744 matches
-
lui Chiriat-Iearim, a fost chemat pînă în ziua de azi Mahane-Dan (Tabăra lui Dan). 13. Au trecut de acolo în muntele lui Efraim și au ajuns pînă la casa lui Mica. 14. Atunci cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara Lais, au luat cuvîntul și au zis fraților lor: "Știți că în casele acestea este un efod, terafimi, un chip cioplit și un chip turnat? Vedeți acum ce aveți de făcut." 15. Ei s-au abătut pe acolo, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
tînărului Levit, în casa lui Mica, și l-au întrebat de sănătate! 16. Cei șase sute de oameni din fiii lui Dan, încinși cu armele lor de război, stăteau la intrarea porții. 17. Și cei cinci oameni care se duseseră să iscodească țara, s-au suit și au intrat în casă, au luat chipul cioplit, efodul, terafimii, și chipul turnat, în timp ce preotul era la intrarea porții cu cei șase sute de oameni, încinși cu armele lor de război. 18. Cînd au intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
purtat lungi discuții cu Șerban, cu Vlad, cel ales de Corina, ne-am lèsat seduși de superbe exerciții ale minții, îmbètându-ne cu infailibile jocuri ale logicii, dar nici unul dintre partenerii mei de dialog, nici Șerban, nici Vlad, nu mi-a iscodit cu atâta ușurințè în suflet arètând o voioasè indiferențè fațè de stiință minții așa cum a fècut-o prin câteva cuvinte simple acest adolescent cu plete blonde, care nici mècar nu l-a citit pe Nietzsche! Cred cè nu-i atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Ecaterina, care o primi cu brațele deschise. ― Ne-ai răpit cu totul, draga mea. Ne-ai reamintit momentele de grație care ne delectau pe vremea neasemuitului meu soț și iubit. În timp ce gazda îi prezenta favoritei sale invitații, Iancu își tot iscodea unchiul. ― Dumneata Nicolache, spune-mi repede cine este? ― O femeie, dragul meu nepotache, dacă înțelegi ce vreau să spun. ― Femeie, femeie! Văd și eu bine că este o femeie. Dar vreau amănunte, vreau... ― Eu am spus o femeie. După mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să mai spună nimic. Prin lentilele false ale ochelarilor, ochii împăratului păreau mai mici și înecați într-o abureală umedă.) Crezi că ne mai vedem? Dante Negro aprecie faptul că împăratul nu îi ordonase să revină în Franța. Nu îl iscodise nici unde avea de gând să meargă. Era o întrebare lucidă, ca între vechi prieteni conștienți de sfârșitul relației lor. Zâmbi, privindu-l din coada unicului ochi, și îi șopti cu o caldă ambiguitate. ― Dacă o fi și-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se ghemui dedesubtul ei. După un minut dormea și nimeni n-ar fi putut să-l descopere de la o distanță mai mare de două sute de metri. L-a trezit soarele, izbindu-l în față pieziș, aproape culcat la orizont, și, iscodind printre stânci, zări o mică coloană de praf ce se înălța în spatele unui vehicul care înainta, foarte încet, la marginea pustiului de parcă s-ar fi temut să nu piardă protecția dunelor și să pătrundă în neospitaliera imensitate a erg-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
numele bătrânului, a fost ca și cum a dat să se întoarcă acasă și n-a mai fost primită. Bătrânul i-a întors spatele, vezi, măcar că acum vine cu căciula-n mână să se împace, nedezbărat de năravul lui urât de a iscodi, ca să te învețe cum să trăiești. Ba uite-l că nu iscodește și nu învață pe nimeni nimic; continuă să tacă, în timp ce Mirela îl vede mărunțind imperceptibil din buzele subțiri reproșuri aspre, abia stăpânite, și n-are nici un dubiu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-a mai fost primită. Bătrânul i-a întors spatele, vezi, măcar că acum vine cu căciula-n mână să se împace, nedezbărat de năravul lui urât de a iscodi, ca să te învețe cum să trăiești. Ba uite-l că nu iscodește și nu învață pe nimeni nimic; continuă să tacă, în timp ce Mirela îl vede mărunțind imperceptibil din buzele subțiri reproșuri aspre, abia stăpânite, și n-are nici un dubiu că doar prezența lui Rafael îl împiedică s-o împroaște cu reproșurile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
așa că, În final, am renunțat. Drumul până la garsonieră s-a desfășurat Într-o oarecare liniște, pe care, din plictiseală, am Întrerupt-o. — Am crezut că v-ați oferit să mă conduceți ca să mă prindeți cu garda jos și să mă iscodiți, i-am spus. Sau intenționați cumva să obțineți licență de șofer și vreți să mai faceți puțină practică? — Prima variantă, răspunse el, fără a-și lua ochii de la șosea. În cazul ăsta, n-ar fi mai bine să Începeți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
n-a fost invitat să se așeze. Abu Taher continuă: — Nu numai isprăvile tale se transmit din gură-n gură, Îți sunt puse În seamă și niște catrene foarte ciudate. Cuvântul este măsurat, nu acuză, nici nu prea scuză, nu iscodește decât la modul indirect. Omar consideră că a venit momentul să rupă tăcerea: — Rubaiul pe care Îl repetă omul cu cicatrice nu-mi aparține. Dintr-o mișcare nerăbdătoare cu dosul mâinii, judecătorul risipește protestul. Pentru prima dată, tonul lui este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici nu te aude, strigă cadiul, arătând spre o venerabilă barbă albă de la stânga sa. — L-am recunoscut pe strălucitul oaspete datorită elocinței sale, rosti cu greutate omul cu cicatrice, și l-am iscodit În privința numelui, Înainte de a-l aduce acasă la cadiul nostru. — Bine ai făcut! Dacă răzmerița ar fi continuat, s-ar fi ajuns la vărsare de sânge. Vino, așadar, să te așezi lângă oaspetele nostru, ai meritat-o. În timp ce omul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
nedumerită: — Ai putea să-mi citești câteva versuri? Khayyam nu vrea să continue discuția. Voi putea să ți le citesc pe toate Într-o zi, când le voi considera demne de a fi citite. Ea nu insistă, renunță să-l iscodească mai mult, dar Îi aruncă, fără să ducă ironia prea departe: Când vei fi isprăvit această carte, evită să i-o oferi lui Nasr Han, n-are prea multă prețuire pentru autorii de rubaiate; nu te-ar mai pofti niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
delicată dintre toate. Omar se așteaptă la ce-i mai rău, și chiar ce-i mai rău Îl așteaptă. — Te numesc sahib-khabar. — Sahib-khabar, eu, șeful iscoadelor? — Șeful informațiilor din imperiu. Nu răspunde În pripă, nu-i vorba de a-i iscodi pe oamenii de treabă, de a te strecura În locuințele credincioșilor, ci de a veghea la liniștea tuturor. Într-un stat, cea mai mică hoție, cea mai mică nedreptate trebuie să fie cunoscută de suveran și pedepsită Într-un mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În Orientul tumulturilor. Mă primi un servitor. O temenea otomană, două cuvinte de Întâmpinare În franceză, dar nici cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru, să-l asculte pe Maestru, să-l iscodească pe Maestru. Am fost invitat să aștept Într-un salon uriaș. De la intrare, am remarcat prezența unei siluete feminine. Asta m-a făcut să las ochii În jos; mi se vorbise prea mult despre obiceiurile țării ca să Înaintez cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mințile ca Florica. Toți mă întreabă: unde-ai fost, ce-ai făcut până acum, cu ce te ocupi, dacă ești căsătorită, dacă te-am recunoscut și câte altele. Acum, știind că sunt la nunta ta, iar vor începe să mă iscodească despre tine. Dumneata nu știi să le tai vorba. — Doamne, Teofana, nu cunoști gura satului. Să se petreacă un fapt cât de mic și toată lumea vorbește, dar apariția unei persoane după aproape douăzeci de ani? Îți închipui ce amploare ia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
prin pâlcuri de pădure vârstnică și încâlcită, care transformau după-amiaza călătoare, în amurg. Curioși, băștinașii schismatici și hirsuți, le permiseseră papistașilor înzăuați să avanseze tactic o vreme, până când, îmboldiți de răsuflarea premergătoare a iernii și plictisiți, probabil, să-i tot iscodească, într-o vineri, pe la prânzișor și fără nici un fel de avertisment, declanșaseră atacul. Ambuscada lor devastatoare, reușise. Mândrii cavaleri ai Occidentului, nici nu știuseră ce i-a lovit! Cu toți camarazii morți sau în agonie, căpetenia mai apucase să se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
care începură a-l descoase despre noutățile de la oraș. Însuși Cârciumarul Busuioc, foarte curios din fire, își părăsi o clipă tejgheaua ca să afle și el câte una-alta. Fiindcă Petre vorbea mai mult despre întîmplări de la armată, Ignat Cercel îl iscodi deodată cu glasul lui tînguitor: ― Dar boierii de la București ce gânduri mai au cu alde noi, sărăcimea? ― Apoi cu boierii te învoiești oriunde, dacă ești supus și ascultător, răspunse Petre. Răspunsul nu-i plăcu lui Ignat, deși clătină din cap
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Tănțico! reluă Titu dezmeticit. Uite cum mă găsești!... Lucram, voiam să fac lumină și... Pentru că pornise spre ea, îl opri cu un gest instinctiv și, după câteva secunde, șopti: ― Așteptai pe cineva? Când tânărul vru să răspundă, altă întrebare îl iscodi cu un surâs tulbure: ― Nici pe mine? El tăgădui din cap. ― Și vezi, eu totuși am venit! murmură ea cu o privire stranie, înfășurată în haina de iarnă, cu blana de vulpe în jurul gâtului, cu o căciuliță de catifea înfundată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Apoi sunt mulți, răspunse Ignat Cercel, care umbla de colo până colo, printre oameni. E și Marin, este și feciorul cel mic al lui Dragoș, mai e și Petrică al Smarandei, sunt mulți și petrec, dacă au de ce... ― Adică de ce? iscodi mai departe Vasile. ― Ei știu de ce, mormăi Ignat tainic. Da lasă-i, că fac bine ce fac. ― Nu-ți spuneam eu, nea Vasile, că i-am văzut azi-noapte cum se întorceau șuierând din jos? zise Leonte Orbișor cu mândrie. Că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de acord cu o plecare urgentă. Voi fi prima care voi încerca să scap. Un gând i se înfiripă în minte pe neașteptate. Un gând foarte ciudat și cu totul deplasat și totuși, curios, înglobând toate preocupările actuale. Se pomeni iscodind-o pe colega ei. Ar trebui să spună adevărul, altfel n-ar avea rost întrebarea. Totuși, deși Lambret era uneori foarte evazivă în răspunsuri, se gândi că asupra acestui subiect putea să se bizuie pe ea. Acest răspuns evident nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
nu mai sufăr atât, să nu mai fie totul atât de nesfârșit de dureros. La tanti Aura era o clientă, dar după un timp a venit și Marcelino și-am mâncat cu el. De la început s-a apucat să mă iscodească, să mă-ntrebe de-a ce ne jucăm, ce e cu tronul acela. A vrut să șteargă cercurile, zicea că vrea să deseneze o Ceaikă, noroc că știam cum să-l iau. Cum a terminat masa, a înșfăcat cartonul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
toată ziua? ― Învăț bengaleza ca să-mi iau examenul de Provincial-Manager, minții eu. Și apoi, e o lume nouă, nici nu știu cum trece timpul... Îmi ceru cinci rupîi împrumut, ca să se ducă seara la balul Y.M.C.A. ― Nu te tentează? mă iscodi el. Într-adevăr, nu mă tenta. Mă gândii fără melancolie la acei ani de risipă și eroare petrecuți la Wellesley-Street, în Ripon Street. Îl privii pe Harold, și nu-mi evoca nimic trupul lui vlăjgan, fața oacheșă cu ochi frumoși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și mă simt dezgustat numai pentru că trebuie să fac astfel? Dacă eu nu mai sunt liber să aleg? Priveam iarăși pe Jenia, și nu simțeam față de ea nici o turburare, nici un gând pătimaș, nici o libertate mentală, și atunci încercam s-o iscodesc, s-o silesc să fie feminină, așa cum, fără îndoială, fusese înainte de a pleca din Capetown; gândeam că poate astfel va izbuti să mă tenteze. Și dacă ea mi-ar fi dovedit că omul din mine nu murise, că eu am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la cafenea să-l descoase, dar în ziua aceea nu s-a dus, nici în ziua următoare. - Cu prima ocazie! a exclamat într-o după-amiază, în fața cafenelei Select, râzând. Cu prima ocazie!... - Ce-o să fie cu prima ocazie? L-a iscodit Vaian. Într-adevăr ce-are să fie? Îl privea încruntat, încercînd să-și aducă aminte. În cele din urmă ridică din umeri și plecă spre casă. De-abia când puse mâna pe clanță își aminti: cu prima ocazie va deschide plicul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ochi, iar când arăta spre rafturile cu materiale pentru mantouri și pentru costume și pentru taioare, aproape că nu se uita către ceea ce arăta. Părea că știe pe dinafară locul fiecăruia. Tu vrei să-ți faci un costum? l-a iscodit ea cu interes. Ce sunt alea cupoane? a întrebat Puiu. Doamna a făcut ochii mari, surprinsă și totodată amuzată. Ba chiar a chicotit veselă. Adică se putea presupune că a fost plăcut surprinsă. Cupoane?! și a râs ea fără reținere
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]