453 matches
-
doar de patru ori în întreg Noul Testament, a patra oară fiind nume predicativ: - ho kýriós mou kaì ho theós mou („Domnul meu și Dumnezeul meu!”) exclama Toma (În 20, 28). - În Rom 9,5 se afirma: „Din ei (i. e. din israeliți) este după trup Hristos, Cel care este peste toate Dumnezeu (theós), binecuvântat în veci!” - În Țiț 2,13 i se spune creștinului cum să aștepte „...arătarea slavei... marelui Dumnezeu și Mântuitor al nostru Isus Hristos (to¤ megálou theo¤ hQmÄÎn kaì sÄtQÎros
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Pe acestă Dumnezeu l-a înălțat cu dreapta să Stăpânitor și Mântuitor...” Salvarea pe care o aduce el nu mai este biruința asupra vicisitudinilor istoriei, izbăvire de dușmani sau ajutor în vremuri de restriște, ca aceea de care aveau parte israeliții în Vechiul Testament, ci este o izbăvire spirituală și eshatologica: „...cetatea noastră este în ceruri, de unde îl și așteptăm că Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va preschimba trupul smereniei noastre făcându-l asemenea cu trupul măririi sale...” (Fil 3,20-21). „Mântuitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
monumente nemuritoare și afirmatorii unei reale experiențe medicale. Unelte de os, silex și metal au coexistat în realizarea mumifierii și a monumentelor. Din perioada memfistă (4400 - 3200 î.Chr.) au rămas relevante probe. Aveau numeroase centre urbane populate de sirieni, israeliți, libieni, kurzi, pe lângă sclavii luați prizonieri în războaie sau grecii tebani ori etiopienii dornici de-o altă viață. Dinastii și regi vestiți ca Thutmosis II, Ramses II și III, Athotis I au adoptat comportamentul Nilului fertilizator. științele și artele au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Canaan, țara de lângă mare (fosta Fenicie) și cei conduși de Lot, trec dincolo de Iordan. De acum Biblia dă numeroase detalii și nume. Urmează epoca patriarhilor. Abraham, Isac și Iacob care dobândește numele de Israel. După acesta evreii s-au numit Israeliți, apoi și-au zis și Iudei. Numeroasele legende biblice acoperă adevărul, făcând loc întrebărilor. Se știe însă că Palestina, țara promisă, era locuită de multe popoare sub numele de canaaniți, și de o parte și de alta a Iordanului. Printre
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
meserii. Important este rolul lui Samuel profetul care-i scoate din demoralizarea înfrângerii și, începând cu anul 1030 î.Chr. apar regii: Saul, înțeleptul David și apoi înțeleptul Solomon până în anul 993 î.Chr. Din nomazi, cu o civilizație precară, israeliții întâlnesc în Canaan, „țara Promisă“, o civilizație superioară. învață agricultura, meseriile, păstrează și păstoritul profitabil pentru viață. Civilizația urbană e mult mai avansată decât cea din sate. Restricțiile religioase blocau fantezia artistică. în temple erau totuși figuri de animale, heruvimi
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
doi tineri și, ajungând la Ierihon, au intrat în casa unei desfrânate, al cărei nume era Rahab, și au rămas să se odihnească acolo. (2:1). Rahab le-a promis, în schimbul protecției (Iosua, 2: 9-13), că va păstra secretul atacului israeliților. Regele Ierihonului a aflat și a trimis soldați să-i aresteze pe intruși. Rahab i-a apărat de mânia regelui, ascunzându-i sub niște fuioare de in. Pe o funie i-a coborât în afara cetății, după ce i-a încredințat că
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
trebuie să aibă loc într-o singură zi, spre deosebire de Mistere, care se desfășurau în mai multe zile. Unitatea de loc trebuie înțeleasă aici ca o unitate complexă, acțiunea fiind situată în locuri apropiate. În Saul de exemplu, unde se înfruntă israeliți și filistini, conform povestirii biblice, Jean de la Taille situează primele două acte în jurul muntelui Ghelboa, în tabăra israelită (ea însăși situată în apropierea taberei filistine), în fața cortului regelui. Actul al treilea se petrece lângă tabăra israelită, în fața casei vrăjitoarei, cel
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
multe secole, nuclee de păstori seminomazi vorbitori ai unor dialecte aramaice erau prezente În Mesopotamia și În aria siro-palestiniană, În contact cu popoarele sedentare din aceste regiuni. Așadar, fusese deja inițiat un proces de infiltrare urbană progresivă (paralelă celei a israeliților În Palestina) care dobândește conotații evidente Începând din secolul al XI-lea Î.Hr., când găsim populații aramaice deja organizate În regate autonome pe o arie care se Întinde de la munții Taurus până În valea Eufratului, din Siria nordică și centrală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
el-Kerak). Limba lor este un idiom semitic occidental și dovedește puternice afinități cu limbile feniciană și ebraică. Istoria moabiților ni-i prezintă implicați În lupte regionale pentru supraviețuire și chiar pentru extinderea teritoriului, mai Întâi Împotriva populațiilor locale, adică Împotriva israeliților. Învinși de David, aceștia reintră, după ruptura dintre Israel și Samaria, În zona de influență a regatului nordic. Regele Omri (885-874 Î.Hr.) și fiul său Ahab (874-853 Î.Hr.) le-au impus un tribut periodic. La moartea lui Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
regelui moabit. Cele două texte nu concordă În interpretarea conflictului și În atribuirea victoriei, dar atestă presupoziții ideologice identice: În război sunt implicate divinitățile naționale (YHWHxe "YHWH", Kemoshxe "Kemosh"), În fruntea popoarelor respective. Finalul nu pare să-i favorizeze pe israeliți din moment ce sacrificiul fiului regelui moabit, aruncat de pe ziduri, reușește să-i pună pe fugă pe asediatori. După victorie, Mesha stabilește capitala proprie la Dibon și se pare că urmașii săi au lărgit mai apoi hotarele regatului, care devine din ce În ce mai prosper
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
persoane de ambele sexe și dedicând victimele și triumful zeului său, numit aici Ashtarxe "Ashtar"-Kemoshxe "Ashtar-Kemosh"; lui Îi dedică și obiectele de cult ale lui YHWHxe "YHWH" (prima mențiune extra-biblică a teonimului). Inscripția menționează și alte confruntări victorioase cu israeliții, oprindu-se doar ca să menționeze activitatea edilitară a suveranului. Textul se Încheie (la sfârșit este fragmentar) comemorând alte incursiuni, Întreprinse tot la Îndemnul zeului național. Alte documente directe de origine moabită sunt prea Împrăștiate sau fragmentare pentru a ne da
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
răspândit inclusiv cultul lui YHWHxe "YHWH" (legat În special de toponime idumee). De fapt, tradiția biblică Îi consideră pe edomiți descendenți ai lui Esau, fratele lui Iacob (Geneza 36, 10-14, 20-28), o ramură colaterală și „Înfrățită” (Deuteronom 23,8) cu israeliții. În 1Samuel 21,8; 22,9 sqq. Doeg idumeul este implicat În cultul sanctuarului lui Nob. S-a subliniat deja faptul că există suficiente motive istorice pentru a considera că structura religioasă a lui Israel nu diferă substanțial de cea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
peste tot în Biblie. Mai dificil de aflat este cine a auzit acest discurs. Egiptenii au murit cu toții și n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de altă parte, un nor îi separa pe egipteni de israeliți, sufla un vânt puternic de la Est (14,21) și era noapte (14,19-20). Dimineața, israeliții au descoperit trupurile egiptenilor pe malul mării (14,30b). Dar ce au putut să vadă și să audă în timpul nopții? Povestitorul însă îl face pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
au murit cu toții și n-au mai putut să povestească nimic (Ex 14,28). Pe de altă parte, un nor îi separa pe egipteni de israeliți, sufla un vânt puternic de la Est (14,21) și era noapte (14,19-20). Dimineața, israeliții au descoperit trupurile egiptenilor pe malul mării (14,30b). Dar ce au putut să vadă și să audă în timpul nopții? Povestitorul însă îl face pe cititor să asiste la scenă ca și cum ar fi un spectator direct. Dacă acest lucru nu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un eveniment particular, ușor de individualizat. Cu alte cuvinte, ca și în cazul potopului, povestirea turnului din Babel descrie un eveniment „tipic” și „emblematic”. Cetățile grandioase și impozante ale Mesopotamiei, prin construcțiile lor colosale, au exercitat o mare fascinație asupra israeliților care, cu siguranță, nu cunoșteau ceva asemănător. Această scurtă anecdotă „demitizează” cu ironie puterea babiloniană, totalitară și imperialistă, pentru a-i arăta limitele și a-i prevedea sfârșitul. Povestirea, în redactarea actuală, cu greu poate fi considerată mai veche decât
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
este un text tardiv. Textul utilizează apelativul divin „Dumnezeul cerului” (24,7) pe care îl regăsim în edictul lui Cirus (2Cr 36,23; Esd 1,2). Expresia este tipică limbajului din epoca persană. Și Iacob este prezentat ca model al israeliților care au mers în exil și apoi s-au întors acasă. Călătoria lui Iacob este o prefigurare a „odiseii” celor exilați. De exemplu, când patriarhul trebuie să meargă să trăiască la unchiul Laban (Gn 28,15; cf. 28,21), Dumnezeu
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
al povestirilor despre strămoșii lui Israel este dublu. Pe de o parte, vor să definească poporul pornind de la o „genealogie”. În mentalitatea populară care reflectă acest fel de povestiri, exista un mod simplu dar eficient pentru a afirma identitatea poporului: israeliții se deosebesc de popoarele vecine, precum amoniții, moabiții, filistenii, ismaeliții, arameenii și edomiții, pentru că au strămoși diferiți. Pe de altă parte, această „genealogie” stă la baza unor „drepturi fundamentale”, precum dreptul asupra pământului. Numai urmașii lui Abraham, Isaac și Iacob
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
regăsește în numele faraonilor, precum Ramses, „fiul lui Ra” (zeul soarelui); Tutmoses, „fiul lui Tot” (ibisul, zeul scribilor); Ahmoses, „fiul lui Ah”. Acest aspect este important. Putem susține că numele acesta nu se poate să fi fost „inventat” cu ușurință. Dacă israeliții ar fi avut posibilitatea să-și dea un erou național, nu i-ar fi dat un nume egiptean, ci unul tipic semitic, adică ebraic. Moise, prin urmare, nu este un personaj cu totul „inventat”. Este însă dificil să spunem mai
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
exoduri ale sclavilor semiți fugiți din Egipt ca să putem spune care dintre ele este chiar cel despre care vorbește Biblia. În plus, arhivele egiptene nu au înregistrat nicio dispariție în mare a unei armate egiptene în timp ce urmărea un grup de israeliți ieșiți sub călăuzirea unui anume Moise. Nu amintesc nici de moartea faraonului înecat în mare. În realitate, cronicile timpului nu înregistrau prea ușor înfrângerile. Și, foarte probabil, pentru curtea faraonului, evenimente ca acelea pe care le povestește Biblia erau doar
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
Există cel puțin trei posibilități: evreii au traversat Marea Roșie sau așa-numitele „Lacuri Amare” sau laguna vecină cu Mediterana numită Lacul Menzaleh (sau, în antichitate, Lacul Serbon). De obicei se vorbește de „trecerea Mării Roșii”. Totuși e puțin probabil ca israeliții să fi ales acest itinerar, pentru că Marea Roșie este prea adâncă. De altfel, traducerea „Marea Roșie” nu corespunde cu expresia ebraică ce desemnează această mare. Cu mai multă precizie se traduce astăzi prin „Marea de papură”. Precum am afirmat, regiunea unde se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
biblică nu o spune explicit, dar este o explicație sugerată de povestire. În plus, în timpul nopții, o ceață groasă (sau un nor de nisip ridicat de vânt) i-a împiedicat pe egipteni să-i vadă și să-i prindă pe israeliți (14,9 și o parte a versetului 21). Spre dimineață - aici este nevoie din nou să introducem un element pe care povestirea nu ni-l furnizează explicit - vântul a încetat și marea s-a întors la locul său obișnuit (14
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
14,25), valurile s-au mișcat cu mare viteză și nu a fost cale de scăpare pentru egipteni care au murit înecați pentru că au fugit spre marea ce de fapt le venea împotrivă (o parte din 14,27-28). La răsărit, israeliții au descoperit cadavrele pe malul mării (14,30). Versiunea aceasta este verosimilă având în vedere existența unui eveniment asemănător cu privire la bătălia de la pârâul Chișon (Jud 4). Acolo cananeenii au pierdut bătălia pentru că li s-au înnămolit carele în câmpia mlăștinoasă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
primăvara din Africa nu sunt comestibile. Felul de mâncare ingerat în Africa de Nord sau Africa Centrală face carnea lor improprie consumului. Acest lucru ar explica de ce prepelițele pe care poporul le mânca în Ex 16 nu au niciun efect negativ asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe letale pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție vulcanică. Textul vorbește însă de un foc ce „coboară” pe
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
face carnea lor improprie consumului. Acest lucru ar explica de ce prepelițele pe care poporul le mânca în Ex 16 nu au niciun efect negativ asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe letale pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție vulcanică. Textul vorbește însă de un foc ce „coboară” pe munte (Ex 19,18). „Focul” unei erupții vulcanice nu coboară, ci urcă din munte. Aceste
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
descrie bătăliile lui Israel împotriva populațiilor țării. Cu excepția unui caz, în prima încercare de cucerire a cetății Ai (Ios 7), Iosue învinge și răs-învinge. Nimeni nu reușește să-l oprească. În cazul cetății Ai, vina nu-i aparține, ci unui israelit, Acan, care nu a împlinit legea anatemei. Scopul povestirii e clar: nimeni nu poate încălca legea Domnului fără să fie pedepsit. În fine, în Cartea lui Iosue, ca și în epopei, victoriile sunt totale sau nu sunt. Este imposibil să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]