2,961 matches
-
a ieși din timp. În plus, trebuie să-ți mărturisesc că am fost foarte geloasă, nu pe ea, care este și prietena mea, ci pe ceea ce vi se întâmplă. Am simțit că este vorba despre ceva extraordinar și v-am invidiat pentru asta. Cu timpul, am fost tot mai contrariată de infirmitatea ta, de impotența de a-ți manevra și înțelege propriile sentimente. Este o stângăcie de care nu te-am crezut capabil, pe care nu mi-ai dovedit-o vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
liniștite, fără căutări, se mai țin încă de mână cu voluptatea de odinioară. Acești oameni, ce nu s-au despărțit unul de altul nici pentru o clipă, pare că și-au întâlnit jumătatea. Aceștia sunt oamenii-albatroși. Ea nici măcar nu-i invidia, sau nu credea că acești oameni sunt speciali. Erau doar dintre cei care au avut o șansă. Sau, poate, dimpotrivă, au fost deprivați de șansa liberului arbitru, de-a se căuta și descoperi pe sine, de-a se mișca liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
stare de spirit exuberantă, ce-i molipsea sau cel puțin îi contraria pe cei din jur. Ce-ar fi putut avea ea, care era mereu singură și nu ieșea nicăieri? Ce-i procura așa un tonus, energie și vigoare de invidiat? Toată viața Eugeniei se petrecea la școală, în mijlocul elevilor, unde își făcea temeinic de lucru, cu o conștiinciozitate mult mai mare decât era necesar. De aceea era apreciată și lăudată de unii colegi, care în fapt o compătimeau! Alții o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Toată viața Eugeniei se petrecea la școală, în mijlocul elevilor, unde își făcea temeinic de lucru, cu o conștiinciozitate mult mai mare decât era necesar. De aceea era apreciată și lăudată de unii colegi, care în fapt o compătimeau! Alții o invidiau, fiind complet opaci și insensibili la suferința și condiția ei. Până și părintele-confesional vădea prea puțină compasiune pentru Tanti Eugenia; mai degrabă o disprețuia pentru enormitatea sentimentelor și pentru naivitatea ei. În același timp, o pizmuia pentru natura ei pozitivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și inestetica protuberanței dorsale și-a inaugurat propriul templu în care Alimentară era vestală promovând dragostea liberă așa cum Epictet promovase stoicismul. Toate justificate de forța cu care cucerise cetățile masculine, pentru care s-ar fi sinucis adolescentele și ar fi invidiat-o soțiile ignorate, meticulozitatea delicată cu care insista afișând o falsă nepăsare, un dezinteres pentru bărbați, o ignorare graduală a avansurilor ce îi sălta cota la rangul de mister feminin, tăcerea ei era interpretată de bărbați nu ca timiditate, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tegumentului sonor al fiecărui atom cu soluția ingenioasă a românului: dă-mi un patent să le legăm cu sârmă, să se audă muzica sferelor microcosmosului uman, cu nimic diferit de Univers decât prin mărime. Aminoacizii mărșăluiau într-o ordine de invidiat și de soldații Vaticanului, iar respingerea celor din partidul radicalilor, care încercau să se infiltreze, se făcea cu o eleganță seniorială, ducând în cele din urmă la ghemuirea, gen pisică, a tuturor lanțurilor peptidice în jurul moleculelor sanguine. Mioara număra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
acum brăileni reprezentau gena viitorului, acei extratereștri cu capul cât o geantă de voiaj de 50 de kg și trupul de copil subnutrit. Vocea lor era mult mai bine impostată decât a baritonilor celebri, din Iad, basul Petre Ștefănescu-Goangă îi invidia pentru asemenea forță datorată, de fapt, tutunului hibrid: 90% frunze de salcâm, ienupăr, cais și 10% tutun petala măcinată fiind destinată conducătorilor destinelor Brăilei. Mârlanii trecuseră de la săpunul de casă la deodorantul Malizia și de la mămăligă la pâinea feliată. Precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
același interes cu care privește eunucul, cadâna: impasibil și rece! Trecutul năpădise și gata. Imposibil de negat, greu acceptat, cu neputință de eliminat. Și cu toată degringolada produsă, brăilenii au reușit să-l adopte, ca urmare a harului lor de invidiat, de a accepta incredibilul ca pe ceva firesc. Aveau ascunsă în ei credința că Brăila e un oraș unic, ce va fi cândva un al II-lea Ierusalim. Și că locurile care au dat lumii valori nemuritoare sunt îndreptățite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bărbat de talie, vârstă și culoare a părului asemănătoare. Greutatea și naționalitatea erau diferite, însă acestea sunt caracteristici mai ușor de modificat decât vârsta și înălțimea. Mai cu seamă, i se trimisese un individ a cărui soartă era mai de invidiat decât a sa: bogat, dotat cu un Jaguar și cu o vilă la Versailles. Last but not least, căsătorit cu o creatură de vis. Cine n-ar vrea să fie soțul unei asemenea femei? Mă întrebam dacă ea este la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
e un semn bun. Îți amintești ceea ce te șochează, ceea ce te deranjează. -Ori ceea ce te farmecă. -Sunt și mai fericită că beau șampanie ca să aud asemenea lucruri. Râse. Mă întrebai dacă nu cumva exageram. Reluă: -Meseria dumneavoastră nu e de invidiat. Secrete avem cu toții. Însă noi, cel puțin, suntem stăpâni pe ele. Noi alegem ce să trecem sub tăcere. Și ne rezervăm dreptul de a divulga ce vrem și cui vrem. În ceea ce te privește, asta nu depinde de dumneata. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
trudiseră și asudaseră, în vreme ce eu stătusem la răcoare în vilă, bând șampanie frapată. Nu am suferit de căldură nici măcar o secundă. Tipul acela care se holba la mine din stradă era pesemne gelos. Îl înțelegeam. În locul lui, m-aș fi invidiat. Și pe deasupra, nu știa cu ce făptură de vis îmi petrecusem ziua. Gândul la gelozia privitorului mă bucură la culme. Chibzuind mai bine, această trăsătură a speciei umane - să te bucuri că ești invidiat - fu destul ca să o discrediteze de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
înțelegeam. În locul lui, m-aș fi invidiat. Și pe deasupra, nu știa cu ce făptură de vis îmi petrecusem ziua. Gândul la gelozia privitorului mă bucură la culme. Chibzuind mai bine, această trăsătură a speciei umane - să te bucuri că ești invidiat - fu destul ca să o discrediteze de-a binelea. Începui să examinez bărbatul, numai cu scopul de a-i reproșa josnicia sentimentului pe care mi-l inspira. Nicio îndoială că un voyeur ar detesta să fie observat, la fel ca unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
identitate posibilă decât Olaf Sildur, cu permisiunea dumitale. p. 159 Nu a fost nevoie să mă căsătoresc cu Sigrid: Olaf făcuse deja asta în locul meu. Cu atât mai bine: ceremoniile mi-au fost întotdeauna nesuferite. Mă aflam în situația de invidiat de soț al lui Sigrid, fără a trebui să suport formalitățile obișnuite. Apartamentul de la hotelul Vasa deveni domiciliul nostru. „O căsuță și o inimă”, mă gândeam de fiecare dată când analizam uimitoarea mea situație. Plăteam cu bani gheață, de pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
dacă n-ar fi avut noroc cu Bătrînul ar fi ajuns mai mult ca sigur ca toți ceilalți de teapa lui? Ziua să întindă mîna la colțul străzii, iar noaptea să tîlhărească și să dea în cap. De ce să-i invidiezi pe alții doar pentru că ție nu ți-a ieșit? De ce să-ți fie ciudă că înte unii s-au mai păstrat vechile legături, să încerci cu orice ocazie să le strici ploile, să le bagi strîmbe? Pînă la urmă Timișoara
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să se automotiveze, să pună osul pentru a reclădi țara asta lăsată în ruină de regimul de tristă amintire. Am dovedit că sîntem o națiune care își înțelege menirea, care are la bază o tradiție milenară și o cultură de invidiat care o ajută să iasă din căcat în momentele de cumpănă ale istoriei. Numai datorită acestei stări ancestrale, a fost posibil să se întîmple atîtea minuni în ultima vreme la nivelul fiecărui cetățean. De cînd a scăpat de jugul dictaturii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să urăsc alergarea. Iubeam doar sporturile care aveau o finalitate oarecare, iar joggingul nu era printre ele. De-a lungul anilor, această antipatie s-a transformat în convingere de neclintit și, în consecință, starea mea fizică nu era tocmai de invidiat. Am avut această repulsie pînă l-am întîlnit pe Stu Middelman, acum cîțiva ani, în Hawaii. La acea vreme, era cu puțin trecut de patruzeci de ani, cîștigase aproape toate cursele de maraton posibile și doborîse și cîteva recorduri mondiale
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
și "incorecte", "bune" și "rele" nu conștientizează faptul că această împărțire este o invenție a omului, un artificiu la care Natura nu recurge niciodată. CUM EVOLUEAZĂ O CONVINGERE? Un fermier avea un cal frumos și toți oamenii din sat îl invidiau grozav pentru asta și spuneau: Fiecare dintre noi ar trebui să aibă un cal așa frumos ca ăsta". Fermierul le răspundea: "Parcă poți ști?". Într-o zi, calul a fugit, iar țăranii au spus: "Ce ghinion!"; fermierul le-a răspuns
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
hiperevoluate din viitor la „revederea“ planetei Pământ din secolul XX. Autorul face, cu alte cuvinte, un elogiu al stilului nostru de viață de azi, plin de naturalețe și poezie, despre care crede că va fi regretat de urmașii noștri (sau invidiat de supertehnicizații locuitori ai altor galaxii). Dar cât de greu ajunge până la noi acest mesaj naiv! Ce numeroase și complicate sunt frazele la care recurge Gr.C. Bostan pentru a ne comunica ideea - la urma urmelor, banală - că ar trebui să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
n-a ucis, hărăzindu-ne infern, / Pân-a pierit în propriul lui abis condus de blestemul etern!“ În sfârșit sunt înduioșătoare și amuzante versurile moralizatoare referitoare la moravurile societății românești de azi. Poetul ne sfătuiește, cu candoare, să nu-i invidiem pe cei bogați: „Să nu-ți faci niciodată gânduri sumbre / Că nu ai bogății ca alții-anume: Fii sigur că în suflet au doar umbre / Și-n locul visurilor toate-s spume.“ Gigi Becali și Dinu Patriciu ar putea să protesteze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu mucii la nas, mereu curgînd, cu părul bătătorit de praful ultimei luni de zile, acești nefericiți invidiau norocul lui Simion de a se fi născut în casa lui taică-su. Norocul l-a urmat la școală, la universitate, în căsătorie și apoi în afaceri de tot felul. Mașina, un Mercedes de lux, luneca cu siguranță și eleganță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Într-o văioagă, în care era apă în timpurile normale, acum crescuse o iarbă verde buratec, suculentă și moale ca mătasea de porumb în pîrg. Proprietarul, Gheorghe Bulhac, era mîndru că el putea hrăni vitele din belșug cu otava aceasta, invidiată de toți. După ce că Bulhac ăsta avea așa un noroc, mai și fusese zămislit ca un făt frumos, îndrăzneț și șugubăț, încît femeile nu-i puteau servi niciodată un "nu" categoric. Numai Saveta tontălăului de Adrian Lupu se codea și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lumii. Privește cum țopăie Domnul desculț pe jeratic, semn că și-a băut mințile, că și-a cauterizat simțurile, că și-a împietrit inima! Nu fi tristă, astfel de nuntași se întâmplă să vină neinvitați la petrecere, veselia le resuscitează invidia de oameni singuri. Casă de piatră, casă de frunză, casă de melc, pentru tristețile noastre comune! Neîncrederea putrezește tocul ferestrelor. Dansează, Genia mea, dansează! Noaptea de după nuntă sapă fântâni în icoană. Dansează! Flăcăii pulsează erecții perene scotocind ascunzișuri; fetele, umezite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Apoi a urcat din nou în duba jandarmeriei. Precum un lup cu burta plină hăituit de vânători, mașina poliției, alergă spre Dorna. Farurile, două lumânări aprinse parcă pentru a înspăimânta bordurile, parcă pentru a resuscita indicatoarele, parcă... ochii lupului tânăr invidiau roțile Carului Mare. 69. De pe Bârgău, câteva obloane suprapuse închideau cerul. Norii au coborât până pe valea Bistriței, vârfurile brazilor desfăceau burți, cerul năștea prin cezariană. La început, a fost precum o rupere de ape, apoi ca o cernere de prunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
primejdiile care li se ivesc de-a lungul drumului, ei trebuie să le înfrîngă prin însușirile și priceperea lor; dar odată ce le-au înfrînt și încep să se bucure de respectul oamenilor, întrucît i-au doborît pe aceia care îi invidiau pentru că pierduseră situația dinainte pe care oamenii aceștia noi le-o luaseră, ei vor fi mereu puternici, siguri de victoria lor, onorați și fericiți. La exemplele atît de înalte pe care le-am dat, vreau să adaug un exemplu mai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
emfază. (...) Al doilea motiv este că oamenii nu resimt nici un sentiment de ură care să nu fie expresia fie a fricii naturale, fie a invidiei. Aceste două motive nemaiexistînd, pentru noi, în trecut, nu vom găsi nici pe cine să invidiem, nici de cine să ne temem. Dar nu se întîmplă la fel cu evenimentele în care sîntem noi înșine actori, sau care se petrec sub ochii noștri; cunoașterea pe care o avem despre ele este întreagă și completă; nimic nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]