26,665 matches
-
Ștefan Lemny și Marina Vraciu, a avut de curând inspirata inițiativă de a le publica și în românește. Volumul Prințesa Maria transpune din rusă două tipuri de texte. Unul este un studiu special redactat pe această temă (p. 13-162) de istoricul rus Leonid Nikolaevici Maikov, publicat în 1897 (deci acum peste o sută de ani) într-o revistă. O altă parte este rezervată corespondenței dintre Antioh și Maria Cantemir din anii 1732-1744 (p. 163-238), preluată din anexele unui studiu din 1891
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
fost detestabil și valuta nu i-a mai puțit. Devenit fruntaș pe ramură în întrecerea capitalistă, expertul în afaceri imobiliare și-a făcut uitată activitatea publicistică de la "Luceafărul". E drept, nimeni nu-l mai întreabă de ea, doar cîte un istoric literar, într-un colț de revistă, crede naiv că reîmprospătarea memoriei e necesară. Poliția și Primăria față cu Poezia Minunatul artist Ion Barbu și-a făcut celebră în toată țara urbea de reședință, Petrila, în care se încăpățînează să-și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11447_a_12772]
-
vorbit mult timp. O carte comentată favorabil și de Z. Ornea, Mitul Nae Ionescu de George Voicu, scoate în lumină caracterul legionaroid al acestui ,formator de opinie". Jurnalul lui Sebastian a bulversat lumea literară românească, ca și pe cea a istoricilor, prin franchețea, subiectivismul produs de sensibilitatea rănită a intelectualului evreu-român fiind în final o garanție a interesului și valabilității ca ,document de suflet" al acestuia. în schimbul de ,focuri" au fost implicate numele lui Cioran, Eliade, Eugen Ionescu, Camil Petrescu ș.a.
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
Simpozion Internațional organizat la București de Institutul Goethe în zilele de de 9-11 decembrie 2002, cu tema ,Identitate evreiască și antisemitism în Europa Centrală și de Sud-Est". Andrei Oișteanu, Magdalena Boiangiu s-au referit la ,cazul" Sebastian în comunicările lor. Istoricul Carol Iancu nu-l uită nici el în lucrarea Evreii din România, de la emancipare la marginalizare (Ed. Hasefer - 2000). Starea în care a fost adus scriitorul român Mihail Sebastian (Iosif Hechter) se aseamănă cu aceea descrisă de un maestru al
Mihail Sebastian, azi by Boris Marian () [Corola-journal/Journalistic/11448_a_12773]
-
Ion Simuț Istoric literar de prestigiu, cu o activitate prodigioasă de câteva decenii în domenii universitare de specialitate, octogenar la anul, Al. Andriescu (născut în 1926, în zona Iașilor) face parte din colectivul de editare a Bibliei de la 1688, al cărei text e
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
unui text poetic înțesat de metafore și simboluri. Psalmii transformă traducerea într-un act de creație, dovezi succesive fiind Psaltirea în versuri din 1673 a mitropolitului Dosoftei, Biblia de la 1688, ca și numeroase alte încercări, anterioare sau ulterioare. De aceea, istoricul literar se simte dator să rediscute dogma călinesciană a respingerii literaturii religioase pe motiv că ea nu relevă o conștiință estetică; după aceeași rațiune culturală ar trebui respinse și cronicile, pentru că nici literatura noastră istorică medievală nu are un scop
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
că cititorul simplu, ,cu ureche frustă și nededat la umanioare" (cf. Șerban Cioculescu) trece repede cu vederea peste acest ,amănunt", indus în eroare de convingerea că nu umorul a fost punctul forte al poetului. Demagog acest Macedonski, va încheia însă istoricul literar care printr-un reflex profesional îți amintește cât de intransigent era poetul nostru când venea vorba de rimă: scrupulos fără limite, el nu ezită să-și ironizeze maeștrii, între aceștia pe Heliade, pentru erori mult mai mici, ca să nu
Nulla poena sine lege ? by I. Funeriu () [Corola-journal/Journalistic/11453_a_12778]
-
îi nominalizează și pe tinerii deocamdată activînd numai publicistic. În al doilea rînd, nu e foarte clar nici criteriul în baza căruia s-au făcut invitațiile pentru anchetă: ce caută Elena Vlădăreanu într-o anchetă unde participă numai critici și istorici literari? Și dacă totuși Elena Vlădăreanu, atunci de ce nu și alți scriitori? Una peste alta, au răspuns pînă acum: Gheorghe Grigurcu, Cornel Ungureanu, Al. Cistelecan, Sanda Cordoș, Tudorel Urian, Simona Sora, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Liviu Antonesei, Tania Radu, Horea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
rămas unul fără Dumnezeu în sens literal. Iar Costa-Gavras nu uită că și evreii convertiți la catolicism au fost băgați în lagăre. În schimb, regizorul se cam împotmolește când ridică, dar nu rezolvă, o întrebare care încă îi bântuie pe istorici: de ce aliații nu au bombardat căile ferate care duceau la lagăre. De aceea, și acesta e reversul medaliei, o întrebare atârnă asupra acestui film ca nodul lui Damocles: se bate apa în piuă pe blamarea Vaticanului - cât se poate de
Trei, Doamne, și toate trei bune by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11483_a_12808]
-
bineînțeles în versiunea de la 1688. Paul Miron și-a dat seama de la început că ,o nouă ediție a Bibliei 1688 nu poate fi decât o lucrare colectivă, la care să participe cercetători din felurite domenii, ebraiști și eleniști, slaviști, teologi, istorici ai limbii și ai literaturii, de artă și ai religiilor", după cum mărturisea în prefața încercării din 1984. Colaborarea dintre Iași și Freiburg a început încă din 1975, într-o ,Societate de studii germano-română". Cooperarea privitoare la editarea Bibliei din 1688
Filologie savantă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11479_a_12804]
-
prin cărțile sale, dar și printr-un număr de atitudini publice, nu i-au putut fi iertate lui Buzura, căruia i se aduce acum, și lui, acuzația de a fi fost informator al Securității. Până vor veni probele, despre care istoricul Marius Oprea ne asigură că nu există (v. ,Averea" din 2 iulie a.c.), să vedem ce se spune despre Buzura în aceeași Carte albă a Securității (vol. ,Istorii literare și artistice", doc. 275): ,Augustin Buzura este lucrat prin D.U
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
de aceea, unele foarte profitabile în plan publicistic, precum cea a interferențelor dintre spiritualitatea română și cea iudaică, dar și cea a soartei populației de origine evreiască din România (mai cu seamă din interbelic pînă în prezent) pe care unii istorici au interesul să o oculteze sau chiar să o falsifice. Chiar și în această epocă a globalizării și multiculturalității există încă publicații - nu doar în România - care promovează o viziune simplistă, tributară unor șabloane de gîndire asupra evreilor. Pe urmele
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
planul central și sudic european (adesea chiar și dincolo de el) imediat după pomenita școală, fapt semnalat nu o dată de către cei mai prestigioși critici de artă de la noi în perioada secund interbelică; nu însă și de marea majoritate a criticilor și istoricilor de artă francezi care au preferat să vadă în exponenții artei noastre plastice - că e vorba de Grigorescu, Andreescu, Pallady - niște subordonați, dacă nu chiar epigoni. Pe acest plan - care se reflectă în dicționarele și enciclopediile franceze, mai ales cele
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
unui figurativism șarjat, Brâncuși țintește dezintegrarea materiei, scoaterea tridimensionalului din regimul gravitației și de sub fatalitatea oricărei arhitecturi exterioare. Ca și Paciurea, dar într-un alt timp și într-o altă perspectivă filosofică, Brâncuși recurge, în disputa sa fundamentală cu statuarul istoric, cel căruia Rodin îi sleise și ultimile puteri, la trei mari direcții conceptuale și formale. Înaintea declanșării oricăror ostilități, el face ostentativ dovada perfectei stăpîniri a limbajului, a convențiilor istorice, a instrumentelor și a tehnicilor consacrate bimilenar. Antropocentrismul clasico-renascentist și
Brâncuși și Paciurea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11506_a_12831]
-
parte a criticii basarabene - bună sau rea - pare să se fi adăpostit sub acoperișul literei C a alfabetului: Vasile Coroban, Mihai Cimpoi, Ion Ciocanu (prezenți cu pagini substanțiale în antologie), Simion Cibotaru (absent din sumar). Să nu-l uităm pe istoricul literar Ștefan Ciobanu, stabilit în România de dincoace de Prut după 1940, care ar fi meritat pe deplin să fie selectat cu măcar un text. Aici se situează personalitățile cele mai influente ale criticii basarabene. Concurența apreciabilă vine de la B
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
prezentau interes și din cauza restricțiilor ideologice de după al Doilea Război, scrierile lui au resuscitat în deceniile din urmă un interes sporit, articolele și studiile despre el, ca și despre alți creatori de factură apropiată, crescând relativ repede în volume consistente. Istoricii literari polonezi și străini au scos în evidență și au demonstrat cu argumente convingătoare polimorfismul lui Schulz, subliniat sugestiv și de N. Manolescu în prefața care însoțește versiunea românească apărută recent la Editura Polirom, sub semnătura polonistului Ion Petrică; prima
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
cam exclusivist câte o locuțiune evidențiind un aspect anume: ,raiul copilăriei" (d. Cieílikowski), ,atemporalitarea" (E. Krasowska), ,iederă pe ruine" (W. Pietrzak), ,metafora dezvoltată în imagine" (M. Chmielowiec, P. Szymański, J. Ficowski), ,omul mecanomorf" (N. Manolescu). Mai puțini, fără îndoială, sunt istoricii literari care ambiționează cuprinderi mai ample, încheindu-și expunerile analitice cu concluzii sintetice: J. Krzyüanowski (portret), A. Sandauer (fragmente ale unei autobiografii fantastice), St. Jaworski (medalion), J. Speina (roman experimental inimitabil, fantastic, imagine labirintică, interpretarea subiectiv-mitologică a lumii copilăriei), B.
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
Regelui îi stătea, însă, și atunci la îndemână ceea ce i-a stat mai târziu: șansa abdicării. Nu poți gira, ca Rege, atrocități care sigur te dezgustă, nu poți rămâne de lemn-Tănase atunci când la picioarele tale curg valuri de sânge nevinovat. Istoricii au adus numeroase probe că, în limitele puterii constituționale, Mihai a făcut lucruri demne de admirat. Oricâte ar fi fost acelea, nu puteau compensa crimele în masă comise de Ion Antonescu. Nu e cazul să intrăm, acum, în discuțiile nesfârșite
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
lucrurile în făgașul lor normal. Adică în cadrul dezbaterii ce îngăduie nuanțele și privilegiază rațiunea. Este evident că Regele Mihai n-a fost, în perioada dictaturii antonesciene, instigatorul, asasinul și creatorul statului nazist român, așa cum susține delatorul său oficial. E datoria istoricilor să ducă mai departe cunoașterea evenimentelor și interpretarea lor. Ca intelectuali critici, e misiunea noastră să semnalăm abaterile, reaua-credință și ticăloșia, mai ales atunci când ele riscă să afecteze o societate întreagă. Subiectul oferit astăzi de Paul Lambrino e, fără îndoială
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
numeroase că ei nu citesc sextinele de mai sus, le ascultă (,I-auzi ce spune poeticul..."). Asta n-ar egala decât cu o primă ,lectură", superficială. Autorul se detașează de propriul text și se ipostaziază în receptorii lui, când erudit istoric și filolog, când cunoscător al exigențelor estetice impuse de Caliope, muza poeziei epice, când critic ignorant contestatar-agresiv, sau preot dogmatic etc., etc. Cu intenție, spiritul textului pune nota de contrast pe platitudinea și dogmatismul unor critici. După ce i-a creat
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
de matcă și a aproape imposibilei regenerări a literaturii pentru a-și inventa o istorie proprie. Eugen Lungu conștientizează și problematizează inteligent aceste dificultăți într-o întinsă prefață (50 de pagini) la antologia sa. Criticul, secondat de un foarte informat istoric literar și de un bine orientat teoretician cu orizonturi europene, își argumentează cu tact premisele și descrie o evoluție sinuoasă, ce ajunge în anii '90 la ,euforia revizuirilor" și la redescoperirea interbelicului (p. 35), la întrebările esențiale: ,ce rezistă dintr-
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
eviscereze și îmbălsămeze personajele, pentru a le transforma în manechine surâzătoare - mesajul fiind valabil și pentru alți prozatori. Într-un capitol din Istoria critică a literaturii române, publicat în revista Vatra nr. 9-10 din 2004, Nicolae Manolescu face un succint istoric al conceptului de realism socialist, pe care îl consideră, pe bună dreptate, preferabil celui de proletcultism pentru definirea esteticii oficiale din timpul comunismului. ,Termenul ca atare - explică Nicolae Manolescu - apare prima oară într-un discurs rostit de Ivan Gronski, directorul
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11544_a_12869]
-
exactă a unei activități culturale desfășurate în spații diferite, nu întotdeauna ușor accesibile, capacitate de investigație inteligentă a arhivelor și a fondurilor particulare sau publice și, nu în ultimul rând, sacrificiu temporar al unei subiectivități de opinie. Or, criticii și istoricii literari renunță greu tocmai la afirmarea ofensivă a unui punct de vedere, la caracterul spectaculos al interpretărilor. Autorii de bibliografii, extrem de puțini la noi în toate timpurile, alcătuiesc o categorie specială de istorici literari. Datorită enormelor privațiuni pe care le
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
unei subiectivități de opinie. Or, criticii și istoricii literari renunță greu tocmai la afirmarea ofensivă a unui punct de vedere, la caracterul spectaculos al interpretărilor. Autorii de bibliografii, extrem de puțini la noi în toate timpurile, alcătuiesc o categorie specială de istorici literari. Datorită enormelor privațiuni pe care le cere munca lor de documentare, defrișare, catalogare și clasificare a materialelor și a surselor în condiții de discreție și răbdare, bibliografii sunt personalități culturale cu un profil psihologic special de echilibru și devotament
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
operei). Eminescolog la fel de important, exersat într-un domeniu extrem de dificil, Dimitrie Vatamaniuc s-a ocupat în mod special de publicistica poetului, dar și de manuscrisele eminesciene și de editarea critică a operei, continuând munca filologică a lui Perpessicius. Prin urmare, istoricul literar are un câmp mai larg de desfășurare decât literatura ardeleană sau perioada marilor clasici. Cea mai spectaculoasă ieșire din spațiile culturale care l-au consacrat o reprezintă masiva biobibliografie Tudor Arghezi, în două volume, apărută în 2005 la Editura
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]