750 matches
-
Văzut-ai mai mare cruzime pe pămînt?... Tu, ce ai fost trimis de Dumnezeu pe lume s-o biciui, tu, ce ești diavolul în picioare... Spune-mi, spune-mi daca-n iadul din care ai ieșit tu ai putut să iscodești în minte un chin mai groaznic... Cum să mă uit la el... la acel mort? Nevrednică fiind chiar de-a-l atinge Pe acest blând și dulce, pe-acest sfânt... O, sfinte... Tu, ce-n viața ta ținuși cuvânt, Tu, un
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
am căzut... Ascultă, fiară, Ai văzut vrodat-atîta mișelie și ocară? Tu, ce ca un bici din ceruri ești trimis de Dumnezeu, Tu, diavol în picioare, tu unic în veacul tău, Spune-mi, spune-mi daca-n iaduri se mai poate iscodi Ghinul care peste mine tu ai vrut a hotări. Cum să mă mai uit [în față-i], cum în față-i să mă port? Mi-e rușine și mi-e jale chiar de fața lui de mort. Dar nevrednică sunt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o arunc la acel mort... Trebuia, ca și copiii s-aibă drept a-mi zice-odată: " Mumă! ai trăit cu omul ce-a ucis pe-al nostru tată... Ei, acuma, Lăpușnene, spune drept: așa-i că-ți place Ce adâncă mișelie iscodiși în pieptu-ți, drace! Mai rămâne încă una ca de tot să te dezmînii: Spînzură-l în ochii lumii, lasă să-l mănânce cânii. [LĂPUȘNEANU] Aide, veniți mai aproape. - Ei femeie, ai sfîrșit? Țe înșeli crezând pe Vodă mulțumindu-se cu-atît. Îmi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
un instrument de scris în mână. Tușește spre a nu mai fi ignorat. Se grăbește, e mai tânăr, cugetă Emil ca pentru sine. Are, nu se știe de ce, o privire trist-înțelegătoare, deși pare că nici o mare revelație nu l-a iscodit recent. Ciuvică nu are nici el de unde să știe că presupusa depresie nu vine de la vreun gând păcătos, ci de la faptul că, la o altă fereastră, privirea lui Emil a dat peste același cetățean impertinent care îl scălâmbăie atunci când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
scînduri, chiar și copaci smulși cu totul din rădăcini au început să plutească prin aer pe deasupra noastră și să se adune grămadă în capătul bulevardului. Petrică în jerseul lui roșiatic nu-și mai vedea capul de treabă. Cu un ochi iscodea ce se întîmplă în spatele cordoanelor de ordine, cu celălalt urmărea cum mormanul crește, că abia de mai puteam fi zăriți în dosul lui. Și totuși ne mai lipsește ceva, a remarcat Monte Cristo la un moment dat. Pe față i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Costăchel îngândurat. Tu ai băgat de seamă ceva? Uite că nu. Ce să bag de seamă? La multe case sau prăvălii distruse se zărește câte un colț de perdea de la geam tras într-o parte și câte un chip care iscodește ulița. Tare mă tem că pe lângă distrugerile făcute i-au și bătut. Poate or fi fost și morți. Cine știe? Prea arată înspăimântați toți. Măi Petrache! Tu ai spirit de observație - cum ar fi spus profesorul meu de Matematică de la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de terapie de o oră, față de care Mark dezvolta o rezistență din ce în ce mai mare. Când îl ducea acasă după cea de-a treia ședință, pe un ton atât de firesc încât nici măcar nu încălca recomandările medicilor, începu din nou să-l iscodească. Cum mai merge treaba cu doctorul Tower? — Destul de bine, spuse Mark, cu ochii ațintiți asupra drumului, ca de obicei. Cred că toată terapia asta începe să mă facă să mă simt un pic mai bine. Înainte de a patra ședință, Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păsările suferă, afirmă solemn Daniel. În mitologie, păsările și-o iau tot timpul pe coajă de la zei. De ce-ar fi altfel acum? Chelnerița apăru, prea devreme. Cum merge treaba aici? Totul e perfect, intonă Karin. Cum sunt legumele? îl iscodi chelnerița pe Daniel. —Excelente, răspunse el. Proaspete. Sunteți sigur că nu vreți să vă aduc și altceva? Ceva puțin mai...? Daniel zâmbi. —Mersi. Nu-i nevoie. O urmări cu privirea pe chelneriță în timp ce se îndepărta. Când veni picolița să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
numele bătrânului, a fost ca și cum a dat să se întoarcă acasă și n-a mai fost primită. Bătrânul i-a întors spatele, vezi, măcar că acum vine cu căciula-n mână să se împace, nedezbărat de năravul lui urât de a iscodi, ca să te învețe cum să trăiești. Ba uite-l că nu iscodește și nu învață pe nimeni nimic; continuă să tacă, în timp ce Mirela îl vede mărunțind imperceptibil din buzele subțiri reproșuri aspre, abia stăpânite, și n-are nici un dubiu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
n-a mai fost primită. Bătrânul i-a întors spatele, vezi, măcar că acum vine cu căciula-n mână să se împace, nedezbărat de năravul lui urât de a iscodi, ca să te învețe cum să trăiești. Ba uite-l că nu iscodește și nu învață pe nimeni nimic; continuă să tacă, în timp ce Mirela îl vede mărunțind imperceptibil din buzele subțiri reproșuri aspre, abia stăpânite, și n-are nici un dubiu că doar prezența lui Rafael îl împiedică s-o împroaște cu reproșurile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Nu vrea să facă uz de grad în fața soldatului, i se pare o lașitate. În plus, pregătirea sportivă din perioada liceului când făcuse atletism de performanță, face ca el să aibă mai multe șanse să reușească. Umezindu-și nervos buzele, iscodește încordat printre movilele de pământ și dărâmături după cea mai scurtă cale, dominat de gândul că dacă i-ar fi fost dat să aleagă, acum ar fi vrut să fie în cu totul altă parte. Cu un elan scurt zvâcnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și-și făcuseră un obicei ca la terminarea exercițiilor de qigong, dacă erau foarte obosiți, să stea puțin la povești așezați astfel, cu câte o perniță la spate, sprijiniți de mobilierul din cameră. Cum a fost viața ta Arm? o iscodi Bart, dornic să afle cât mai multe lucruri despre femeia aceasta, care-i părea de la o zi la alta tot mai fascinantă. Spune mi ceva despre copilăria ta... Ai avut o copilărie fericită?... Mi-ar fi plăcut să fie fericită
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
curgă peste ea minute în șir. Arm își privi fata dormind. Se ruga lui Dumnezeu să nu i-o ia. Medicul îi explicase că Mădălina poate rămâne cu un retard mental după această boală. Fusese blocată de veste. Apoi îl iscodise și-l somase să-i spună adevărul. Da, putea rămâne cu retard. Dar putea trăi o viață în care să fie și bucurii și tristeți, ca în orice viață. N-aș putea să trăiesc fără ea, Doamne, lasă-mi-o
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
renunțat... Știu că eram studentă și îmi trebuia o adeverință că-mi dă pensie alimentară, pentru dosarul de bursă de merit, atunci l-am vizitat eu pe tata pentru prima și ultima oară. Cred că trei zile m-au tot iscodit și el și nevasta lui, căci era recăsătorit atunci, cum, de ce, la ce îmi trebuie mie adeverința aia, ce mai pot face cu ea, și știi, după trei zile mi s-a făcut așa o lehamite, că am plecat fără
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
a retras prin lume spre ușa din spatele lui. Între timp, în tramvai se făcu ceva mai mult loc, ba chiar am avut plăcerea de a mă așeza pe un scaun liber, lângă un tip cam dubios, negricios și cu ochii iscodind prin toate părțile. Mi-am spus să fiu prevăzător. Deodată, am simțit ceva la buzunarul din partea unde stătea individul acela. Mâna lui se afla pe portmoneul meu, aflat în buzunarul pardesiului, pus de mine după ce plătisem două bilete de călătorie
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sub sutana preotului, am fost întrebată despre păcatele pe care le aveam pe suflet. Am spus atunci fără ezitare că întreaga mea viață la oraș mi se pare un păcat, pentru că îmi face inima grea. „Ai mințit cumva ?“, m-a iscodit preotul, gata să-l apuce pe necuratul de coarne. „Am mai mințit din când în când“, am recunoscut eu. „Ai furat ?“ „Ai preacurvit ?“, „Ai poftit la lucrul altuia ?“, a continuat el să mă bombardeze cu întrebări suspicioase, care au aruncat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
reculese din visare, realitatea era mai aproape. Va trebui să onoreze promisiunea dată Carlei, În caz contrar... Totuși, avea un răgaz de trei ore la dispoziție, timp suficient pentru a tatona sentimentele fetei. Călăuzit de aceste considerente, intră În local, iscodind cu privirea În care sector lucrează fata, pentru a se așeza la masa ei. Nu mică Îi fu Însă mirarea aflând toate mesele ocupate iar fata nicăiri. Consumatorii gălăgioși, evident contrariați de fenomenul fără precedent petrecut cu o zi În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alternativă, Tony Pavone Întoarse capul. Nu mică Îi fu mirarea când, Doctorul veni către el cu mâna Întinsă. Zâmbi forțat: „Salutare, doctore... salutare. Cum ai ajuns aseară acasă?” Vizibil obosit, doctorul cu fața congestionată iar ochii injectați, ocoli răspunsul. Îl iscodi. „Ai venit acum, ori plecai...?” „Nu, am fost În trecere... De data aceasta sunt foarte grăbit...Urmează să onorez o promisiune...” Doctorul insistă. „Te rog, bunul meu amic...Numai câteva secunde, să te prezint prietenilor mei...” „Bine, dar să știi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
le fu Întreruptă, de câteva ciocănituri În ușa dela intrare. „Intră...” - tună Gică picior de lemn. Spre stupefacția celor prezenți, Doctorul cu Gironda de mână, se opriră În mijlocul Încăperii. Contrariat, bărbatul femeii nu mai avu răbdare să audă motivele Înapoierii, iscodindu-l pe Doctor: „Te-ai răzgîndit...? Vrei să-ți dau chitanța Înapoi...!?” Acesta Însă, aprinse la rândul lui o țigară, afișând un zâmbet misterios. „Prieteni, voi toți cunoașteți adevărul, sunt Însurat...! Efectiv, Încă o nevastă, ar fi prea mult pentru
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
crează o tragedie...!” Destul de nervos, apropie farfuria alegând două bucăți din cele mai Îmbietor rumenite, le tăvăli prin usturoi, ca În câteva minute - sub privirea contradictorie a fetei - mai rămase din cele două bucăți doar oasele. Făcu o mică pauză, iscodind cu privirea următoarea bucată. „O să-ți pară rău...Drept pedeapsă, uite, am să-l mănânc tot...!” „Chiar te rog...!” Îl Îmbie fata mai puțin convinsă. Tony Pavone privi cu lăcomie căpățâna peștelui. Așezată separat pe o farfurie, atrăgea atenția În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dacă fata este protejata inginerului constructor ori venise În birou cu altă misiune. Mai Îndrăzneț, inginerul Lakner, unul din ce-i doi tehnicieni care răspundea de bunul mers al lucrărilor de construcții În fața conducerii, Îl chemă deoparte pe Tony Pavone, iscodindu-l. „Foarte drăguță fata...Comit cumva o indiscreție...?” Tony Pavone Înălță din umeri indiferent. „Te interesează persoana...?” „Mai Încape discuție? Ce să-ți spun, Îmi place la nebunie...!” „De știu eu...? Prea multe intimități nu avem, totuși - am să Încerc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lui În timp ce buzele sale Îi sărutară fruntea. Copleșită,Atena se cuibări În brațele bărbatului care o cuprinse hotărât, În timp ce parfumul buzelor zămlisi apropierea lor sufletească...!! În dreptul unui hotel, Încetiniră mersul. Uitând fulgerător de repede, filozofia imaginată anterior, Tony Pavone o iscodi În pauza dintre două sărutări. „Mai poți Întârzia...?” „Care-i motivul...?” - se prefăcu Atena, privindu-l cu seriozitate. „Am intra pentru puțin timp...Ne mai Încălzim, iar Între timp mai Îmi povestești despre tine. Ai Încredere...!?” „Încerc să-ți răspund
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mine o adevărată delectare...! Așa dar, vă stau la dispoziție...” Nerăbdător Nando, se linguși pe lîngă fermier. „Bună țuică, domnule...Recoltă propie...?” „Livada de pruni se află În fundul grădinei. E muncă multă, nu se merită...!” „Poate cumpăra oricine...? - Îl mai iscodi Nando. „Nu, nu e de vânzare...! Însă, la unele cunoștințe mai apropiate... Altceva ce mai doriți? Avem de vânzare, gâște Îndopate, rațe sălbatice și de curte, prepelițe, bibilici care le pute-ți vedea pe aici prin curte, pui de porumbei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În ghiață adăugând: „ Se poate trece chiar și cu tancurile...!!” Nando Îl asigură la rândul lui, la o astfel de grosime a stratului de ghiață erau În afara oricărui pericol, totuși pesimist, aflându-se cam pe la jumătatea lacului, Tony Pavone Îl iscodi pe anteprenor: „Cât poate fi de adâncă apa...!?” Anteprenorul surprins de teama exagerată a acestui constructor, zâmbi de circumstanță. „Nu am măsurat’o niciodată Însă, după aprecierea mea nu poate fi mai adâncă de treizeci de metri...!” Dar,observând paloarea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de la agenție În cinci ore...!! Bucuria de-ași revedea locurile care-i duceau dorul, oamenii ce i se păreau atât de familiari Îl impulsionă să uite gerul cumplit, de supărare, de oboseală, adresându-se taximetristului. „Cât datorez patroane...?” Șoferul Îl iscodi câteva momente privindu-l pieziși, se mai gândi puțin dând impresia unor calcule exacte, apoi pronunță cu mâna Întinsă. „Cinci sute lei...” Tony Pavone Îi cercetă fizionomia feței să observe dacă acesta glumește ori vorbește serios. Era adevărat, de fapt
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]