1,406 matches
-
banilor, prin justiție, din lipsă de acte care trebuiau să poarte acea întăritură judecă torească, pusă cu 10 ani în urmă! De altfel, soții Eminovici presimțind acest sfîrșit chiar de la 28 decembrie, 1850, făcuseră un contract de arendare a moșiei Ipotești, pe șase ani (23 aprilie 1851-23 aprilie 1857), cu Maria Mavrodin, sora Ralucăi 50. Dar acest contract trebuie văzut ca o simplă formalitate, pentru că atît Eminovici cît și Maria Mavrodin nu l-au pus în aplicare. Ei au încercat, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Eminovici de a cere vînzarea Ipoteștiului, dacă se va putea. De altfel, Raluca Eminovici și-a închiriat casele de lîngă Uspenia spătăresei Smaranda Varlaam, pe perioada 23 aprilie-26 octombrie 185151 și s-a mutat, cu foarte mare îndrăzneală, la Ipotești. Nu trebuie să ne închipuim că la Ipotești familia Eminovici era așteptată cu mese întinse și făclii aprinse. Era acolo o casă de țară, veche de 62 ani, care mai mult stătuse pustie decît fusese locuită, iar acum părea o
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
se va putea. De altfel, Raluca Eminovici și-a închiriat casele de lîngă Uspenia spătăresei Smaranda Varlaam, pe perioada 23 aprilie-26 octombrie 185151 și s-a mutat, cu foarte mare îndrăzneală, la Ipotești. Nu trebuie să ne închipuim că la Ipotești familia Eminovici era așteptată cu mese întinse și făclii aprinse. Era acolo o casă de țară, veche de 62 ani, care mai mult stătuse pustie decît fusese locuită, iar acum părea o ruină. Dar, ca să cîștige 96 galbeni, din chiria
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
făclii aprinse. Era acolo o casă de țară, veche de 62 ani, care mai mult stătuse pustie decît fusese locuită, iar acum părea o ruină. Dar, ca să cîștige 96 galbeni, din chiria casei de la oraș, Eminovici trebuia să stea la Ipotești, în condiții proaste și cu necazuri. În Foaia sătească nr. 22 din 3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărîrea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vînzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestu larea Eufrosinei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
trebuia să stea la Ipotești, în condiții proaste și cu necazuri. În Foaia sătească nr. 22 din 3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărîrea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vînzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestu larea Eufrosinei Petrino cu suma de 2500 galbeni. Văzînd că Ipoteștiul este ca și pierdut, Raluca a cerut în judecată Epitropia generală a spitalelor Sf. Spiridom, pentru că nu i se da restul de bani din vînzarea Orășenilor. Toamna
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sale, Maria Mavrodin, plătindu-i chirie cîte 8 galbeni pe lună52. În aceste condiții, familia Eminovici a stat cu chirie, la Botoșani, pînă la 26 octombrie 185353, așa că greu se mai poate crede că nașterea Agialei s-a întîmplat la Ipotești, la 7 mai 1852. Familia Eminovici a intrat în anul 1852 deosebit de îngrijorată, cu gîndul mereu la Diva nul Domnesc. Acesta stabilise, pînă acum, că pentru Orășeni, Epitropia Sf. Spiridan mai avea de dat Ralucăi Eminovici, un rest de 1388
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu gîndul mereu la Diva nul Domnesc. Acesta stabilise, pînă acum, că pentru Orășeni, Epitropia Sf. Spiridan mai avea de dat Ralucăi Eminovici, un rest de 1388 galbeni și 9 lei. Față de această situație, Divanul Domnesc a hotărît: "Fiindcă moșia Ipotești de la ținutul Botoșani, a D. Căminar Georgi Eminovici, era scoasă în vînzare prin mezat, spre îndestularea D. cc. Efrosina Petrino, creditoarea amanetară în zisa moșie Ipoteștiul, cu soma de 2500 galbini, s-au slobozit arătații 1388 galbeni și 9 lei, în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
fiindcă această moșie au trecut prin publicația de 6 luni, precum Foaia sătească cu nr. 22 din 3 iunie 1851 face încredințare, acest Divan au încredințat înaintirea și a licitației de 40 zile, pentru vînzarea de veci a pomenitei moșii Ipotești, pe puterea documentelor, potrivit publicațiilor urmate, spre a să pute scoate banii lui Ursoianu, care datorește soției sale, D-nei Profira Ghilime; să publică, spre obșteasca știință, ca doritorii, ce ar fi de a cumpăra această moșie, să se înfățoșească la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lîngă biserica Uspenia, din Botoșani, cu tot cu loc și cu toate acareturile, în preț de 1050 galbeni, cumpărate de negustorul Iosip Munteanu 62, De-abia acum s-au văzut soții Eminovici la capătul odiseei lor, care dura de șapte ani, pentru Ipotești! După aceea, Raluca a mai adăugat la proprietate și biserica de lemn din Ipotești, plătind pentru ea 250 galbeni unui Murguleț 63, moș Eufrosinei Petrino, despre care Matei Eminescu a spus că era "un flăcău unguresc, bătut de vreo doi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1050 galbeni, cumpărate de negustorul Iosip Munteanu 62, De-abia acum s-au văzut soții Eminovici la capătul odiseei lor, care dura de șapte ani, pentru Ipotești! După aceea, Raluca a mai adăugat la proprietate și biserica de lemn din Ipotești, plătind pentru ea 250 galbeni unui Murguleț 63, moș Eufrosinei Petrino, despre care Matei Eminescu a spus că era "un flăcău unguresc, bătut de vreo doi țărani, prinzîndu-l la neveste 64. În vremea aceea bătrînul Vasile Iurașcu stătea pe la Ipotești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ipotești, plătind pentru ea 250 galbeni unui Murguleț 63, moș Eufrosinei Petrino, despre care Matei Eminescu a spus că era "un flăcău unguresc, bătut de vreo doi țărani, prinzîndu-l la neveste 64. În vremea aceea bătrînul Vasile Iurașcu stătea pe la Ipotești. Nepotul său, Matei, spune că "Iurașcă era un om mărunt, dar bine legat, cam naiv, cam prostuț cum am zice65. Și tot Matei mai scrie: "Tata, cum a luat Ipoteștiul, a dărîmat casa veche și a făcut una nouă, timp
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un om mărunt, dar bine legat, cam naiv, cam prostuț cum am zice65. Și tot Matei mai scrie: "Tata, cum a luat Ipoteștiul, a dărîmat casa veche și a făcut una nouă, timp în care venise și Vasile Iurașcă la Ipotești și a stat nu-ș cît vrun an, doi și spunea mama și ne arăta doi salcîmi seculari, unde stătea el, la așa adînci bîtrînețe, încît era în mintea copiilor și că tot zicea, măi Mihai, măi, vin' la moșu, măi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
așa adînci bîtrînețe, încît era în mintea copiilor și că tot zicea, măi Mihai, măi, vin' la moșu, măi, pe cînd Mihai se juca prin grădină și care era botezat de bătrîn"66. Am căutat mormîntul lui Vasile Iurașcu la Ipotești, dar nu i l-am găsit. La Botoșani nu putea fi, mai ales că ginerele său, Mihalache Mavrodin, murise, încă de la 7 aprilie 1856, fiind ban, nu "spătar", cum pretinde Augustin Z. N. Pop67. Soția sa semnează băneasă și după
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acestei crunte răzbunări din partea fiicelor lui Iurașcu. Toate i-au înturnat spatele, cu dușmănie, ca unui străin și l-au lăsat să-și trăiască cei mai grei ani ai vieții din mila străinilor! În cît privește casa cea nouă de la Ipotești, ea a fost făcută după lichidarea datoriilor față de Eufrosina Petrino, deci după ianuarie 1855. Matei Eminescu a scris că soră-sa Harieta a ologit la vîrsta de 5 ani, în casa nouă, care se construia 69. Deci prin 1859 încă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
actul 62. 69. AUGUSTIN Z. N. POP, Contribuții documentare, pag. 257. 70. Arhivele Sțptului Botoșani, Fondul Tribunalului Botoșani, Acte autentice, din anul 1857, pag. 204, actul 263. 71. ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ARTUR GOROVEI, Monografia orașului Botoșani, Fălticeni, 1926, pag. 41. IV EMINESCU LA IPOTEȘTI "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor, așa cum soarele soarbe un nour de aur, din marea de amar." (M. Eminescu) Adus din oraș, Mihai a trăit la Ipotești o viață de sat, ca orice capil de țară, Casa cea nouă, făcută cu greu de Eminovici, nu cuprindea și o cameră aparte, pentru băieți. Ea avea numai un salon, care tot timpul era ținut de curat, apoi o cameră
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dar, din cauza ocupațiilor pe care le avea, nu-și putea rezerva timpul necesar pentru a preda lecții de limba germană. Doctorul Arthur Hyneck fost coleg de bancă cu poetul, la Cernăuți își amintea, în 1909, că Gheorghe Eminovici aducea, la Ipotești, pe un oarecare Scarlat Woyacek de Voinski, din Botoșani, ca să le predea lecții de limba germană 6. Lecțiile acestea nu erau predate numai lui Ilie. În anul școlar 1854/55, Iorgu repeta clasa I, în particular, deci era acasă, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
I, în particular, deci era acasă, iar în anul școlar următor 1855/56, Neculai a rămas corigent. Octav Minar susținea că și copilul Eminescu învățase, binișor, nemțește și franțu zește, de la o guvernantă bătrînă, care era adusă de la Botoșani la Ipotești o dată pe săptămînă 7. Bineînțeles, nu numai pentru Mihai venea acea guvernantă și apoi, dacă-i vorba numai de o dată pe săptămînă, multă limbă germană ori franceză nu vor fi învățat. La 4 septembrie 1856, înainte de începerea noului an școlar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
care de fapt este atît de tulbure, pe vreme de ploaie, și-i atît de sărac de apă, la secetă! Să nu se creadă cumva că mai sus e vorba de alt pîrîu. Cu ani mai tîrziu, aflîndu-se îndepărtat de Ipotești, în poezia sa Din străinătate, înainte de alte dorințe, o arată pe aceasta: "Aș vrea să văd acuma natala mea vîlcioară Scăldată în cristalul pîrîului de argint, Să văd ce eu atîta iubeam odinioară: A codrului tenebră poetic labirint "(s. n.) Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a silit să învețe ceva și din această limbă. Clasa a IV-a a promovat-o al 5-lea, între 82 elevi. Acesta a fost cel mai frumos succes din toată învățătura lui oficială. Și totuși, tocmai acum, dorul de Ipotești, de codrul înverzit, de cîmpul înflorit și de salcîmii în floare a fost atît de puternic, încît el a fugit acasă. Catalogul clasei a IV-a, pe semestrul al II-lea, în dreptul său, arată o lipsă de 10 zile16. După
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a fugit acasă. Catalogul clasei a IV-a, pe semestrul al II-lea, în dreptul său, arată o lipsă de 10 zile16. După informația lui Matei Eminescu, Mihai a mers pe jos, voinicește, peste 100 de km, de la Cernăuți pînă la Ipotești. La trecerea frontierei, s-a ascuns în dosul unei harabale cu mărfuri. Cînd a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învîrtea pe lîngă un păr cu pere, al lui Nicolai Isăcescu. Maica Fevronia era la noi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lipsă de 10 zile16. După informația lui Matei Eminescu, Mihai a mers pe jos, voinicește, peste 100 de km, de la Cernăuți pînă la Ipotești. La trecerea frontierei, s-a ascuns în dosul unei harabale cu mărfuri. Cînd a ajuns la Ipotești, n-a venit acasă, ci se tot învîrtea pe lîngă un păr cu pere, al lui Nicolai Isăcescu. Maica Fevronia era la noi, tata lipsea de acasă. Părul lui Isăcescu era pe o coastă, drept în fața caselor noastre și la
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Cîtă treabă am, Ralucă, și acum trebuie să mă duc la Cernăuți, să duc talhariu ista la școală""17. Biletul de trecere al căminarului, "pi zabavă de 48 de ore", are data de 22 mai 186018, deci tocmai cînd la Ipotești natura era în plină floare. În toamna anului 1860, Mihai a fost pre zentat la Ober-Gymnasium din Cernăuți, pentru a urma cursurile clasei I. Ștefan Wolf, directorul liceului, cînd l-a văzut, a exclamat cu năduf: "Și acesta este tot
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
tatăl său ori nu plătea "costul", ori plătea cu foarte mari întîrzieri, iar Tirțek se plîngea adesea de aceasta. Punerea la arest a lui Mihai s-a întîmplat în luna mai 186225. De acolo, el a reușit să fugă la Ipotești, nu fiindcă era "haimana" cum le-a plăcut unora să-l creadă că fiindcă nu i se da de mîncare!... Te miră cum a putut merge pe jos, așa flămînd, cale de o sută de km! Simțind că tatăl său
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din plin, în opera sa poetică. În semestrul al II-lea din acel an școlar nu mai avea gust de carte. Odată cu vacanța din primăvara anului 1863, la 16 aprilie, Mihai a rupt-o cu școala și a rămas la Ipotești. Părinții, descurajați de tot, au rămas cu convingerea că băiatul acesta nu-i pentru carte; păcat să mai cheltuiești banii cu învățătura lui, mai ales cînd alte datorii îi înconjuraseră. Eminovici nu plătise impozitul funciar pe trei trimestre din anul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]