3,561 matches
-
studenți. Fără cultură suntem predispuși să comitem nenumărate greșeli pe care cultura ne ajută să le evităm iar când greșim, să greșim mai puțin sau mai rar. Ignoranța mai are dezavantajul că se asociază foarte ușor cu alte defecte capitale (invidia, răutatea ș.a.). Prin actul de cultură ajungem la adevăr. Ajungem la principiul unic și suprem care este Dumnezeu. Deșertăciunea culturii apare atunci când refuzăm existența divinității la nesfârșit deși am avut unele intuiții și dovezi grăitoare. Numai încăpățânarea omului e de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
expansiuni economice în lume. Cei bogați se consideră elita sau „spuma societății”, pe când cei săraci sunt asimilați unor ratați, marginalizați, un fel de pleavă a societății sau „deșeuri sociale” (incredibil, cât cinism!). Un asemenea dispreț nu poate fi egalat de invidia unora dintre săraci iar pe săraci e ușor să-i faci să pară răi. Despre bani, ca una din problemele contemporane (atunci când sunt folosiți în sens distructiv), filozoful Petre Țuțea spunea: „Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
îl privește pe scriitorul productiv umplând foile cu rânduri uniforme; manuscrisul crește într-un teanc de foi ordonate. În curând, cartea va fi terminată: un nou roman de succes, firește - se gândește scriitorul chinuit cu oarecare dispreț, dar și cu invidie. Îl consideră pe scriitorul productiv nimic mai mult decât un artizan abil, capabil să producă romane făcute în serie pentru a răspunde gustului publicului; dar nu-și poate reprima o puternică senzație de invidie față de omul care se exprimă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu oarecare dispreț, dar și cu invidie. Îl consideră pe scriitorul productiv nimic mai mult decât un artizan abil, capabil să producă romane făcute în serie pentru a răspunde gustului publicului; dar nu-și poate reprima o puternică senzație de invidie față de omul care se exprimă pe sine cu o siguranță atât de metodică. Nu e numai invidie, e și admirație, da, admirație sinceră: modul în care scriitorul acela își pune toată energia în scris indică o anume generozitate, o încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
artizan abil, capabil să producă romane făcute în serie pentru a răspunde gustului publicului; dar nu-și poate reprima o puternică senzație de invidie față de omul care se exprimă pe sine cu o siguranță atât de metodică. Nu e numai invidie, e și admirație, da, admirație sinceră: modul în care scriitorul acela își pune toată energia în scris indică o anume generozitate, o încredere în a comunica, în a da altora ceea ce ei așteaptă de la el, fără a-și pune probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un drum ce trebuie deschis, care nu se știe unde duce; uneori i se pare că-l vede umblând pe o sârmă suspendată în gol, și se simte cuprins de un sentiment de admirație. Nu doar de admirație: și de invidie; căci simte cât de limitată și superficială e munca lui în comparație cu ceea ce caută scriitorul chinuit. Pe terasa unei vile, în fundul văii, o tânără femeie face plajă citind o carte. Cei doi scriitori o privesc prin ochean. „Cât e de absorbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
e nebună. Nu-i place să trăiască liniștit." Nu l-a contrazis, dar a observat că de fapt îi place să afle că pe pămînt sînt nenorociri. Gazetele scriu mai cu scamă despre asta. Lucrurile bune plictisesc sau pot trezi invidia. Nenorocirile altora sînt cele mai bune știri, ele vînd ziarele." Mehmet Ali încuviință, și el știa toate astea, atîția ziariști, reporteri din ăștia cîți au venit la Medgidia, toți au tras la hotelul lui. Altul, de fapt, nici nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spulberase, numele și renumele își reluaseră vechiul loc, în schimb se deșteptase o îndoială mult mai puternică, mai sîcîitoare decît oricare alta nu cumva Bîlbîie ăsta era pe cale să intre între cei "puțini aleși", cum erau porecliți cu răutate și invidie oamenii lui Mihai Mihail, o figură misterioasă și enervantă nu numai din pricina aroganței, ci și a disprețului vădit pe care acesta îl afișa, ori era bănuit că-l afișează, la adresa "pălmașilor" ce țineau de forța ordinii și a treburilor dinlăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
inginerul Corvino. Dacă supoziția lui Mihail avea o bază, în realitate acest inginer, Gabriel Corvino, făcea parte tocmai din realitatea cu pricina. "Din cînd în cînd prințul Pangratty are accese de orgoliu și, hai să-i spun pe nume, de invidie. Nu suportă un alt aviator în preajmă pînă nu-și asigură superioritatea. Iar pe pămînt singurele lucruri care țin de aer sînt cuvintele." Nu avea de unde să știe, nu era sigur dacă inginerul Corvino auzise și mai ales înțelesese spusele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
încît sa nu poată fi acuzat de nimic, nici măcar în eventualitatea că Vulturul Alb va reuși în acțiunea sa. Abia în această situație putea să-și dovedească marele talent, șiretenia și inteligența despre care se șușotea atâta, mai mult cu invidie decît cu admirație. Ieșirea din această situație nu i-o putea oferi decît Basarab Cantacuzino, protectorul, pare-se, complotului și nu neapărat al complotiștilor. O vizită și mai ales o discuție purtată cu oarecare curtoazie, îl știa cît este de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o vor avea. În această "duplicitate" a instituției stătea misterul prestigiului, considerației, gloriei, prețuirii sale. Așa ceva nu se dezvăluie, așa ceva nici măcar nu se rostește în gînd, așa ceva doar se face cu un aer de normalitate care nu trezește animozități ori invidii. Iar Basarab Cantacuzino în nici opt minute l-a făcut harcea-parcea, i-a arătat toate chichițele, bucătăria, dedesubturile, pornind de la o situație concretă. O situație în care era nevoit să reacționeze. Să ia o decizie de care va depinde soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar știa foarte bine că era rezervată celor mai destoinici războinici, unor oameni antrenați să se strecoare prin desișuri fără să atingă o frunză sau să îi ia gâtul unui dușman fără să li se întețească bătăile inimii. Nu simți invidie nici atunci când Chimé din Farepíti fu ales printre cei care urmau să vâslească în mica piroga care avea să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu evenimentele prin rugăciunile mele. Copilul, ăla, al ei, cum i-ai spus dumneata atât de frumos, nu știu câte haine are, dar știu că le face pe toate cu o naturalețe și pricepere care, hai să recunoaștem, ne umplu sufletele de invidie. Dacă am înceta să le comparăm pe cele două fetițe din ograda asta, probabil că ne-am simți și noi ceva mai fericiți. Nu e vina Luanei că poate să alerge de dimineață până în seară, fără să se îmbolnăvească sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
zilnic, soacra culcându-se plângând, ginerele bodogănind în pat, lângă soția palidă și suptă. Într-una din zile, el avu proasta inspirație să facă observația că vedea gravide pe stradă cărând sacoșe de la piață cu un elan demn de toată invidia și că numai femeia lui bolea, de parcă aștepta tripleți. Sanda sări ca arsă. Îi aruncă, de la obraz, că e prost crescut și nesimțitor, că Ștefan, în astfel de condiții, și-ar fi ținut nevasta în puf, cu doctor prezent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe o anumită temă tehnică. Radu se închise în cercul de băieți, sfidând prezența consoartei. Luana privi femeile adunate în sufragerie. O oarecare Rebeca Schtac monopoliza discuția doamnelor. De o frumusețe și-o senzualitate ce-ți dădea amețeală, Rebeca stârnea invidii nemărturisite. Posesoare a unei perechi de sâni mari și frumoși, strânși cu dușmănie într-un decolteu ce-i dezvelea pe jumătate, domnișoara Schtac atrăgea priviri furișate din cercul bărbaților. Doamna Noia nu-și putea dezlipi ochii de pe formele pline, uluitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de amintirea celei al cărei nume jurase să nu-l mai rostească vreodată, să evite orice controversă, orice conflict. Era conștientă că, dincolo de hainele impecabile și pregătirea intelectuală, lucra cu oameni ca toți oamenii dar dacă aceștia încercau sentimente de invidie, aveau aspirații mai mult sau mai puțin meschine, trăiau simpatii ori antipatii, atunci știau, foarte bine, să ascundă asta. Pusă în inferioritate de ușurința în exprimare și cunoștințele celorlalți, se apucă de citit. Cumpără toată presa axată pe promovare, afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
n-o putea numi în locul lui. Știa că nu era, încă, suficient de bine pregătită să conducă o echipă pe un drum atât de anevoios și-apoi, la mai puțin de un an de la angajare, această ascensiune ar fi stârnit invidii și dispute din cele mai aprinse. Nu se aflau într-un film american. Ce să facă, acum, cu ea? Avea nevoie de femeia asta acolo unde îi era locul. Faptul de a-l suna pe Abel Nost și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
păianjen, țesându-și cu migală pânza, extinzându-se pe neobservate de jur împrejur, înglodând în interiorul ei suprafața cucerită prin legături trainice, asociații determinate fără greș, zădărnicind orice încercare de evadare, de rupere, zâmbind, mângâind, în blânda tiranie maternă. Aproape o invidie pentru ciudata și profunda ei patimă. Să fii mamă, mamă și în acest simplu cuvânt să încapă o lume, să ai disponibilități sufletești, să îngrijești ființa născută cu migală și calm, constant, fără excese sau abandonări trecătoare, să o vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina își aminti că peste o lună prietena ei o să rămână însărcinată, era caraghios să-și amintească de așa ceva, ca și cum ar fi fost un fapt fără doar și poate real, dar mai caraghios era că o stăpânea un sentiment de invidie, se gândi la momentul decisiv când gametul masculin va întâlni ovulul, la marea clipă de coeziune dintre cei doi parteneri, moment pe care ea și Ovidiu îl ocoliseră ani la rândul și se crezuseră superiori pentru că reușiseră să înșele natura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
li-l trimită cineva. — Mersi de încurajare. — Asta-i lumea-n care trăim, Șam. Sau mai curând lumea în care trăiești tu. — Care lume, mă rog frumos? — O lume dominată de presă. De cultură bârfei. Vrei să zici de cultură invidiei, riposta Șam. În țara asta există oameni care pur și simplu urăsc ideea de succes. Dacă te spetești muncind, îți faci un nume și câștigi niște bani, vor face tot ce le stă-n putință ca să te dea jos. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
am avut parte chiar de clișeul asta, îl liniști Eleanor. Dar tocmai făcuseră o saună-n doi. — Sauna? Vrei să zici în pielea goală? — Întocmai. — Futu-i mama mă-sii! îi scăpa lui Șam, cu un amestec de uimire și invidie. — Când am intrat în casă, i-am găsit trândăvind în halate de baie. Ea avea un umăr dezgolit, pentru că tocmai îi arăta un tatuaj. — Ce tatuaj? întreba Șam. Are vreo importanță? se enervă Eleanor. Era un fluture. — „Plutește că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
ușa. Ieși clătinându-se. În receptor se auzea o voce de femeie. Se auzi, pentru că fu repede Înghițită de foșnetul oceanului. Telefonistele se Înghesuiau la geam ca să-l vadă și ele pe omul care a vorbit cu Canada. Milă, curiozitate, invidie. Petru, Întors și el spre bătrân, simțea În ceafă răsuflarea fierbinte a Simonei. Bătrânul venea spre el fără să se sinchisească de lacrimile care-i udau obrazul ridat Am ceva de plătit, domnișoară? Întrebă el absent. A plătit fiica dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la gară decât navetiști cu ochii cârpiți de somn. Nu tu primar, flori, fanfară, cetățeni. De Radio și T.V. ce să mai vorbim? Petru abia respira. Povestea sosirii lui Mesia Îl descumpăni. De unde atâta imaginație la un poștaș? Uimirea și invidia lăsară loc recunoștinței. Avea un subiect de nuvelă pe tavă. Dezvoltarea era un fleac pentru el. Mașina de scris Își va dovedi după atâția ani utilitatea. Așteptarea se arăta rodnică cu asupra de măsură. Îi mai rămâneau puține lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ori alergau după fluturi. Ajan, cu pipa Între dinți și mâinile În buzunarele jeansului său pensat, marca New Man, se Învârtea În jurul Skodei preocupat de starea cauciucurilor. În picioare avea o pereche de Nike la care mulți se uitau cu invidie. Cămașa Lacoste Întregea garderoba unui bărbat care știe pe ce să dea banii când ajunge pe Vaczi Utcá sau pe Kärtner Strasse. La intervale știute de el, claxona o dată scurt. Taximetriștii din parcarea hotelului Îi răspundeau imediat cu claxoane muzicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
orașului: un filozof și un latinist. Fiecare ratase la momentul potrivit o mare șansă: primul o bursă de un an la Heildelberg, iar al doilea o bursă de șase luni la Paris. Lumea Îi privea cu respect și chiar cu invidie, acum când mai aveau câțiva ani până la pensie. Onoarea de a fi figurat cândva pe o listă de așteptare pentru studii În Occident le-a asigurat, Încă de la venirea lor În oraș În calitate de refuzați din motive obscure la Catedrele Marilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]