1,240 matches
-
asigurase din belșug viața atâția ani. În fine, pentru a curma divergențele de păreri, președinta generală și-a prezentat demisia ce i-a fost refuzată în unanimitate de întregul fost Comitet Central, în decembrie 1934, aducându-se în procesul verbal, iscălit de toate doamnele, care au astăzi alte păreri adică acum 4 luni, un omagiu strălucit de mulțumire doamnei prezidente generale. După aceea, doamna prezidentă văzând că totuși lucrurile nu se liniștesc, a convocat Congresul Extraordinar, conform statutelor, la 10 ianuarie
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Florica Georgescu, Cuțescu-Storck, care, în cuvinte înaripate, au combătut tendințele nesăbuite ale revizionismului, accentuând asupra drepturilor noastre imprescriptibile cucerite cu atâta jertfă. După discursul d-nei Cornelia C. Achimescu, d-na Ortansa Satmary citește un viu mesaj al femeilor din Ardeal, iscălit de d-na Maria Baiulescu. Mesajul femeilor din Ardeal Dreptatea noastră este clarificată prin cuvântul ilustrului savant d-l Profesor Nicolae Iorga, care a dovedit documentat dreptatea noastră asupra pământului neamului românesc, din punct de vedere istoric. știm că poporul
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
și pentru că cerea mai puțini ani de studii, și o termină în 1892. Anul 1888 este unul de cumpănă pentru B.-V., care se simte oarecum dezorientat, fără nici un țel precis. Frecventează diverse cercuri studențești, unele prepoporaniste și chiar socialiste. Iscălind I. Brătescu, publicase în săptămânalul de stânga „România”, în martie 1887, schița Dolores. Tot ca student, colaborează în 1889 la „Fântâna Blanduziei”, însă ascunzându-se sub pseudonimul Dionisie, apoi continuă în cotidianul „Constituționalul”, redactat de I. L. Caragiale, și în „România
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
război alături de puterile Antantei, dar visează și la o „Biblie a păcii”. Este foarte activ și pe plan literar. Publică primele două acte din piesa Sorana în „Viața românească”, împreună cu A. de Herz, apoi actul al treilea în „Flacăra” (1916), iscălindu-l singur. Căpitan în timpul războiului, însoțește armata română în Moldova, unde, la Târgu Frumos, va fi, doi ani, comandantul garnizoanei. Aici scrie cea mai mare parte din eseul În slujba păcei, apărut în 1919. Pe când se afla în refugiu, a
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
Pericle Martinescu, Horia Stamatu ș.a., dintr-un grup ce-și zice „Corabia cu ratați”, al cărui salut - „Oisive jeunesse!” - era un vers din Rimbaud. Totuși, se dovedește foarte activ: își reia colaborarea la „Vremea”, unde va publica până în 1938, mai iscălește în „Credința”, „Meridian”, „Litere”, „Reporter”, „Facla”, „Arta și omul”, „Ideea românească”. În ultima revistă apare ciclul de poezii Marele paianjen, semnalat elogios de Eugen Ionescu și devenit nucleul unui volum prezentat la concursul Editurii Fundațiilor Regale pentru tinerii scriitori needitați
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Viena o întâlnește pe Cornelia Brediceanu, studentă în medicină, viitoarea lui soție. Îndrăgostit, scrie versuri care vor intra în placheta Poemele luminii. Debutase la „Tribuna” din Arad în 1910, cu poezia Noapte, semnată L.B. Brașov. În „Românul” din Arad, unde iscălea și Ion Albu, avea să îi apară studiul Intuiția în filosofia lui Bergson (1914). Dă aforisme și articole la „Pagini literare” din Arad. Debutează editorial cu Poemele luminii (1919), apărute parțial în „Glasul Bucovinei”, în același an publicând culegerea de
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
În 1890, colabora la „Biblioteca familiei”, „Românul”, „Curierul” ieșean al lui Th. Balassan. În toamna aceluiași an, prezenta în „Contemporanul”, textele unor descântece culese în zona natală (însoțite de mostre privind practicarea ritualului); se apropie, astfel, de gruparea social-democrată ieșeană. Iscălește, de-acum, statornic, în „Munca”, folosind curent și inițiale sau pseudonime, ca Zamfir Cobuz, Cobuz ș.a. Subzistă un timp cu slujba la ziar, în provincie (a fost redactor la „Vocea Botoșanilor”), apoi în capitală, cooptat, din 1895, redactor la „Lumea
BUZDUGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285972_a_287301]
-
seamă de materiale literare, originale și traduceri, care dovedesc același efort redacțional de participare efectivă în actualitate. În același număr al revistei Flacăra găsești numele Veronicăi Porumbacu semnând câteva file de jurnal întitulate Călătorie pe C.F.R., întâlnești pe Mihai Beniuc iscălind un emoționant poem despre Nikos Beloianis Măslinul, parcurgi cu interes nuvelele scriitorului ucrainian Iaroslav Galan: Execuția, te oprești cu atenție asupra fragmentului pe care-l publică Eusebiu Camilar din noul său roman Măriuța, te revolți alături de Eugen Jebeleanu (în poemul
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sub titlul Un om între oameni (...). Se discută în chip foarte viu pentru și contra formulelor artistice folosite și uneori născocite de autor; unii critici literari amenință chiar că vor scrie recenzii despre Un om între oameni, dar asemenea recenzii iscălite de tovarăși ca I. Vinter, Paul Georgescu, N. Tertulian, plutesc încă numai la orizont, ca niște nori placizi de vară, într-o zi de arșiță. O să plouă? N-o să plouă? Să dea dumnezeul nostru Jupiter Aestheticus să plouă cu prețioasa
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ASOCIAȚIA LITERARĂ A ROMÂNIEI, societate literară înființată la București în 1845, în scopul încurajării literaturii naționale. Procesul verbal de constituire, datat 14 februarie și alcătuit de N. Bălcescu, a fost iscălit de I. Ghica, D. Brătianu, C. A. Rosetti, D. Bolintineanu, I. Em. Florescu, C. Bolliac, Șt. Golescu, C. G. Filipescu, I. Voinescu II, Al. G. Golescu, A. T. Laurian, care pot fi considerați membri întemeietori. Societatea a luat naștere din
ASOCIAŢIA LITERARA A ROMANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285475_a_286804]
-
Atanasiei și ai lui Gavrilă Roșu Bârgăoanu. A urmat școala primară în satul de baștină, până în 1859, apoi a fost înscris la Școala Normală din Năsăud, unde numele de familie i-a fost schimbat în acela sub care B. a iscălit toată viața. Înscris la Universitatea din Budapesta, este exclus deoarece militase pentru promovarea limbii române. Din motive naționale și confesionale, părăsește Ardealul și, din 1880, cu sprijinul lui T. Maiorescu, este profesor la Școala Normală de Institutori din București, iar
BORGOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285818_a_287147]
-
târziu, mormântul rămânându-i necunoscut. Semnătura îi apare din 1908, sub culegeri folclorice, la „Tribuna” din Arad, unde va reveni cu versuri între 1910 și 1911. Va colabora, apoi, cu poezie și proză, mai rar cu articole și însemnări culturale, iscălind și cu pseudonimele Radu Mărgean sau I. Brumă, la numeroase gazete și reviste, între care „Luceafărul”, „Patria”, „Transilvania”, „Țara noastră”, „Hyperion” ș.a. Scrisul lui B. devine mai variat în „Cosinzeana”, revista literară scoasă de el întâi la Orăștie (1911-1915), pe
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
Aici, se căsătorește cu Teodor Botiș, primul rector al Academiei Teologice. Infirmieră devotată în timpul primului război mondial, a fost aleasă președintă a filialei ardelene a Crucii Roșii (1914-1918). A contribuit la dezvoltarea învățământului pentru copiii orfani din Ardeal. Din 1926, iscălește Maria Botiș-Ciobanu, nume ce figurează și pe coperta unor cărți. A colaborat cu articole, versuri, proză - schițe, nuvele, povești - la publicații ardelenești îndeosebi, dar nu numai, semnătura ei putând fi întâlnită deopotrivă în „Familia”, „Convorbiri literare”, „Tribuna”, „Sămănătorul”, „Gazeta de
BOTIS-CIOBANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285839_a_287168]
-
toamnă tristă și rece marchează decorul, convențional, în care amărâtul visător își plânge jalea sau urzește castele în aer. Câte o pornire de revoltă se pierde îndată într-un noian de disperare și, înfrânt, Fulg Pribeag (cu acest pseudonim sunt iscălite câteva poezii și o proză) e gata să ceară iubitei iertare în genunchi. Semn al vârstei imature, duiosul plonjează în „reflecții” de un pesimism definitiv. Rareori expansiv, cuprins câteodată de un arțag proletar care îl împinge să se uite urât
BRABORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285849_a_287178]
-
în urma unei crize cardiace. După debutul din „Foaia populară” (1899), B. publică texte umoristice, în proză și versuri, la „Zeflemeaua”, „Belgia Orientului”, „Furnica”, unde a fost și redactor, „Țivil-Cazon”, „Sămănătorul”, „Falanga literară și artistică”. Mai ales în acești primi ani iscălește și altfel decât cu numele său: J. B., Bz, J. Bz., Vic, Victor, I. B. Victor, I. Botez-Victor, J. Botez-Victor, Joachim Belferul, Un belfer. A mai colaborat cu articole, schițe, câteodată poezioare la „Viața românească”, „Minerva literară ilustrată”, „Noua revistă
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
literare, criticul nu le consideră deloc a fi o construcție arbitrară. Un flexibil, pertinent exercițiu comparatist îl constituie lucrarea Naturalismul în opera lui Delavrancea (1936). Studiul Titu Maiorescu și locul lui în cultura românească (1940) este colorat cu amintiri personale. Iscălind câteodată O.B. sau, foarte rar, P. Octavian, B. colaborează la „Arhiva”, unde în 1904, a și debutat, „Însemnări ieșene”, „Arhiva pentru știința și reforma socială”, „Gândirea”, „Lumea”, „Adevărul literar și artistic”, „Adevărul”, „Manifest”, „România literară”, „Cuget moldovenesc”. La „Viața
BOTEZ-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285833_a_287162]
-
în februarie 1949, e osândit la temniță grea. La mai mult de un deceniu după punerea în libertate (1964), în martie 1977, obține azil politic, stabilindu-se în SUA. S-a stins după o suferință îndelungată. În țară, a colaborat, iscălind cu inițiale, cu prescurtări ale numelui sau cu pseudonimul Șerban Barițiu, la foile vâlcene „Oltul”, „Bobi de mărgean”, „Însemnări”, unde a fost și redactor, „Litere”, „Iconar”, „Buna Vestire”, „Revista funcționarilor publici”, „Vremea” ș.a. Reîncepe să scrie în exil, la publicațiile
BALANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
semnată Iulian Devale), Pe sub arini (1901), Mortua est (1902), Cântece (1902) și Poeți germani (1902), aceasta din urmă cuprinzând tălmăciri din Goethe și Heine. Între 1908 și 1910, e redactor la revista sebeșană „Munca”, în al cărei supliment intitulat „Chindia” iscălește, și cu pseudonimele Delavale, Ion Vălean, poezii, povestiri, note de drum și scurte piese de teatru. În același oraș, în 1910, edita „după un manuscris găsit” tragedia în versuri Avel. Din 1911, este - se pare - redactor la „Românul” din Arad
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
și a continuat să publice în „Universul literar”, „Zori de zi” (Râmnicu Sărat), „Foaia Râmnicului”, „România nouă”, „Îndrumarea” (Râmnicu Sărat), „Adevărul literar și artistic”, „Foaia tinerimii”, „Ploieștii literari”, „Cele trei Crișuri”, „Convorbiri literare”, „Gândirea”, „Ramuri”, „Năzuința” (Craiova) ș.a., până prin 1933 iscălind și cu pseudonimele Radu Buzescu și George Freamăt. Atras de timpuriu de literatură, face critică literară vreme îndelungată, fiind și membru în redacțiile publicațiilor „Adevărul literar și artistic” (1923-1926), „Flamura” (1925-1926), „Viața literară” (1926) și „Propilee literare” (1926-1929). A tradus
BAICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
mare preț pe raționament. În prima parte a articolelor lui de critică literară sunt expuse principalele caracteristici ale genului sau speciei cărora le aparține opera ce urmează a fi discutată; în partea a doua, ea este raportată la aceste caracteristici. Iscălit P. Bătăușul, articolul său despre cartea Ion Vodă cel Cumplit a lui B.P. Hasdeu pleacă de la premisa deosebirilor nete dintre știința istoriei și artă, ajungând la concluzia că autorul a amestecat nefericit procedeele; Răzvan Vodă, piesa aceluiași (apărută întâi sub
CARP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286121_a_287450]
-
urmează la Blaj gimnaziul și apoi liceul, bacalaureatul trecându-l în 1900. Către sfârșitul liceului se încearcă în literatură și trimite „Unirii” din Blaj, în 1899, mai întâi o poezie, apoi schițe și poezii, semnate Alfius. Cea dintâi scriere literară iscălită cu numele său apare în 1901, tot în „Unirea”; atunci începe și colaborarea la „Familia”. Între 1900 și 1904, este student al Facultății de Teologie din Budapesta. Se integrează lesne în cercul studenților români, participând la întrunirile societăților literare ale
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
politică devine tot mai agitată, iar integritatea României tot mai amenințată, acceptă, în octombrie 1938, conducerea ziarului „Tribuna”, în fruntea căruia se află până în august 1940. Nu era un jurnalist prin vocație, ci mai curând un observator și un moralist. Iscălind în ziare, fie cu numele său, fie cu pseudonimele Sevastian Voicu, I. Turcu sau Ion Olariu (Olariu era numele de familie al mamei, dinainte de căsătorie), scria despre orice, dând sfaturi și criticând cu blândețe. Dezmembrarea țării, în 1940, îl obligă
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
care, plin de respect, se recomandă : „Octav, să trăiți !” Tânăr și plin de grăsimi tremurătoare, medicul legist arăta plictisit. Fuma cu nerăbdare și, după ce termină treaba, exclamă printre dinți : - Haide, Zalomire, dă-i drumul, că stăm aicea și înghețăm. Iscălind procesul-verbal, plecă imediat. Asistat doar de goarza comunală, procurorul își continuă singur ancheta. Mortul se afla în marginea satului, pe grădini. De acolo, Zalomir intră în țigănime. Aolind, în jurul lui, din bordeie, se grămădi o laie de puradei care, până în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cumpărare, pe cel care era pecetluit după lege și obiceiuri, și pe cel ce era deschis, 12. și am dat zapisul de cumpărare lui Baruc, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, în fața lui Hanameel, fiul unchiului meu, în fața martorilor, care iscăliseră zapisul de cumpărare, și în fața tuturor Iudeilor care se aflau în curtea temniței. 13. Și am dat lui Baruc înaintea lor următoarea poruncă: 14. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Ia zapisurile acestea de cumpărare, cel pecetluit și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
plâns la ghișeu, m-am zbătut și am spus o minciună: "Mon père est mort!" Mi-era scârbă de minciuna mea. Eram așa de deprimat, că m-au crezut, dar nu erau de vină, nu era șeful care trebuia să iscălească. În orice caz, să aștept... Am așteptat două ore, învîrtindu-mă năuc împrejurul unei bănci rotunde din mijlocul sălii. Pe la ghișeuri, funcționarele își șopteau între ele arătîndu-mă și invitîndu-mă milos să stau. Mă așezam pentru o clipă ca s-o pornesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]