1,235 matches
-
teorii și metode psihologice, deși e cunoscută mai curând ca tehnică psihoterapeutică de a elucida procesele de transfer și rezistență prin intermediul asociațiilor libere ale inconștientului care s-ar manifesta prin intermediul simptomelor. Teoriile freudiene, de pildă, susțin că reacțiile neurotice și isterice ar avea la bază inacceptarea culturală și socială a unor dorințe și fantezii de natură sexuală ori a unor evenimente traumatice din trecut, care ar fi astfel reprimate în inconștient. Există, însă, și situații în care materialul reprimat se poate
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
principale ale Capitalei, care devenea treptat un oraș civilizat etc. 353. Sabur, substanță extrasă din frunzele unei specii de aloe, utilizată în farmacie; are miros plăcut și gust amărui. Panglica lui Drasch era foarte cunoscută. Această panglică o aplica tuturor istericilor și nervoșilor fără excepție. Această aplicație o făcea astfel: cu un instrument special găurea pielea cefei, apoi trecea repede în mod violent o bucată de panglică. Acțiunea momentană era revulsivă și producea o ușurare vremelnică, mai mult sugestivă. Drasch a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Jung este acuzat pentru anumite texte de la începutul anilor '30 în care se putea discerne o simpatie față de nazism și chiar față de Hitler, în 1945 el critica vehement "omul-masă" și "personalitatea-mana", creionând un tablou pentru Hitler astfel: "gesturile teatrale, evident isterice ale lui Hitler i-au uimit pe toți străinii (cu câteva excepții incredibile) ca fiind pur ridicole. Când l-am văzut cu proprii mei ochi, mi-a sugerat o sperietoare psihopată (cu o mătură pe post de mână întinsă) mai
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu proprii mei ochi, mi-a sugerat o sperietoare psihopată (cu o mătură pe post de mână întinsă) mai degrabă decât o ființă omenească... O regretabilă lipsă de educație, un comportament la marginea nebuniei, o inteligență mediocră combinată cu șiretenia isterică și puterea fantasmelor unui adolescent, toate erau înscrise pe chipul acestui demagog. Toate gesturile sale erau create și coordonate de către o minte isterică, cu unica intenție de a impresiona. Se purta în public precum un om care își trăiește propria
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
omenească... O regretabilă lipsă de educație, un comportament la marginea nebuniei, o inteligență mediocră combinată cu șiretenia isterică și puterea fantasmelor unui adolescent, toate erau înscrise pe chipul acestui demagog. Toate gesturile sale erau create și coordonate de către o minte isterică, cu unica intenție de a impresiona. Se purta în public precum un om care își trăiește propria biografie, în acest caz sumbrul, demonicul "om de fier" al imaginației populare."378 Jung, de altfel, nu se lăsase înșelat nici de retorica
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joana Nowicki, op. cit., p. 16. 409 James Hollis, op. cit., p. 9. Autorul deplânge și el pierderea "latitudinii și longitudinii sufletului" în cultura actuală, degradarea mitului la falsitate, ceea ce îl împinge pe om într-o "goană isterică după ideologii". Comunitățile moderne și-au pierdut comuniunea mitică, desacralizarea naturii și a culturii erodând conștiința mitică, aducând contemporaneitatea în "vremea între zei", între cei care au murit și cei care încă nu au apărut, după spusele lui Heidegger. Doar
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
săi, să păstreze „mecanismul” imperial în stare bună de funcționare, luând măsuri ferme împotriva tuturor celor care ar fi încercat să o pună în pericol. În plus, Thomson arată că nici una dintre mărturiile epocii nu este în concordanță cu viziunea „isterică” a Apocalipsei (p. 174). Cu toate acestea, Thomson este departe de a nega, așa cum îi reproșează Peerbolte, existența unei campanii de persecuții de anvergura celei sugerate de textul Apocalipsei. El se arată surprins doar de singularitatea acestei mărturii. Peerbolte are
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Steffens când, privind în urmă la cariera sa de ziarist, a observat că în timpul panicii financiare din 1893, pe când lucra ca reporter pe Wall Street, restricțiile stilului îi interziceau să relateze impresiile bancherului care se lamentează. "Am ales nu omul isteric, ci mărturisirea lui, pe care am scris-o fără lacrimi, în mod statistic" (Autobiography, 186). Aceasta se întâmpla pe vremea când era reporter la New York Evening Post, înainte de a prelua, în calitate de redactor local, ziarul Commercial Advertiser, unde și-a putut
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Evening World al lui Joseph Pulitzer, un martor ocular își amintește cum Chapin, aflând despre scufundarea unui vapor de croazieră în Râul Hudson, "a zburdat spre departamentul de redacție locală, plin de satisfacție, dând impresia că dansează baletul vieții agitate, isterice, având drept fundal moartea cea morbidă. Alerga în sus și-n jos, scrutând cu privirea peste umeri, pentru a citi detaliile dezgustătoare ale tragediei în timp ce acestea erau tipărite. Apoi, stând drept, a strigat: "Femei și copii sărind peste bord cu
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pigmentat megalomaniac și meschin: „Nimeni nu are mai mult instinct literar decât mine”, „Nu-mi pasă de viața națională și socială, de comunități. Individul, eu, asta mă fascinează, grota”, „Procreez cu creierul și gândesc cu testicolele, isterizat în țara asta isterică.” Sastisit de America și isterizat de România, ultrarecunoscut literar, tradus în câteva limbi, bursier Fulbright, bursier Rockefeller, bursier NEC („iată că și tăticul Pleșu îmi dă o binecuvântare bănoasă”), invitat la colocvii și târguri internaționale de carte, recenzat în „Quinzaine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de sine, răutatea glacială înveșmântată în fardurile înșelătoare ale unui curaj ancorat într-o dreptate inexistentă, slăbiciunea isterică ascunsă de masca care mimează rafinamentul și buna-credință, vorbirea intensă ce sub stindardul nevoii eliberatoare de comunicare adăpostește perfid disimularea sinelui și surprinderea, spre propriul avantaj, a deschiderii tainelor celuilalt. Acest zumzet negativ al furnicarului uman primează în cetatea captivității
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
sau Coșbuc, fiind convins că „toată darea cea bună și tot darul desăvârșit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor” (Iacov 1, 17). Părintele Teofil vine ca un bulgăre de lumină filocalică dintr-o lume aproape invizibilă în vacarmul isteric al vieții de oraș. Marcat de tradiția rurală în care a crescut, părintele Teofil aduce printre noile generații vestea cea bună a lui Dumnezeu. El ne spune și arată că manifestările fără de asemănare ale răului și urâtului pot fi biruite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
parte, este recomandat, ca, în astfel de situații, preotul-confesor să mențină un contact regulat cu penitentul, lucru pe care îl va face, desigur, cu discreție, prin spovada frecventă, pe care i-o poate recomanda. c) Penitentul cu tulburare de personalitate isterică. Acest tip de penitent, în general, simte o nevoie excesivă de a seduce. El consideră că nu se poate afla într-o relație cu cineva fără a se comporta „special”. Urmărește să fie permanent în centrul atenției. Pentru aceasta, apelează
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
psihice se bazează pe structuri ce pot face obiectul unei observații și al unei analize științifice”. Acest termen a apărut, încă din 1893, în titlul complet al „Comunicării preliminare”, în care Breuer și Freud vorbesc despre mecanismul psihic al fenomenelor isterice. Ulterior, pe măsură ce noțiunea de apărare capătă o formă, Breuer și Freud (1895) pun în relație, pe de o parte, diferitele procedee în care se angajează eul pentru a se elibera de incompatibilitatea cu o anumită reprezentare și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Breuer și Freud (1895) pun în relație, pe de o parte, diferitele procedee în care se angajează eul pentru a se elibera de incompatibilitatea cu o anumită reprezentare și, pe de altă parte, diferitele afecțiuni nevrotice. Termenul „mecanism”, asociat conversiei isterice, apare un an mai târziu, în „Noi observații asupra psihonevrozelor de apărare”. Să mai notăm, în fine, că termenul mecanism de apărare figurează ca atare în volumul Métapsychologie (1915). Dacă, în opinia lui Laplanche și Pontalis, termenul „mecanism” este utilizat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o relație ce ține de nevoie prin opoziție cu o relație ținând de dorință”. Tot astfel, nevoia excesivă de ceilalți - servind drept public pe care individul încearcă să-l cucerească și de care el este exagerat de dependent - caracterizează personalitățile isterice. Dar nici în acest caz nu avem de-a face cu o apărare, ci cu o atitudine constantă. Vom face în cele ce urmează unele precizări cu privire la consecințele benefice ale afilierii și la principalele sale modalități de realizare. Dacă afilierea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu le vărsase (...), întregii suferințe acumulate” și ținute în frâu ani de-a rândul. Însă în acest caz nu era vorba doar de tulburări de ordin funcțional. Breuer (1895/1965) evocă anumite circumstanțe în care tăcerea forțată a antrenat tulburări isterice (tulburări de vorbire), ca la Anne O., care și-a interzis să reacționeze la dispute, precum și la reproșurile nejustificate și ofensele pe care le-a îndurat. Această pacientă a ajuns în imposibilitatea de a bea vreun lichid, chiar pe vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu deosebire că pacienta era conștientă de bucata pe care o apăra. Într-un anumit sens, ea își separase conștiința și viața în două zone.” În acest caz, controlul obsesional uzează de clivaj pentru a alimenta rezistența individului. Fenomenul conversiei isterice poate decurge din procesul de clivaj, într-un mod care-i este propriu. Anumite tulburări elective ale grafismului la copii care nu sunt nici neîndemânatici, nici dispraxici țin de simptomul isteriform (Du Pasquier și Schnaidt, 1994). Aceste tulburări pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1926/1968), în isterie, modificările eului prin formațiunea reacțională sunt și semnul unor activități de contrainvestire. În acest fel, conflictul rezultat din ambivalență este, după cât se pare, rezolvat. O demonstrează surplusul de tandrețe sau atenția anxioasă electivă a unei paciente isterice față de copiii săi, înlocuind ura subiacentă legată de moțiunile pulsionale infantile ale femeii. Tot astfel, în isteria de conversie, transpunere corporală a tensiunilor psihice, „contrainvestirea își alege (...) fragmentul asupra căruia va putea fi concentrată toată investirea sa” (Freud (1915c/1968
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al. (1985) îl exprimă prin următoarea frază: „De altfel, nu-i problema mea, ci a dumneavoastră”. În acest caz, denegarea va fi introdusă prin următoarele formule: „O să credeți că...”, „Ați putea crede că...” sau prin observații ca acelea ale pacientelor isterice ale lui Freud (1895/1965): „Tocmai mi-a venit o idee, dar de bună seamă că dumneavoastră mi-ați sugerat-o”, „Știu bine ce răspuns vreți să obțineți. O să credeți, cu siguranță, că m-am gândit la cutare sau cutare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
vreți să obțineți. O să credeți, cu siguranță, că m-am gândit la cutare sau cutare lucru”. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Refulare parțială, (de)negarea apare în nevroză, în special în isterie. Freud a evidențiat-o la pacientele sale isterice încă din 1895, dar o regăsim și în nevroza obsesională. Apariția sa este exacerbată de situația de cură analitică, în care ea apare ca o formă de rezistență. Cum poate fi explicat acest paradox: să refuzi un gând, o dorință
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
identificare în apariția celorlalte apărări. Semnificația pentru patologietc "Semnificația pentru patologie" Identificarea „ține de două funcții contradictorii: o funcție de instabilitate, de deplasare, de substituție; cealaltă - de permanență, de stabilitate, de constanță” (Neyraut, 1984). Patologiile identificării sunt delimitate astfel în identificări isterice, pe de o parte, și identificări endocriptice melancolice sau delirante, pe de altă parte, ambele categorii trebuind raportate la distincția freudiană între identificările secundare, isterice și narcisice. „Identificarea isterică” în calitate de model de identificare cu dorința celuilalt este descrisă de Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de permanență, de stabilitate, de constanță” (Neyraut, 1984). Patologiile identificării sunt delimitate astfel în identificări isterice, pe de o parte, și identificări endocriptice melancolice sau delirante, pe de altă parte, ambele categorii trebuind raportate la distincția freudiană între identificările secundare, isterice și narcisice. „Identificarea isterică” în calitate de model de identificare cu dorința celuilalt este descrisă de Freud încă din Interpretarea viselor (1900/1967). Identificarea cu un terț este o manieră de a ajunge la posedarea obiectului. Punându-i pacientei sale, Dora (1905
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de constanță” (Neyraut, 1984). Patologiile identificării sunt delimitate astfel în identificări isterice, pe de o parte, și identificări endocriptice melancolice sau delirante, pe de altă parte, ambele categorii trebuind raportate la distincția freudiană între identificările secundare, isterice și narcisice. „Identificarea isterică” în calitate de model de identificare cu dorința celuilalt este descrisă de Freud încă din Interpretarea viselor (1900/1967). Identificarea cu un terț este o manieră de a ajunge la posedarea obiectului. Punându-i pacientei sale, Dora (1905/1979), întrebarea: „Pe cine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de eforturile lor de apărare, de intenția lor de a «alunga» acel ceva, de a nu se mai gândi la el, de a-l reprima.” Se poate însă ca afectele „înțepenite” (este chiar termenul lui Freud) să provoace o conversie isterică (1910/1991). Ne vom referi în cele ce urmează la cazul domnișoarei Lucy R., analizat de Freud (1895/1965). Notăm o posibilă alunecare a înlăturării înspre refulare, pe care Freud însuși o subliniază (1894/1974): „Clivajul conținutului conștiinței este consecința
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]