1,394 matches
-
1878), p. 17; Emil Diaconescu, Acordul de la Reichstadt (1876) și Tratatul de la Budapesta (1877), Monitorul Oficial și Imprimeria Statului, Imprimeria Națională, București, 1943, p. 11; Mihai Timofte, "Rusia și modificarea tratatului de la Paris (1856). Impactul asupra României", în volumul Itinerarii istoriografice. Profesorul Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani, Iași, 1996, pp. 189-206. 166 Nicolae Iorga, Războiul pentru independența României. Acțiuni diplomatice și stări de spirit, Editura "Cultura Națională", București, 1927, p. 44. 167 ***, Istoria Românilor, vol. VII, tom
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Europa, uuultimul deceniuuu!! Mihaela și Mircea - stuuuudiu de caz: Ce fac oamenii cu ce a făcut istoria din ei! Mihaela: Istoria Mircea, nu voi scrie despre istorie, în primul rând fiindcă eu împărtășesc ideea că a noastră continuă să fie, istoriografic, una patriarhal-conflictuală, și eu nici măcar nu pot jubila în baie, frecându-mi barba cu after-shave ca să-mi gâdil egoul chior de proiecte, dar doldora de trecut. Mița Caftangista, Veta cea Bravă, Maricica cea Cumplită au lipsit din peisaj. Ca matură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
străin de perorație, cu fereastra deschisă și bucurîndu-mă de aerul răcoros. Fermín, Încîntat că se plimba Într-un Studebaker, Îi cînta În strună șoferului, punctînd, din cînd În cînd, portretul liderului sovietic executat de taximetrist cu chestiuni de Îndoielnic interes istoriografic. — Păi, am Înțeles că suferă mult de prostată de cînd a Înghițit un sîmbure de moșmoană, iar acum nu mai poate urina decît dacă i se fredonează Internaționala, zise Fermín. — Propagandă fascistă, lămuri taximetristul, mai devotat ca oricînd. Tovarășul urinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
istoriei sale. Chiar și aici legătura dintre credință și istorie este esențială. Pe de altă parte, studiile recente, care, din când în când, primesc un ecou chiar în presă, afirmă că e din ce în ce mai dificil să considerăm povestirile biblice drept relatări „istoriografice”, adică un raport exact al faptelor întâmplate. Trebuie să apărăm poziția obișnuită și să afirmăm „istoricitatea” fundamentală a povestirilor biblice sau să abandonăm unele poziții mai curând retrograde pentru a ne dedica criticii aprige a întregii „istorii biblice” care n-
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
să vorbim despre preistorie, pentru că nu există alte izvoare care să ne descrie evenimentele și pe protagoniștii lor. c) La acest element ușor de individualizat de cel care citește critic Biblia ebraică se adaugă un altul. Scrierile profetice și cele istoriografice nu corespund practic niciodată cu operele ieșite de sub pana autorilor lor tradiționali deoarece au fost în bună parte reelaborate, uneori chiar recreate, de școlile de gândire numite curent „deuteronomiste” pentru că reflectă gândirea cărții a cincea a Bibliei. Așadar, întrucât această
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
a Canaanului. Lor li se datorează una dintre denumirile regiunii: „Palestina”. Textele biblice îi descriu ca o populație semitizată, ceea ce dovedește că probabil aceste texte nu sunt antice. Până în acest moment nu ne-au parvenit texte proprii filistenilor. 3 Opera istoriografică și deuteronomistă 3.1. Opera istoriografică deuteronomistă în Biblia ebraică Am făcut deja de mai multe ori aluzie la opera deuteronomistă (notată cu sigla Dtr) numită astfel doarece rescrie preistoria și istoria lui Israel și Iuda aplicând criterii de judecată
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
una dintre denumirile regiunii: „Palestina”. Textele biblice îi descriu ca o populație semitizată, ceea ce dovedește că probabil aceste texte nu sunt antice. Până în acest moment nu ne-au parvenit texte proprii filistenilor. 3 Opera istoriografică și deuteronomistă 3.1. Opera istoriografică deuteronomistă în Biblia ebraică Am făcut deja de mai multe ori aluzie la opera deuteronomistă (notată cu sigla Dtr) numită astfel doarece rescrie preistoria și istoria lui Israel și Iuda aplicând criterii de judecată extrase din a cincea carte a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
doua fază redacțională, notată cu sigla DtrP, ce constituie în special povestiri despre profeți; faza a treia, notată DtrN, pune accentul pe îndeplinirea legilor. Pentru detalii ulterioare suntem constrânși să facem trimitere la Introducerea noastră (1987). 3.2. Originea operei istoriografice deuteronomiste Unde, când și cu ce scop a fost compusă opera Dtr? În primul rând trebuie să facem distincție între opera istoriografică în sens strict și celelalte straturi redacționale. Pentru aflarea lui „când” nu sunt probleme: opera e scrisă după
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
îndeplinirea legilor. Pentru detalii ulterioare suntem constrânși să facem trimitere la Introducerea noastră (1987). 3.2. Originea operei istoriografice deuteronomiste Unde, când și cu ce scop a fost compusă opera Dtr? În primul rând trebuie să facem distincție între opera istoriografică în sens strict și celelalte straturi redacționale. Pentru aflarea lui „când” nu sunt probleme: opera e scrisă după reforma religioasă a regelui Iosia, adică după ultimul sfert al secolului al VII-lea î.C. Avem astfel un terminus post quem
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
mâna preoților din sanctuare și a profeților (vezi 1.2.b). Desigur, nu au lipsit nici regii reformatori, deși realizările lor nu au fost considerate perfecte, dar strădaniile lor a fost repede anulate de ceilalți regi nelegiuiți. 3.3. Criterii istoriografice Odată stabilită datarea operei, reiese foarte clar că criteriile utilizate în alcătuirea istoriografiei Dtr sunt, după cum am notat deja, criterii teologice. Sunt considerați credincioși misiunii proprii doar acei regi care nu au ezitat să împlinească normele divine formulate de profeți
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
că trăiesc într-o astfel de perioadă, posibilitatea de se identifica în ea: grupul de la Qumran, la Marea Moartă sau biserica creștină de la început. 8.7. Pentateuhul În „codul sacerdotal” al Pentateuhului (Soggin 1987, cap. 10), cititorul descoperă un criteriu istoriografic prin care autorii încearcă să periodizeze evenimentele anterioare stabilirii în Canaan. Prin aplicarea acestuia rezultă patru perioade, dintre care două dintre ele încep cu celebrarea unei alianțe. Prima perioadă este cea a creației (Gen 1,1 ș.u.; firește, aici
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
au survenit în societate și implicit în cultură și educație, în procesul trecerii de la modernitate la postmodernitate. Epoca modernă avansase ideea influențelor socio-politice în cadrul muzeului, începînd cu iluminismul, ca mijloace eficace de educație socială, politică sau etică, documentare și practică istoriografică. Perspectiva postmodernității a impus o reconsiderare a demersului istoric, teoretic și practic, de interpretare și explicare cu ajutorul obiectului muzeal dintr-o perspectivă anistorică 1. După unii muzeologi, muzeul postmodern trebuie să funcționeze prin empatie afinitate, corespondență rezonanță, sursă de factură
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
steaua polară a spiritualității moderne. Cultura românească, datorită istoriei sale vitrege, nu a valorificat în colecții academice, ca toate marile culturi europene, operele clasicilor antici păgâni sau creștini. Tot un gol dureros este și lipsa unor monografii privind patrimoniul literar, istoriografic sau filosofic, al antichității greco-latine. Astăzi, prin tipărirea lucrării de față, săvârșim un pas mărunt, dar important, în spațiul filologiei clasice românești. Lucrarea lui Cicero, Visul lui Scipio, și opera lui Macrobius, Comentarii la Visul lui Scipio, tipărite pentru prima
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Solomon, așa cum ar vrea să ne convingă unele pasaje biblice (1Rg 3,2-3). De asemenea, porunca centralizării cultului din Dt 12 pusă pe buzele lui Moise e unul dintre elementele fundamentale pe care se bazează ipoteza redactării unitare a „operei istoriografice deuteronomiste” care ar cuprinde întregul cărților biblice de la Deuteronom la 2Regi (Römer, 2007, pp. 57-65). Ipoteza redactării sistematice și unitare a întregului cărților biblice de la Deuteronom la 2Regi, sub influența teologiei tipice a Cărții Deuteronomului, provine de la Martin Noth (1943
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se vorbește de Yhwh ca Dumnezeul suprem al lui Israel. Capitolul 8 Exilul și apariția iudaismului Istoriografia tradițională a lui Iuda caracterizează secolele al VI-lea - al V-lea î.C. cu termenii „exil” și „întoarcere” în patrie. Această viziune istoriografică considera exilul babilonian ca un fel de întrerupere în desfășurarea continuă a istoriei lui Iuda, considerând că intervenția babiloniană a cauzat nu doar distrugerea templului, ci și evacuarea teritoriului printr-o deportare masivă ce a durat până la reconstruirea comunității și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
între oameni pe planul sincroniei, sau de o prezență simultană de momente cronologice, ci și pe planul diacroniei, adică de linie care traversează schimbările umane. Generațiile continuă să vorbească între ele prin intermediul documentelor, monumentelor, și aici, în mod deosebit, tradiția istoriografică este unul din mijloacele semnificative. În acest sens se vorbește de o conștiință istorică care se inserează într-un țesut de temporalitate, între ieri și mâine. Ea este matură în măsura în care știe să transforme stimulii trecutului în proiecte și operații pentru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pneumatologie și o angelologie). Inspirația asigurată odinioară de înger se transformă într-o difuză exaltare a genialității: genial fiind autorul unui text, atunci genial trebuie să îi fie și interpretul. Emul al lui Leopold von Ranke (1795-1886), care comparase demersul istoriografic cu un oficiu sacerdotal 1, Wilhelm Dilthey va căuta o formulă hermeneutică prin care să depășească dogmatismul istorismului hegelian, dar care să conserve unitatea de sens a istoriei umanității. În primul rând, Dilthey este cel care va recunoaște clivajul între
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a bunătății și frumuseții obiective”3, de care teologia creștină - cel puțin în formula patristică - poate da seama. Dar triumful narativ și poetic al cunoașterii teologice nu poate rămâne indiferent la provocările lui Nietzsche și a epigonilor săi. Obiceiul „demascărilor” istoriografice derivă în mod clar din filozofia perspectivistă nietzscheană. „Ontologia violenței” legitimată prin recursul la presocratici (Heraclit: „războiul este tatăl tuturor”) oferă garanțiile unei „etici nihiliste” a diferenței pe care postmodernismul pare s-o asume fără ezitări. Capitolul zece din Teologie
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a constituit în segmente de timp uneori paralele, alteori consecutive. După 1989, fenomenul galopant al globalizării informației a radicalizat termenii perfidei alianțe. Critica raționalismului occidental a început să facă umbră - spre bucuria ultimilor slavofili - unui complex de vinovăție postcolonială. Revizionismul istoriografic se adapă astăzi din miturile vii ale utopiei egalitare. Dezavuarea elitelor invită acum la delirul suprematist al plebei. Ocupându-și sfios locul în vitrina rudimentară a nostalgicilor, religiile abia mai exemplifică niște sfruntate aspirații „totalitare”. Ipostazele senine de Antichitate clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Dar el se folosește și pentru a descrie un principiu particular de politică externă, care făcea parte din strategia politică Est-Vest a Statelor Unite din timpul războiului rece. Aceste două aspecte vor fi tratate în patru etape. În prima etapă, dezbaterea istoriografică asupra originii războiului rece oferă contextul pentru analizarea originii îngrădirii, cu alte cuvinte, a modului în care înțelegerea caracteristică erei postbelice, ghidată de cel puțin unele dintre conceptele realiste, a influențat formularea politicii externe americane. În a doua etapă, analiza
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
oricare admirator al muzei Clio, fie el cercetător de profesie sau simplu cititor al "Magazinului Istoric", primele manuale de istorie, serbările școlare de altădată sau lecturile de profil din adolescență reprezintă izvorul formativ, decisiv și de neuitat, al conștiinței lor istoriografice. Cine nu l-a citit în copilărie pe Dumitru Almaș sau, mai nou, pe Neagu Djuvara, cine nu a recitat poezii patriotice de 1 Mai ori, după caz, de 1 Decembrie, cine nu-și mai aduce aminte cum arătau Ștefan
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
permis să se oprească la o simplă analiză de discurs, Cătălina Mihalache merge însă mult mai departe, adiționând mereu alte categorii de surse, filtrate prin tehnicile de investigație adecvate. Rezultatul este un studiu polifonic de antropologie istorică, în care concepțiile istoriografice, politicile educative, practicile comemorative și vocile actorilor implicați în aceste procese (consemnate prin intermediul unor mărturii orale) ne oferă un tablou comprehensiv, detaliat și plin de viață al celor mai importante reprezentări istorice vehiculate prin intermediul școlii românești. Prezentând avatarurile imaginii lui
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
reconstituirilor factuale: "respingând obiectivitatea și factualismul, [memoria] valorizează reprezentarea și reamintirea [...]. Împotriva oficialismului istoriei, memoria cheamă trecuturi ascunse, trăitul și localul, obișnuitul și zilnicul. Împotriva totalității istoriei, pluralismul memoriei explodează"22. În ciuda sentințelor care opun istoria și memoria 23, critica istoriografică a reacționat la noua provocare oferind observații atente asupra unor posibile deficiențe: abordările evazioniste, terapeutice sau vindicative 24, monologurile insuficient documentate sau reașezările oportuniste, de complezență, în umbra unei idei generoase dar imprecise 25. Unii au identificat sub titulatura memoriei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să descifreze modul în care ele ilustrează memoria colectivă, identitatea națională, conștiința istorică, reperele patrimoniale ș.a.m.d. Până la urmă, cărțile școlare au reușit să deschidă și în cazul românesc un orizont de lectură detensionat și competent. Beneficiind de acumulările istoriografice ale acestor ani, ne propunem, la rândul nostru, o investigare cât mai lucidă a subiectului, în acord cu tendințele actuale ale istoriei culturale, istoriei educației și studiilor de memorie. Nu am intenționat să atingem și, cu atât mai puțin, să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
internaționalei" antiotomane, ceea ce îi îndreptățea pe români să se considere până azi "apărători ai civilizației europene"85. Fragmentele de "lectură suplimentară" însoțitoare nu mai aveau caracterul ficțional-legendar al celor similare, recomandate pentru clasa a IV-a, trimițând explicit la texte istoriografice consacrate. Adeziunea afectivă la portretul eroizant al domnitorului părea aici un obiectiv îndeplinit și depășit. În anii '90, manualul a avut în plus față de edițiile anterioare un fragment semnat de Șerban Papacostea. El sugera o anume echivalență între victoria de la
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]