453 matches
-
care nu știu să șadă de povești decât cu slujnica, cu spălătoreasa sau cu brutărița.”167 Prostia este păcatul cel mai stigmatizat și mai ironizat în toate povestirile Decameronului. Orice se iartă dacă se reușește să se dea dovadă de istețime. Pentru femei, se simte, mai mult ca oricând, nevoia de acumulare a unor cunoștințe ce vor garanta o minte deschisă și o gândire limpede, educația devine cea care le poate distanța de spațiul restrictiv al căminului, unde atribuțiile femeii sunt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
să nu dea curs povestirii începute pentru că nu avea un discurs frumos. Arta povestirii implică, în egală măsură, tehnică și talent. Beatrice, eroina povestirii din ziua a șaptea, cu preocupări distinse (joacă șah în absența soțului), își dovedește inventivitatea și istețimea tot prin cuvânt, căci ticluiește un răspuns original pentru a justifica în fața soțului prezența amantului. Iubitoare de competiție, Filomena se bucură atunci când are onoarea de a deschide seria istorisirilor din ziua a noua: „sunt foarte bucuroasă să fiu eu prima
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se ținea și-așa măreață, încât nici de-ar fi fost să fie copila regelui din Franța n-ar fi putut fi mai fudulă.”211 Nota moralizatoare și instructivă este mereu accentuată, căci dacă prostia este categoric incriminată, viclenia și istețimea stau la loc de frunte: monna Tessa, „isteață foc și înțeleaptă”212, iscusită bucătăreasă - „dânsa pregătise din vreme doi claponi de soi”213, excelează mai ales în scornirea diferitelor rugăciuni și descântece versificate, cu dezinvoltură și un fin simț al
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
tovarășe de reculegere în lumea mirifică a poveștii, nici Neifile nu privește cu dispreț acele femei care comit adulter, mai ales dacă au o scuză, așa cum este, deseori, prezența unui soț gelos și posesiv, ci chiar le încurajează, apreciindu le istețimea cu care știu să iasă dintr-o situație mai mult decât compromițătoare. Uneori femeile uită poziția pe care o dețin și dau glas sentimentelor celor mai intime, răzbunându-se, cel puțin verbal, într-un limbaj viu, autentic, de o savoare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
confratele său, pe care îl apostrofează pentru un păcat pe care și el îl săvârșește, fără a se căi însă. Nu păcatul trupesc este fapta cu adevărat abominabilă, ci lipsa toleranței, a înțelegerii, a iertării. Călugărul tânăr se salvează datorită istețimii sale, a capacității de a ieși dintr un impas prin conceperea unui plan care să-l demaște pe acuzatorul său. Se dovedește mai priceput decât starețul, la care intuiește aceleași porniri, iar replica sa finală, plină de subtilitate și ironie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-ar urmări și ar încerca să se omoare, rolul femeii fiind de a salva și de a opri răzbunarea masculină. și acest personaj feminin ilustrează imaginea unei donne demonicate ce se disculpă, ca și celelalte surate ale ei, prin istețime, dar mai puțin pardonabilă în înclinațiile trupești, deoarece trădarea nu este justificată decât de plictisul unei vita domestica la țară, soțul nu are niciun defect blamabil, dimpotrivă, se dovedește generos. În nuvela a noua a zilei a șaptea, asistăm la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fac mai mult decât simpatică: acceptă, după o scurtă ezitare inițială, avansurile și atențiile lui Neculai, un chiriaș al soțului, învățăcel priceput în citirea zodiilor și în prevestirea celor viitoare. Identificăm între cei doi o compatibilitate de vârstă și de istețime, de tinerețe și de spirit critic. Dar în încercarea de a fi alături de cel drag, femeia nu trebuie să evite doar gelozia soțului posesiv, ci și avansurile unui alt pretendent, pălimarul Avesalon, astfel intriga devenind mai complexă. Face față cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Deși oarecum crudă și insensibilă, față de insistențele lui Avesalon, ironică și calculată în încercarea de a-și păstra imaginea unei onorabilități în ochii celorlalți, personajul feminin nu intrigă și nici nu supără, ci devine simpatic, amuzant, pentru că se salvează prin istețime, calitate ce se transformă chiar într-o virtute, de aceea Alison nu este întru-totul imorală. Trădându-și soțul, atunci când acesta este bătrân și necizelat, femeia nu face decât să schimbe raportul prestabilit, să părăsească poziția umilă pe care o ocupa
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
un personaj feminin negativ este catalogat atât de critic și aceasta poate datorită lipsei inteligenței, pe care autorul italian nu o poate scuza în niciun fel. Boccaccio este îngăduitor cu plăcerile senzuale, dar nu face rabat atunci când este vorba despre istețime. Donnele demonicate constituie un trofeu mult râvnit datorită frumuseții, pe care parcă nici nu o conștientizează uneori, declanșând serii lungi de pasiuni, care se soldează cu violente omoruri (II. 7, IV. 3). Povestirea a treia a zilei a patra este
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
probabil și fascinația pentru povești ca forme de tezaurizare a unei culturi. Personajele feminine educate și emancipate, după cum am remarcat în portretele analizate, au avut un impact hotărâtor asupra celor din jur, iar lipsa educației a fost mereu suplinită prin istețime, cuvintele spirituale, vorbele de duh, glumele ocupă un loc central în fresca socială pe care o propune atât Decameronul, cât și Povestirile din Canterbury. Cu toate privațiunile la care era supus (lipsa unei instrucții reale, instituționalizate, claustrarea, privarea de drepturi
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-au aflat angajații incapabili ai firmelor, urmați de cei incorecți și de furturile din afară. Relativ recent, s-a extins categoria tinerilor pricepuți la calculatoare, care, de acasă, pot accesa sistemele mari, considerând acțiunile lor ca un test de istețime, dar care au devenit din ce în ce mai periculoase. În anii 1998-2001, pe locul întâi s-au aflat atacurile cu viruși, pe locul doi - utilizarea abuzivă, din interior, a rețelelor locale, iar pe locul trei - furtul de laptopuri. După succinta prezentare a potențialelor
[Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
sa unicul fragment rămas din ceea ce el numește prima carte a minciunilor, datînd din secolul al XVI-lea. Minciuna poate fi reprobabilă, iar noi ne simțim ofensați dacă am fost trași pe sfoară; totuși, cînd nu sîntem implicați, putem admira istețimea și îndrăzneala unor înșelători talentați. Apărută recent, Ghidul mincinosului (Dale 1992) este clasificată de librari drept o carte umoristică, după cum a fost și intenția celui care a editat-o. În ciuda riscului de a fi dați în judecată pentru calomnie sau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-o. În orice studiu asupra minciunii trebuie luate în considerare ambele perspective, numite de Bok (1978:20-28) punctul de vedere al mincinosului și punctul de vedere al păcălitului. Eventualii mincinoși pricepuți pot fi dezarmați de victimele lor dacă acestea dovedesc istețime, și mincinoșii bine intenționați se pot trezi în situația de a fi considerați nesinceri și răutăcioși dacă înțeleg greșit percepția culturală sau individuală a păcăliților asupra naturii minciunii. Deși definiția dată de Bok se potrivește concepției multor autori, există și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Bekaa din Liban în anii 1971-72, înainte ca războiul civil să ia proporții. În această comunitate, mincinoșii sînt de obicei tineri bărbați sau copii. Minciunile sînt spuse mai mult pentru amuzament, pentru a-și păcăli prietenii. Succesul minciunii depinde de istețimea fiecăruia, însă triumful final apare atunci cînd mincinosul îi dezvăluie adevărul celui păcălit, spunîndu-i victorios: "Te-am mințit și ai căzut în plasă" (Gilsenan 1976: 192). Astfel există o atitudine de concurență jucăușă față de minciună, similară întrucîtva atitudinii față de păcălelile
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
din dovezi empirice. Diferențele între clasele sociale sînt demonstrate mai convingător de descoperirile unui studiu asupra culturii claselor sociale inferioare dintr-un oraș estic al Statelor Unite, realizat în 1950. Una din cele șase valori centrale identificate în această cultură era "istețimea", care se referea la capacitatea de a păcăli, de a induce în eroare, de a înșela, de a fi mai șmecher, de a învinge prin inteligență, de "a fraieri" și capacitatea concomitentă de a evita la rîndul său de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în eroare, de a înșela, de a fi mai șmecher, de a învinge prin inteligență, de "a fraieri" și capacitatea concomitentă de a evita la rîndul său de a fi înșelat, păcălit sau "fraierit" de către ceilalți. (Miller 1958:9) Această "istețime" era prețuită mai ales de tinerii care se asociau în bande. Era o calitate dobîndită prin participarea la "jocuri de cărți sau alte activități similare, schimburi reciproce de insulte și testări reciproce ale capacității de a fraieri". Aceia care dovedeau
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ales de tinerii care se asociau în bande. Era o calitate dobîndită prin participarea la "jocuri de cărți sau alte activități similare, schimburi reciproce de insulte și testări reciproce ale capacității de a fraieri". Aceia care dovedeau o mai mare istețime față de prietenii lor, pe care reușeau să-i păcălească, se plasau pe o poziție superioară în cadrul bandei. Deși forța fizică era de asemenea apreciată, un lider isteț cîștiga mai mult prestigiu decît unul puternic, reflectînd, spune Miller, "un respect general
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
-i păcălească, se plasau pe o poziție superioară în cadrul bandei. Deși forța fizică era de asemenea apreciată, un lider isteț cîștiga mai mult prestigiu decît unul puternic, reflectînd, spune Miller, "un respect general al clasei inferioare pentru inteligență în sensul istețimii". Miller nu explică, ci constată doar divergența între aceste norme și acelea ale clasei mijlocii americane; scriind înainte de elaborarea teoriilor clasificatoare, el etichetează bandele ca elemente delincvente. Privind retrospectiv, ceea ce este interesant în descoperirile sale este faptul că ținta înșelătoriei
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în viață". Încă cînd face portretul "omului măreț", el favorizează în mod clar minciunile: Un om măreț un om în care natura a investit din plin ce este el?... El mai degrabă minte decît să spună adevărul; acest lucru cere istețime și voință. (Ibid.:505) În același stil este și reproșul său din Genealogia moralei: Oamenii educați din ziua de azi, "oamenii de elită", nu spun minciuni este adevărat; însă, acest lucru nu e spre lauda lor! O minciună veritabilă, completă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
1799. Bertoldo, un țăran urât, dar înțelept, precum Esop, câștigă prețuirea regelui Alboni din Verona, ieșind învingător din conflictele cu femeile, inclusiv cu regina, și cu sfetnicii Curții, în special cu rivalul său, bufonul Fagotti (sau Glomez). Prin șiretenie și istețime, el scapă de pedepsele atrase de atacurile sale îndrăznețe împotriva cârmuirii și a curtenilor. Înțelepciunea eroului se evidențiază în răspunsuri, devenite frecvente în literatura folclorică, de tipul: cel mai repede umblă gândul, vinul cel mai bun este cel neplătit și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
atîtea flăcări, are și un personaj ideal, altul decît cel care vorbește: personajul absent, obiect de adorație și de tortură. Acesta Întrunește, după Alecu Văcărescu, următoarele Însușiri: frumușele, Înțelepciune, vorbă, duh și isteciune. Concentrate, virtuțile modelului sînt două: frumusețea și istețimea (Înțelepciunea). Însă versificatorul nu prea vorbește de ele. Îi place să vorbească mai ales despre sine. Nici o Încercare de a da corporalitate acestui arhetip al iubirii, de a-l „coborî” În poezie. Femeia rămîne În zona de sus a firii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că lumea-l știe.” Un dialog (Afrodita și Amoriul) reia tema fatalității erosului. Afrodita se plînge fiului său, Amor, de tînărul Ikanok care, plin de mîndrie („cu firea pe sus”), nu se supune dragostei. Femeile frumoase, pline de duh și istețime, „n-au prins loc la ochii săi” și, În genere, Ikanok (numele lui Konaki citit invers!) adiaforisește adică, este nepăsător față de acest subiect. Afrodita este jignită și pune pe capul indiferentului tînăr un premiu regal: „voi da stemampărătească/orișcăreia femei
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cele trei feluri de renunțări sau lepădări din partea ascetului. Chemările sunt: prima vine de la Dumnezeu, a doua e mijlocită de om și a treia are ca izvor trebuința. Efectul chemării este determinat nu de tipul chemării, ci de gradul de istețime al răspunsului pe care îl dă călugărul. Cele trei feluri de renunțări pe care le aflăm în tradiția Părinților și în Sfânta Scriptură de care vorbește Cassian, în continuare, sunt: ,,prima renunțare este aceea prin care disprețuim cu totul orice
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Întemeiază cetăți și au parte de o moarte extraordinară (L. Raglan, 1965). În esență, miturile eroilor arată cum un obstacol pentru umanitate (monstru, cataclism, lipsa accesului la Însemnele civilizației precum focul, tehnicile agrare sau armele) este depășit prin curajul sau istețimea unui personaj - de aici derivă și sintagma „eroi civilizatori”, frecvent aplicată acestor figuri mitice. În alte culturi, eroii civilizatori pot avea un caracter mai „umil”, ei fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale cu atribute umane - spre exemplu, coiotul din mitologiile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de rubedenii sărace, bucuria lui este să dea mese bogate și să își tachineze, spre a-i umili, oaspeții. Ambiționează „s-o așeze” pe Amelica în lumea de sus (aristocrația) în care el nu a reușit să intre, cu toată istețimea și râvna lui. Sfârșit de veac în București este un roman solid, de un realism minuțios, cu o galerie de personaje memorabilă. Șerban Cioculescu îl pune în rând cu romanele lui Liviu Rebreanu, socotindu-l „monumental”. Cu Ion Sântu S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]