550 matches
-
Cu toate acestea, după ce subliniază faptul că discursurile erau Însoțite de precizările necesare, considera că pot vedea lumina tiparului, chiar dacă sunt laudative la adresa lui Carol I . Trecând Într-un alt registru, cenzorul Îl amenda pe Mihail Kogălniceanu pentru o serie de invective adresate comunității evreiești din Principate, precizând totuși că de obicei el „se pronunța pentru emanciparea evreilor și a celorlalte naționalități” . Textele catalogate drept invective erau cele referitoare la „năvălirea jidanilor din Galiția și Podolia, care vin din străinătate cu mulțimea
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
I . Trecând Într-un alt registru, cenzorul Îl amenda pe Mihail Kogălniceanu pentru o serie de invective adresate comunității evreiești din Principate, precizând totuși că de obicei el „se pronunța pentru emanciparea evreilor și a celorlalte naționalități” . Textele catalogate drept invective erau cele referitoare la „năvălirea jidanilor din Galiția și Podolia, care vin din străinătate cu mulțimea, evrei trențăroși, mizerabili, hidoși...” și la soluțiile oferite de Kogălniceanu pentru a opri acest fenomen: „să nu se lase pe evrei să mai intre
CAROL I ŞI MIHAIL KOGĂLNICEANU SUB LUPA CENZURII COMUNISTE (1973-1977). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GABRIEL MOISA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1285]
-
Îl determină pe Ürmösy să vadă un aspect mai negru decât este el „În realitate”, alteori, o realitate cu adevărat deplorabilă este cea care generează imaginea negativă, imagine care se va transforma ulterior Într-un stereotip, Într-o prejudecată sau invectivă de natură etnică. Toate aceste aspecte ne fac să credem, În final, că, dincolo de simpla descriere a imaginilor, explicarea proceselor și mecanismelor de geneză, precum și a funcționalității sociale a acestora reprezintă elementul cel mai important În cercetările de imagologie. Din
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ncs/bart/papers/focus.pdf Gheorghe, M., 2004, Propoziția relativă, Pitești, Paralelă 45. Gherghina, M., 2006, Semiadvebul − gramatică și utilizare pragmatică (mss.). Ghiga, G., 1999, Elemente fatice ale comunicării în limba vorbită, București, Alcris M94. Ghiorghiaș, I., 2002, "Structuri ale invectivei în română actuala", în: Până Dindelegan (coord.), p. 137−150. Godard, D., 1988, La syntaxe des relatives en français, Paris, Éditions du C.N.R.S. Goes, J., 1999, L'adjectif. Entre nom et verbe, Paris, Duculot. Golopenția Eretescu. S., 1974, "Towards a
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
mai frecvent însă apar pe prima poziție nume de boli care nu desemnează o afecțiune reală a referentului, ci funcționează ca insultă (vezi infra, 5.2.3., adjective ca handicapat, retardat, drogat, anorexică). Un fenomen inedit îl reprezintă trecerea dinspre invectiva cu centru verbal sau nominal înspre tiparul analizat. Structura N1 de N2 cu invectivă în prima poziție există în limba franceză (conform analizei lui Gaatone 1988: 170−171): cette sapristi de roue, un nom de dieu de bonne femme. În
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
afecțiune reală a referentului, ci funcționează ca insultă (vezi infra, 5.2.3., adjective ca handicapat, retardat, drogat, anorexică). Un fenomen inedit îl reprezintă trecerea dinspre invectiva cu centru verbal sau nominal înspre tiparul analizat. Structura N1 de N2 cu invectivă în prima poziție există în limba franceză (conform analizei lui Gaatone 1988: 170−171): cette sapristi de roue, un nom de dieu de bonne femme. În limba română, exemple de acest tip nu sunt înregistrate în mod curent. Iată însă
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
la Facultatea de Teologie din Chișinău, ofensat de un text al lui Nae Ionescu, în care acesta își exprimase rezerva față de numirea lui ca superior al Capelei Române din Paris, în locul bizantinologului Vasile Radu, îi consacră un material plin de invective, drept contrargumente la campania filosofului cu privire la problema patriarhului-regent7. Deși nu intră într-o polemică cu Pr. Moșoaia, Nae Ionescu precizează că această chestiune a patriarhului-regent e mult prea gravă și angajează întreaga așezare religioasă pentru a putea fi ușor abandonată
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Tudor Popescu 174, neamțul lutheran candidat la președenția României era numit de propaganda PSD ,,neromân,, ,,nazist" ,,sectant anticreștin" (ca și cum lutheranismul n-ar fi tot o confesiune creștină!), ,,neom" (pentru că nu face copii). Tocmai datorită abuzului de cuvinte negative și de invective ce nu aveau suport pe un film interior al fantasmelor, ele n-au fost reținute și n-au convins alegătorii. S-a încălcat și un principiu clasic al magiei intersubiective dezvoltat admirabil în secolul al XVI-lea de Giordano Bruno
Mit, magie și manipulare politică by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Încă, mai mult sau mai puțin deformate de mass-media, ecouri de provocări, de pseudo-justificări și de dovezi de rea-credință. Epitetul de „revizionist” sau de „negaționist”, desemnând Înainte de toate o operațiune ideologică de restaurare a nazismului, se banalizează și, bănuială sau invectivă, ajunge fie să provoace tresăriri de conștiință, fie să ascundă studii serioase și uneori izolate (Hilberg, 1988). Rănile sunt Încă deschise, iar amintirile și mărturiile sunt Încă prezente. Victime ale nazismului, militanți comuniști devotați Înșelați de conducătorii lor: pentru toți
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Este denunțată În jungla capitalismului internațional, În dereglementarea piețelor bursiere, În diplomația cu pușca la nivelul societăților globale. Violența numită structurală În economie rezultă din dominarea țărilor sărace de către cele bogate care le exploatează. În relațiile dintre indivizi, violențele verbale (invectiva, ultrajul) sunt resimțite ca niște răni psihologice. O violență simbolică, spune Pierre Bourdieu, s-ar exprima ca supremație culturală a clasei dominante: impunerea unor ierarhii În privința cunoștințelor, a gusturilor, a bunelor maniere fără experiența subiectivă a suferinței. Însă putem vorbi
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de o comunitate lingvistică. Norma prescriptivă rezultă, prin urmare, din selecția a ceea ce este considerat ca fiind corect sau ca fiind limbă autorizată. Orice abatere de la această normă constituie o greșeală a cărei sancționare variază după situație: a folosi înjurături, invective sau cuvinte licențiose într-un tribunal poate fi considerat un ultraj, a folosi argoul într-o publicație de cultură este apreciat ca fiind inadmisibil. Prescripția lingvistică poate să se refere chiar la formatul discursului scris sau oral. Așa se întîmplă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lovirile ce au luat ca învinși". Da, sunt cuvintele lui Bolintineanu de pe la 1870! Și încă altele care, potop, parcă descriu o lume cunoscută nouă: "Morala politică, oribilă. Legile cu numele", "servilism", "șarlatanism", "lauda și blamul", triumful mediocrității și persecuțiile meritelor, invectivele deșănțate alături de "colorile roze"; "Relele și suferințele țărei pe care ni le-au mărit sunt atât de simțite și întinse încât nimeni nu mai crede acestei propagande de farisei". Și Bolintineanu continuă să atragă atenția nu numai politicienilor veroși, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sunt acte de servilism, simple evaluări de cabinet prin care autorii respectivi vor să spună că sunt superiori poporului din care s-au născut și să ne îndemne să-i imitam pe alții, chipurile mai civilizați. Într-o reproiectare corectată, invectivele lui Caragiale sunt îndreptate doar împotriva "moftangismului și spanacului de București", care sperăm că astăzi s-a eradicat (sau a devenit "de seră"). În altă ordine de idei, credem că e mai util să semnalam aici două poziții mult mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
martie 1646, care mai apoi a fost tipărită de Academia Română din București în 1895, sub îngrijirea lui V. A. Urechia, sub numele de Codex Bandinus. Ținând cont de cele amintite până aici, pe scurt, în această relație sunt explicabile acuzațiile, invectivele, evaluările foarte negative față de misionarii noștri prezenți și trecuți și față de munca lor. Despre misionarii noștri renumiți, preoții Angelo Petricca da Sonnino și Francesco Antonio Frascella da San Felice și alții încă, nici o mențiune. Plângerile misionarilor nu încetau. În septembrie
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
în 1971. Când am trecut prima dată prin Mălini, părinții lui Nicolae încă mai locuiau în căsuța de lângă școală. Caietele lui Nicolae (acum, în mare parte, risipite, rătăcite, ori pur și simplu furate; tot acolo am aflat broșura cu "Poemul invectivă" al lui Bogza după mulți ani, am recunoscut cărțulia acasă la un cunoscut poet ieșean: se vede că poposise și el, cândva, cu folos, la Mălini...) erau păstrate într-un geamandan scorojit, pe șifonier. Cu îngăduința tatălui, am ales câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în zilele următoare, este prezentat un soi de spectacol teatral, cu aspect de farsă: se numește Capra. Doi-trei băieți, dintre care unul travestit în capră, dau viață unei reprezentări dominate de un spirit comic și trivial. Replicile caprei sunt ușoare invective la adresa realităților satului. Imaginea lumii rezultată de acolo indică o viziune răsturnată: o lume pe dos. Mesajul e lipsit de echivoc: se poate recurge la două viziuni diferite pentru a reprezenta lumea: una solemnă și una comică. Negația, eterna opunere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
în martie 1964, o delegație la Beijing, condusă de prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer. Privită cu o anumită circumspecție, ca potențial mesager al intereselor sovietice, delegația nu și-a atins scopul, deși a condus la suspendarea pentru o lună a invectivelor reciproce (Direcția Județeană a Timiș a Arhivelor Naționale, fond Comitetul Regional al PCR Banat, dosar 9, 1964, f. 135; Remington: 1971, 74); a contribuit însă în mare măsură la consolidarea și extinderea relațiilor sino-române (Yong: 2003, 169-165). Bucureștiul nu a
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
în Parlamentul European cunosc nevoile României reale? Eu, poate și alții, nu vreau să fiu reprezentat doar de „fata lu’ Tata” care și-a făcut educația prin saloanele de modă și vede România prin sfârcurile sutienului. Iată de ce ultimele acuze, invective, care alimentează marea păruială, nu-mi mai spun mare lucru, m-aș acoperi cu indiferență, dar nu pot (nefiind implicat direct, străduindu-mă să fiu echidistant) să nu observ, așa cum ar fi bine să se facă în orice analiză, și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
seama de etnie, iarăși nu s-a făcut mare vâlvă. Când însă guvernul de dreapta, de mână forte, al lui Berlusconi, a pus problema amprentării țiganilor nomazi și ai altora, s-au aprins spiritele în Europa, aruncându-se prea ușor invective și punându-se eticheta de fascism, tehnici naziste, încălcarea normelor europene. Parlamentul Europei a dat o rezoluție, chemând la ordine guvernul Berlusconi, de solidarizare cu țiganii nomazi și cu toți cei care le împărtășesc soarta. De unde știe Parlamentul European și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
derizoriu, epitetele jignitoare adresate cu larghețe oricărui adversar politic, inclusiv președintelui. Am rămas surprins ca președintele Băsescu a intrat în joc (nu-i prima oară), declarând că răspunde la insulte. Prea bine domn' președinte, dar de ce răspunzi cu insulte și invective mai date dracului, căutate, studiate, ca efectul să fie pe măsura efortului? Să fie asta o solidaritate la trivialități, deși limba română conține suficiente cuvinte, expresii, vorbe de duh, care, într-un ambalaj poleit, conține o mare doză de sarcasm
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de reeducare de la Târgșor; 1948. Dacă dosarul meu se publică - și aș dori acest lucru - se pot găsi. Directorul, pentru a-și arăta vigilența și credința față de partid, a sarit ca ars. Pe ton ridicat a început o tiradă de invective și amenințări la adresa mea și a îndrăzneților care ar avea curajul să se lupte cu „concepția stiințifică, materialist dialectică” etc. L-a întrerupt subdirectorul cu un gest: „Lasă că-l aranjăm noi!”. Stăpânindu-se (se vedea că face acest efort
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
neduplicitară, era înlocuită cu o uitătură vinovată, duplicitară, ascunzând o vină încă nemărturisită. Poate că undeva în duhul lui, dorința de parvenire, pusă înaintea jertfei de la care se eschivase, nu-i dădea dreptul la seninătate deplină. Era și el ținta invectivelor și provocărilor țiganului. Dintre ofițerii criminali de război se distingeau maiorul Mihai Ene și căpitanul T., prieteni de familie și camarazi de unitate pe front. Maiorul era om integru, cu un caracter de ostaș credincios spiritului românesc și creștinesc. Căpitanul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Horia Sima, recunoaște din titlu spiritualitatea legionară ca o trăsătură profundă, caracteristică spiritualității românești, permanență a ortodoxiei de veacuri a românismului. „Cercetarea critică a trecutului îi irită pe marxiști, care lansează contraatacuri cu râuri de minciuni, de distorsiuni și de invective, care însă nu rezolvă problemele. Ar fi și timp pierdut să se intre într-o întrecere în a prolifera invective. Numai afirmațiile susținute cu argumentație solidă și făcute cu tot calmul pot ajuta la aflarea adevărului”. În același timp, inserțiunile
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
românismului. „Cercetarea critică a trecutului îi irită pe marxiști, care lansează contraatacuri cu râuri de minciuni, de distorsiuni și de invective, care însă nu rezolvă problemele. Ar fi și timp pierdut să se intre într-o întrecere în a prolifera invective. Numai afirmațiile susținute cu argumentație solidă și făcute cu tot calmul pot ajuta la aflarea adevărului”. În același timp, inserțiunile false în câmpul cercetărilor, făcute de persoane cu atitudini dubioase și controversate, pot crea probleme inutile. Exemplul ni-l oferă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
1936, Iorga a făcut un gest tipic pentru el: a demisionat din postul de președinte al Comitetului Român al Istoricilor 180. Conform unor surse sigure, pe Carol îl distra foarte mult acest conflict dintre istorici 181. Dar acest schimb de invective fusese inițiat de Giurescu mult înainte de 1936. El a alcătuit o listă de 122 de pagini a greșelilor minore ale lui Iorga pe care liberalii o vindeau (sub formă de carte) la intrarea Universității din București 182 în perioada cînd
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]