800 matches
-
de unde se văd zgârie-norii din centrul orașului. Era un cartier de cafenele italienești, pizzerii și baruri topless. În North Beach erau localurile fastuoase de striptease, cum ar fi cel al lui Carol Doda, cu bustul ei celebru conturat pe marchiză. Ispititorii de pe trotuare Îi Îmbiau pe trecători: ― Domnilor! Haideți să vedeți spectacolul! Aruncați doar o privire! Nu vă costă nimic să aruncați o privire! În același timp, individul de la celălalt colț striga: ― Fetele noastre sunt cele mai bune! Pe aici, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aruncați o privire! În același timp, individul de la celălalt colț striga: ― Fetele noastre sunt cele mai bune! Pe aici, vă rog, după perdea! Și următorul: ― Spectacol erotic În direct, domnilor! Iar În localul nostru puteți urmări și meciul de fotbal! Ispititorii erau toți niște tipi interesanți, majoritatea poeți ratați, și-și petreceau timpul În librăria City Lights, frunzărind cărți broșate din colecția New Directions. Purtau pantaloni vărgați, cravate țipătoare, perciuni și cioc. Încercau să arate ca Tom Waits - sau poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dacă aș prezenta coborârea Într-o respingătoare lume interlopă, nu pot să nu menționez că zona North Beach se Întinde pe doar câteva străzi. Geografia orașului San Francisco e prea frumoasă ca să permită urâțeniei să se Încetățenească, așa că, pe lângă acești ispititori, mai erau și o mulțime de turiști pedeștri ce duceau În mâini franzele și bomboane de ciocolată de la Ghirardelli. În timpul zilei vedeai prin parcuri tineri care se dădeau cu patinele cu rotile și jucători de hackey sack. Dar noaptea lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dacă nu s-ar fi dat, s-au îndreptat cât mai rapid spre scările cele mai apropiate, fiind urmați de hohotele de râs ale celor din spatele meu. Mânerul auriu al clanței părea atât de aproape, iar ușa masivă atât de ispititoare... "Oare ce voi găsi înăuntru?" mă gândeam eu. "Pe cine? Vorbind despre ce?" Am pus mâna pe clanță, apăsând-o în jos. Ușa albă s-a deschis cu un scârțâit timid. Capitolul 4 Puțina lumină care mai dădea în partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să anunțe schimbări și care să mă țină în fața televizorului. Nici de mâncat nu am mâncat, căci am rămas fără semipreparate și nu aveam poftă să-mi fac de mâncare așa cum făcea mama când era acasă, așa că patul arăta foarte ispititor. A doua zi, duminică, în "minunata" zi de șapte noiembrie a anului 2055, m-am trezit foarte odihnit și foarte dimineață. Am luat banii care erau pe frigider și am coborât până jos să mă aprovizionez. Micul dejun, care conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să-ți agățăm cosițele în lotusul din Templul Lucinei. Foarte bine, aprobă în bătaie de joc Occia. Acesta este rolul tău de Rege al Sacrificiilor: să te ocupi de fleacuri. — Acolo e „arborele cu plete“, continuă rex. Întreabă cu glas ispititor: — De ce crezi că i se spune așa? Fetița habar n-are și evident nici nu-i pasă. — Pentru că îi este oferit părul tuturor vestalelor. Cuvintele sale au un efect exact pe dos de cel scontat. Copila se pune și mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mănânc ba una, ba alta. Dar am încercat să-mi impun să nu mă las furat de aceste gânduri. Reușeam asta prin antrenamente. Eram dinainte vegetarian, deci nu mi-a fost așa de greu. Mă simțeam eliberat de orice legătură ispititoare din societatea actuală. În Naminomura am stat... Acolo nu aveam calendare și nu știam cum trece timpul. Cred că am stat destul de mult timp. Am ridicat câteva clădiri. Dacă ești izolat, duci o viață simplă, fără schimbări, încep să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
orarul sau traseul. În special traseul. Cu cât se gândea la felul cum i se stricase mașina pe drumul acela singuratic de țară, în desișul aflat la o milă de cea mai apropiată fermă, cu atât i se părea mai ispititoare autostrada care trecea prin Alcina. Dar nu-i convenea să-și schimbe drumul. S-ar fi observat. Ei ar fi înțeles atunci că văzuse motorul. Craig așteptă încordat reacția lor la lipsa lui de reacție. Dar nu se întâmplă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
altul și mai sofistic. Azi-dimineață scutura niște cuverturi la geamul odăii ei de culcare, îmbrăcată cu o polcuță albastră și cu o digrimea 1 pe cap. Ocupația ei pur femeiască și îmbrăcămintea de gospodină îi dădeau un farmec atât de ispititor!... Dar tot ce face mi-i scump, pentru că tot ce face e o realizare necontenită a ființei ei și e, totuși, o altă descoperire emoționantă. Cum m-a văzut, mi-a spus încă de departe: - A murit "petpedecul" nostru. L-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
existența ei... Mi-l dăduse ea... Șalul care-i aspirase de atâtea ori căldura... Își lăsase pălăria la arhondaric și-și pusese, țărănește, o broboadă albastră de mătase. Dumnezeule! Ce seducător de frumoasă era în tulpanul albastru, legat cu o ispititoare neglijență pe frunte, pe care aveam impresia că și-l pusese din cauza mea, pentru mine, semn al prieteniei noastre, ca o promisiune de intimitate. Am disprețuit drumul cel mare ca prea ușor și banal și am apucat pe cărarea de pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
exprimată, de a spiritualiza iubirea, repulsia lui față de vulgarizarea acesteia nu implică obligatoriu absența perspectivei psihologice, considerarea femeii doar un pretext pentru imaginație, pentru scriitură. Am cădea fără voie în cursa textualizării, pierzând astfel relieful gândirii. Adela este o frumusețe ispititoare, sculpturală, a cărei feminitate eroul o aspiră cu amețitoare delicii. Codrescu este un senzual nu numai în imaginație, dar paralizat de atâta frumusețe, e complexat abulic. Ne amintim că personajul caută viață, nu artă, cum crede Radu G. Teposu, vrea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
subtilă de a-i egaliza psihic. Handicaparea, chiar neputința, deși neexhibată, se trădează indirect în unele scene în care este vizat rafinamentul senzualității, proiectarea instinctului din planul lui firesc în cel al autismului, al solitudinii simbolice. Imaginea femeii devine mai ispititoare în absență ori prin intermediul succedaneelor. Personajul posedă doar simbolic femeia, ceea ce este o anormalitate. Să ilustrăm: - gestul de a-i oferi Adelei un ceasornic este interpretat ca un actde posedare erotică; - plimbările în trăsură, apropierea corpurilor: "Atingerile de acum,ale
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dezvăluire a piciorușului ori mâinii Adelei. Și textul romanului se caracterizează în primul rând prin decență stilistică. Sobrietatea își permite însă, ca Adela, mici scăpări ori neglijențe, pe unde pătrunde o ambiguitate provocatoare. Adela, frumusețe plastică (înaltă, grea, cu rotunjimi ispititoare), vrea sa atragă, dar cu mijloace subtile, difuze. Nici textul nu se deschide, nu epatează. Are repulsia declamativului, a stridenței, dar observăm și lascivități ascunse, bănuite senzualități, de care nu face caz. Gustul umorului și al ironiei, al expresiei echivoce
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să recunoască o prună bună, sau un crab bun sau o mușcătură bună de țânțar pe un braț bun, numai atunci, indiferent cât de lungi, de neobișnuite sau de fascinante ar fi intestinele sale semantice ori intelectuale, sau oricât de ispititor ar suna acestea când vibrează, numai atunci cei din Estul Misterios vorbesc despre el ca despre un poet serios, dacă totuși catadicsesc să îl pomenească. Bunădispoziția mea lăuntrică neîntreruptă, pe care cred că am numit-o pe drept, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
nu știa de ce, să te simți străin de tine și apropiat de Dumnezeu. Cerul era Îndepărtat - și totuși, privindu-l, Mașa avu impresia că Îl poate atinge cu mâna. Iar șuvițele de nori ce adiau la orizont păreau dulci și ispititoare. Era ca și cum ar fi luat un copil vată de zahăr pe bețișor parfumat și ar fi Întins-o, jucându-se, pe cer. Îți venea să te ridici pe vârfuri și să le culegi dulceața cu buricul degetelor sau cu vârful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Acolo se adună avortonii tranziției. Mall-ul din Vitan este, în 1999, o apariție suprarealistă. O adunătură de blocuri urâte, înconjurate de bălării și de urme de șantiere în paragină, întrerupte de o clădire colorată, luminată strălucitor, plină de „expoziții” ispititoare care îți arată ce ai putea avea dacă nu ai câștiga la limita subzistenței. În fond, Mall-ul nostru e o expresivă metaforă de tipul: România, starea de fapt. Chiar la intrare este o vitrină superbă, plină de oglinzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din centru, destul de gălăgios ca să acopere timpii morți. Avea să fie plin de oameni ai muncii care petrec și își descarcă energia. În seara cu pricina, am ajuns prima și mi-am croit drum printre nenumărați oameni ce purtau conversații ispititoare - ... „concediată“ scrie pe ea... avea o sticlă de Jack Daniels la ciorap, mă jur... sub birou, sugând-o... - și am găsit un separeu la etaj. Jacqui a fost următoarea și, după opt minute, Aidan încă nu ajunsese. — Întârzie. Jacqui părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am simțit că mă podidesc lacrimile. Taticule, cum mă mai ardea pe gât Am vrut să le spun că aveam mari necazuri din cauza ochilor și a părului și a inimii și că eram prieten cu Lorne Guyland și Butch Beasoleil. Ispititoare, o grămadă de halbe era așezată pe bar, chiar în fața mea. Le-am făcut vânt cu două mâini întinse. A durat o vreme până să cadă, iar eu străbătusem deja jumătate din drumul până la ușă. Să nu te mai prind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o dedublare înfiorătoare a persoanei sale, imaginea pe care o vede în oglindă: formula “ești tu însuți” conferă dansului macabru forța dătătoare de fiori. Satana și demonii săi reprezintă una dintre figurile cele mai importante ale Evului Mediu: încarnarea răului, ispititor al celor drepți, călău al celor osândiți, diavolul este omniprezent în viața medievalului. El desemnează ansamblul cauzalităților malefice. Satana provine din disocierea figurii ambivalente a lui Iahve, dumnezeul Vechiului Testament, dumnezeu al mâniei și răzbunării, dar și al bunătății. În
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
gândea chiar să pună picioarele În podea, Încercând să se deplaseze până la masă, unde se aflau resturile unei cine Încropite În grabă. Acolo se afla și o sticlă de coniac Alexandrion, cu trei degete de lichid arămiu ce se balansa ispititor Înăuntrul ei. Drumul era totuși riscant. Medicul nu se simțea Încă pe deplin restabilit. Noimann căscă și se Întinse, pocnindu-și Încheieturile degetelor. Înfășurat pe jumătate În cearșaf, stătea În brațele Sfintei Născătoare, acoperind cu șezutul său nemernic chipul zugrăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și de zumzetul de albine, au Început să-i dea târcoale. Oliver n-a zis nimic când a venit femeia-șarpe și i s-a Încolăcit, urcându-se, pe trup. Alunecând, solzii ei, destul de aspri la atingere, scoteau un clinchet plăcut, ispititor, care-l Înfierbîntă În așa măsură, Încât masterandul Își pierdu pur și simplu cunoștința, căzând Într-o stare de prostrație. Între timp, vântul cel surd, bătând dinspre răsărit Înspre apus, stârni un vifor În coroana lui, Împrăștiindu-i pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se lungea, când se apleca la pământ. Oliver gemea, urla, Încercând să-și țină frunzele lipite de corp... Femeia-șarpe, care se evaporase din salon, urmărindu-l din umbră pas cu pas, se Încolăcea acum de gâtul lui, susurându-i șoapte ispititoare la ureche. Masterandul Însă nu se mai lăsa ca altădată dus de nas de mofturile unei femei care Încerca să-l prindă În mrejele sale, ci, Înfigându-i degetele În beregată, o Îndepărtă de pe trupul lui, aruncând-o printre jerbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În agenda sa: „Sensul femeii este acela de a fi nonsens. Ea reprezintă polul opus divinității, cealaltă posibilitate e În om. Așa se explică acea cumplită frică a bărbatului: frica de femeie, adică frica de nonsens, aceasta e frica În fața ispititorului abis al golului”. Cugetarea, desigur, suferea de prețiozitate, dar Însuși Noimann era un ins, am putea spune, destul de pedant În ceea ce privește propria-i persoană. Uneori era atât de preocupat de cum arată și cum se exprimă, Încât Își aranja ținuta o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]