733 matches
-
temele operei cu visele și metamorfozele lor; interpretarea mitului personal al autorului și a avatariilor acestuia ca expresii ale personalității inconștiente și a evoluției acesteia; compararea rezultatelor cu viața scriitorului. Prin suprapunerea celor trei romane ale lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, Inimi cicatrizate și Vizuina luminată, scrise la date apropiate, observăm referirea la același obiect: suferința eului narator și încercarea disperată a acestuia de a se refugia în spații închise și onirice, cu semnificații bivalente. Modul obsesiv în care personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
specificarea faptului că orgoliul personajului lui Blecher este suprimat, boala nu este o stare de excepție, ca la Hortensia Papadat-Bengescu, ci o întâmplare care te sustrage automatismului cotidian), dar și cu ale lui George Bacovia. Perspectiva naratorului-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată îl apropie pe Blecher, în mod vizibil, de George Bacovia. Performanța lui Blecher este însă evidentă. În Vizuina luminată, sensibilitatea exacerbată a naratorului transpare din fiecare fragment al cărții: Ne imaginam în fiecare clipă viața și viața rămâne valabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și un titlu de carte sau subiectul unui film de cinematograf 73. De fapt, atât în conștiința autorului, cât și în cea a personajului lui Blecher, se dă o permanentă luptă între aparență și esență, sau mai bine spus, între irealitatea și realitatea imediată. Nu în ultimul rând, conținuturile pe care le integrez discursului blecherian, în vederea abordării interdisciplinare a acestuia, sunt cele din romanele lui Thomas Mann și Franz Kafka. Personajul lui Blecher, Emanuel, din Inimi cicatrizate, trăiește o experiență similară
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Kafka, un arest: ,,Pe Josef K. îl calomniase pesemne cineva, căci, fără să fi făcut cuiva rău, se pomeni într-o dimineață arestat"74. Toate cele trei personaje trăiesc iluzia libertății: sanatoriul este un spațiu reorganizat, camuflat, mimesis al realității/ irealității imediate, iar procesul lui Josef K. se derulează doar duminica, creând personajului imaginea unei pseudo-libertăți. Ideea pe care o susțin este aceea că integrarea corectă a unor discursuri literare, pentru înțelegerea textului lui Blecher, permite, mai departe, abordarea acestuia prin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Ființă și timp de la înțelgerea timpului în care acesta se situează. Or timpul naratorului-personaj din romanele lui Blecher este gândit pornind de la moarte. Naratorul-personaj din romanul Inimi cicatrizate de Max Blecher, Emanuel, ca și ceilalți doi naratori, din Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată, este heideggerian pentru că el nu acordă un loc privilegiat ideii de moarte, ci propriei lui morți. Pentru naratorul lui Blecher, moartea înseamnă moartea mea. A-fi-întru-moarte devine pentru personajul lui Blecher o modalitate de a se raporta
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sau studierea amănunțită a vieții, așa cum afirma Radu Petrescu, ca și cum am privi-o cu un ,,ochean întors". Ochiul lăuntric cu care privește naratorul-personaj în propriul său interior nu trădează trăirile personajului, ci halucinațiile, viziunile lui. În incipitul romanului Întâmplări în irealitatea imediată, observăm că naratorul-personaj are experiența unor fenomene vizuale, de tip halucinatoriu, fără existența unor stimuli senzoriali, astfel, conform teoriei lui Jaspers, forma devine mai importantă decât ceea ce vede pacientul, anume conținutul halucinației. Aceste viziuni-forme creează lumea irealității imediate, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Întâmplări în irealitatea imediată, observăm că naratorul-personaj are experiența unor fenomene vizuale, de tip halucinatoriu, fără existența unor stimuli senzoriali, astfel, conform teoriei lui Jaspers, forma devine mai importantă decât ceea ce vede pacientul, anume conținutul halucinației. Aceste viziuni-forme creează lumea irealității imediate, prin care naratorul se salvează, reușind să o organizeze coerent, mimetic, la fel ca cea în care obișnuia să trăiască odată. Reprezentată grafic, suferința personajului amintește de tablourile pictorilor expresioniști și suprarealiști. Lumea irealității lui Blecher ne trimite cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
halucinației. Aceste viziuni-forme creează lumea irealității imediate, prin care naratorul se salvează, reușind să o organizeze coerent, mimetic, la fel ca cea în care obișnuia să trăiască odată. Reprezentată grafic, suferința personajului amintește de tablourile pictorilor expresioniști și suprarealiști. Lumea irealității lui Blecher ne trimite cu gândul la picturile lui Dali: Persistența memoriei, Somnul, Enigma profundă, dar și ale lui Munch: Strigătul, Noapte la St. Cloud, Seara pe strada Karl Johan, Despărțirea, Melancolie, Death in the sickroom etc. Iată, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Dania, alcătuiesc pagini de o reală autenticitate, care confirmă faptul că Holban și-a compus opera ,,cu sentimentul de-a scrie sub umbra unei aripi tot mai larg desfăcute deasupra lui, aripa morții"133. 2.4. Max Blecher autenticitatea și irealitatea imediată Max Blecher este, asemenea lui Mircea Eliade, adeptul experiențelor trăite în mod direct, opera sa redând, în tr-un alt registru decât cea a lui Holban, suferința. Apropierea de proza lui Holban se simte în contextul în care textele lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sub care se manifestă inautenticitatea; s-ar putea spune că autenticitatea e chiar măsura acestei sensibilități, care modifică raporturile convenționale între real și ireal, dezvăluind caracterul în același timp fictiv și absurd al așa-numitei ,,realități imediate"134. Întâmplările în irealitatea imediată redau o lume a copilăriei invadată de inautentic. Relația auteniticitate-inautenticitate poate fi rescrisă din perspectiva abordării transdisiciplinare ca ,,univers multidimensional"-,,univers unidimensional". În contextul în care gândim lumea în care trăim unidimensional, nu ne rămâne decât să constatăm ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Nu în aceeași direcție pe care o trasa Mihail Sebastian, observă Dumitru Micu, se înscrie Nicolae Balotă care, asociindu-l pe Blecher cu Kafka, afirma despre proza autorului că nu este decât ,,literatură și nimic altceva"138. Atât Întâmplările în irealitatea imediată, cât și celelalte două romane ale lui Blecher sunt asemenea unor memorii care nu încriptează realitatea, ci irealitatea imediată. Descrierile amănunțite, notațiile exacte nu sunt ale realității din care naratorul-personaj provine, ci ale halucinațiilor care sunt mai reale decât
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
-l pe Blecher cu Kafka, afirma despre proza autorului că nu este decât ,,literatură și nimic altceva"138. Atât Întâmplările în irealitatea imediată, cât și celelalte două romane ale lui Blecher sunt asemenea unor memorii care nu încriptează realitatea, ci irealitatea imediată. Descrierile amănunțite, notațiile exacte nu sunt ale realității din care naratorul-personaj provine, ci ale halucinațiilor care sunt mai reale decât realitatea însăși. Granița dintre realitatea în care nici personajul nu mai știe exact dacă îi aparține și ,,nivelurile de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
dacă îi aparține și ,,nivelurile de realitate" de care se simte mult mai apropiat este netrasată, în așa fel încât, personajul poate trece cu ușurință dincolo. Când realitatea refuză să-i dea ceea ce cu disperare caută, personajul se refugiază în irealitate. Semnificativ în acest sens este pasajul în care personajul Întâmplărilor... își forțează simțurile și percepe altceva decât ceea ce îi oferă ,,malurile găunoase ale râului", modelizând acest spațiu exterior după cel interior. Parfumul acesta, îndată ce-l simțeam, mă transforma în câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Din acel moment nu mai puteam evita nimic... Încăperea lumii se prăvălea haotic înr-o gaură imensă cu puteri de atracție nebănuite 139. Autenticitatea romanelor lui Blecher rezidă tocmai în această modalitate proprie de a percepe senzorial atât realitatea, cât și irealitatea imediată. Realitatea, așa cum și-o reprezintă personajul, este la fel de halucinantă ca și irealitatea. Perspectiva asupra sălii de cinematograf: O! sala cinematografului B., lungă și întunecoasă ca un submarin scufundat! Ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înr-o gaură imensă cu puteri de atracție nebănuite 139. Autenticitatea romanelor lui Blecher rezidă tocmai în această modalitate proprie de a percepe senzorial atât realitatea, cât și irealitatea imediată. Realitatea, așa cum și-o reprezintă personajul, este la fel de halucinantă ca și irealitatea. Perspectiva asupra sălii de cinematograf: O! sala cinematografului B., lungă și întunecoasă ca un submarin scufundat! Ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care se reflecta o parte din stradă. Era astfel la intrare un spectacol gratuit
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu valoare de simbol este, în opinia autoarei, asemena unui ,,trup însuflețit". Blecher descrie prin cuvinte alese ceea ce se ascunde ,,dincolo de piele". Primul roman al autorului abundă în simboluri, ,,locurile bune" și ,,locurile rele" pe care naratorul-personaj le identifică în irealitatea imediată au semnificații ascunse. Unul dintre ,,locurile bune" care are o semnificație cu totul aparte, mai ales din perspectiva abordării textului blecherian prin intermediul metodei simbolice, este grota. Asimilată unui spațiu benefic, acest loc este cu siguranță o cale de acces
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
inversat: interior lumină vs. exterior întuneric. Spațiul confortabil în care eul narator poate proiecta la nesfârșit lumi este cel interior, fie că acest spațiu este o grotă, sau propriul trup, ca în Vizuina luminată. Grota este pentru personajul Întâmplărilor în irealitatea imediată locul unde se realizează ,,comunicarea cu toate stările superioare și inferioare... imaginea completă a lumii, în care toate stările trebuie să se reflecte deopotrivă"150. Personajul lui Blecher trăiește tirania obiectelor din real sau, folosind termenii lui Guénon, se
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
imaginea completă a lumii, în care toate stările trebuie să se reflecte deopotrivă"150. Personajul lui Blecher trăiește tirania obiectelor din real sau, folosind termenii lui Guénon, se află într-o permanentă fugă din fața ,,întunericulul exterior". Dacă în Întâmplări în irealitatea imediată, naratorul-personaj se refugiază în spațiul interior al grotei-lume, în Viziunea luminată, refugiul acestuia este, folosind tot terminologia lui Guénon, în grota-inimă. ,,Caverna intimă și călduță" este spațiul sinonim al grotei propriu-zise din primul roman. Aici va găsi personajul refugiu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a simțurilor; insul dobândește antene noi, cu care e în stare să perceapă ceea ce oamenii normali nu percep. Simțământul neputinței și anormalității, al pieririi inevitabile îl îmboldește la gesturi absurde, ilogice, la acte enorme, abracadabrante, apanajul eroului din Întâmplări în irealitatea imediată. Numai boala și simțământul morții lente, implacabile, pot da virulența analizei în care să-ți ironizezi, să-ți batjocorești tu însuți faptele, actele, tot timpul cu o degajare de crudă obiectivitate 152. Criticul observa predilecția pentru morbid al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
devine mai târziu o realitate dezirabilă. ,,Locurilor blestemate", așa cum însuși naratorul le numește ,,metafore" ale unei societăți deosebit de ,,topice" parcul orașului, malul râului, li se opun, în romanele lui Blecher, ,,locurile bune" încăperea de sub scenă, de exemplu, din Întâmplări în irealitatea imediată devine expresie a unui ,,spațiu relativ topic". Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
însuși naratorul le numește ,,metafore" ale unei societăți deosebit de ,,topice" parcul orașului, malul râului, li se opun, în romanele lui Blecher, ,,locurile bune" încăperea de sub scenă, de exemplu, din Întâmplări în irealitatea imediată devine expresie a unui ,,spațiu relativ topic". Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
spațiu relativ topic". Irealitatea imediată și vizuina luminată reprezintă pentru Blecher ,,spațiile literare paratopice" prin excelență. Statutul de creator al lui Blecher se justifică prin asumarea într-o manieră proprie a ,,paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic un exterior întunecat, macerat de boală ca el-ul nomad, ficțional o vizuină luminată. Paratopia lui Blecher se reduce astfel la doi termeni societatea și spațiul literar irealitatea imediată. În tremenii lui Maingueneau, paratopia este atât lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
paratopiei constitutive" a propriului său discurs literar realitatea ca irealitate, el-ul topic un exterior întunecat, macerat de boală ca el-ul nomad, ficțional o vizuină luminată. Paratopia lui Blecher se reduce astfel la doi termeni societatea și spațiul literar irealitatea imediată. În tremenii lui Maingueneau, paratopia este atât lucrul de care trebuie să te eliberezi prin creație, cât și lucru pe care creația îl aprofundează, ea este în același timp ceea ce dă posibilitatea de a accede la un loc și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
opera ne arată un erou străin tocmai din cauză că el trăiește într-o lume absurdă, dar această lume absurdă este chiar cea instituită de operă 171. O situație similară se poate observa în romanele persoanei I ale lui Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată și Vizuina luminată. Eul subiect al enunțării devine el în lumile pe care le creează. Imaginile nu se suprapun, de multe ori fiindu-ne prezentat un el lipsit de umanitate, trăind într-o lume absurdă, asemenea personajului lui Camus
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de enunțare, Dominique Maingueneau identifica trei tipuri de paratopii: ,,paratopia de identitate", ,,paratopia spațială" și ,,parato pia temporală". ,,Paratopia de identitate", rescrisă metaforic în termenii lui Maingueneau ,,grupul meu nu e grupul meu"175 poate fi identificată în Întâmplări în irealitatea imediată dilema naratorului-personaj, din incipitul romanului, este legată de identitatea sa: Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă să nu mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]