind intrigat, fără să știu pe unde și cum, m-am trezit deodată în fața clanței, pregătit să apăs pe ea. Am ezitat, firește. N-am mai avut însă timp să mă gândesc prea mult la motivele nehotărârii mele, căci am și apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
orice probleme. Și reuși. Atmosfera de vacanță prezentă printre oamenii săi puse stăpânire și pe el. Furat de amintiri observă numai într-un târziu prezența pasagerului din fața sa. Cu ochii mijiți, îi aruncă o privire furișă și iscoditoare, pe jumătate intrigată, pe jumătate amuzată. Un sentiment nelămurit pe deplin, ca o atingere nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
se facă nevăzut pe uliță în jos, spre devale. 5 Stelian îl petrecu din urmă cu privirea pe cuscrul său și vru să intre înapoi în curte, dar tocmai atunci de peste drum, din curtea vecinului Mitică izbucniră niște bocete amarnice. Intrigat, el se uită atent, străduindu-se să-și dea seama ce se petrece. Prin gardul cu uluci înalte, înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
semnificativ cu mâna, după care se porni să râdă cu poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai Viniciuc, ocupat ca întotdeauna cu scriptele lui, își ridică nasul dintre hârtii intrigat. Virgil se grăbi să pună la loc scrisoarea în plic și dădu din mână, silindu-se să zâmbească: Ei aș, de unde! Ți se pare ție, mă Mazurcă... Haide mai bine să lăsăm palavrele, că timpul trece și-avem de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că eu și protagonistul ne cunoaștem de-o viață. Seara sau în ore, pe sub bănci, reluam interesanta discuție cu personajul acesta total ieșit din comun, ce era teribil de deștept și uneori părea să îmi citească gândurile. Eram fascinată și intrigată când personajul meu intra într-o casă nouă și zâmbea șăgalnic, plimbându-și privirile peste tot. Analiza fiecare detaliu și mi-l povestea cu lux de amănunte, foarte impresionat de tot ce era în jurul sau. El m-a îndrumat într-
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dîndu-și seama că ea nu mai asculta. Cu pupilele ușor dilatate, privea țintă spre un punct aflat departe, dincolo de umărul lui, iar pe chipul ei se perindau expresii diferite care exprimau tot atîtea sentimente. Surpriză, neliniște, neputința de a Înțelege. Intrigat, Ryan Întoarse capul și zări goeleta lui Christian care tocmai lăsase În urmă promontoriul Soaz și se Îndrepta spre larg, cu vela mare umflată de vînt. La orizont, primele fulgere Începeau să brăzdeze cerul. - Nu te neliniști, spuse el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe acest teren privilegiat de joacă al copiilor din insulă. TÎnăra femeie Își reaminti biletul succint primit de la Christian și se duse țintă spre mica criptă Închinată Sfintei Fecioare. Apropiindu-se, văzu, la picioarele Madonei, o fotografie așezată la vedere. Intrigată, o ridică și zîmbi iarăși. Neliniștea surdă care pusese stăpînire pe ea cînd Își văzuse marinarul Îndepărtîndu-se În larg se risipi brusc cînd Îi recunoscu scrisul. E a noastră, dragostea mea, voiam să-ți fac o surpriză. Fotografia Înfățișa eleganta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lectura romanului de la prima pagină. Era totuși un roman polițist fad, realitatea era Întotdeauna mai uimitoare decît ficțiunea. Dădu pagina și simți reflexul unei lumini peste hîrtia albă. Mai parcurse cîteva rînduri, dar, fugitiv, lumina trecu din nou peste pagină. Intrigată, Marie Înălță capul. Crezu că are o halucinație: lumina venea de la far! Se năpusti pe balcon, necrezîndu-și ochilor. Lampa farului, care nu mai funcționase de douăzeci de ani, mătura acum peisajul cu fascicolul ei de lumină la intervale regulate! Fixînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și scoase la lumină niște veșminte făcute sul. Primi parcă o lovitură drept În inimă, erau cele pe care le purta Nicolas. De ce le aruncase? Desfăcu pachetul de haine. - Nu... Neliniștea Îl copleși, mîinile Începură să-i tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o mișcare ușoară venind dinspre sit Îi atrase atenția. De departe, semăna vag cu fumul papal care se Înalță la Vatican pentru a se vesti alegerea suveranului pontif. Aici, emanația evanescentă și albă părea că urcă din chiar inima dolmenului. Intrigată, se apropie de megalitul care Îi ajungea pînă la Înălțimea pieptului și Începu să tremure dîndu-și seama că era vorba de o bucată de văl de mireasă stropit cu sînge care, ținut de o piatră rotundă și plată, era mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe sub oglinda mare care ocupa o Întreagă parte a peretelui din fața ușii. Fusese ceva atît de rapid Încît se Întrebă dacă văzuse bine. - E ciudată chestia asta, murmură În sinea ei. De sus, de la mezanin, Lucas n-o auzi. Marie, intrigată, se Îndreptă spre oglindă, văzu că aceasta cobora pînă la podea și desluși imediat niște urme pe parchet. Pricepuse. Oglinda cea mare ascundea o Încăpere, iar Stéphane era refugiat acolo. Dacă oglinda era falsă, cu siguranță că acum el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mie. Trecu pe dinaintea ei și coborî scara. Era singură. * * * Neliniștea Îl Împiedica pe bătrîn să doarmă. Așezat În fotoliul Întors spre fereastră, privea trîmbele de ceață Împinse de vînt care năpădeau parcul, cînd urechea lui percepu ecoul unor rîsete Îndepărtate. Intrigat, se duse să deschidă cu prudență ușa. Culoarul era pustiu. RÎsetele păreau să vină de jos. RÎsete tinere. Dar și murmure Înfundate. Să fi fost Juliette? Era trecut de ora 3 noaptea. Îi trecu prin minte ideea că tînărul Ronan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Încruntă zărindu-l pe Christian care, cu un aer sumbru, cu o sticlă goală În mînă, stătea așezat chiar pe chei, de unde era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma lui. Marie Înțelese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Roja cu seninătate, fac orice pentru propria plăcere, războiul ăsta nu este numai al meu sau numai al României, afacerea e mult mai încîlcită, lumea ar trebui să se dezmeticească odată, altfel va fi prea tîrziu. Care lume, îl întrerupe intrigat taximetristul exact în clipa cînd automobilul trece prin dreptul unui semafor. Uite-i cum așteaptă să se facă verde ca să traverseze, izbucnește Roja către pietonii care stau ca niște jaloane pe marginea trotuarului, fuste, pantaloni, ciorapi, sandale, pantofi, adidași. Am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că scîrțîie în mai multe locuri, mai are careva dintre voi vreo copie a proclamației Frontului Democrat de la Timișoara? — O aveam eu pe undeva, spune Gulie începînd să-și scotocească prin buzunare. — Mare tupeu a avut nenorocitul ăla, își amintește intrigat Dendé, gîndindu-se la Timișoara, dacă aș fi ajuns doar puțin mai devreme, n-ar mai fi avut timp să-și facă jocurile, de asta puteți fi siguri sută la sută. — Norocul lui a fost că nu s-a dat înapoi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în întuneric m-am pomenit în fața casei unde locuia tata. Am vrut să trec mai departe, n-avea rost să-l caut după atâta vreme tocmai în noaptea de Paști, când am auzit o bătaie în geam. M-am oprit intrigat. Casa era cufundată în beznă, nu venea dinlăuntru nici un alt semn de viață. Și deodată m-am gândit că tata, rămas singur în noaptea de Paști, intrase în agonie și cerea ajutor. Am luat-o la fugă, dar pe măsură ce alergam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
m-a surprins expresia crudă, dementă care îi răvășea trăsăturile. Lângă el, tremurând de încordare, cu bale de sânge pe buze, un buldog voinic, de culoarea vulpilor, se smucea, uitându-se fix spre oglinzile din capătul sălii. Am ridicat privirea intrigat și m-au trecut fiori de groază. În oglinzi eram eu! Bătrânul ținea strâns câinele și îi șoptea ceva la ureche, întărâtându-l. Împreună, alcătuiau o singură ură. Se auzi apoi un ordin scurt: „Ucide-l!”. Câinele țâșni, ajunse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
celebră chanteuze pe Continent, sub tutelajul unui mic muzician străin, un evreu. La un moment dat, o căuta un artist tânăr și sărac, care o cunoscuse pe când era drăgălașa, dar cam toanta fiică a proprietăresei lui, și care se arăta intrigat și mirat de succesul ei. El o asculta cântând, copleșit de frumusețea interpretării ei. — Ba chiar Începe să se Îndrăgostească de ea, continuă Du Maurier. Pe urmă Însă, descoperă că evreul e un hipnotizator și că fata nu poate cânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]