684 matches
-
ar putea fi indus cumva în eroare de anunțul din Ziua că "Scăpăm de ruinele din București". Dar povestea cu terminarea construcțiilor începute pe vremea lui Ceaușescu am auzit-o de atîtea ori, încît ea seamănă tot mai mult cu istorioara cocoșului roșu - nici o aluzie la culoarea din opoziție a fostului PDSR. Căci apropo de schimbări de tot felul, remarcă Adevărul, președintele și regele României l-au urmărit "cot la cot" pe dirijorul Seiji Ozawa, la Ateneu. Să zici că asta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14560_a_15885]
-
se plasează Schimbarea de tren, cu aer ionescian (caracterul dramatic) și borgesian prin simplitate stilistică. La fel, Musca sau Partenerul, extraordinar episod dostoievskian în răspăr, cu un demon și un Karamazov lipsiți de orice dramă, de orice valoare. Din categoria istorioarelor politice fac parte cele mai spumoase bucăți de proză, vă veți distra citind Dracula (recuperarea kitsch) unde vampirul din Carpați apare fugărit lamentabil de stafia lui Ceaușescu. Însemnările unui capitalist, în mod fatal împiedicat să sugă sângele popoarelor din Est
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
locul 4. De acum se poate spune că Jauffret este un autor cu notorietate. În 2005, obține Premiul Fémina cu Asile de fous (Azil de nebuni). Ultimul său titlu, Microfictions, apărut la Gallimard la începutul acestui an, cuprinde 500 de istorioare de o pagină pe care autorul le-a compus în ritm de una, apoi de patru pe zi timp de zece luni și a fost recent recompensat cu Premiul France-Culture-Télérama. Poveste de iubire (în curs de apatiție la Editura Leda
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
așteaptă descoperitorii”. Pe lîngă această ofertă, paginile cu dezvăluiri despre Ultimele zile ale cuplului Ceaușescu aproape că pălesc. Se pare că Jurnalul și-a propus să devină un ziar popular, încercînd o altă formulă decît concurența care exploatează faptul divers, istorioarele de scandal ale VIP-urilor autohtone și afaceri amoroase cu iz sexy. Redacțional vorbind, echipa condusă de Marius Tucă s-a înhămat la o muncă din cale afară de dificilă chiar și pentru un periodic, dar pentru un cotidian. * Nici EVENIMENTUL
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13031_a_14356]
-
Este o scenă ca un poem. O altă oprire de calibru este în monologul Dorinei Lazăr, un personaj casnic care povestește în imagini ca un desen naiv o excursie organizată. Un periplu prin diferite orașe și pe la diferite monumente celebre. Istorioara este de un haz nebun, mirobolant, comparațiile făcute de personaj sînt duse cu pluta pe apele ignoranței. Teribil de tușant aici este felul cum, prin clasa pe care o are actrița, personajul este salvat de la derizoriu. Într-un fel, actrița
În fața și în spatele ușilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6409_a_7734]
-
Cronicar La despărțirea de Traian T. Coșovei Radu Călin Cristea, evocându-l pe Traian T. Coșovei: „Mă despart de umbrele lui pământești cu o istorioară de prin ’77-’78, pe la începutul toamnei, spre seară. Ne aflam, în același atelier deșucheat din Drumul Taberei, Nino Stratan, Traian T., Florin Iaru și subsemnatul. Unuia dintre noi îi venise ideea să umplem pungile găsite prin casă cu aer
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2892_a_4217]
-
da distanță. Eu cred ca pe Dabija l-au fermecat deopotrivă povestea manuscrisului de la Saragosa și creatorul ei, un personaj în sine în a cărui vioiciune a spiritului probabil s-a recunoscut și regizorul. O poveste naște o altă, o istorioara o cheamă pe alta, personajele se prezintă cu ajutorul unei povești, fiecare zi și fiecare noapte populează acțiunea cu întîmplări miraculoase, senzaționale, se sare de pe mare pe uscat, se bîntuie prin păduri și peșteri, cot la cot cu fantomele, cu cavaleri
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
tuturor. Cele trei romane ilustrează trei tipuri și trei vârste ale romanului: roman realist realizat prin formula unui amplu monolog ce reconstituie un destin, din care transpare puterea și lumea americană; narațiune rocambolescă, senzațională, cu întretăieri de planuri, mulțime de istorioare și personaje memorabile; ficțiune frizând absurdul, cu personaje desemnate prin profesia lor sau gradul de rudenie, prinse în plasa legăturilor de interese și de sânge. Scriitorul și cei din mintea lui Poate în loc de minte ar fi mai potrivit cuvântul imaginație
Președinți și scriitori by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6609_a_7934]
-
povestească ce-a văzut sunt surse de informație istorică pe care ar fi păcat - este opinia mea, fără îndoială subiectivă - să le trecem integral cu vederea. îmi iau deci libertatea de a reveni și săptămâna viitoare la această sursă de istorioare cu tâlc și cu savoare - deja! - de epocă. Iată, deocamdată, una cu trimitere directă la noi și ai noștri: în 1965 a fost și în România, unde a reușit să-i ia un interviu lui Gh. Gheorghiu-Dej (desigur, la începutul
Optzeci de ani reporter by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6087_a_7412]
-
în anii în care motorul evoca nu atât modernitatea trepidantă a vieții citadine, cât utopiile industrializante ale regimului comunist. Sunt convinsă că tinerii de azi pierd mult din absurditatea voită a textului, pe care omonimia motorului îl transformă într-o istorioară de-a dreptul morală: „Post scriptum. Transversaliile mari sau cele patru estetici. Poezie pe care a scris-o magistrul Ursachi pe când se credea pelican. Un om din Tecuci avea un motor / dar nu i-a folosit la nimic” (Inel cu
Motor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5844_a_7169]
-
Hamlet; așa au plecat Lear și Othello. Nu-i de mirare, aprecia Greene, că piesele astea au greșelile pe care le au. Restul timpului și-l petreceau în chefuri și dezmățuri prin cârciumi și berării în aer liber, unde îndrugau istorioare incredibil de hazoase și făceau lucruri în comparație cu care isprăvile aiuristice ale curtenilor păleau. Greene povestea toate astea cu o vervă care-l propulsa pe Orlando pe culmile încântării. Avea un talent formidabil să mimeze, cu un umor care i-ar
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
în anii pe care-i trăim, anii tranziției, dar care mai ales sînt anii de după comunism. Prin aceasta o periferie temporală capabilă să vorbească cel mai bine despre ce s-a întîmplat înainte, despre un anumit fel de construcție identitară. Istorioarele din roman întrepătrund de altfel planurile temporale și cîteva secvențe vorbesc despre - citez - "frumusețea vieții în anii comunismului". Formularea are, neîndoielnic, o nuanță ironică, dar, dincolo de aceasta, ea trădează o realitate mai adîncă: nostalgia față de ce a fost ține de
O stradă pe jumătate asfaltată by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12788_a_14113]
-
s-au folosit cele mai diverse mijloace, începând de la descântece în vremuri imemorabile și până la procedee sofisticate în epocile moderne. La Institutul de Medicină Legală din Timișoara o echipă de reputați medici legiști trudesc în slujba vieții și adevărului. O istorioară, e drept macabră, a șocat la începutul anilor ’50 populația urbei noastre. Se povestea atunci că șoferul unui autocamion, implicat într-un accident rutier, petrecut la intrarea dinspre Arad în municipiul nostru, și-a pierdut viața la scurt timp după
Agenda2005-20-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283698_a_285027]
-
discursului d-sale recriminator. Funcționează azi, desigur, o modă sexualistă, începînd, să zicem, cu "gimnastica sexuală pe post de muzică, familia Vijelie, de trei ori femeia, Guță manelistul și Bebe sexologul" și mergînd pînă la, helas , o literatură obsedată de "istorioare deocheate, altfel zis sotadice, vechi de cînd îi lumea", cu toată pretenția lor de-a ilustra le dernier cri .Nu interesul pentru sexualitate i se pare reprobabil, autoarei, ci "zelul mimetic al tinerelor prozatoare, cu hormonii în mare clocot". Mimarea
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
inconștient, un dar bărbătesc. Să fi fost băiatul unui sultan, i-aș fi deschis în bazar o simigerie cu munți de covrigi, halviță, susan și colivii de aur în care păsărelele să ciripească vesele toată ziua. De obicei, povestea mici istorioare cu șoricei. Acești șoricei vicleni și obraznici mă enervau. Și nici măcar nu era adevărat că își băteau joc de pisici. Era invers. De cîte ori n-o văzusem pe Greta crănțănind cîte un șoarece, mai stînd, mai rupînd din el
Țața Lixandra by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6500_a_7825]
-
Luminița Marcu (Iordache Golescu, Istorioare antologate de Mihai Eminescu, Editura "Jurnalul literar", 1998, 112 pag., f. preț.) Publicarea istorioarelor lui Iordache Golescu, într-o simpatică ediție de buzunar, reprezintă un eveniment pentru specialiștii în literatura noastră de secol XIX și un adevărat prilej de delectare
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
Luminița Marcu (Iordache Golescu, Istorioare antologate de Mihai Eminescu, Editura "Jurnalul literar", 1998, 112 pag., f. preț.) Publicarea istorioarelor lui Iordache Golescu, într-o simpatică ediție de buzunar, reprezintă un eveniment pentru specialiștii în literatura noastră de secol XIX și un adevărat prilej de delectare pentru iubitorii de umor. Istorioarele sunt inedite, pentru că au fost mai degrabă ocolite de
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
Editura "Jurnalul literar", 1998, 112 pag., f. preț.) Publicarea istorioarelor lui Iordache Golescu, într-o simpatică ediție de buzunar, reprezintă un eveniment pentru specialiștii în literatura noastră de secol XIX și un adevărat prilej de delectare pentru iubitorii de umor. Istorioarele sunt inedite, pentru că au fost mai degrabă ocolite de editorii operei lui Iordache Golescu, chiar și de către cei mai recenți. Ediția din 1973 (Proverbe comentate, Editura Albatros, colecția Cogito) selectează, după cum se vede și din titlu, doar proverbele însoțite de
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
Iordache Golescu. În plus, selecția e marcată fatal și de pudibonderia păguboasă a epocii publicării. Ediția amplă a lui Mihai Moraru, din 1990 (Scrieri alese, Editura Cartea Românească), excelentă că varietate a textelor antologate și a comentariilor, nu abordează domeniul istorioarelor. Acestea au mai fost publicate, tot sub îngrijirea autoarei antologiei de acum, Mihaela Constantinescu-Podocea, în Revista de istorie și teorie literară, în Manuscriptum și în revistă Arc. Cartea de față este rezultatul unei interesante "colaborări" peste timp între autoare și
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
Cartea de față este rezultatul unei interesante "colaborări" peste timp între autoare și Mihai Eminescu. Textele care compun cea mai mare parte a cărții sunt cele selectate de poet "prin semnul creionului sau roșu" în manuscrisul lui Golescu, patru dintre istorioare ("Țăranul ministru", "Câinele credincios", "Trei tovarăși" și "Mulțimea doftorita") fiind destinate de Eminescu proiectatei sale "Cărți de lectură". În stil oarecum romantic reverențios, textele alese de Mihaela Constantinescu-Podocea însăși sunt grupate într-o addenda la selecția poetului. Istorioarele sunt savuroase
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
patru dintre istorioare ("Țăranul ministru", "Câinele credincios", "Trei tovarăși" și "Mulțimea doftorita") fiind destinate de Eminescu proiectatei sale "Cărți de lectură". În stil oarecum romantic reverențios, textele alese de Mihaela Constantinescu-Podocea însăși sunt grupate într-o addenda la selecția poetului. Istorioarele sunt savuroase în primul rând pentru că mizează pe apetitul cititorului de totdeauna pentru zicerile cu talc. Găsim aici "poante" de început de secol XIX, iar moralizările finale, de care Golescu însuși se temea că ar lovi prea în plin, sunt
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
ticăloase sau miniștri zavergii, călugări "șireți", chiar o "franteză" și o "actrița" și, bineînțeles, filozofii și poeții care nu-și pot dobândi "dămîncarea". O întreagă recuzita de epocă întregește atmosferă, de la "cersaful da cel mai supsire lino" la buclucașul "țucal". Istorioarele nu sunt simple povestiri moralizatoare. O construcție atentă se simte de multe ori, o gradație a efectelor comice, personajele sunt introduse cu grijă de cel care a fost și un întemeietor al teatrului românesc. Cartea, așa cum este alcătuită, pare mai
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
copiștilor și miniaturiștilor din epocă - toate acestea pledează pentru efortul pedagogic al domnitorului de a stârpi eventuale erezii, dar mai ales de a înfrunta pericolul islamizării și de a forma mentalitatea moldovenilor întru creștinism. O altă importanță au avut-o istorioarele, snoavele, poveștile care circulau în epocă și care sincronizau Moldova cu Occidentul; sau poemele epice marcate de tema vânătorii, temă aproape ideologică, de autodeterminare, identificare și imagine a epocii ștefaniene (care intenționa astfel să își marcheze dinastia, monarhia și spiritul
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
și chiar postum față de familia Stăniloae. Aproape polemică cu o anume cabală fariseică, cu închipuiți exegeți religioși sau mireni, autoarea este drastică privind tentativele piraterești de presă sau de editură (p. 392), cu fel de fel de interviuri confecționate sau istorioare apocrife, veștejind cu severitate gestul unui "discipol" ce a ținut cu orice preț să-l fotografieze pe muribundul Stăniloae, abia conștient pe patul de spital. O punere la punct are loc până și în cazul unei cărți a mitropolitului Antonie
Credința trăită by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16484_a_17809]
-
întocmire a cuvintelor fără să ia în considerație valorile afective "topite" în sensul lor. Remarca îi aparține lui Tudor Vianu care, într-un articol publicat în Gîndirea imediat după moartea scriitorului, redă o întîmplare relevantă povestită lui de către Ion Barbu. Istorioara - o anecdotă despre Mateiu, ca atîtea altele - îl înfățișează pe "ultimul Caragiale" nu numai în postura unui om de spirit din speța umorului rece, dar și "în actul unei adevărate profesiuni estetice de credință". Întîlnindu-l în poarta Academiei Române și întrebîndu-l
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]