9,120 matches
-
Germania, cum obișnuiau odinioară s-o facă ziarele pretins filogermane. Iar, în plus, se numără printre rarele ziare care au curajul de a nu fi necondiționat filofranceze. în problema evreiască ŤCalendarulť acționează cu toate metodele unui jurnalism experimentat, de la subtilă ironie la violente amenințări. Colectivul redacțional este de foarte bună calitate și luat în serios de toți adversarii. Dacă vom sprijini, așadar, acest ziar la fel cum sunt sprijinite cele similare din străinătate vom acționa în beneficiul cauzei noastre. Nu cunosc
În arhive diplomatice germane Nichifor Crainic by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11678_a_13003]
-
încheind o anumită serie imaginativă, vom ajunge ușor la concluzia că textualismul pur, Noul Roman ca loc unde nu se întâmplă nimic, se află pe cu totul alt meridian artistic. Autorul nostru nu are nici umorul prozatorilor postmoderni americani, (auto)ironia voioasă prin care opera își atinge și își devoră, cu un surâs, coada. Propensiunea ludică îi e străină acestui scriitor încercănat de propriile viziuni, obsedat de marile teme, raportându-se la modernitate mai mult în sensul filiației decât în cel
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
O doamnă, altfel bine intenționată, mi-a scris un e-mail prin care încerca să-mi demonstreze că aș avea în subconștient resentimente fașă de etnia romă, deoarece "pe față" am o atitudine căreia nu i se poate obiecta decît "o ironie subsidiară". I-am răspuns doamnei, politicos, că e posibil să-mi atribuie resentimente pe care ea le are. Altcineva mi-a telefonat să-mi spună că îmi bat joc de doctrinele de stînga și de reprezentanții lor, ceea ce consideră impardonabil
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
exemplare prin scriitura și prin mesajul lor. Cu stilul său impecabil (chiar și când e lungă, fraza își păstrează eleganța și te lasă să respiri relaxat), plastic și vizual, știind să creeze tensiune în momentele cheie, să puncteze istoriile cu ironie și cu umor și să sugereze subtil semnificații dincolo de concret, Radu Paraschivescu integrează sportul unui flux existențial deloc rupt de social, de politic sau, cu atâ mai puțin, de caracterul și psihicul uman, povestindu-l ca pe un perfect conflict
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
fierbinte și/ n-am mai știut ce să facem cu fosforescența mîinilor/ atunci cînd clipa să dialogăm prin linii frînte a sosit" (Buna Vestire). Firește, Erosul deține un loc privilegiat în șirul acestor reconstituiri empatetice, ușor împins spre dezabuzare și ironie, distins impalidat de transferul confesiunii în observație, al contemplației în comentariu: "în urma acelei femei, pe trotuar seara se aduna în sine cum ceara la baza/ lumînării magazinele își pierdeau unul cîte unul/ clienții care acum se îmbulzeau să culeagă flori
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
unui fel de turn de control care dirijează zborul amintirilor naratorului din diverse momente ale existenței sale. Firește, un astfel de loc de întîlnire a oamenilor și a poveștilor de tot felul are, a priori, potențial epic. Fapt, recunoscut cu ironie postmodernă de autor: "Pensiunea este așadar foarte puțin epică. Deși avea tot ce-i trebuie pentru a deveni un han al Ancuței. Se deschidea spre narațiune (descripțiunea clasică a interioarelor, buna cunoaștere a epocii prin vestimentație, o ureche fină, de
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
teologiei" lui Ludendorff -, parcursese întreaga literatură clasică), o atitudine asumată în fața existenței, de fapt disponibilitatea de a problematiza existența, de a ieși, cu alte cuvinte, din stadiul - cel mai adesea - larvar, somnolent și gregar al adolescenței, sincronismul cultural, extazul și ironia, spiritul ludic ș.a. Primul articol, "Castele în Spania", este într-un fel tributar unei retorici a idealismului juvenil (nu neapărat în sensul peiorativ al termenului), unei utopii universaliste (cu anumite "enclave" de realism), unei ideologii în care conceptul de "naționalitate
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
numitul medic își mobilizează personalul pentru îndeplinirea unei sarcini de însemnătate specifică și anume căratul cărămizilor. în loc ca asemenea practici să-i slujească lui Preda la caracterizarea unei lumi anormale, orwelliene (prozatorii optzeciști le-au muiat în sosul picant al ironiei), acesta le ia în serios, subscrie întristător la aberația lor: "naratorul nu se ridică deasupra personajelor sale, mentalitatea sa nu este decît a lor". Hélas, "mediocritatea nu deranjează pe nimeni". Chiar și alți romancieri ai "obsedantului deceniu" (sintagmă derutantă, pusă
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
lor, cărora (aproape) totul le este permis? Două relatări, nu de pe poziții pronunțat feministe, ci pur și simplu cu intuiția normalității în relațiile "din casă" scriu Bianca Felseghi și Anamaria Ștețco. Stilul este acela de "anchetă" socială, cu ace de ironie ascunse sub covor. Tot acolo rămîn, în "pîsla" unei lașe "adaptări", și cele mai multe dintre dramele căsniciilor (caznelor) "descusute" în carte. Poveștile despre "alții" care, în primul "experiment" al Ruxandrei Cesereanu și al studenților ei, puteau, măcar ipotetic, să ajungă "de-
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
experiențe colective și individuale, despre ce am trăit, despre limitele curajului sau ale lașității din noi. Intuiam că maniera regizorului nu este una sobră, că nu se intenționează un fel de documentar pus în scenă. Intuiam că se apelează la ironie, la autoironie, dar mă temeam de bășcălie. N-a fost deloc așa. Am văzut un gen de epopee care mi s-a părut că dorește să ne arate, calm, detașat cumva, dar cinic în esență, că l-am creditat cu
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
soția lui. Unchiul din Paris se întoarce definitiv acasă, cu mâinile aproape goale, rudele îl copleșesc, își caută foștii prieteni, vizitează meleagurile natale, însoțit de nepotul medicinist cu mașina. Călătoria prin raionul Bugeac echivalează cu recuperarea simbolică a propriului trecut. Ironia e că unchiul din Paris admiră sincer realizările socialismului la Chișinău sau în împrejurimi: bulevardele noi, terenurile de sport, campusul universitar, filarmonica, fermele (care sunt de fapt colhozuri), livezile - în timp ce basarabenii își văd mai bine propriile suferințe, păstrate în surdină
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
serviseră în timpul campaniilor... Ulm, Austerlitz, Iena, Eilau, Friedland, lăsate moștenire fiului său, înainte de a pleca spre Insula Elba, primul exil... * Pe colina Panteonului, sus, ajungând în fața Liceului Henry IV, individul meu interior, secret, certăreț, instigatorul ocult, mă îndeamnă, nu fără ironia lui vulgară, ...și nu te mai ține, domnule, de fleacuri și prostii, ci dă și dumneata ocol celui mai vechi liceu din... ce Europa, ...dân lume!... Școală purtând numele regelui care spunea că orice cetățean trebuie să aibă duminica la
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
toiul verii. Căldură mare în decembrie, grindină furioasă în iunie: nimeni nu înțelege nimic - cu excepția înțeleptului August pălărierul și a veritabilului său ucenic, Antipa. Acesta împodobește bradul de Crăciun cu trei zile mai devreme decât restul lumii (stârnind mirări, iritări, ironii) anume pentru a suprapune sărbătoarea creștină cu solstițiul și a da, astfel, o mai mare coerență vieții din amărâtul orășel de provincie, vechiul târg de vamă industrializat cu forța... Se poate spune că Antipa trăiește cu adevărat nu în prezent
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
reprezentări. Astfel încât, vrând-nevrând, diaristul rătăcește uneori nu pe imașuri feerice, ci în labirintul enciclopediei de uz personal. În cazul Ioanei Bot, două sunt modelele dominante: tradiția autohtonă a prozei de hălăduială, pe care autoarea o invocă frecvent, amintindu-și cu ironie de "strămoșul Dinicu", și figura Alisei, intrată acum nu în țara minunilor, nici măcar în țara cantoanelor, ci "într-o carte, văzând aievea ceea ce știam doar din poze și din texte." (În treacăt fie spus, referința la eroina lui Lewis Carroll
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
parte, această inovație îi permite lui Potter să insereze o dimensiune de critică socială, inexistentă în textul lui Woolf. Care, din acest motiv, a înghițit postum ceva critici percutante din partea feministelor. Imperialismul britanic și Anglia-ca-centru al lumii sunt expuse prin intermediul ironiei și al exagerării, în momentul în care ducele de Moray îl informează pe Orlando - reiterând teza barbariei a tot ce nu e "perfidul Albion" - că rușii se mânjesc cu ceară pentru a-și păstra temperatura corpului constantă. Și politica colonialistă
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
prin imaginarul specific: "clișeele sunt cele care abundă în opera verniană". Nici vorbă de rasism și antisemitism, dar e adevărat că "femeia e mai discretă în romanele lui decât în societatea și literatura vremii". Dincolo de un remarcabil simț al rezonabilului, ironia istoricului este necruțătoare în a dezvălui și a amenda absurditățile interpreților vernieni în cheie ideologică. Cartea capătă un umor nesperat. "Ne-am obișnuit să trăim cu ideologiile", spune în fugă și oarecum amar istoricul. Apelând la corespondența și la interviurile
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
dat pe care Caragiale îl înregistrează cu speranța de a-l epuiza și de a trece dincolo de el, la nivelul sensului. Cum sensul, însă, întîrzie să se arate, Caragiale preferă marginea, de unde poate privi și materia, și pe sine cu ironia care nu e altceva aici decît un semn al conștiinței inconsistenței. E felul lui de a se salva și de a fi. Caragiale nu se luptă să recupereze sensul - orice angajare i se pare caducă - și nici să-l instituie
I.L.Caragiale. Variațiuni by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/11772_a_13097]
-
exercită în gol și eșuează în pornografie). Frazele lui Virgil Duda sunt cel puțin la fel de seducătoare ca tinerele sale eroine, lucrând totdeodată cu sexul. Numai că nuditatea propriu-zisă nu e dublată de una stilistică. În romanul de față, umorul, (auto)ironia, vorbele de spirit trec din bagajul autorului în cel al personajelor sale, ridicându-le din simpla vulgaritate și plasându-le pe o scenă transparentă, unde orice stridență se vede. Ca într-o piesă de teatru, dialogul are un rol important
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
înlocuite de Al. Philippide cu un teribil "simț al infinitului", cititorul comun ar putea fi inhibat de menținerea îndelungă a versului philippidian în aerul tare din "Alpii cugetării pure". Meridionalul veșnic călător prin stele și prin ținuturi boreale nu cunoaște ironia, jocurile gratuității, voluptatea ghidușă a nimicniciei inteligent flecare. Cînd spune el: "Să ne mîndrim că fiecare / Din noi e-un mic exemplar, / Fără putință de reeditare", se cască golul unei lumi abstracte în care trăiește omul - enigmă, neînțeles, ieșit dintr-
Aprilie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11796_a_13121]
-
Ungreanu și Adriana Babeți, un program radical din a promova tinerii (vezi colecția revista "Orizont" și Fundația " A Treia Europă") știu că ceata despre care vorbesc aici e nu doar marginală, minoritară și penibilă în sine, dar e privită cu ironie chiar de colegii de generație. Adevărul gol-goluț e că tovărășeii sunt plicticoși de moarte, că dincolo de aerul pompos al limbajului papagalicit după magiștri la fel de obtuzi ca și ei nu se află nimic. Dar chiar nimic - celuloză sută la sută. Se
Oierii minții by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11805_a_13130]
-
mai rele decît conul de (pen)umbră, în ultimul timp ei au tot mai multe motive să regrete vremurile idilice în care Andersen era doar "blîndul băsmuitor din Odense", "prietenul tuturor copiilor": biografíi, precum aceea scrisă de Jackie Wullschlager (sponsorizată - ironia soartei! - chiar de oficialități culturale din Danemarca) sau cea semnată de Jens Andersen emit, provocator - și "în spiritul vremurilor", tot soiul de ipoteze scandaloase privitoare la viața particulară a scriitorului. Dincolo de disconfortul de a avea un geniu tutelar definit preponderent
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
aceasta e un provizorat pândit de sordid. În spectacolul lui Mircea Cornișteanu realul se încarcă de semnificație, povestea devine lentila microscopului pentru a studia lenta corupere a omenescului, dar și ocheanul întors prin care privitorul se identifică cu imaginea celuilalt. Ironia și compasiunea, uimirea și tandrețea compun întregul unui demers regizoral exprimat cu discreție, dar nu mai puțin expresiv. E un fel de dramaturgie și un fel de regie mai rar întâlnite în ultimul timp pe scenele bucureștene, poate pentru că, în pofida
Femei în tranziție by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12858_a_14183]
-
imperiale! Mai rău: zeloții ideii central-europene sunt, musai, niște trădători de neam! Am auzit aceste argumente în forme variate: de la cele cvasi-contondente ale unor ofițeri SRI, la aulica voce a unui domn cățărat în fruntea unui înalt for cultural-științific. Culmea ironiei e că astăzi Departamentul de Stat american plasează România (cu Valahia și cu Moldova cu tot, nu doar cu Transilvania) tocmai într-o zonă definită, fără nici un fel de problemă, "Europa Centrală". Ce-or mai avea de spus Achim și-
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
în măsura în care e (auto)referențial, Tudor Octavian iubește să povestească cu orice preț, nucleul epic este nelipsit, iar textul, uneori la fel de fals, deși bine camuflat sub aparențele unei istorisiri clasice, sfârșește într-un tâlc subînțeles. Constantele povestirilor sunt, până la urmă, (auto)ironia și umorul - Tudor Octavian dovedind, în acest sens, resurse nebănuite -, deși uneori autorul se lasă furat de subiect și ne trezim cu câteva povestiri, cum sunt Ana la Boston sau Albastru în oraș, învăluite în poezia melancoliei. Rezultat adesea din
Indecența de a povesti by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12923_a_14248]
-
potriviți exegeți ai lui Blaga, Noica sau Maiorescu, unul capabil de o adecvare incandescentă. Și asta datorită gustului său sporit pentru rigoare conceptuală, suplețe a ideilor, raportare la toate acestea din perspectiva unei transcendențe axiologice. Există și un strop de ironie fină, aulică, abstractă, în dosul schelăriei comentatoare, afină spiritului critic junimist, un zîmbet subțire, superior prin cunoaștere, ascuțit ca o lamă, asigurându-și tot timpul o distanțare salubră. Așezând criticismul junimist în contextul european al filiațiilor și influențelor, Cornel Moraru
Eterna reîntoarcere la Maiorescu by Nicoleta Sălcu () [Corola-journal/Journalistic/12925_a_14250]