1,086 matches
-
al solidarității, dar și o activitate socială, sugerând, prin distribuirea dansatorilor în cerc, un ritual de consolidare și de regăsire a celorlalți. În cadrul horei de duminică, se adună tot satul, se stabilesc ierarhii, fiind un prilej pentru participanți de a istorisi întâmplările petrecute în timpul săptămânii. Hora (Someșanaă, din incipitul romanului, este plasată în ograda văduvei lui Maxim Oprea, Todosia, într-o zi de duminică. Interesant este modul în care sunt așezați participanții: în centrul adunării sunt jucătorii, lăutarii stau într o
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
lui înțeleaptă, cu dragostea lui pentru munca așezată, cu temperamentul lui de bou de plug pe care-l avea de la mama sa. Fu încântat la început, îi plăcea nespus câmpia pe care țăranii n-o vad”. Era poreclit ” Caporalul” deoarece istorisea povestiri din perioada petrecută pe frontul italian. Deși nu apare de foarte multe ori în roman, fiind surprinsă doar o singură etapă a evoluției sale, personajul are o importanță capitală, devenind imaginea țăranului de altădată, de fapt a străinului care
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
aparenta lor dezordine morală se ascunde o candoare ultragiată de împrejurări nefaste. Sunt sinceri, sunt capabili de afectivitate intensă, se socotesc îndreptățiți să trăiască după îndemnurile lăuntrice, cuprinși cum sunt de o „inocentă și sfântă imoralitate” ( G. Călinescu). Chira Chiralina istorisește destinul tragic al unor ființe care au dorit să spargă normele și convențiile sociale, să scape de îngustimea și meschinăria unei existențe banale și să trăiască după porunca inimilor lor pătimașe. Mama Chirei ispășește din greu voluptatea pasiunii. Fiică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
iurtele pe malurile fluviilor și să afle dacă plătesc sau nu „bir” țarului, abia având vreme să semnaleze câte un „loc” ingnorat de geografii consultați îndeobște. Se mișcă acum mai liber și se „amestecă” mult mai des în text. Îi istorisește țarului drumul său prin China, un drum dificil, o călătorie inițiatică. „Minunarea” nu lipsește, și într-un rând ambasadorul exclamă: „Noi ne simțim ca pe alt tărâm”. Dar parcă ar fi vorba, mai degrabă, de un soi de „încântare”. Călătorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
lucrare mărturia celor 227 de colaboratori, martori oculari care i-au furnizat informațiile prezentate. Cu modestie, el se declară doar purtătorul lor de cuvânt, lăsând în plan secund confesiunea: "Închin această carte celor care nu au avut destulă viață ca să istorisească ei cele prezentate aici. Și să mă ierte că nu am văzut, nu mi-am adus aminte, nu am deslușit totul". Declarația paratextuală ("această carte nu cuprinde amintiri din viața mea"30) trebuie înțeleasă ca intenție de a da întâietate
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Poseidon, Lumea subterană lui Hades ' Vezi în ultima vreme M. L. West, Hesiod's Theogony, pp. 18 sq.; P. Walcot, Hesiod and the Near East, pp. 27 sq. 4 M. L. West, op. Cit., 379 sq. 5 Apollodor, Bibi., 6, 3 istorisește că, înainte de a fi fost doborât, Typhon a reușit să fure tendoanele Iui Zeus, motiv ce reamintește de un mit hittit: lupta dintre zeul furtunii și dragonul Illuyankas; cf. § 45. Vezi însă West, op. Cit., p. 392. 6 Se poate interpreta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
al ei. Se amușină. Sau ceva de genul ăsta. Dac-ar fi după mine, aș obliga toți aleșii neamului să se supună la o probă. În loc de acea depunere de jurământ unde toți confundă „propășirea“ cu „prăbușirea“, i-aș obliga să istorisească o întâmplare din copilăria lor. Și fac pariu că vor deveni alți oameni, se vor înmuia, își vor aduce aminte de candoarea aceea superbă de acum mulți ani. Sau li s-ar face pur și simplu rușine. Ticăloși devin doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
uita această parte fragedă a vieții. Este oaza de puritate, de visuri și speranțe a fiecăruia dintre noi. Este momentul spre care te întorci întotdeauna cu plăcere, cu bucurie, cu boare de nostalgie și pe care, dacă ești îndemnat, îl istorisești celor dispuși să te asculte cu mult lux de amănunte. De la părinții și frații mei mai mari am învățat limba maternă, acea vorbă domoală de moldovean cu inflexiuni calde și cuvinte aduse la lumină din tezaurul unui grai pe care
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
climă dulce, sosită din ținuturile mediteraneene, cu miresme, cu o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi locuim cu chirie, la doamna Duțulescu, cum am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu am istorisit că locuința noastră este o căsuță modestă, o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mediteraneene, cu miresme, cu o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi locuim cu chirie, la doamna Duțulescu, cum am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu am istorisit că locuința noastră este o căsuță modestă, o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât de subțiri încât iarna, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o vegetație explozivă, cu o bogăție de lumină auriferă - aceasta domnește peste orășelul nostru de primăvara până toamna târziu. În acest orășel noi locuim cu chirie, la doamna Duțulescu, cum am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu am istorisit că locuința noastră este o căsuță modestă, o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât de subțiri încât iarna, ca acum, când bate vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mai văd deloc. Mă sperii îngrozitor. Mă întorc sus, la adăpostul meu din peșteră. Mă grăbesc spre înger, nerăbdător să-i povestesc ce-am pățit și să-i cer ajutorul. Lazarus e în apropiere, împreună cu Truman. Parcă mă așteptau. Le istorisesc șocat, nemainimerind cuvintele, ce grozăvie mi se întâmplase. Ei mă ascultă cu o răbdare îngerească și nu dau impresia că le-aș destăinui ceva ce nu știau deja. Când termin, Lazarus rostește calm: -E firesc ceea ce s-a petrecut. Te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
penibil, așa că a folosit o formulă ocolitoare: -Să mă înapoiez în localitatea unde am domiciliul... -Atunci înseamnă că avem drum comun, eu locuiesc în direcția aia... Am terminat programul la cabinet și merg spre casă. Cu ocazia asta, poate îmi istorisești și mie cum ai ajuns brigadier! a exclamat doctorița, râzând iarăși. Tata a constatat că ea râde aproape la fiecare replică, dar asta nu o făcea stupidă, cum se întâmplă cu majoritatea râzăreților, dimpotrivă, îi stătea bine. Iar curiozitatea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
el cunoștea adevăratul motiv al absenței, îl cunoștea cu amănunte. Îl mânca limba să povestească: i-ar fi dat gata pe toți, inclusiv pe Veronica, o tipă a-ntâia, care nu prea-l băga în seamă - acum, dacă i-ar istorisi la ce aventură este el părtaș, sigur ar cuceri-o. Din păcate, promisese c-o să-și țină gura. Cu eforturi supraomenești chiar a izbutit să rămână mut: dar cât de mult l-a costat muțenia asta - simțea că i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu maurii... 15 noiembrie 1949 Seara, Navarra, León și Aranjuez au fost la mine în vizită oficială... Aranjuez ne-a părăsit curând. Ceilalți au rămas până la orele unsprezece și jumătate și au făcut cunoștință cu Augustul (Tata). Navarra ne-a istorisit o poveste cu adevărat uimitoare: una din aventurile sale, care ar fi putut să aibă un sfârșit tragic. E un băiat cu o stăpânire de sine și cu o perspicacitate admirabile. I-am mărturisit, de altfel, că din aceste puncte
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din această realitate care ne înlănțuie... De a evada pentru câteva ore măcar... Până acum simțeam nevoia să-mi povestesc iubirile prie tenilor mei... De acum înainte însă nu voi mai spune nimic și nimănui. Iubirea mea ți-o voi istorisi doar ție! Sunt în tramvai. Aș vrea să citesc, dar nu pot... Mă gândesc numai la tine. Te iubesc și este un lucru nou pentru mine, deoarece niciodată n-am mai iubit în felul acesta... Nu e o pasiune, nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Dumnezeu, fie și prin intermediul altor persoane și realități, cu scopul de a cunoaște și înfăptui voința Lui. Și aici regăsim acel gen de scriitură generatoare de limbaj despre care se vorbește în Exerciții 3: aidoma unui îndrumător spiritual, Ignațiu le istorisește iezuiților momente din viața lui, în mod succint și „con tanta claridad, que parece que hace al hombre presente todo lo que es pasado”4. În urma acestor succinte considerații, credem că acum ne putem orienta ceva mai bine în căutarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu, nu vom deznădăjdui, ci vom păstra aceeași încredere în Domnul ca și cum ați fi scris totul”. Părintele n-a răspuns nimic; dar cred că în aceeași zi l-a chemat pe Părintele Luis Gonçalves 1 și a început să-i istorisească cele întâmplate, iar acesta, care are o memorie nemaipomenită, nota totul fără întrerupere. Acestea sunt Acta Patris Ignatii (Faptele Părintelui Ignațiu) pe care le facem acum cunoscute. Părintele Luis a fost elector la Prima Congregație Generală și tot atunci a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
face cutare lucru peste opt zile sau peste cincisprezece”, Părintele, cu uimire parcă, nu ezita să spună: „Cum? Gândiți că veți trăi atâta?”. Totuși, de această dată, spuse că nădăjduia să mai trăiască trei sau patru luni, ca să termine de istorisit. A doua zi l-am întrebat când ar vrea să începem. El mi-a răspuns să îi reamintesc șlucrul acestaț în fiecare zi - nu mai știu câte zile am făcut-o - până va avea starea de spirit necesară. Dar, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să fi dorit așa ceva -, însoțită de un puternic consimțământ al voinței de a mânca de acum înainte carne. Cu toate că își amintea de hotărârea luată, nu mai putea avea îndoieli, urmând singura cale ce-i rămăsese: trebuia să mănânce carne. Îi istorisi acestea duhovnicului său, care îl sfătui să vadă dacă nu cumva era doar o ispită. Dar el, cercetând bine acest fapt, nu mai avu nici o îndoială. La Școala lui Dumnezeu În acest timp, Dumnezeu se purta cu el ca un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
se obișnuia în Alcalá de Henares. Intrând, își ridica vălul și mergea în camera Pelerinului. Nici de această dată nu le făcură nimic; nu-i chemară pentru cercetare nici după proces și nici nu le spuseră nimic. Aceasta mi-a istorisit-o Bustamante. 60. Patru luni după toate acestea, pe când Pelerinul locuia într-o căsuță în afara spitalului, veni la ușa lui un gardian, îl chemă și-i spuse: „Veniți puțin cu mine”. Și aruncându-l în temniță, îi zise: „De aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
arăta vreo altă pricină, decât lipsa lui de instruire. În cele din urmă hotărî să meargă la Arhiepiscopul de Toledo, Fonseca, și să pună această încurcătură în mâinile lui. Plecă din Alcalá și-l află pe arhiepiscop în Valladolid 2. Istorisindu-i toată încurcătura în amănunțime, îi spuse că, deși nu era sub jurisdicția lui și deci nu era ținut să-i respecte hotărârea, va face totuși ceea ce i se va porunci. I se adresa cu „dumneata”, așa cum făcea cu toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
deoarece voia să se îmbarce pentru Genova, cei din Valencia care îi erau devotați îl rugară să nu facă una ca asta, pentru că - după cum se spunea - Barbarossa 1 era pe mare cu o mulțime de galere. Și cu toate că i-au istorisit multe întâmplări înfricoșătoare, nu l-au putut face să șovăiască. 91. El se îmbarcă pe o corabie mare și rămase în viață după furtuna de care am pomenit mai sus2, în timpul căreia de trei ori a văzut moartea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
alături de Cristos, Fiul Său, încât n-ar îndrăzni nicicum să se îndoiască de faptul că Dumnezeu Tatăl l-a așezat atunci alături de Fiul Său3. Eu, care scriu aceste lucruri, i-am spus Pelerinului, pe când mi le povestea, că Laínez le istorisea cu alte amănunte, din câte am înțeles. El îmi răspunse că tot ceea ce spunea Laínez era adevărat, pentru că el nu-și mai amintea toate amănuntele, dar că, fără îndoială, atunci când le povestise pentru prima dată nu spusese decât adevărul. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ocupă de acest lucru și porunci să se dea o hotărâre, care fu de partea Pelerinului. La Roma, cu ajutorul Pelerinului și al însoțitorilor săi, au fost întemeiate câteva opere pioase: „Catehumenii”, „Sfânta Marta”, „Orfanii” ș.a1. Restul va putea fi istorisit de Maestrul Nadal. Ultimele mărturisiri 99. O dată încheiată această povestire, la 20 octombrie, l-am întrebat pe Pelerin cum a scris Exercițiile și Constituțiile. Mi-a spus că Exercițiile nu le-a scris dintr-o dată, ci, ori de câte ori observa anumite lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]