1,082 matches
-
bolnavului cere, în plus și alte normative morale. 6.2.3.1.1. Extinderea îndatoririlor medicului dincolo de limitele profesiunii În cadrul acestui paragraf se insistă asupra unor moduri de examinare care implică respectul și răbdarea pentru tot ceea ce bolnavul vrea să istorisească (uneori și lucruri care nu au nici o legătura cu boala care îl frământă în mod serios), deoarece numai în acest fel se poate crea un veritabil contact cu bolnavul, capabil să-i ofere acestuia o deplină încredere în posibilitățile de
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
izvorât proverbul" Ești al diavolului Vauvert! Du-te la diavolul Vauvert". Diavolul Vauvert este în adevăr un locuitor din Paris, unde șade de mai multe veacuri daca ar trebui să credem pe istorici. Sauval, Felibien, Sainte Foix și Dulaure au istorisit mult și multe din diavoliile lui. Se pare a fi locuit castelul din Vauvert, care era situat pe locul ocupat azi de veselul bal" la Chartreuse'', la capătul bulevardului Luxemburg și în fața aleelor Observatorului, în strada Infernului. Acest castel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci chiar narcoticul. Iată un singur exemplu. Vorbind despre excesiva autoritate a tatălui asupra fiului (chiar matur fiind) în familiile boierești din epoca fanariotă, Alecu Russo relatează următoarea întâmplare autentică, produsă în Moldova pe la 1800 : „Un boier cu barba albă istorisi într-o zi că fiind o dată la drum cu nevasta lui, doi copii și părintele lui, s-a ascuns în dosul trăsurii să tragă un ciubuc de chief... și, găsindu-l tata-boer, i-a rupt ciubucul de spate... !” (125, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
el era atât de departe de a afla taina cea de pe urmă, secretul care îi măcinase pe toți cei cincizeci și nouă de înaintași... Exista o legendă care spunea că undeva, în tainițele bibliotecii, era ascunsă o scriere veche care istorisea viața și patimile Sfântului Augustin cel Nou. Ea ar fi trebuit să conțină și dezlegarea misterului care îi chinuise ani de-a rândul pe Abați: cine fuseseră cei o mie de oameni pe care frații augustinieni îi clonau la nesfârșit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
tu ești... - Alarik, neguțător de artefacte. - Ei, Alarik, ia spune-mi ce te face să devii atât de nervos când vezi o încărcătură de austral? Bătrânul oftă și începu să vorbească folosind cuvinte foarte exacte și lăsând impresia că mai istorisise întîmplările acelea de mii de ori. Acum optsprezece ani în prăvălia lui intraseră trei oameni care îi oferiseră o încărcătură de austral pentru un artefact, despre care nu știau însă cum arată, ci doar că îl vor recunoaște când îl
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
uman... - Și cine te-a învățat asta? în cazul meu e simplu. Făurarul este întotdeauna fiul mai mare al celuilalt Făurar... Dar pe tine cine te-a ales? - Un alt Maestru... Arrus îl privi neîncrezător. - De ce am impresia că nu istorisești toate astea chiar în fiecare zi? - Fiindcă lucrurile stau exact așa. Istoria ordinului nostru nu consemnează vreun străin de Quintarat care să fi știut cum anume sunt antrenați quinții. - Și atunci de ce mi le-ai zis tocmai mie? Fiindcă ești
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ceea ce i-am comunicat lui N'Gai Loon. Alaana începu să povestească despre felul în care aflase că Oksana e quint, despre încercarea lui N'Gai Loon de a limita în chip ilicit căutările pentru găsirea candidaților celor mai potriviți. Istorisi despre momentul critic în dezvoltarea mentală a Oksanei în care survenise cea de-a Doua Însămânțare pe Laesia și de cataclismul interior pe care îl suferise fata când în mintea ei se treziseră deopotrivă amintirile unui bărbat matur și cele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
peșteră, fără să-i mai adreseze vreun cuvânt. Ajunsă însă la câțiva metri depărtare, se întoarse și-i spuse: - Poate că n-ar strica să termini povestea... - Care poveste? - Când te-ai înfruntat cu Zuul, ai spus că trebuie să istorisești destinul a trei bărbați. Știm cine a fost Augustin Bloose, îl cunoaștem și pe Rimio de Vassur... Poate că ar trebui să-l întrebi pe al treilea despre tot ceea ce te neliniștește. Xtyn își mușcă încetișor buzele. Se gândise și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cea prea cuvioasa) mărire” (SC); „mărirea (cea mult putearnică)” (Blaj); „(înălțimea) slavei”(BVA, G-R, BS); „slavă (minunată)” (C); „(magnifica) gloria” (Vg); „la Gloire (pleine de majesté)” (BJ); „the (Majestic) Glory” (RSV). Este nume divin doar în 2Pt 1,17, care istorisește botezul lui Isus, la care s-a auzit glas hypò tQÎs megaloprepo¤s dóxQs, „din înălțimea slavei”. În Fapte 7,2 întâlnim expresia ho theòs tQÎs dóxQs: „Dumnezeul slavei”, care corespunde ebraicului ’Pl hakkabÄd246, iar în Efeseni 1,17, ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ca aceeași putere să o aibă și unele și altele. Nu crezi? Ba da, dar nu-mi dau seama care mituri le numești ,,cele mai importante”. Sunt acele mituri - am spus eu - pe care Hesiod și Homer ni le-au istorisit, ca și alți poeți. Căci aceștia, alcătuind mituri mincinoase, le-au spus și le tot spun oamenilor. La care dintre ele te referi și ce anume din ele nu-ți este pe plac? La ceea ce - am răspuns - mai înainte de orice
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și ancoră în realitate a modelului în ansamblu) este inexplicabilă din perspectiva celor care vor să submineze semnificația politică a Republicii. Platon credea, prin urmare, în realismul și aplicabilitatea modelului său, așa cum o arată și demersurile sale pe lângă tiranii sicilieni, istorisite de el însuși în Scrisoarea a VII-a, unde este formulată într-o manieră foarte asemănătoare celei din Republica, faptul că realizarea binelui public este posibilă numai prin unirea dintre filozofie și putere politică. Și totuși, de ce a păstrat Platon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ei, În textele sau În conversațiile lor despre acestea ne permite să ne facem o idee despre ce conțin și chiar să formulăm o judecată argumentată asupra lor. * În Numele trandafirului, a cărui acțiune se petrece În Evul Mediu, Umberto Eco istorisește cum un călugăr cu numele Guglielmo de Baskerville, Însoțit de un tânăr, Adso - cel care scrie povestea cu mulți ani după aceea, atunci când e el Însuși bătrân -, ajunge să facă o anchetă Într-o abație din nordul Italiei, unde a
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
dintre cei În vârstă, pasându-și pipa unui vecin care Îl Întrerupse: Evident că nu era stăpânul lor mort. Era un semn trimis de un vrăjitor. Continuă. Ă” Tulburată de siguranța auditorilor ei, Laura Bohannan Își continuă totuși povestea și istorisește cum i se adresează Horațio tatălui lui Hamlet ca să-l Întrebe ce trebuie să facă pentru a-și găsi pacea și, cum mortul nu răspunde, declară că e Îndatorirea fiului mortului să se ocupe de asta. O nouă reacție de
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
irealitate imediată” ce îl înrudește cu Vladia imaginară a lui Eugen Uricaru. Exercițiile de cizelare epică ale autorului sfârșesc, printre altele, prin a reduce autoritatea narativă la o simplă voce din off. Tărâmul epic pare a se naște din nimic, istorisindu-se singur pe sine și producând personaje ca Beca, Tavi, Vulpeș, Trăgulă ș.a. Insolitul de substanță se conjugă cu excentricitatea limbajului, nu lipsită, totuși, de un fior poematic. Romanul În pasaj are un program teoretic clar, dezvăluit chiar de autor
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
în prim-plan se instalează Banatul, ca o paradigmă de ordine socială și de civilizație și ca o punte între Orient și Occident. Circulația Est-Vest are întotdeauna dublu sens, urmând două fire: Partoș-Europa sau Teregova-Kentucky, tur și retur. Cel care istorisește caută, cu ingeniozitate și metodă, punctele de convergență, genurile proxime ale unei civilizații central-europene generice, care să integreze Banatul chesaro-crăiesc. Scriitorul e înzestrat cu o privire categorială, fascinată de clase, de tipuri, stimulând încremenirea insului în tiparul cazului în speță
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
în descompunere, acest joc ia o formă mult mai echilibrată în culegerea Pasagerul (1985), care cuprinde câteva povestiri remarcabile (Călătorul clandestin, Debarcaderul, Capcană pentru vulpi, Sauna), ca și în romanele Strada Occidentului (1986) și Vizită la domiciliu (1989). Cel dintâi, istorisind un caz de prigoană comunistă din anii de după al doilea război mondial (victima nevinovată este un țăran, Petrică Ciobanu), dar mai cu seamă ultimul, pe tema „întoarcerii acasă”, într-o disperată încercare de a recupera trecutul familial și adevărul obârșiilor
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
n-a existat altul pe lume - el a acaparat Cracovia prin vicleșug și i-a omorât pe toți cehii găsiți în oraș29. Animozitățile și-au găsit reflectare până și în hagiografie. O legendă de la sfârșitul secolului XII - începutul secolului XIII istorisește că întorcându-se de la păgâni in Poloniam, sfântul ceh Adalbert i-a întrebat pe locuitorii unui sat despre drumul spre Gniezno. Aceștia l-au înțeles foarte bine, continuă autorul narațiunea, dar nu i-au răspuns, respectiv, au fost supuși pedepsei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești, și românii din țările ungurești, cum s-au pomenit mai sus, că tot un neam și o dată discălicați sînt (...)“. Totodată, el intenționează să facă mai mult decât predecesorii săi întru mânuirea condeiului, propunându-și să istorisească „de la discălicatul cel dintâi cu romani, adecă de la râmleni“41. Cartea carea să cheamă Răspunsul împotriva catihismusului calvinesc tipărit la 1646, un text ce evidențiază crezul de a nu fi clătinată „temelia cea bună și tare a besearecei noastre pravoslavnice
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
alocuri identice. Marius Jucan: E clar că Ceaușescu era stalinist, și a rămas unul feroce. Sanda Cordoș: Explicând simplu, Îi rămăseseră orele de educație politică din Învățământul ideologic făcut În anii ’40-’50. Și pe acestea le reactivează. Mircea Zaciu istorisește În Jurnal Întâlnirea pe care o au scriitorii În 1981 cu Ceaușescu. Și ceea ce le spune nu sunt altceva decât niște clișee din anii ’50, precum acela care a făcut o mare, sinistră carieră, „moștenirea culturală se preia În mod
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
oarecare. Întâmplarea se petrece în timpul Războiului de Independență. Logodnicul Tincăi, Ștefan, a pierit pe front, la Rahova, și un apropiat al familiei, Doctorul, nu știe cum să-i aducă fetei la cunoștință îngrozitoarea veste. Îi vine însă ideea salvatoare să istorisească despre un alt flăcău, care, dând dovadă de bravură, își pierduse viața pe câmpul de bătaie. Entuziasmată de faptele eroului căzut și mâhnită că iubitul ei nu a arătat, pasămite, aceeași cutezanță și spirit de sacrificiu, Tinca va suporta mai
MICLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288104_a_289433]
-
K. Jerome, Arcadii Avercenko, Alphonse Daudet, Maurice Montegut, Adalbert Alexander Zimm, Fritz Gunten, Alphonse Allais, Ralph Urban, Sacha Guitry, Will Scott, Knut Herrikson, P.G. Wodehouse ș.a. În ultimul an de apariție, la rubrica „Hazuri și necazuri actoricești”, poetul Șefan Baciu istorisește amintiri și anecdote din lumea scenei. I.M.
GLUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287301_a_288630]
-
gen. I se datorează una dintre primele încercări de roman românesc, propriu-zis o localizare a unor fragmente din cartea lui Louis Reybaud, Jerôme Paturot à la recherche d’une position sociale. Cel dintâi fragment, Istoria lui Alecu, compus prin 1845-1848, istorisește tribulațiile unui personaj care, părăsind iluziile romantice ale tinereții, sfârșește prin a se adapta mediului pervertit. El face cronica petrecerilor mondene într-un stil care îl anunță pe Edgar Bostandaki din schița High-life a lui Caragiale. Cel de-al doilea
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
om de acțiune angrenat în istorie, compun o frescă a lumii românești din primele trei decenii ale secolului al XX-lea, nu fără a integra și tablouri de lume vest- și nord-europeană. Aproape niciodată memorialistul nu relatează sec. Cu toate că el istorisește de regulă rapid, nemeșteșugit, într-un stil colocvial, amintirile reînvie pregnant persoane și personalități, restituie atmosfera unor situații derulate cu ani și decenii înainte. Asemenea unui serial cinematografic, discursul rememorativ vizualizează parcă orașe, sate, târguri, piețe, drumuri, capitale, metropole, peisaje
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
aparenta lor dezordine morală se ascunde o candoare ultragiată de împrejurări nefaste. Sunt sinceri, sunt capabili de afectivitate intensă, se socotesc îndreptățiți să trăiască după îndemnurile lăuntrice, cuprinși cum sunt de o „inocentă și sfântă imoralitate” ( G. Călinescu). Chira Chiralina istorisește destinul tragic al unor ființe care au dorit să spargă normele și convențiile sociale, să scape de îngustimea și meschinăria unei existențe banale și să trăiască după porunca inimilor lor pătimașe. Mama Chirei ispășește din greu voluptatea pasiunii. Fiică a
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
a povesti de dragul poveștilor și prin obsesia călătoriilor pentru satisfacția rătăcirii, dornice de o libertate la care uneori nu au acces din cauza îngrădirilor sociale. Și „întoarcerile” devin uneori imposibile, oamenii se complac în pesimism și cultivă compensator vorba de duh: istorisind, ei simt că devin mai buni. Chilipir de om pe jos (2002) este cea mai semnificativă scriere a lui L. Se folosește aici artificiul scrisorilor intercalate în poveștile cu miez, misive trimise unui judecător generic, iar personajul central, Moș Mandache
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]