2,699 matches
-
sens mai strict decât cel de realism filosofic. Un experiment recent din domeniul fizicii cuantice a fost interpretat prin obligativitatea de a renunța la ideea de realism, deși autorul lucrării afirmă doar că "ar trebui să renunțăm la anumite trăsături intuitive ale realismului" . Aceste experimente demonstrează o relație ciudată între actul măsurării și sistemul măsurat, dar nu este clar dacă necesită sau nu un observator conștient. În tehnologia informației, efectul de observator este impactul potențial al observării ieșirilor unui proces în timpul
Efect de observator () [Corola-website/Science/308723_a_310052]
-
sunt considerate egale, ca urmare suprafața de schimb de căldură este calculată ca și când ar fi plană, caz în care formula 11. Relația pentru calculul coeficientul global de transfer termic se simplifică la: Diferența medie logaritmică de temperatură depinde de tipul curgerii. Intuitiv, cel mai simplu schimbător de căldură este cel cunoscut drept „țeavă în țeavă”, prezentat în prima figură a articolului. Peretele despărțitor dintre fluide este țeava interioară. În acest caz, cele două fluide pot curge de-a lungul țevii în același
Schimbător de căldură () [Corola-website/Science/318707_a_320036]
-
este reprezentat prin următoarele: 1.percepția- care poate fi confuză; se datorează faptului că nu există memorie 2.dominantă- sufletul, percepții și memorie,distinct 3.monade raționale- principii logice( noncontradictia și rațiunea suficientă) 4.viziunea asupra lumii total adecvată și intuitivă Leibniz considera, în spiritul unui optimism conformist, că lumea noastră, creată de Dumnezeu, este ""cea mai bună dintre toate lumile posibile"". Această teză optimistă, de fapt o judecată sintetică "a priori", a fost la vremea sa ridiculizată de Voltaire în
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
probleme real-artistice rămâne supus eventual numai prejudecăților școlar-elementare. Cum spunea Sergiu Celibidache „nu ajunge să cunoști notele și procedeele instrumentale”<footnote S. Celibidache, interviu în Das Orchester, Mainz, 1976 footnote>, înțelegând prin aceasta că pentru muzicienii adevărați, unii chiar formați intuitiv, citirea exactă a partiturii aduce o mult mai mare bogăție de informație (nenumită ca atare) decât ar părea la prima vedere. Și Sviatoslav Richter repeta adesea că „în partitură e scris totul” și nu exagera. Dar omitea să completeze esențialul
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
reale. Enumerăm pe cele mai importante: legea integralității-structuralității, legea selectivității, legea constanței perceptive, legea semnificației și legea proiectivității. Pe lângă formele simple ale percepției, există și formele complexe: percepția spațiului, a timpului, a mișcării. Ca și senzația, percepția reflectă însușiri concret intuitive, accesibile simțurilor, în condițiile relației directe dintre obiect și subiect. Sunt însușiri furnizate prin intermediul analizatorilor și vizează aspecte de culoare, formă, mărime etc. Dar, în timp ce senzațiile reflectă însușiri simple, elementare, luate separat, percepția reflectă însușiri complexe. Ea reflectă obiectul așa cum
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
îndeplinește roluri majore în adaptarea organismului la mediu și în activități complexe ale omului (scrisul, cititul, manipularea unor vehicule sau instalații complexe etc.) Percepția este primul proces la nivelul căruia putem vorbi despre o serie de operații de nivel concret intuitiv. Sunt operații de analiză, sinteză, comparație, după criterii perceptive de formă, mărime, greutate, culoare etc. Ca și senzațiile, percepția se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea perceptivă se aseamănă, dar se și deosebește de cea senzorială. Se aseamănă
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
de formă, mărime, greutate, culoare etc. Ca și senzațiile, percepția se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea perceptivă se aseamănă, dar se și deosebește de cea senzorială. Se aseamănă prin faptul că ea conține informații despre însușirile concret intuitive. La fel ca și imaginea senzorială, este o imagine primară, care se realizează „aici și acum”, în condițiile acțiunii stimulilor și obiectelor asupra organelor de simț. Se deosebesc prin faptul că imaginea perceptivă este bogată în conținut, este relaționată cu
Percepție () [Corola-website/Science/298496_a_299825]
-
puritatea, transcendența și strălucirea sa fiind acoperite esența karmică, întunecată și grosieră. Efectul este subminarea atributelor spirituale: balanța interioară este perturbată cauzând îndoieli și confuzie, omnipotența se anulează, natura fericită a sufletului este obscurată, ceea ce cauzează durere și suferință, puterea intuitivă este obstrucționată, iar cunoașterea absolută este înghițită de nebuloasa ignoranței. Eliberarea este posibilă când intrarea unor noi substanțe karmice este blocată de efortul individual. Astfel omul nu se eliberează decît când anihilează karma deja acumulată și împiedică fluxul de karma
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
noțiunilor temporale și spațiale, adică prin intuiție), "manahparyaya jnana" (dobândirea abilităților telepatice, citirea gândurilor celor din jur) și "kevala jnana" (idealul de cunoaștere). Se observă că în jainism eliberarea este comisă în mare parte într-o manieră cognitivă, cerebrală și intuitivă, atitudinea mintală fiind promotorul integrării în moksha și al exaltării întregii ființe. Ca și celelalte religii dharmice, jainismul încurajează perceperea unui adevăr constant și transcendent. Dar realitatea se înfățișează în viziunea jainiștilor sub forme deosebit de neregulate și nestatornice: universul evoluează
Jainism () [Corola-website/Science/303397_a_304726]
-
deplasa cu ușurință, punctând cu mouse-ul o succesiune de legături în urmărirea unei anumite idei. Tehnicile hipertext și hipermedia sunt caracterizate prin capacitatea pe care o oferă utilizatorului de a accesa informația, de a „naviga” în interiorul documentelor într-o manieră intuitivă datorită legăturilor. Pentru a putea fi înțelese și reprezentate corect mental, documentele hipertext ar trebui să fie coerente. De aceea unii teoreticieni (Thuring, Rao sau Conklin) au stabilit pentru un document coerent următoarele secțiuni : "conținut", "organizare" și "prezentare" : Există câteva
Hipertext () [Corola-website/Science/306367_a_307696]
-
există concomitent într-o superpoziție a stărilor "nucleu dezintegrat/pisică moartă" și "nucleu nedezintegrat/pisică vie" și doar atunci când cutia este deschisă și are loc o observare a conținutului funcția de undă colapsează în una dintre cele două stări. Mai intuitiv, pare că "observarea" are loc cand o particulă din nucleu lovește detectorul. Această linie a logicii poate fi dezvoltată către Teoria colapsului obiectivului. Prin contrast, interpretarea multiple-lumi neagă existența vreunui colaps. Steven Weinberg a spus: În interpretarea multiple-lumi, care nu
Pisica lui Schrödinger () [Corola-website/Science/314058_a_315387]
-
sale stilistice. Lucrările de fortificare au început la sfârșitul secolului al XV-lea, moment în care au fost adăugate corului încă trei nivele din cărămidă. Soluția adoptată pentru susținerea caturilor superioare a fost construirea de contraforturi din cărămidă ce dau intuitiv impresia că sunt niște nișe terminate în arcuri semicirculare. Turnulețul cilindric are formă pentagonală începând de la jumătatea sa și adăpostește o scară spiralată. În prima jumătate a secolului al XV-lea a fost construită incinta fortificată. Curtinele aveau o înălțime
Biserica fortificată din Buzd () [Corola-website/Science/326815_a_328144]
-
în furnizarea informațiilor, delimităm reprezentări vizuale, auditive și chinestezice. După gradul de generalitate, reprezentările pot fi generale sau individuale. În fine, după natura operațiilor care stau la baza elaborării lor, delimităm reprezentările reproductive și reprezentările anticipative. Reprezentarea reflectă însușiri concret intuitive, dar ea realizează această reflectare în absența obiectului, deci reflectarea este mijlocită prin intermediul experienței perceptive. Sub aspectul conținutului, reprezentarea se aseamănă cu percepția, dar ea reflectă însușiri concret intuitive, figurative, schematice, relevante și semnificative. Reprezentarea este mai săracă în conținut
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
lor, delimităm reprezentările reproductive și reprezentările anticipative. Reprezentarea reflectă însușiri concret intuitive, dar ea realizează această reflectare în absența obiectului, deci reflectarea este mijlocită prin intermediul experienței perceptive. Sub aspectul conținutului, reprezentarea se aseamănă cu percepția, dar ea reflectă însușiri concret intuitive, figurative, schematice, relevante și semnificative. Reprezentarea este mai săracă în conținut, întrucât reține doar însușirile caracteristice și relevante, sunt reprezentate însușirile principale și sunt omise cele de detaliu. Conținutul informațional al reprezentării are o importanță majoră, deoarece valorifică experiența perceptivă
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
putem vorbi despre reprezentări vizuale, auditive sau chinestezice. La fel se întâmplă și cu formele complexe ale percepției, care se regăsesc în reprezentările corespunzătoare: reprezentarea spațiului, timpului, mișcării. În concluzie, în procesul reflectării reprezentarea realizează o selecție de însușiri concret intuitive din masa de experiențe perceptive. Deci, reflectarea este mijlocită și selectivă. Reprezentarea are o funcție de cunoaștere, furnizând informații despre însușirile semnificative, caracteristice, individuale și comune ale obiectelor și fenomenelor percepute anterior. Reprezentările fac posibilă continuarea activității de cunoaștere, a operațiilor
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
manifestă sub două aspecte: în pregătirea mintală anticipată a acțiunilor și în coordonarea și corectarea traiectoriei de desfășurare a acestora. Reprezentarea valorifică rezultatele analizei și sintezei perceptive, dar dezvoltă operații proprii cu ajutorul cărora realizează selecții, schematizări, restructurări și generalizări concret intuitive. Operațiile cele mai importante care apar la nivelul reprezentării sunt schematizarea și generalizarea concret intuitivă. Prin intermediul schematizării se produce o selecție accentuată de însușiri concret intuitive semnificative, importante și caracteristice. Prin intermediul generalizării concret intuitive informațiile obținute prin schematizare sunt extinse
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
traiectoriei de desfășurare a acestora. Reprezentarea valorifică rezultatele analizei și sintezei perceptive, dar dezvoltă operații proprii cu ajutorul cărora realizează selecții, schematizări, restructurări și generalizări concret intuitive. Operațiile cele mai importante care apar la nivelul reprezentării sunt schematizarea și generalizarea concret intuitivă. Prin intermediul schematizării se produce o selecție accentuată de însușiri concret intuitive semnificative, importante și caracteristice. Prin intermediul generalizării concret intuitive informațiile obținute prin schematizare sunt extinse la un număr mai mare de obiecte sau chiar la o categorie. Cele două operații
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
perceptive, dar dezvoltă operații proprii cu ajutorul cărora realizează selecții, schematizări, restructurări și generalizări concret intuitive. Operațiile cele mai importante care apar la nivelul reprezentării sunt schematizarea și generalizarea concret intuitivă. Prin intermediul schematizării se produce o selecție accentuată de însușiri concret intuitive semnificative, importante și caracteristice. Prin intermediul generalizării concret intuitive informațiile obținute prin schematizare sunt extinse la un număr mai mare de obiecte sau chiar la o categorie. Cele două operații prefigurează două dintre operațiile fundamentale ale gândirii. Astfel, schematizarea prefigurează abstractizarea
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
selecții, schematizări, restructurări și generalizări concret intuitive. Operațiile cele mai importante care apar la nivelul reprezentării sunt schematizarea și generalizarea concret intuitivă. Prin intermediul schematizării se produce o selecție accentuată de însușiri concret intuitive semnificative, importante și caracteristice. Prin intermediul generalizării concret intuitive informațiile obținute prin schematizare sunt extinse la un număr mai mare de obiecte sau chiar la o categorie. Cele două operații prefigurează două dintre operațiile fundamentale ale gândirii. Astfel, schematizarea prefigurează abstractizarea, iar generalizarea concret intuitivă anticipează generalizarea de la nivelul
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
caracteristice. Prin intermediul generalizării concret intuitive informațiile obținute prin schematizare sunt extinse la un număr mai mare de obiecte sau chiar la o categorie. Cele două operații prefigurează două dintre operațiile fundamentale ale gândirii. Astfel, schematizarea prefigurează abstractizarea, iar generalizarea concret intuitivă anticipează generalizarea de la nivelul gândirii.. Toate procesele senzoriale se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea mintală este o imagine care redă informații de tip concret intuitiv, ce aparțin experienței perceptive. Imaginea mintală este o imagine secundară, deoarece se
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
dintre operațiile fundamentale ale gândirii. Astfel, schematizarea prefigurează abstractizarea, iar generalizarea concret intuitivă anticipează generalizarea de la nivelul gândirii.. Toate procesele senzoriale se finalizează în plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea mintală este o imagine care redă informații de tip concret intuitiv, ce aparțin experienței perceptive. Imaginea mintală este o imagine secundară, deoarece se produce în absența obiectului și în urma unei experiențe perceptive anterioare. Imaginea mintală este săracă în conținut, deoarece sunt reținute și redate însușirile importante, caracteristice, relevante și nu cele
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
lipsa unei forțe rezultante. Newton a avansat ideea că orice obiect cu masă are o inerție intrinsecă care se manifestă ca stare naturală de echilibru fundamental în locul ideii aristoteliene a stării naturale de repaus. Prima lege contrazice astfel concepția aristoteliană intuitivă că o forță rezultantă este necesară pentru a păstra un obiect în mișcare cu viteză constantă. Făcând din "repaus" același lucru cu "viteza constantă", prima lege Newton leagă în mod direct inerția cu conceptul de viteză relativă. Anume, în sisteme
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
și ideea abstractă de „modificare a vectorului impuls” nu are, finalmente, nicio semnificație observațională, deoarece nu se poate defini una fără cealaltă. O definiție a noțiunilor de „forță” sau de „modificare a impulsului” trebuie să facă apel la o înțelegere intuitivă a percepțiilor directe, sau să se definească implicit printr-un set de formule matematice consistente între ele. Printre cei mai importanți fizicieni, filozofi și matematicieni care au căutat o definiție mai explicită a conceptului de „forță” se numără Ernst Mach
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
atâta timp cât forțele sunt cauzate de interacțiuni între obiecte cu masă, se poate defini un sistem pentru care impulsul total nu se pierde și nu se acumulează niciodată. Deoarece forțele sunt percepute ca împingeri sau trageri, ele pot furniza o înțelegere intuitivă a forțelor descrise. Ca și în cazul altor concepte din fizică (cum ar fi temperatura), înțelegerea intuitivă a forțelor este cuantificată folosind definiții operaționale precise, consistente cu observațiile directe și comparate cu o scară de măsurare standard. Prin experimentare, se
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
impulsul total nu se pierde și nu se acumulează niciodată. Deoarece forțele sunt percepute ca împingeri sau trageri, ele pot furniza o înțelegere intuitivă a forțelor descrise. Ca și în cazul altor concepte din fizică (cum ar fi temperatura), înțelegerea intuitivă a forțelor este cuantificată folosind definiții operaționale precise, consistente cu observațiile directe și comparate cu o scară de măsurare standard. Prin experimentare, se determină că măsurătorile de laborator asupra forțelor sunt complet consistente cu definiția conceptuală oferită de mecanica newtoniană
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]