4,202 matches
-
culmi ale satisfacției, purtată de un sentiment rămas fără cuvântul care să-l definească. Pe măsură ce copilul creștea, familia se minuna de "savantele" lui realizări. Azi stătea în funduleț, mâine se ridica singur, cu o gură căscată a zâmbet ce le inunda sufletele de iubire. Ceva mai târziu gângurea și se chinuia să comunice cu cei din jur, prin sunete ascuțite și ferme. Luana cumpăra rochițe și fundițe așteptând cu nerăbdare ziua când, mândră, nevoie mare, se va plimba de mânuță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ziar, fără să ajungă la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit În lumina prăfoasă a zilei. Gurile de canalizare de-a lungul aleilor umbroase din apropierea casei ei Încetaseră să se reverse, rigolele erau Însă tot inundate de mocirla uleioasă băltită din pricina maldărelor de gunoaie care se descompuneau lent În arșița soarelui. Două jigodii râioase scormoneau leneș printre tot felul de cutii de conserve, printre pungi de plastic goale și prin buruieni chiar În clipa când Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
îl întâmpină Nina și-l instalase pe un colț al canapelei. Salut, spartane, îi spuse și Alexe de la biroul lui impozant. Porecla era cu siguranță malițioasă, ca și toate celelalte porecle găsite cu ușurință de soții Alexe. Oaspetele cu toracele inundat de grăsime, cu mușchii feței atârnând flasci, cu ochii roșii, pungiți, părea a fi întruchiparea vieții dezorganizate, exact opusul unei vieți spartane. Căzuse de câțiva ani în patima alcoolului și nu mai reușea să se redreseze. Se însurase și divorțase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Cât sublim poate să existe, la urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
volum de muncă depune, mai face și piața se mai poate duce la un dentist, unii parcă-s unși cu miere, zău așa. Angelescu, străin de gândurile Ninetei, continuă pentru el: Dar ceilalți? Un nou val de sânge ciudos îi inundă fața, ofta și gemea, își petrecea cu vădită dificultate brațele prin mânecile pardesiului, auzi, un hipertensiv, să urce zi de zi scările în atâtea blocuri și prin mahala să țină piept câinilor, nu că, nu se mai poate... Hai, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fixa coșul, îl priponea în rădăcini, era imposibil să nu găsească seara, doi, trei prizonieri mustăcioși, cu gura mare și surâzătoare, cu figuri de bătrâni înțelepți. Acum râul a deviat, și-a mai schimbat cursul și locul acela de la cotitură, inundat de sălciiș se trece cu ușurință, nici nu trebuie să-ți ridici fusta. Îmi mai vorbește despre luntrași, mi se pare imposibil, știi astăzi râul nu mai este decât un fir anemic de apă, vegetația a acaparat fostele albii, ici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ne strivește buzele, nu pune mâna! nu pune mâna! ochii se măresc, nu mai poate, lasă-l, vinul se scurge pe barbă și se stropește pe sacul de dormit întins pe jos, cu asta ai șters tu gândacii când ai inundat în bucătărie? l-ai mai spălat? o întreb pe Prințesă, dar realizez că nu are nici un sens să mai pun nici o întrebare când îi văd fața expresivă, cum ai spălat tu sacul... lasă, când mă gândesc că am mai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
telefonică, ăștia mi l-au oprit, îhîm, poate aveți noroc, zice tipa, să mai meargă, dacă nu, trebuie să vă duceți la sediu, factura e mototolită și ruptă și Prințesa Miau mi-a scris cu creionul de buze înainte să inunde și să-mi dea foc la păr: nici Marius, nici Filosoful n-o merită pe Toni și după ce-mi dă cu sticla în cap căzută și eu peste ea, mă mângâie scurt și mă pupă țoc! și Mami o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de frumos. Eram fericit că respir mireasma mării, că văd cum păsările brăzdează văzduhul, că aud zgomotul valurilor, că simt galopul vântului, și toate gândurile bune îmi inundau sufletul. Atunci mă hotărâi să le adun mănunchi într-o rugă de mulțumire către Creator, care ne arată simplu și zilnic cât de frumoasă e lumea, dacă știi și vrei s-o descoperi. Ștefan Macovei, clasa a V-a C
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
țării noastre a sosit o stimată domnișoară: primăvara încărcată cu o rochie de flori și de verdeață. Soarele de pe cere râde blând și discută parcă cu pământul trezit la viață. Ziua s-a încălzit simțitor și lumina de afară ne inundă parcă sufletele. Cerul e senin ca o pătură azurie și nici un nor nu poposește măcar fundalul acestuia. Plantele s-au trezit la viață. Primii își scot capetele argintii de lumină, din zăpada încă proaspătă, ghioceii. Ei vestesc plini de bucurie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o plimbare în parc. Cad pe rând frunzele copacilor peste care toamna a presărat culoarea aurului, rubinului și smaraldului. Cerul învinețit și obosit ca după o noapte de veghe este brăzdat de ape verzi și limbi de foc, pregătite să inunde orașul. Înaintez încet, auzind lăicerul de jos gemând parcă, rugându-mă să nu-i calc frunzele. Mă apropii agale de un copac și simt ceva în palmă. Este o frunză, ultima lacrimă a copacului sub care stau. E moartă. Spiritul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
goi ai muntelui, fiind parcă o pătură verde ce se întinde singură peste acele locuri, lăsând mai sus niște tufișuri de jneapăn și ienupăr să tulbure turnurile de catedrală ale muntelui. Spre piscurile albicioase, puternice miresme de aer curat îți inundă sufletul; te simți parcă în edenul divin, inima fiindu-ți plină de o bucurie nemaiîntâlnită și de o adâncă mulțumire sufletească. Ești numai tu și turnurile albe de catedrală ale Ceahlăului; ele se înalță parcă spre necunoscut, întro blândă armonie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vinului. Din primăvară până în toamnă, dealurile din preajmă: Coțoi, Pleșul, Dric, Dobrina, Voloseni, Recea, toate se întrupează într-o materie verde care cu timpul își tot schimbă nuanțele, spre auriu și ruginiu care-ți dă în permanență senzația că va inunda Hușul. Eu sunt mândră de podgoria Huși și cred că trebuie să-i ajutăm pe viticultori pentru că, datorită lor în vin nu este numai adevăr, ci și sănătate și o scânteie de geniu. În vin se află poveștile și cântecele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nu poate înțelege durerea și dorul tău nemărginit. Deodată, ca o rază de lumină în întuneric, ca un ghiocel la sfârșitul iernii pentru prima dată, trăiești și tu o clipă de speranță și atunci, bucuria revederii este imensă, lumina îți inundă sufletul și fața adeseori întunecată. Sari deodată la geam, nerăbdătoare ca un copil. Prin noapte afară lung privești, iar o fată te întreabă ce vezi. Cu glasul plin de durere, îi spui că nu ai mai văzut nimic, ci doar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ar zice Grațian. Fluturele părăsi obrazul femeii și se așeză pe geam. Gheața subțire Începu să se risipească cu repeziciune. Dârele de apă se uscau pe măsură ce se nășteau, lăsând sticla așa cum fusese la Începutul iernii: prăfuită, murdară. Deodată, compartimentul fu inundat de un spot de lumină cu miros de rășină. La câțiva pași de calea ferată, ardea un pin singuratic. Preț de câteva minute, călătorii au privit vâlvătaia cu sufletul la gură, cu respirația tăiată. Câțiva bărbați curajoși au coborât din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ca un premiant de carieră. Trăiesc atârnată de gâtul lui ca o cunună uscată de lauri. 8. A murit și bunica. Și tot În august. Doar eu și Szántó vegheam sicriul. Prin ușile larg deschise ale capelei se vedea cimitirul inundat de flori și verdeață: 6 August. Sezonul de băi nu era Închis Încă, dar lumina verii era mult mai blândă. Schimbarea la Față era, de când mă știu, Începutul toamnei. Cireșul din livadă, Înalt, bătrân, era primul care Își pierdea frunzele. Vecinătatea cimitirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-le parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul crucii și Își vedeau grăbiți de drum. Cei care au știut să vadă Însă și să și descifreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
etajul doi al blocului cu fațadă roz, singurul de acest fel În zonă. Ce dracu o vrea și ăsta, se Întrebă el trăgând de manetă. Lada campionului se ridică precum o katiușă În filmele de război și În două minute inundă locul cu pasta de var și albi În Întregime trestia. Era mai frumoasă așa, de var. Și apa, și țânțarii, morți pe loc de bună seamă. Nu degeaba albul e simbolul curățeniei, al vieții la urma urmei. Urcă apoi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din ce se întâmplă acolo, precum fragmentul acesta dintr-un cântec care-și croiește drum la lumină sau un pasaj sau o imagine sau poate doar o stare, o revărsare a conținutului sau o scurgere neplăcută de culoare care-ți inundă pieptul și stomacul mai repede decât poate vreodată să-și găsească drum spre cenușiul metalic, strălucitor al minții tale. Am ridicat din nou ochii spre tavanul boltit, în timp ce Scout continua să mestece cu un aer absent. Oare cum ajunsesem așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
O să intrăm întro emisiune culturală "laif", după ce se termină telenovela. Cum sună replicile, pare gata să se termine: " Barbarita trăiește?" " Da, Santiago." Plouă cît poate să plouă. Nu știu de ce, îmi trece prin cap că insula Ada Kaleh a fost inundată. În ce vară? În ce an? A dispărut, atunci, sub ape, o mică lume. Genericul (da, recunosc saltul de leopard din Rapsodia albastră a lui Gershwin), treidoi-unu și... "sînteți în emisie". Ați fost scriitor interzis. Ați avut semnătură interzisă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
spună: "Vreau să fii soția mea. Mărită-te cu mine. Fă-mi un copil". Nu s-a întîmplat asta. Dar a umplut un spațiu uriaș în albia existenței mele. Cum să nu se fi revărsat și după moarte, să fi inundat ce-a rămas din "viețuca" mea? Fac suportabile unele lucruri trecîndu-le în minor: "Păcat de tine, Iordana, păcat de viețuca ta!" A fost un om dramatic. Și-a pus în scenă iubirile, multele iubiri; de ce nu și-ar fi dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o vilă cu doi pereți de sticlă, orientați unul spre răsărit și altul spre miazănoapte, și alți doi pereți albi, difuzi în ceața aurorelor. Chiar și când e vreme de ploaie și atmosfera e întunecată, către răsărit, casa ei e inundată în lumină. În mod ciudat, a ținut să locuiască alături de Zmeul Zmeilor, deși nu-l întâlnește niciodată, ea fiind atât de matinală, în timp ce Zmeul doarme foarte târziu dimineața și nu iese din casă înainte de amiază, după care revine doar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
m-aș pregăti pentru o mare săritură. Cu un ultim efort, mă trag în mâini. La capătul ultimului tunel mă întâmpină o lumină albă, orbitoare. Telefonul fără fir. Gulliver. Drumul furnicilor Extenuat, zac pe spate în iarbă cu ochii închiși, inundați de lumină. Stau așa o vreme, străduindu-mă să nu adorm, de teamă că nu am să mă mai pot trezi. Mă ridic și scot aproape mecanic telefonul să împlinesc singurul gând ce m-a posedat din momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spiritelor protectoare. Copacii, uimitor de albaștri și verzi pentru anotimpul uscat, dau acea strălucire incandescentă, incendiată de lumină și uscăciune. Freamătă din bănuții lor de argint în amețitoare și palide palete de vânt, propagând acea lumină cristalină și albă ce inundă înălțimile Abadianiei. Entitățile Aici, trei zile pe săptămână, Joao Teixeira de Faria, cunoscut sub numele de Joao de Deus, întrupează așa-zisele entități, sau spirite ale lui Ignacio de Loyola și ale altor oameni luminați, doctori, vraci, sfinți, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]