4,886 matches
-
dar și la amănunte referitoare la istoria artei. Rezultatul e o lungă buclă ce frizează ea ănsăsi retorismul și care face o breșă - atât prin ton, cât și prin conținut - an expunerea, altminteri detașata și compactă, făcută an registrul criticii ironice. Oricum, principiul lucrării lui Gh. Stratan, care se reflectă atât an modul de abordare a informației istorice și științifice, cât și an criticile pertinente formulate la adresa monografilor români anteriori, e unul de bun-simț: actul științific, ca și actul literar prin
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
face din punctul de vedere al "cunoscătorilor", al celor ce vor să-și pună în evidență o relație de familiaritate cu produsul. Distanță presupusa în discursul obiectiv de simplă utilizare a denumirii comerciale este substituita aici de o afectivitate ușor ironică. Din punct de vedere formal, cuvîntul ilustrează reunirea a doua procedee destul de răspîndite în argoul românesc actual: trunchierea și derivarea cu sufixul -an. Trunchierea (procedeu care a fost destul de puțin productiv la noi, cu excepția numelor proprii de persoana; în extindere
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
scandalul sexual Clinton "trezesc atenția asupra subiectului, chiar dacă povestea se petrece într-o țară din fostul bloc comunist." O fi? Sau o fi o interpretare à la "sufragiu universale"? Singură salvare a titlului ar fi să fie citit în cheie ironică: "faimosul paparazzo" e un biet fotoreporter trimis de șeful ziarului să șpioneze cu sparatul de fotografiat un personaj politic abject și incomod, cu creșteri alarmante în sondaje, în prag de alegeri, și să vină cu imagini compromițătoare ("Îl vreau pe
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
unor nume proprii (încă din anii ă30 Al. Graur descria tendința, ilustrînd-o cu multe exemple), mai ales, informal, în scrierea unor hipocoristice (Ady, Caty, Iuly, Lily etc.). În momentul de față, această tendință apare intens, dar cu o anumită detașare ironică, în manifestările scrise ale muzicii generațiilor foarte tinere: în supranume, "nume de scenă", nume de formații, denumiri de stiluri, titluri de piese muzicale etc. În genere, conotația ironică e prezenta, ea fiind subliniată de contrastul dintre caracterul autohton al termenului
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
momentul de față, această tendință apare intens, dar cu o anumită detașare ironică, în manifestările scrise ale muzicii generațiilor foarte tinere: în supranume, "nume de scenă", nume de formații, denumiri de stiluri, titluri de piese muzicale etc. În genere, conotația ironică e prezenta, ea fiind subliniată de contrastul dintre caracterul autohton al termenului și conotațiile străine ale modului de scriere; un exemplu publicistic în acest sens e "Balada Mioritza" (în "Fraierul român", 8, 1991, 11); altul a "stilul Kashai" a reprezintă
Ortografice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17572_a_18897]
-
latine, con "cu" și descendere "a coborî"), în franceză definiția fiind clar centrată pe componentă lor negativă, de politețe ofensatoare (în Petit Robert, 1991, condescendance e "superioritate binevoitoare amestecata cu dispreț", iar un context tipic pentru condescendant e "un surîs ironic și condescendent" a trad. n.). Ideea de asumare voluntară a unui comportament amabil față de un inferior e puternică și în engleză, în familia lexicala a verbului condescend, iar în italiană, în explicația cuvîntului condiscendenza, apar referiri la bunăvoință, indulgenta etc.
Condescendentă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17589_a_18914]
-
Adevărul este că astăzi documentul a penetrat zidurile prometeicei epici umane, ceea ce a condus la producerea unui amestec de genuri și tehnici literare. În urmă cu mai bine de șase decenii, G. Călinescu avertiza: Se abuzează la noi de expresia ironică documentar, voindu-se a sugera că unde e document nu e arta. Invers e adevărat: că unde nu e document nu e arta, deoarece că suprarealitate românul documentează, neapărat, simulînd o ordine istorică, fictiva, adăugată. Cînd un roman nu documentează
Fictiune si realitate by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17600_a_18925]
-
Există apoi denumiri și mai "internaționale", al căror principal dezavantaj e banalitatea: Super X este o formulă care poate fi citită în multe limbi, inclusiv în română. Pe de altă parte, se recurge și la nume "naționale", folosite cu nuanță ironică și puse de obicei în relație cu stilul muzical abordat; exemplul cel mai tipic al acestei direcții este desigur Ro-Mania, care își subliniază grafic jocul de cuvinte. Aer autohton au în mod evident Getto-Dacii, în vreme ce Valahia își manifestă mai ales
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
pe dublă lectură a numelui că abreviere sau ca un cuvînt de sine stătător (în cazul B.U.G./bug, jocul de cuvinte e în engleză). Ar mai putea fi amintite Morometzii a nume autohton și citat literar, cu folosire ironică a unei ortografii străine (mai exact, "occidentale") a , sau împletirea tautologica dintre cifră și litere în 3rei Sud Est. Multe denumiri în română a Rebele, Taine, Drepturi egale, Sens unic, Puterea Cuvîntului a rămîn predominant denotative, tiparul fiind înviorat doar
Nume muzicale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17607_a_18932]
-
cronicizat față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului simț civic. Aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un corpus epic pasional, polemic, incisiv și, nu de puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
unei epave omenești ca mine, care fiindcă am avut tot ce am dorit, m-am blazat de mult de orice dorința". Chipul "bătrîneții" apare conjurat prin umor: "Să-ți spun drept, mă autoanalizez cu oarecare mirare, jenă și cu o ironică dezaprobare: parcă-s o gloaba bătrînă care a făcut odată, în junețe, mofturi la circ, a ajuns la saca și cînd aude o arie de patefon, pe o fereastră deschisă, începe să valseze uitînd sacaua de la spate, pielea jupuita de
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
un hibrid stilistic, un mixaj de elemente culte și familiare, într-un limbaj destul de artificial, în care englezismele de ultimă oră și expresiile populare se învecinează, în care elemente familiare și argotice se întrețes cu structuri arhaice, evocate în citate ironice. ăntr-o pagina de "Jurnal monden" (în "Jurnalul național" = JN 1910, 1999, 12), artificiul stilului înalt utilizat cu detașare ironică e obținut prin două trăsături sintactice principale: folosirea formei neaccentuate a pronumelui în dativ ("dativul posesiv") că determinant al unui substantiv
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
ultimă oră și expresiile populare se învecinează, în care elemente familiare și argotice se întrețes cu structuri arhaice, evocate în citate ironice. ăntr-o pagina de "Jurnal monden" (în "Jurnalul național" = JN 1910, 1999, 12), artificiul stilului înalt utilizat cu detașare ironică e obținut prin două trăsături sintactice principale: folosirea formei neaccentuate a pronumelui în dativ ("dativul posesiv") că determinant al unui substantiv - si inversiunile de topica. Primul fenomen (despre care am mai scris aici) a devenit un adevărat tic stilistic: "vorbea
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
arhaice, de pildă "s-a purces la dans". an text apar numeroase elemente populare și familiare - "o ditamai surpriză"; "era, după cum ne-a mărturisit, nițel picata din luna", "au urmat pupaturi furtunoase"-, unele deja consacrate în uz pentru conotațiile lor ironice - "a avut grijă să-și adoarmă odrasla". Tonul parodic al relatării ("prima vedeta care a sosit la locul faptei"; "încercînd să rezolve acolo problemă cu pirostriile" - JN 1669, 1998, 23) alunecă ușor în excese inovatoare, în combinații inedite care riscă
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
inovatoare, în combinații inedite care riscă să devină inadecvate (faptul e uneori implicit recunoscut prin folosirea ghilimelelor):"minusculă lui prietena", "pe vremea cînd ăsălăsluiaă, nu tocmai comod, în fotoliul de ministru" (JN 1910, 1999, 12). Nu lipsesc conotațiile peiorative și ironice ale cuvintelor sau chiar numai ale sufixelor de origine turcă, asociate cuvintelor sau rădăcinilor latino-romanice: "se deplasează din urbe în urbe cu tot calabalîcul" (JN 1910, 1999, 12); "a trait într-un amantlîc fierbinte"(1670, 1998, 24). N-au dispărut
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
au dispărut cu totul nici franțuzismele (firava legătură cu tradiția vechii cronici mondene) "cei mai buni prieteni ai minionei", desi dominante sînt desigur englezismele: "și-a schimbat look-ul". Diminutivele provin tot din registrul oralității familiare, afectuoase dar mai ales ironice: "iubițelul mult prea absorbit, din păcate, de conversația celor două colege"; "se vor produce singurei", "regizorasul" (1670, 1998, 24). an ciuda diferențelor lingvistice, între cronicile mondene mai vechi și cele contemporane există asemănări importante; dorința de a demonstra abilitatea stilistica
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
de numărul mare de pagini acordate an acest număr "replicilor", spre a reaminti lucruri ăndeobste știute și reguli ăndeobste ignorate ăntr-o publicistica, precum aceea actuala, a tuturor posibilităților, oglindă fidelă a unei societăți, ea ănsăsi a tuturor posibilităților. Expresie, vai, ironică, pentru a lăsa să ănteleagă, prin antifraza, cat de puține posibilități ne-au rămas la capătul unui deceniu de tranziție.
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
à la Montaigne, curprinde volumele Barbadrac, Codicille și Apostille. Suită cu accente autobiografice, scrisă de cel care ne-a impresionat și convins, timp de decenii, cu rigoarea clasificărilor și taxinomiilor din Figuri, ea dezvăluie un Genette pe alocuri elegiac, adeseori ironic și autorionic, fin observator al comediei umane, care îl amuză și interesează în egală măsură, Genette care acum, se ia, în primul rînd, pe sine ca obiect și subiect al acestui vast ansamblu „mai personal”. Recentul volum se vrea și
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
către fostul moderator de la B1 TV să se întoarcă la postul unde s-a consacrat. "Vreau să fac un apel, Radule, întoarce-te tată acasă. Aici este casa ta, practic nu ai plecat niciodată", a enunțat Banciu. Pe un ton ironic, jurnalistul s-a declarat chiar dispus să se dea la o parte pentru "nepotul satului" Moraru. "Ești fiul, nepotul satului. Oricând ai loc la masa asta, dacă vrei să fie masa mai largă noi ne retragem, nu e nicio problemă
Banciu la mişto către Radu Moraru: Întoarce-te tată acasă. Aici este casa ta, nu ai plecat niciodată () [Corola-journal/Journalistic/24973_a_26298]
-
mai aproape de înțelegerea acestui instrumentar este Ov. S. Crohmălniceanu. Într-o cronică la romanul Unde se odihnesc vulturii (1987), reluată în volumul Al doilea suflu, acesta pune câteva fericite accente: „Romancierul conduce ingenios și destinul celorlalte personaje către o turnură ironică”. Chifu ar fi, așadar, un subtil satiric, ale cărui pase sensibile nu trebuie luate niciodată în serios. Aș adăuga că nici realismul (atât cât e) nu trebuie supraevaluat, îndărătul tuturor situațiilor așa zicând grave aflându-se în permanență un joc
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
acea lume a comedienilor, care n-au mamă n-au tată în materie de umor, și-a dat drumul vocației cu toate pânzele sus ... » D Lestine iterare Așa s-a creat, s-a desfășurat și s-a coagulat în jurul pastilelor ironice pe care le lansasem în încercări de a face reviste tipărite și emisiuni radio încă din 1990, spectacolul cu mult public în sală și larg difuzat în eter. Acesta a fost: CABARETUL POLITIC SAU PERIOADA ROMANTICĂ adică putem dramatiza pe
„ÎN GURA LEULUI” în trei volume şi al patrulea ca audiobook. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_72]
-
portret flatant unde liderul pozează grandilocvent, confirmă o viziune de sine ușor ridicolă și înduioșător de naivă. Dorește Wajda să-l caricaturizeze puțin pe liderul Solidarității? Sau să-l aducă la parametrii normali, să-l „umanizeze”, să confere o pondere ironică unei inerente și pernicioase dacă nu chiar periculoase eroizări? Într-o scenă semnificativă, din teama de a nu fi otrăvit, Walesa schimbă farfuriile de supă cu unul dintre membrii consiliului Solidarității, explicându-i că pentru Polonia, el, liderul, valorează mai
Minunatul Lech Walesa by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2509_a_3834]
-
o preschimba în simplu pretext menit a declanșa un val de tropi dulcegi e constanta lor stînjenitoare. De la Boccacio pînă la Lampedusa, proza italiană despre iubire e alcătuită dintr-o luxuriantă perdea de motive ce gravitează în jurul unor sensuri fie ironice, fie de-a dreptul obscene. Numai că sub drojdia sarcasmelor și sub săgețile aluziilor lubrice, loc pentru iubirea cu virtuți spirituale nu mai rămîne. Italienii nu au vocația gravității teoretice, alunecînd irepresibil în triluri lascive. E atîta duh lumesc în
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
prozopoeme, definiții metaforice, scintilații vizionare, videoclipuri psihedelice, dialoguri colocvial argotice, într-o rotație amețitoare a imaginarului și a registrelor, de la banalitatea cotidianului la bizareria suprarealistă, de la cultural și științific la scatologic, grotesc și funebru, de la poetic și diafan, la interjecțional, ironic și sarcastic. În bună măsură, acest continuum de „vorbe“ și imagini, cu multă- multă poezie, amintește de filmul muzical The Wall al formației Pink Floyd. Chiar și „poienița druidică“, văzută la început ca un topos paradisiac, se transformă treptat într-
Nanabozo și „poienița druidică“ borgesiană by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2542_a_3867]
-
interioritate, evocă o sensibilitate altfel, extrem de nuanțată, un regim intens al experienței și al căutării de sine. Dacă vrem, ceea ce-l deosebește pe Guillaume de ceilalți este tocmai acest parcurs destinal al unor succesive metamorfoze, chiar dacă livrate într-o cheie ironică. Un exercițiu remarcabil de prestidigitație actoricească, de iluzionism comic, care ne aduce pe buze un râs sincer dăruit unui comic subtil.
Râsul subtil al comediei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2546_a_3871]