536 matches
-
o colectivitate etnică la alta, de la o civilizație la alta. La diverși autori clasici - Pollux, Strattis (Fenicienele), Eustatius, Suidas, Aristofan (Insulele), Euripide (Fenicienele, 523) - se găsesc informații prețioase referitoare la descântecele infantile de invo- care a Soarelui. După cum susține Pollux, invocația tip „Apari, o, amice Soare” era adresată de copii Soarelui „ori de câte ori vreun nor acoperea fața acestui zeu” (cf. 19, p. 215). Cu același scop magic, de „a ajuta” astrul solar, copiii din satele românești rostesc și astăzi recitative similare, de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
refe- ritoare la Sf. Ilie, în cele istorice referitoare la Numa, precum și în alte legende și practici rituale că, pentru a stăpâni stihiile dezlănțuite ale naturii, condiția era sacrificiul uman. Dar nu înfăptuit oricum, ci anume prin decapitare. Or, în invocațiile magico- meteorologice ale copiilor, fără excepție, felul sacrificiului este același : „Cu sabia [toporul] Domnului/ Taie capul omului”. „Sabia/toporul Domnului” pare a fi o armă rituală de sacrificiu. Ion Taloș, care a acordat atenție acestui tip de omor ritual, subliniază
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Paul Henri Stahl, în care etnologul prezintă foarte sistematic funcțiile rituale ale decapitării, mai ales în Europa de Sud-Est (49). Un alt argument este prezența lui Mihai în scenariul atât de sumar și cu semnificații atât de greu lizibile al invocațiilor infantile. Plecând de la un recitativ infantil clasic de meteorologie magică („Vino, Soare, pe răzoare...”), care se încheie cu versurile „Și sabia lui Mihai,/ Capul turcului să-l tai”, B.P. Hasdeu este convins că e vorba de „o mențiune autentică despre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mileniile IV-III î.e.n.) (vezi 66). Odată cu degradarea și dispariția acestor practici sacrificiale, s-a pierdut funcția magico-rituală a ofrandelor, astfel că, în folclorul infantil mai nou, prinosurile alimentare tradiționale (pâine cu sare, colac, pită, turtă etc.) au fost înlocuite în cadrul invocațiilor cu alte produse, mai puțin rituale, dar mai pe gustul copiilor - mere dulci, nuci, alune, cireșe, fragi, mure și chiar (se putea altfel ?) bomboane : „Luci, Soare, luci,/ Că-ți dă baba nuci/ Și uncheșul mere dulci” sau „Ieși, iute, iute
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
drept, fragmentar și ambiguu) mai multe etape succesive ale acțiunilor rituale care aveau odinioară menirea de a opri/diminua fenomenele meteorologice malefice și de a le declanșa/amplifica pe cele benefice. 4. Meteorologia magică a cărămidarilor Un alt tip de invocații folosite de copii sunt cele care-și au sorgintea în sistemul complex de rituri practicate mai ales de cărămidarii specializați, de regulă țigani (67), pe perioada facerii chirpicilor pentru case noi. Cărămidarii (țiglarii) i-au impresionat pe copiii satului prin
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
goale, se amestecă lut cu apă și cu paie, se pun chirpicii în forme de lemn și se lasă să se coacă la soare. Dar mai ales cărămidarii i-au influențat pe copii printr-o serie de practici rituale și invocații magice de alungare a norilor. Am amintit deja de ritualul îngropării sub vatră a unei păpuși antro- pomorfe și a unui animal sacrificat. Astfel de practici și incantațiile magice care le însoțeau erau secrete păzite cu strășnicie de către cărămidari, „pentru că
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fascinați ai copilului ? ! Procesul de fabricare a chirpicilor, mai ales coacerea lor la soare, reclama neapărat vreme frumoasă și însorită. Ploaia ar fi întârziat sau chiar ar fi compromis rezultatul muncii. În această situație, scopul principal al practicilor rituale și invocațiilor magice ale cărămidarilor era acela de „a lega ploile” pe toată perioada coacerii chirpicilor (31). În aceste practici și incantații își au originea formulele recitative prin care copiii invocă soarele : Cărămidă lucitoare [udă], Dă, Doamne, să fie soare ; sau Cărămidă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
vorbi mult, a spune nimicuri, povești, 407Folclorul copiilor. Reminiscențe magico-rituale minciuni etc.” (64, p. 202). Ipoteza că druga, în folclorul copiilor, are înțelesul de „fus”, deci un obiect din inventarul de unelte ale femeilor, este confirmată de faptul că, în cadrul invocațiilor, copilul cere druga invariabil de la o femeie (mamă, babă, moașă etc.). Dar care ar fi semnificația simbolică a acestei unelte ? Să nu pierdem din vedere faptul că omul (copilul) nu amenință cu druga o ființă concretă și reală, ci o
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a plantei. Toate trăsăturile caracteristice ale acestui scenariu - așa cum au fost degajate de Mircea Eliade - se regăsesc în studiul etnobotanic al lui Simeon Fl. Marian : circumambulațiunea și nuditatea rituale, mimarea actului sexual, aducerea ofrandelor specifice (făină, miere, băutură alcoolică), recitarea invocațiilor și a formulelor magice, diferite condiționări magice de loc, timp, îmbrăcă minte, comporta ment, gestică etc., considerarea mătrăgunei ca „iarbă sfântă” (se pune la icoane, sub pragul bisericii ș.a.), folosirea ei ca afrodiziac, medicament (panaceu chiar), halucinogen, porte-bonheur etc. Mircea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ebraice, Josephus Flavius scria următoarele : „Dumnezeu l-a învățat [pe Solomon] arta de a com- bate demonii și priceperea de a-i vindeca pe oameni prin îndepăr- tarea lor. El a compus descântece pentru lecuirea bolii, lăsând chiar și niște invocații care alungau duhurile rele și le împiedicau să se întoarcă”. „Această metodă de vindecare mai are încă mare trecere la noi”, scria istoricul evreu în secolul I e.n. (Antichități iudaice, 8.2.5) (25, p. 435). Evident, mari preoți și-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și astrală) cu încercarea de a se crea o viziune extatică a marelui Eros ă...î. Melcii, de care e vorba mai departe, sunt meniți să sugere prin răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație ă...î. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealist, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea și baba
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în apele pe care le tulburasem, îmi ardeau ochii încă nu îndeajuns de pregătiți, vorbesc despre altceva pentru că oamenii nu prea își destăinuiesc asemenea lucruri și bine fac, după cum nu prea discută între ei despre moarte și treaba lor. Despre invocațiile mele și despre aparițiile Zenobiei am avut pe atunci chiar naivitatea să scriu un fel de carte presărată pe alocuri cu mici teorii, mă rog, era de la bun început sortită eșecului, poate de asta am și scris-o : în ciuda câtorva
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
par și acum, ce să-i faci... Amintesc notațiile acelea, pe care nu m-aș mai simți în stare să le recitesc, doar pentru că, printre multe alte omisiuni voite sau nu, am impresia că se află și un fel de invocație obișnuită mie pe care o transcriu abia acum : 20. să nu uit mai întâi pălăria făcusem rost de; o pălărie neagră cu borurile largi și pleoștite cum purta un poet într-o piesă cehoslovacă o mizerie în care to tul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se adreseze numai În latină, limbă pe care o stăpînea cu o fluență papală și În care nu se bîlbîia. Mai devreme sau mai tîrziu, preparatorii demisionau, din disperare sau din teama că băiatul era posedat și că le turuia invocații demonice În limba armeană. Unica speranță a domnului Aguilar era ca serviciul militar să-i preschimbe feciorul Într-un bărbat de ispravă. Tomás avea o soră cu un an mai mare ca noi, Beatriz. Ei Îi datoram prietenia noastră, Întrucît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
hiperluciditate? Umbra de penumbră? Jocul - dacă se poate numi așa - te-a marcat definitiv: știi, de-o vreme, că totul e Lazaret și că nu există nici o scăpare. Conștient, ți-ai torturat vecinii, urlând, dincolo de miezul nopții, KK! Sonoritatea-scato a invocației - cine să știe că îl strigai pe Guvernatorul Țărilor Străine? - i-a exasperat pe toți. Ce om sănătos se comportă astfel? Ce om zdravăn vrea să ajungă într-un ospiciu? Te-ai gândit că - în caz de reușită - câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Catedrala orașului nostru, în orice caz, a fost aproape plină de credincioși în timpul întregii săptămâni. În primele zile, mulți locuitori stăteau încă în grădinile de palmieri și rodii care se întindeau în fața arcadelor de la intrare, ca să asculte murmurul crescând de invocații și rugăciuni ce se revărsau până în stradă. Încetul cu încetul însă, atrași de exemplul celorlalți, aceiași auditori se hotărâseră să intre și să adauge și vocea lor timidă la răspunsurile cântate de asistență. Și duminică, o mulțime considerabilă invada naosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor beteală?... Printre nori a ploii buclă, sau a soarelui nălucă ce, rămas fără copite, culmea vestului l‐înghite, și‐ acea umbră, prin poiene, întârzie să‐ 1 desene?... Din volumul „Terapiile invocației”, Editura Timpul, Iași, 2008 Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj ‐ d. 8 decembrie 1996, București) „Poeziile lui Marin Sorescu sunt jocuri ale unei inteligențe reci, pătrunzătoare, care dau cu tifla sentimentalismelor leșioase și patetismului despletit, cu zahariseli
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
oamenii care luptă; dar nu era puternic în noaptea aceea. Războiul lui era de-acum pierdut, Augustus se apropia, navigând undeva pe mare. Maeștrii noștri ne învățau să ascultăm întotdeauna cu atenție glasurile: cel al lui Marcus Antonius, în timp ce recita invocația, era glasul unui om foarte obosit. Dar nu fugise din cauza fricii. Asemenea războinicilor cu adevărat puternici, după atâția ani se săturase de război. I-am văzut pe amândoi - așa cum vă văd acum pe tine și pe fiul tău -, pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
caracterul roman să ne pierdem în lamentații. În liniștea mormântală păstrată de colegi, un singur senator reacționă disprețuitor: — Roma nu mai știe să facă deosebire între bocetele lașilor și celebrarea eroilor. Însă oamenii nu se lăsară înspăimântați. Printre strigăte și invocații, solemna alcătuire a cortegiului enorm, desele opriri sub presiunea mulțimii, următoarea pornire, cu greutate, ocupară întreaga după-amiază. Apusul timpuriu de ianuarie îi surprinse, și marile porți de bronz ale mausoleului încă nu se zăreau. Ajunseră la el când se făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arhaică din scoarță lustruită. Îl scoase din învelitoare și pe sittybos, eticheta cu titlul, citi, în latină: Libri Pontificum. În pergamentul uscat, care trosnea ușor - și despre care toată lumea vorbea fără să-l fi văzut vreodată -, erau închise binecuvântările, evocările, invocațiile, formulele magice vechi, tainice pe care, de secole, preoții și căpeteniile le recitau pentru a implora victoria, sacrificând victime înaintea bătăliilor. „Divi divaeque, qui maria terrasque colitis, vos precor quaesoque...“, zei și zeițe care sălășluiți în mări și pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi putut să devină viața mea. Din haina ei de șinșila, Helen se uită la papagalul care mănâncă din sine însuși. Se uită la Stridie. Și Mona strigă: — Un pic de atenție, un pic de atenție! E momentul să începem Invocația, zice. Deci, dacă am creat spațiul sacru, zice, putem să începem. Alături, veteranii din Razboiul Civil se târăsc pe drumul spre casă, spre muzica tristă și Reconstrucție. Cu Stridie dându-mi târcoale, piatra pe care o țin în mână s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
omul acela, Încercând să Îi smulgă o explicație. Pusese să fie eliberat din corzile cu care polițaii se apucaseră să Îi disloce Încheieturile, Însă acesta se mărginise să rostească o cantilenă de neînțeles, acompaniată de un dans straniu presărat cu invocații adresate demonilor. Dante Îl lovise violent peste față, când Își dăduse seama că Își trasa Împrejur, cu sângele picioarelor rănite, un soi de hotar, ca pentru a se Închise În perversitatea lui. — Mă lovești pentru că sunt În mâna ta, susurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
val de rumeguș. Capul fantoșei se legăna violent, Însă expresia rămânea aceea de stupoare Îndurerată, imprimată de artizan, ca și când n-ar fi priceput nimic din disputa al cărei obiect Îl constituia În lumea de dincolo. Între timp, Îngerii Își Întețiseră invocațiile cerești și prinseseră să țopăie Încoace și Încolo, Într-o simulare de zbor, agitându-și aripile din carton. Departe de a evoca o ardoare serafică, acea frenezie dezlânată aprinse În fantezia lui Dante imaginea unui stol de harpii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
calandre destoinice imprimaseră expresiile "personalitate proeminentă a lumii contemporane... Nicolae Ceaușescu... cabinetul său de lucru e întinderea țării...". În fine, pe ultima dintre ele, nu mai lată decât un fuștei de porumb, se răsfăța tatuată cu litere de titlu, verzale, invocația: "NUMAI ÎNAINTEASECRETARULUI GENERAL AL PARTIDULUI NE ÎNCLINĂM, NUMAI NEBIRUITUL CÎRMACI AL POPORULUI NOSTRU NE VA PURTA ÎNTR-O LUME MAI BUNĂ!..." 24 DANIEL BĂNULESCU Zece minute mai târziu, cele două tabere în care fusese despicat Universul putură zări, printre rezemătoarele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dacă să-i ia sau nu în serios îndrăzneala. Nerepezindu-se încă. Unii, mai pățiți, plecîndu-și întîi către noi melcul urechii. Au reverificat grijulii ritmurile, recalculând totul. Nelăsând nici un amănunt la întîmplare... Și, deodată, când s-au dumirit că acele invocații, ce li se păruseră că le aud, erau adevărate, sala în care ne aflam s-a pornit să țopăie ca un armăsar, să se zvârcolească ca o reptilă și să se zgmiaune ca o pisică!!! Pârâiașe de pulbere, coborâte din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]