53,150 matches
-
În mandatul său directorial la Muzeul Banatului, dl. Florin Drașovean a făcut demersuri susținute pentru a se realiza copii ale tezaurului de la Sânnicolau Mare. De originalele de la Viena nu a fost chip să se apropie experții români, curatorii muzeului austriac invocând restricții de securitate. Cu toate acestea, piesele originale au fost expuse la Budapesta. Mult mai avansate au fost însă negocierile cu Muzeul din Szeged, însă devizul pentru a se face copii după copiile muzeului din Ungaria a depășit cu mult
Agenda2004-38-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282880_a_284209]
-
unde a emigrat „repatriat”, după revoluție. Memoria este și ea o arhivă, iar „criza de luciditate”, cum îmi titrasem un editorial în ProVincia Corvina, am resimțit-o în felul meu, aici, nu ca acel grupnucleu dur al rezistenței, prin PARODIERE, invocat de Wagner; amintirile mele sunt cele de tip „izbuc”, iar uneori de „vulcan noroios”, eventual cu efectul „meditației transce dentale”așadar de spălare a creierului, spre a suporta terror mentis... Germanii bănățeni îmi erau colegi la Filiala USR Timișoara, iar
Amintiri Paralele. In: Editura Destine Literare by Eugen Evu () [Corola-journal/Journalistic/97_a_210]
-
Putin, a confirmat că este posibil ca Rusia să restituie Japoniei două dintre cele patru insule din arhipelagul Kurile, ocupat de fosta Uniune Sovietică după cel de-al doilea război mondial. l Premierul Macedoniei, Hari Kostov, și-a prezentat demisia, invocând divergențe în cadrul coaliției aflate la putere. l Liderul palestinian, Mahmud Ab-bas, a fost ținta unui atac în Gaza, care s-a soldat cu moartea a două din gărzile sale de corp. Marți, 16 noiembrie l Președintele Partidului European Liberal-Democrat, Werner
Agenda2004-47-04-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/283078_a_284407]
-
de melci dansează pe un geamantan dantelat - / am cules ieri încă o baricada demodata / și-am ascuns-o, doar pentru noi, într-o pivniță cu bemoli..." (Ceremonie pe gresie). Cît de departe sîntem de "logică" percepțiilor spațio-temporale, pe care o invocă Schiller, mustrînd un poem pentru că n-ar respectă "statornicia legăturii" pe care ar presupune-o o atare "logică"! Formă își adjudeca o "recompensă" a funcției sale particularizatoare, prin cutezanța internă, prin "infinitul mic" ce-l deschide cititorului, vrăjindu-i ochiul
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
au făcut cunoscuți doar aceia care apar în talk-show-uri și este, de aceea, de presupus că faima li se trage de acolo și nu din cărțile lor - chiar dacă, în paralel, unii dintre ei sunt și scriitori remarcabili.) N-am să invoc cauzele sociale, economice și nu în ultimul rând de voință politică vinovate de această stare, cauze repetate - fără nici un efect - până la plictis. Rândurile acestea vor doar să le amintească scriitorilor înșiși că faptut că nu mai sunt capabili de un
Despre dialogul frânt by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/17690_a_19015]
-
la explozie kinetică. David Pop, cetățeanul ardelean din preajma Primului Război Mondial, este un oportunist social, politic și religios: se căsătorește din motive de respectabilitate socială, e abonat și la ziarul local românesc și la cel unguresc, necitind nici unul și, desi ateu, îl invocă sistematic pe Dumnezeu atunci cînd pleacă la oaste. Deteriorarea psihicului sau trece prin neconcordanta dintre placiditatea confortului personal (face cu chiu cu vai școală și numai ca să-i fie pe plac tatălui) și imboldul afirmării sociale (se înrolează și devine
Corpuri dezarticulate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17699_a_19024]
-
totală sau totalizatoare: ceea ce e în afara mentalității postmoderne, dar cine poate fi pînă la capăt postmodern - și în funcție de care criterii? Deși Mircea Cărtărescu are decentă (clasică, modernista?) de a nu vorbi că autor al operei proprii, de a nu o invocă drept exemplu, de a nu se trece pe șine pe listele pe care pînă la urmă e nevoit să le compună, o relație de intimitate se instaurează între subiectul și obiectul acestei lucrări, între dramele imaginabile ale creatorului și chiar
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
explicabila de a dezenclaviza postmodernismul în contextul românesc, el perseverează în a-i descoperi o tradiție cît mai îndelungată și, în măsura posibilului neîntreruptă. După anumite "curiozități", "experiențe", "anticipări", identificate cum grano salis în perioadele mai vechi și înainte de a invocă " postmodernismul subteran" din perioada postbelică, el încearcă să recupereze în ordine postmodernă însăși "contestarea modernismului" care a avut loc în plină epoca modernista. Situarea lui Arghezi într-un limb în care "modernitatea nu se mai confundă cu modernismul" mi se
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
utopia literaturii moderne cîtă vreme programul ei era unul radical diferit. Poezia modernista mimează pe sugestie, pe opacitate, nu pe transparență, pe refracție nu pe reflexie. Convingerea literatorilor moderniști era că lumea nu e rationalizabilă, inteligibila, cu instrumentele rațiunii, ei invocă nu o dată potențialul cunoașterii sensibile. Nici macar hermetismul - care reia programul manierist al secolului al șaisprezecelea - nu mizează deloc pe transparență, ci pe varianta intelectualista a unui sens la care se succede printr-o inițiere răbdătoare, progresivă. Restul poeților moderniști cereau
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
unească și să adopte fie o atitudine fermă, inflexibila - cu orice risc și orice preț. Într-altfel, dezastrul e aproape, totul se năruie, sclavia nivelează oameni și țări. Ea se întinde pretutindeni. Cu atitudinea de frică și de dezunire - tot invocînd pacea - Occidentul își pierde orice prestigiu". Dar în ciuda acestei tragedii a cesiunii teritoriale în Estul și Centrul Europei, Occidentul se angajează în tratative cu URSS pentru a obtine ceea ce s-a numit în 1954-1955 "spiritul Genevei" - coexistența pașnică, retezînd grav
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
la numărul de muncitori ai echipei și obții formulă magică a eficienței românești. E greu să spui că nu se lucrează, dar încă mai greu să susții că se lucrează! Situația de la Tepro Iași, atât de mediatizata, conține toate elementele invocate până acum, plus unul extrem de agravant: iresponsabilitatea politicienilor care, de dragul declarațiilor populiste, riscă să distrugă și brumă de gesturi sănătoase făcute până acum. Ele sunt posibile pentru că ticăloșii care au gândit actuala constituție s-au ferit că dracul de tămâie
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
invers (truc literar admis). În asemenea situații, romanul poate fi socotit personagial,o modalitate de acumulare a multor fapte credibile în jurul unui actant, de la care se emană ceva sau se ajunge la el pentru ceva. Viziunea de stea o putem invoca în a defini construcția romanului. Pierzându-și părinții, în finalul romanului, personajul Petia găsește înțelegere de locuință la... Sașa. Acesta fusese demobilizat, deoarece i se amputase picioarele și avea extrem de puține șanse de a se mișca. Singura lui plăcere rămânea
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
răsfrângând o subiectivitate care, privitor la anii tinereții celui ce se confesează, înclină mai degrabă să absolve decât să încrimineze, aceasta întâmplându-se nu doar cu mării scriitori "colaboraționiști", dar și cu unii mânuitori de la vârf ai puterii, precum Chisinevschi. Invocând argumentul că nu judecă decât întemeindu-se pe ce a trait el însuși, Desliu trage o concluzie mai degrabă pozitivă despre satrapul culturii din perioada dejista, acesta fiindu-i, personal "de fiecare dată de folos, de ajutor". Este adeseori subiectiv
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
culturii și învățămîntului timp de cîteva bune decenii, lui datorîndu-i-se și autoexilarea lui Săineanu, căruia acel otrăvit Urechiă a făcut să i se refuze obținerea cetățeniei române) decide înlăturarea din învățămînt a tînărului Hașdeu. La proces, desfășurat după destituire, autorul invocă în sprijin mari opere și scriitori ai literaturii universale, începînd cu Cîntarea cîntărilor. Și Hașdeu își publică în revistă pledoaria. Curtea îl declară pe învinuit "nevinovat". Și, totuși, excluderea sa din învățămînt rămăsese valabilă. Dacă mai rămînea în Iași, e
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
complică oarecum, dar rămîn în limitele compatibilității: atît nazismul, cît și comunismul au acționat în numele falșificării binelui. Exterminarea evreilor de către naziști a fost făcută cu apeluri constante la eroism și sacrificiu de sine în numele unei datorii superioare față de Reich. Sau invocînd ideea de destin, a unei misiuni sacre, a unei curățiri morale prin extirparea răului reprezentat de evrei. Există șocante coincidențe de limbaj între discursul unui Himmler, de pildă, și cel al lui Lenin, dincolo de toate modificările de accent sau nuanță
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
tinere de minte merită a fi socotita importantă? Cu siguranță nu aceea echivalentă cu simple depozitari de informații, de genul celor care exasperează orice școlar fără prea multa tragere de inimă pentru carte. Gramaticul latin Varro reconstituia etimologia cuvîntului "recordari" invocînd verbul "revocare" (a aduce înapoi) și substantivul "cor" (inima), ceea ce a dus la o asociere îndelungată între memorie și inima, încă înainte de a fi vorba de o conexiune între memorie și creier. După Aristotel, memoria are doi centri, atît inima
Pildele amintirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17853_a_19178]
-
are originea în același spațiu al crimei organizate politic. Însă nu-mi imaginez ca niște oameni pregătiți vreme de câțiva ani pentru a prelua puterea nu erau conștienți de acest lucru la mintea cocosului. Așa că nu are nici un rost să invoce acum un trecut pe care l-au protejat (din inconștiență, din prostie, din ticăloșie?), pentru că se acoperă de ridicol. Situația s-a complicat atât de mult, încât până și adevărul se ridică astăzi împotriva coaliției de la guvernare! Știu că în
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
Ioana Croitoru (vioară). Slavă Domnului, așa s-au închis gurile cârtitoare observând prezenta în juriu a tatălui personal (ceea ce oricum nu-i în regulă nicăieri pe lume, chiar dacă acesta se abține de la punctarea candidatului cu pricina. După cum nu e de invocat, ca inocentă absolută, nici prezenta pedagogilor în juriile care testează calitățile propriilor lor discipoli. Din nou, chiar dacă nu dau note, ei sunt "acolo!". Autoritate, prestigiu, influențe mute. Dar ne întoarcem din nou la o dezbatere angajată împotriva celui mai elementar
Etape si zări by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17879_a_19204]
-
Adevărul filosofilor e bombardat/ ironizat prin sentințe "freudiene", printr-un empirism metafizic, de fiecare data cand momentul/ clipă marilor promisiuni se stinge. Între versuri simple, "de chevet", cântărite cu grijă, între porniri războinice și ritmuri haotice, aproape adolescentine, George I. invocă vremea marilor victorii: "Hai, salivă sfântă, înaltă-n gingii sanctuare/ cu zestrea din urna maternă" (IV. Schisme); Uite, rănile mele rezista, rănile nu cad!/ Rănile renasc din nou, sunt valută forțe" (IV. Povară unei taine). Tragismul/angoasa/tentația de a
Educarea textului by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/17892_a_19217]
-
cunoaște nici o disciplină litotică, nici un scrupul introspectiv, nici un chestionar al propriilor himere, ispite, interese, opțiuni. La drept vorbind, nu este confesiune (în sensul modern, de neliniște interioară) ci declarație: patetică, ultimativă, acuzatoare. Mai mult, testamentară, prin urmare imposibil de relativizat. Invocînd proximitatea morții, ne aduce pe un teren unde nuanțele și interpretările sînt interzise, sub jurisdicția cuvîntului din urmă." (17) Și în ceea ce privește mesajul politic al operei sîrbiene, autoarea își păstrează o necruțătoare luciditate: "Antitotalitarismul lui Sîrbu nu este o critică politică
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
nu e lipsită de pertinență. Un popor predispus la nostalgii, precum al nostru, ar trebui, din principiu, să se ferească de fetișizarea trecutului. Caii albi ai lui Mihai Viteazul, sceptrul de aur al lui Ștefan, barba colilie a lui Mircea, invocate în exces, ne-au transformat în niște nostalgici păguboși, mereu cu un ceas, cu un secol, cu un mileniu în urma istoriei. Aici, însă, e vorba de cu totul altceva. Nu trecutul edulcorat, nu șovinismul împănat cu acadele al medievismului romantic
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
mai îndepărtați. Este vorba, în primul rînd de demnitate, îndemnul de a fi solidar cu tine însuți, de a nu renunța la scopul pe care ți l-ai propus în viață. Aș fi putut găsi justificări pentru o altă atitudine, invocînd necesitatea lecturilor, a relațiilor omenești, a creației. Chiar posteritatea se ocupă mai puțin de evenimentele vieții, distingînd, înainte de toate, valoarea înfăptuirilor cărturărești. Oare este mai importantă satisfacția de a scrie și publica, sau conștiința demnității? Unii s-au întrebat desigur
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
ca și renascentiștii, aleg, din toate, acest rol și au curajul - ba, aș zice, și motivele - de a o face explicit) are un dublu (inferior, desigur) ce i se opune. Uneori (cum vom vedea) - flatîndu-l. Tocmai narcisismul e acela ce invocă alteritatea. Lucru rar, de regulă. Pentru a-și proba sieși faptul că e viu - prin urmare, că presa (adversă, care pretindea că a fost împușcat în noaptea precedentă) este o oglindă mincinoasă, Dumas se repede, literalmente, la oglindă. La oglinda
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
de vreme ce scrisoarea îi este adresată unui "mort" (de trei ori omorît: de boală, de creație și de presă), expeditorul nu poate să fie decît, la rîndul său, de pe tărîmul celălalt. Expeditor (și "mort") pe care e pe punctul să-l invoce privirea narcisistă a destinatarului, dar care îl convoacă pe destinatar la un dineu (ce poate fi festin de piatră!) împreună cu un terț viu (Taylor, director al unui teatru parizian), căruia poate că Dumas și Nodier îi complotează astfel moartea. Sau
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
minciuni ventilate cu aplomb. În aceste condiții, e surprinzător că dl. Constantinescu nu i-a inclus pe lista învingătorilor săi și pe oamenii lui Roman. Nu știu și n-am cum să aflu în ce măsură P.D.-ul corespunde portretului-robot al celor invocați de președinte. Nu știu, cu alte cuvinte, dacă ei sunt securiști sau comuniști. Tot ce știu e că se comportă de parcă ar aparține categoriilor aduse în discuție! Rapacitatea împinsă dincolo de orice limită, duritatea și bădărănia agresivă cu care își apără
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]