1,172 matches
-
freamăt de mișcare, urmat de zarva comenzilor nervoase și de sunetele soldaților care coborau, în fugă, drumul spre poala colinei. Din latura umbrită a Muntelui Fujigane, stindardul de comandant cu evantaiul auriu strălucea puternic deasupra armatei clanului Tokugawa. Simbolul acela iradia o atmosferă aproape magică și stârnea fiori prin sufletele tuturor luptătorilor din armata apuseană aflați pe câmpie. Există o mare diferență psihologică între moralul unei armate în înaintare și acela al armatei care a întors spatele. Nagayoshi, încurajându-și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nostalgică a unor umbre din trecut, îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule tonice, energizante care îi umpleau ochii de luminițe tainice ce îi iradiau pe fața prematur bătută în riduri adânci. Sursa acestor stări fortifiante, neștiutoare, alterna pașii măsurați ai unui dute-vino ca de metronom, cu pauzele îngândurate petrecute în fața ecranului panoramic al navei, având privirea pierdută, ațintită în spațiu asupra unui punct numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
pe energie, pe energie și creativitate, astfel încât oameni foarte normali - și care nici nu erau excesiv de impresionabili - se simțeau storși de puteri după numai zece minute petrecute în compania ei. La cursul de yoga, atunci când stătea în lotus, reușea să iradieze energie, iar străduințele sale de la orele de meditație transcendentală fuseseră asemănate cu o oală cu presiune pusă să fiarbă la foc mic. Și odată cu energia creatoare venea și entuziasmul - de fapt entuziasmele febrile ale unei femei în mod clar neîmplinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
încetinealè ritualicè turnatul cafelei și jur cè în viața mea nu am mai vèzut o femeie care sè-și armonizeze cu atâta naturalețe fiecare mișcare a trupului ca si cum feminitatea ei ar rèzbate în straturi de luminè înspre suprafață transparentè a pielii, iradiind asemeni soarelui care, din adâncurile întunecate ale unui lac, se ridicè spre oglindă apei fècând-o sè se aprindè de strèlucire, O bei fèrè zahèr, nu-i așa?! eu încântat cè își mai amintește de Matei, cel ce bea cafeaua fèrè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
deasupra unor obraji plini și îmbujorați de copil, nu îl găsesc, fratele meu întreabă dacă îmi vor face operație, dacă îmi vor răscoli întreg corpul în căutarea acului, iar eu stăteam culcată acolo, între picioarele lor, o durere înțepătoare îmi iradia în tot corpul, soarele îmi strălucea în ochi, înspăimântător, rapace, ca un vultur galben, și simțeam cum tristețea mă înghite până ce nu mai rămâne nimic din mine, în afară de durerea aceasta în picior, care îmi amintea că încă sunt în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
preajmă? Așa că i-am spus să se ducă în mă-sa, că mi-e silă de ea, m-am încheiat la pantaloni și-am întins-o. Îl iau pe Finn de umeri. E surprinzător de fierbinte și am impresia că iradiază valuri de căldură. Îl trag spre mine și el își lasă capul pe umărul meu. Ai făcut bine, îl asigur. Și atunci de ce naiba mă simt așa de rău? — Păi..., risc eu o glumiță, pentru că încă mai ai fantezii erotice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
preț. De aceea, ținând aparatul Gilette, cu mânerul alb-gălbui ca fildeșul, cu o stângăcie pedantă, își trecea lama peste obrazul săpunit hiperabundent, lăsând pârtii timide de piele ușor înroșită, pe care nu prea multele fire de păr secționate de la rădăcină iradiau, puncte minuscule, o culoare verzuie. Imediat, acele pârtii se umpleau de apa care șiroia din părul umed. Se privea în oglinda mâncată de umezeală de la baie, în care se mai vedea un perete muced, vopsit, prin cine știe ce capriciu de gust
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din cauza îngălbenirii fotografiilor - sau îmi proiecta diapozitive pe perete, care erau tot fotografii de-ale ei, în culori. De ce ieșea atât de tristă în toate pozele? Chiar când râdea din toată inima, chiar când era cu adevărat fericită și amuzată, iradia tristețe. Nu, Gina nu era doar o "demimondenă", cum scrisesem în jurnal. Nici n-aș fi putut să iubesc o demimondenă. Fusese crescută rău, avusese tot ce-și dorea, dar rămăsese o ființă neliniștită, predispusă, dincolo de aparențe, la suferință și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acaparatoare. Ani în șir, practic până la sfârșitul vieții sale, saxofonistul profită, vicios, de această descoperire. Ca să mărească efectul muzicii, el încercă pe rând să-l asfixieze, să-l pârjolească, să-l opărească, să-l dinamiteze, să-l electrocuteze, să-l iradieze pe arhitect. De fiecare dată linia melodică se schimba, volutele sonore și mai mult decât sonore se răsuceau altfel, în compoziții mai puternice și mai pătrunzătoare decât tot ce realizase vreodată geniul artistic al oricărui compozitor. Căci, în aceste momente
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai aibă, numai puțin, răbdare ! — Despre răposatul Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe care îl poate exercita asupra Sophiei. Cruzimea înceată cu care se iradiază singur, până când o tandrețe impură, o tandrețe iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că, în ciuda dezagreabilei sincerități, nu a înaintat spre sufletul tânărului cu nimic ! Că junele nu intră în conversație, iată, decât
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
phylum care îl depășește cu mult. Pentru a o spune cu formula poetică a lui Hubert Reeves, el nu este decât "o pulbere de stea". Persoana pluralistă, cea care participă la pluralismul cosmic despre care a fost vorba este ca iradiată de un univers social și natural care o protejează, care îi permite să fie ceea ce este. Este interesant (amuzant?) să observăm că o astfel de imagine, într-un fel mistică, a unei spulberări a eului mărunt în Sinele mai vast
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
sociale la binele public. În Studioul Șase, de altfel singura cabină de care dispune noul Radio particular Vicky, pe două rânduri, supraetajați conform paturilor de campanie împrumutate de la Brigada de Jandarmerie se află câțiva dintre aspiranții la... ” La, la, la” - iradiază din difuzoare ultimul șlagăr internațional de cartier al trupei Roznerro Demenții. Toți, inclusiv redactorul de serviciu, ascultă în poziție de drepți, evident din respect pentru ascultători. Iată-i, într-o sumară și necesară prezentare: domnul Grassu, domnul S. Labou, domnul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
cioplit neîndemînatic și grosolan. Un fluture mort așezat între buzele idolului făcea ca gura acestuia să pară obscenă. Abia în clipa următoare am observat că buzele groase erau desfăcute într-un rânjet batjocoritor și crud, iar obrazul, cu maxilare puternice, iradia o vrajă malefică. Lovitura fatală o dădeau însă ochii. Nu erau absenți, ca la alți idoli, ci arătau ca un tăiș de pumnal și mă priveau scormonitor. Când i-am văzut, m-am simțit ca în fața unei cobre și n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce au găsit pe Acropole, înainte de Salamina). Vreau să ajung la vestitele kore, ce o înconjoară pe zeița Athena, de parcă ar lua parte și azi la un colocviu de taină. N-am reușit niciodată să înțeleg cum se naște surâsul iradiat pe fețele acestor zece femei enigmatice. Nu e un surâs fiziologic. Nici un mușchi al feței, al buzelor, nu-l provoacă. Surâsul vine de undeva dinlăuntru. Mă mai conving o dată, privind pe îndelete korele, că "dimineața" artei grecești are o lumină
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a fost curios bunicul? O oră. Bun. Ajunge, și pentru două probe, nu doar pentru una. Plus, că, dacă ne ducem acasă la mata, ne asigurăm și de un martor ocular. Imediat după pauza de masă, cei trei au revenit. Iradiind, cu toții, ca după binefăcătoarea bae de vară. Primarul i-a întâmpinat, de alături de ghișeu. I-ai luat banii? Nu. Și nici nu i-i mai iau. De ce? Pentru că poate. Ce poate? Ce, nu prea poți tu, i-a răspuns, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
prăpădindu-și din trup argintul. Ajung să aibă picioare noduroase, guri lăbărțate și ochi care s-au stins : doar câteo poftă trecătoare îi mai aprinde, într-o scânteiere scurtă, lipsită de fior. .................................................. ............................................... Ți-o amintești pe Margareta ? Privirea-i aurie iradia tandrețe : aveam mereu senzația că îmi surâde. Pătimașa mea declarație dintr-o seară a impresionat-o atât de tare încât s-a îngălbenit. Dar ce o înspăimânta mai rău a fost romantismul meu. L-a preferat de aceea pe cel
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
spiralat neîntrerupt și absurd, bagatelă în veșmânt de primadonă. Gândești obsesiv: copilele pătrund în tanga din folie diamantată, băieții vor numai tricouri de firmă dacă și soțul face grevă fără venituri cât vei rezista? Furioasă renunți la bikini! Din bucătărie iradiază arome vanilate s-a lăsat răcoarea vei pregăti cremșnit cu frișcă, glazurat, garnisit și încurcat în fire de cataif crocante - vine noaptea ți-e cald, ți-e frig, ți-e tot mai cald.
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]
-
copil în mijlocul Întâlnire la Torino 115 lor, privind-o continuu, cu nesaț, pe ghida pitică, dar nu pitică pato logic, dintre cele cu nanism hipo fizar, ci, cumva, metafizic, de parcă apropierea giul giului sau a fantasticei Mole Antonelliana ar fi iradiat cândva un fetus într-un pântec nefericit și-ar fi pro dus știma nemaivăzută ce vorbea acum despre di nastii și bărci fune rare. După mai bine de două ore am ieșit din muzeu total amețit, cu piele de găină
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
se afla, și sînt sigur că nu era doar fantezie de copil. îmi amintesc cum stătea foarte liniștită într-o încăpere cu străini care vorbeau și cum îi reducea la șoapte prin simpla furie aspră și tăcută pe care o iradia. Buna ei dispoziție era la fel de radioasă și chiar dacă se afla în compania celui mai plictisitor om din lume, acesta se simțea galant și eclatant. Nu era niciodată veselă sau deprimată, era strălucitoare sau gravă și-i atrăgea foarte mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uneori chicotiră minute în șir. Aveau momente de apatie, cînd Janet le făcea cîte un ceai. De fiecare dată cînd o desena, mîna lui se mișca mai ușor și descria mai multe detalii din restul camerei. De parcă trupul lui Janet iradia lumina care clarifica lucrurile din jur și transfigura învălmășeala de mobile, pe Drummond care lucra lîngă dulap, pe domnul Drummond citind sau ațipind, chiar și resturile de pîine veche de pe masă în fragmente de armonie înșelătoare. Ea stătea nemișcată sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
În tot ce o văzuse făcând sau spunând se dovedise cu adevărat o femeie în deplina accepțiune non-A a cuvântului; deși aflată acum sub povara unei teribile constrângeri, deci părea fără prea multă energie, făptura ei nu contenea să iradieze o caldă umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale sub pașii săi și păstra urma unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile lor neumane. Testele se succedau unul după altul, pe toată durata relatării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
receptorul la ureche și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
În tot ce o văzuse făcând sau spunând se dovedise cu adevărat o femeie în deplina accepțiune non-A a cuvântului; deși aflată acum sub povara unei teribile constrângeri, deci părea fără prea multă energie, făptura ei nu contenea să iradieze o caldă umanitate. Trezindu-se din reverie, o luă la picior către pădure. Iarba era moale sub pașii săi și păstra urma unui fel de potecă, de parcă alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]