783 matches
-
era să transmit noutățile zilei, pe care le împănam cu tot felul de glume. Le eram dragă mai ales pentru că nu mă luam nici o clipă în serios, calitate rarisimă în branșa respectivă. Dar aveam o scorpie de directoare, grasă și invidioasă, care mă detesta. Ca să mă umilească, mă trimitea să-i cumpăr sticle de apă minerală pentru slăbit. Într-o zi, când mi-a sărit și mie muștarul, i-am spus: „Nu sunt angajată aici să vă servesc!“ după care mi-
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
noapte, ieșii din cramă aburit. Cerul era senin iar lunca plină de mister. La umbra gardului, îmbrățișată strîns, se frămînta o pereche pe care am recunoscut-o. Autorul și cei care cetiseră poezia au fost condamnați la cîte zece ani. Invidioasă, Emilia îmi povestea că Patricia se laudă că asistentul o iubește foarte tare pentru că a găsit-o fără prihană. Nu după multă vreme el își părăsi nevasta și copilul, dar nu pentru Patricia, ci pentru altă asistentă pe care o
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Lotti, refăcută complet, părăsise de două săptămâni clinica, purtând cu ea, totuși, o anume spaimă și o grea suferință. Poate că fusese doar victima unei imaginații hipohondrice și nu vedea decât curse întinse de cele două femei, mai mult decât invidioase. Le percepuse însă de la început ca pe dușmanii vieții ei și da, asta-i dădea o teamă îngrozitoare și profundă. Deocamdată însă, viața lor era plină de pasiune și de fericire. Navigau pe ape liniștite ale Mediteranei. Oare ce le-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
că știu să scriu, ca să nu zică mama că nu pot veni. Cred că terminasem clasa a doua, dar citeam foarte bine și scriam nu prea frumos, dar fără greșeli.Până atunci îi scrisese fratele meu și de mult așteptam, invidioasă, ca să îi iau locul, să pătrund în sufletul bătrânei, să știu ce gândește, ce dorește. Și-mi spune șoptind: -Să vii singură, auzi? Nu vreau să-mi afle toți secretele. Aproape nu pot dormi cu gândul la ce o să-mi
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
eu de tentativa mea nereușită de glumă. Apoi îl văd. O apariție într-o mulțime de chipuri la fel. Arată ca un star. Pe de altă parte, chiar e star. Uit mereu. Apoi văd capetele întorcându-se. Bărbații par destul de invidioși, iar femeile în costum se uită fără jenă. Și încep să-mi dau seama că probabil sunt invidiată de toate persoanele din local. Adam Kirrane a sosit. Și e aici să se întâlnească cu mine. —Bună. Îmi dă un pupic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
răsărind. * Se înstăpânește înserarea. Peștera e plină de fum. Kang Sheng fumează întruna. Lan Ping stă lângă biroul lui, citind telegrama. E palidă la față. Ăsta e un complot, o înscenare, strigă ea. Unde e dovada lor? E invidie. Sunt invidioși pe relația mea cu tovarășul președinte! Se ridică, însă își pierde brusc suflul și se prăbușește din nou pe scaun. Nu mă aflu aici pentru a discuta dacă ei au sau nu dovada. Sunt sigur că o au. Kang Sheng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zic că nu are pentru ce să-mi mulțumească. Ai loialitatea mea pentru totdeauna. Colegii mei mă fac nebun. Tu ce părere ai? Și Stalin și Chiang Kai-shek tot așa te făceau, nu? Face parte din isterie - rivalii tăi sunt invidioși pe dominarea ta. Dar adevărul e că nimeni altcineva nu salvează China, decât Mao Zedong. Nu, nu, nu, ascultă-mă, trebuie să mă asculți, se întâmplă ceva. Nu mai sunt bărbatul care eram. Vino și stai lângă mine. Da, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
descoperise că haina lui de consul nu era croită din stofa unui veritabil diplomat. Omul avea doar stofa unui ins oarecare, unul din miile de indivizi mărunți, incapabili de performanțe, incapabili să-și aprecieze dușmanii la justa lor valoare, dar invidioși pe calitățile, poziția sau norocul altora, un simplu slujbaș dus, fără discernământ, de valul propriilor resentimente și orbiri. Doar pleavă! Se ridică și îl privi drept în ochi. ― Excelență!... I se adresa pentru prima oară cu o formulă oficială și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
spate. Regele Soare luă un sfeșnic cu lumânări aprinse, o privi de sus în jos, înclinându-și capul când într-o parte, când în cealaltă. ― Alexandra-Marioritza, azi întruchipezi două genii militare. Dar atât Alexandru, cât și Napoleon ar putea fi invidioși. Și pe bună dreptate! Uniforma asta îți vine ca turnată. Iar coiful?... Ei bine, deosebirea dintre tine și Napoleon este că el nu va purta niciodată coiful lui Alexandru. Făcu asupra ei semnul crucii cu lumina lumânărilor. Fii binevenită! Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai lua În seamă riscul de a trăi acolo Întâmplări neplăcute. Ca În acea rece zi de februarie, când i s-a căutat nod În papură, Într-o dispută memorabilă, legată de un catren de tinerețe ajuns la urechea unui invidios. Divanul colcăie, În acea zi, de literați cu turban, monarhul e copleșit, Își contemplă curtea cu o deplină fericire. Când sosește Omar, disputa e deja angajată În chestiunea care-i frământa atunci pe clerici: „Universul ar fi putut fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
confruntată cu criza sa cvadruplă, demografică, socială, politică și economică, țările de cealaltă parte lăsaseră În sfârșit să le cadă masca și se arătau la lumina zilei cu adevărata lor față, aceea de cuceritori duri și imperialiști. În fond sunt invidioși pe noi, se spunea prin magazine și prin casele oamenilor, se auzea la radio și la televiziune, se citea În ziare, În fond sunt invidioși pentru că În patria noastră nu se moare, de aceea vor să ne invadeze și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
lumina zilei cu adevărata lor față, aceea de cuceritori duri și imperialiști. În fond sunt invidioși pe noi, se spunea prin magazine și prin casele oamenilor, se auzea la radio și la televiziune, se citea În ziare, În fond sunt invidioși pentru că În patria noastră nu se moare, de aceea vor să ne invadeze și să ne ocupe teritoriul ca să nu mai moară nici ei. În două zile, cu marșuri forțate și cu drapelele În vânt, cântând cântece patriotice ca marseieza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
spui cu mâhnire, Sărăcuțul, e acolo, când Întreba vecina pe scară, Ce mai face bunicuțul. Acum totul ar fi diferit, ar exista un certificat de deces, ar exista plăci funerare cu nume și prenume În cimitire, În câteva ceasuri vecinii invidioși și clevetitori ar ști că bunicuțul murise În unicul fel În care se putea muri, și că asta ar Însemna, pur și simplu, că propria familie, crudă și ingrată Îl expediase la graniță. Ne este foarte rușine, mărturisiră. Maphia ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
uimită și rănită după acest episod, nici măcar nu aveam cui să îi povestesc despre asta, iar în cele din urmă i-am povestit chiar lui Udi, și el mi-a spus, de ce ești așa de supărată, e pur și simplu invidioasă pentru că tu ai familie, iar ea este singură, și abia reușea să își ascundă satisfacția. Dar eu știam că el greșește și că ea are dreptate, așa că am continuat să port conversații cu ea de una singură, îmi este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
timpul de faptul că nu este un soț model sau un tată model sau Dumnezeu mai știe ce voiai de la el, pentru că nici tu nu ești perfectă, iar lucrul acesta poate fi privit ca un avantaj, ai dreptul să fii invidioasă, să urăști, să trădezi, chiar și să uiți pentru o clipă de slujba ta ipocrită, de fiecare dată când vei fi sinceră cu tine însăți, când nu vei mai poza în marea înțeleaptă, vei înțelege ceea ce îți spun acum, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu-mi plac multe chestii la el. Dar ziarul e mai interesant cînd scrie despre el, nu? — Le oferă celorlalți o chestie nouă pe care s-o urască. — Și pe domnul Stanford White Îl urăște multă lume. — Cred că-s invidioși pe amîndoi. — Da, cred că ai dreptate, Nickie. Așa cum sînt invidioși pe noi doi. Crezi că ne invidiază cineva acum, În situația asta? Nu, acum poate că nu. Mama o să creadă că sîntem niște fugari care au luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
interesant cînd scrie despre el, nu? — Le oferă celorlalți o chestie nouă pe care s-o urască. — Și pe domnul Stanford White Îl urăște multă lume. — Cred că-s invidioși pe amîndoi. — Da, cred că ai dreptate, Nickie. Așa cum sînt invidioși pe noi doi. Crezi că ne invidiază cineva acum, În situația asta? Nu, acum poate că nu. Mama o să creadă că sîntem niște fugari care au luat-o pe drumul păcatului și-al fărĂdelegii. Bine că nu știe că ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
o relație serioasă pentru că, deși prezente cu trupul, spiritul lor este în altă dimensiune. Eu n-am reușit niciodată să fiu așa. De obicei, joc rolul pe care l-a avut și Jake - sunt jumătatea pragmatică. Cu toate astea, sunt invidioasă pe fetele gen Louise, pentru că nu mă pricep să mă manifest ca ele. Sunt sigură că, dacă mi-aș ieși din fire sau aș sta bosumflată pe o canapea, nu m-ar băga nimeni în seamă. Trebuie să fii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o consola Agliè. „Natura omenească e aceea care...” Amparo ceru să fie condusă la toaletă. Ritul era pe sfârșite. Singură În mijlocul sălii, nemțoaica Încă mai dansa după ce urmărise cu o privire invidioasă ce se Întâmplase cu Amparo. Dar se mișca acum cu o obstinație fără nici un haz. Amparo se Întoarse după vreo zece minute, În timp ce noi ne luam rămas-bun de la pai-de-santo, care se bucura de minunata reușită a primului nostru contact cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cei sfinți. ― Dacă ai putea să te înfigi administrator la moșia lui măcar vreun an, doi, știu că ți-ar pune Dumnezeu mîna-n cap și te-ai face om! observă Gavrilaș, mai târziu, gânditor și cu o privire de admirație invidioasă spre Titu, care înfuleca zdravăn din tocana ardelenească păstrată caldă. Gavrilaș era tot atât de mic la statură ca și nevastă-sa, avea niște mustăți groase și prea mari pentru chipul lui, fruntea foarte încrețită și o roșeață pe toată fața, parc-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aruncă un pumn de porumb, așteptă până ce culeseră boabele și apoi își continuă calea. Țipetele servitoarei făcură pe vreo doi vecini să iasă să vadă ce s-a întîmplat. ― I-ai luat, nea Ignate! îl întrebă unul cu o prietenie invidioasă. ― D-apoi că și dânsul mi l-a luat pe-al meu! răspunse Ignat foarte natural, adăugând apoi cu râvnă și scuturând strachina. Țug, țug, țug, țugui, țugui! Ajunse cu bine acasă. Numai ștreangul s-a pierdut pe drum, căci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
supus legilor lui. Oamenii, care prin autodisciplină, respectă legile Naturii și a ciclurilor ei și acționează pozitiv, prin gândurile, cuvintele și acțiunile lor, obțin, ca efect, starea de sănătate, fericire și bună stare. Oamenii cu atitudini negative: supărăcioși, mâhniți, răi, invidioși, lacomi, avari, egoiști, fricoși, care urăsc, etc., împiedică (opresc) circulația energiei vitale prin ei și devin bolnavi, au necazuri și trăiesc în sărăcie. Puterea de vindecare a oamenilor există în ei și poate fi declanșată prin relaxare, prin respectarea legilor
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pe Ioana pentru istețimea ei, din contră, se bucură de compania ei. Elenă a invitat colegii de clasă și prietenii ei la majorat. Acolo era și Ionuț, un băiat acum la facultate, care a fost la acelasi liceu. Fetele erau invidioase că doar cu Elenă și cu Ioana vorbea Ionutț. Petrecerea era în toi. S-a servit tortul, toți i-au cântat Elenei un călduros "La mulți ani!", iar cadoul primit de la părinții Elenei i-a uimit pe toți, o mașină
Drogul, prietenul fals al adolescenţilor. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by MÎNJINEANU DARIUS, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2023]
-
tensiunea întâlnirii cu semenii, răutatea eului negativ ia în derâdere, zâmbește larg și necruțător asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară ce coboară, se perfecționează în tehnica neantizării altor personalități degradându-și spiritul și obligându-l la descendența
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o vreme cășunase pe domnul Ialomițeanu : că prea e abil, că până la urmă s-a aranjat și cu comuniștii, că de unde i se dă așa ușor viză la plecări și lui, și nevestei... Lucruri care sunt spuse îndeobște de oamenii invidioși... Te rog, la mine să nu vii cu asemenea porcării, numai ca să mă ții pe mine închisă în turnul de fildeș - i-am retezat-o ! Tot de la voi îl cunosc, din casa mamei tale, și ce rău facem că ne
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]