720 matches
-
își aminti lacrimile ei care străluceau pe obrazul oacheș precum niște sfori de catarg care îi trimiseseră copilăria în lume. — Ce e, mamă? o întrebase orbit dintr-odată de plânsul ei. Din acel moment învăță că femeile care lăcrimau îi istoveau inima și că nu trebuia să le vadă chipul. Maică-sa se prefăcu imediat că așază migdale într-un borcan și își șterse fața cu podul palmei. Nu mai era frumoasa lui Farah, ci doar o femeie de treizeci de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Lucrau cu protecție doar la jumătatea normei impuse. Dar, după Revoluția Salvatorului, tot podișul Iranului era zonă de risc. Cu timpul, o zonă de risc pune o mască a neliniștii peste fețe. Mehrad și Afshin erau tineri, însă ceilalți păreau istoviți de propria viață. Dar el cum părea? Nu-și răspunse. Nu se mai uitase în oglindă de multă vreme. Totul în el era visul de fugă pe care îl hrănea din copilărie. Câțiva risipiseră vestea că prânzea cu pasdar-ii și
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care miroase a dinamită. Iranul avea un Las Vegas, în care el, ca trădător revenit la patria- mamă, era tolerat să-și cheltuie banii câștigați într-o țară pe care o crezuse mai sigură. Și el, și Ghazal se simțeau istoviți de spaimele de la Teheran, de exasperarea că nu trăiau împreună, de dorința de a sta spate în spate când adormeau. Henam, un prieten din Yazd, pe care îl regăsise în Kish, era administrator la hotelul Shayan, fosta oază de lux
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
care, în actuala sa formă materializată, ocupa in întregime colțul apartamentului. Conștient de situația sumbră, văzu că tînăra este încă în sala de consiliu, dar a rămas singură. Ședea cu un vag zîmbet pe fața ei prelungă. Zîmbetul i se istovi cînd atinse un instrument aflat pe scaunul ei și începu să dicteze cu glas limpede, ca de clopot. O vreme, Hedrock așteptă să se pătrundă pe deplin de treburile curente de palat pe care le discuta ea. În minte îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întîlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: "Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra". Îmi venea s-o omor. Ce vroia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ce-a avut ? ― Nu știu, febră. Și apoi, nu era prea voinic. A avut niște bube sub braț. N-a rezistat. ― Arăta totuși ca toată lumea. ― Nu, avea plămânii slabi, și cânta la Orpheon. Să sufli mereu într-un muștiuc, te istovește. ― Ei, încheie al doilea, păi dacă ești bolnav nu trebuie să sufli în muștiuc. După aceste câteva indicații, Tarrou se întreba de ce intrase Camps în fanfara Orpheon în ciuda intereselor sale cele mai evidente, și care erau cauzele adânci care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
O FIȘĂ ȘI APOI O CLASAU; COPLEȘIȚII, CARE RIDICAU BRAȚELE, ȘI DERANJAȚII, CARE ÎNTORCEAU PRIVIREA ÎN LĂTURI; ERAU, ÎN SFÂRȘIT, TRADIȚIONALIȘTII, CEI MAI NUMEROȘI, CARE ÎI INDICAU LUI RAMBERT UN ALT BIROU SAU UN NOU DEMERS DE FĂCUT. Ziaristul se istovise astfel în vizite și își făcuse o idee exactă a ceea ce putea fi o primărie sau o prefectură, tot așteptând pe o bancă de mușama în fața unor afișe mari care te invitau să subscrii la bonuri de tezaur scutite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sfârșit rapid al ciumei, și concepând, aparent, speranțe himerice sau resimțind temeri neîntemeiate la citirea unor considerații pe care un ziarist le scrisese cam la întâmplare, căscând de plictiseală. În rest, consumau bere sau își îngrijeau bolnavii, leneveau sau se istoveau, clasau fișe sau ascultau discuri, fără a se deosebi în vreun fel unii de alții. Cu alte cuvinte, ei nu mai alegeau nimic. Ciuma suprimase judecățile de valoare. Și asta se vedea după felul în care nimeni nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
CĂMĂȘII SUFLECATE, ÎȘI TAMPONA CU O BATISTĂ SUDOAREA CARE ÎI CURGEA PE ÎNCHEIETURILE BRAȚELOR. ― Tot aici ? a spus el. Da, aș vrea să vorbesc cu Rieux. Dar dacă ai putea să te descurci fără el ar fi mai bine. E istovit. Îl cruț și eu cum pot. Rambert s-a uitat la Tarrou. Acesta slăbise. Oboseala îi tulbura ochii și trăsăturile feței. Umerii săi puternici se cocoșaseră. Cineva a bătut la ușă și un infirmier cu mască albă a intrat. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
toate acestea, niciodată cerul nu fusese atât de albastru. Timp de zile întregi splendoarea lui imuabilă și înghețată a inundat orașul cu o lumină perpetuă. În acest aer purificat, în trei săptămâni, și prin prăbușiri succesive, ciuma părea că se istovise în cadavrele din ce în ce mai puțin numeroase pe care le alinia. Ea și-a pierdut, într-un interval scurt de timp, aproape în întregime forțele pe care le acumulase de luni și luni. Văzând-o ratând victime desemnate, ca Grand sau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
greu de hotărât dacă că era o victorie. Erai numai obligat să constați că boala părea să plece așa cum venise. Strategia care i se opunea nu se schimbase, ineficace ieri și aparent reușită astăzi. Aveai doar impresia că maladia se istovise ea însăși sau poate că se replia după ce își atinsese toate obiectivele. Într-un fel, rolul ei se sfârșise. Ai fi spus cu toate acestea că nimic nu era schimbat în oraș. Mereu tăcute în timpul zilei, străzile erau invadate seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
tratat de pasagerii mei cum le venea la gură. Vorbesc despre acest aspect la trecut, căci am renunțat pînă la urmă să mai conduc mașina În ziua În care am reușit să depășesc nu unul, nici două, ci trei camioane-cisternă. Istovit de ispravă, m-am oprit să beau o cafea, dar, cînd să plec, am văzut oripilat cele trei camioane-cisternă trecînd În trombă pe dinaintea mașinii mele staționate și claxonînd tare În semn de salut. Însemna s-o iau de la capăt! Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o mașină de poliție oprește În dreptul meu lîngă trotuar, mă aștept să fiu prins și Încătușat pe dată. Neliniște paranoică? Atitudine psihosexuală de supunere În fața unor polițiști dominatori? CÎnd te-ai lăsat psihanalizat, te aștepți la orice. Aflasem că mă istovisem În copilărie Într-o penibilă luptă cu mine Însumi - de parcă lupta s-ar fi sfîrșit! Fusesem copilul pe care adulții Încearcă „să-l deruteze pe plan sexual și să-l intimideze În pe plan religios“ (Freud dixit). Mai aflasem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți de somn, rece, absent, poate nici nu mă vedea, și se culca la loc. În ziua următoare umblam amețit pe coridoare ori pe țărm, cu cearcăne la ochi, istovit de nesomn. Când mă întâlnea, Moașa îmi azvârlea câte o remarcă sarcastică: „Pari extenuat, domnule sculptor. N-ar trebui să-ți pierzi nopțile, în curând vei avea nevoie de energie ca să cioplești piatra”. Îmi venea s-o omor. Ce vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Iaàh... Was...“ „Was?“ „Was helfen Fackeln Licht... oder Briln... so die Leut... nicht sehen... wollen...“ „Noi vrem“, zicea Madame Olcott, „spune-ne ce știi...“ „Symbolon kósmou... tâ ántra... kaì tân enkosmiôn... dunámeôn eríthento...oi theológoi...“ Leo Fox era și el istovit acum, vocea bufniței se pierdea mai spre sfârșit. Leo Își lăsase capul În jos și susținea cu greutate forma aceea. Implacabilă, Madame Olcott Îl incita să reziste și se adresa ultimei forme, care acum căpătase și ea trăsături antropomorfe. „Saint-Germain
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei cutărui sau cutărui Voevod, masturbîndu-și energia-le patriotică (?) la o răspîntie de stradă, lîngă o vespasiană care duhnește parfumuri acre de cea mai pură esență națională... Ieftin, domnilor!... Cumpărați ideal național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte și părul i se lipise de cap din pricina transpirației reci. — Să ne odihnim puțin, spuse Endō, lăsându-se istovit pe un bolovan de la marginea drumului. Părea incapabil să mai facă un singur pas. Și-a cuprins capul în mâini și respira greu. Ploaia măruntă, purtată de vânt dinspre munte, a ajuns și în crângul de cedri în care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
izgonit din cuibul veșniciei întîiul om trecea uimit și-ngîndurat prin codri ori pe câmpuri, îl chinuiau mustrîndu-l lumina, zarea,norii - și din orice floare îl săgeta c-o amintire paradisul - și omul cel dintâi, pribeagul, nu știa să plângă. Odată istovit de-albastrul prea senin al primăverii, cu suflet de copil întîiul om căzu cu fața-n pulberea pămîntului: "Stăpîn, ia-mi vederea, ori dacă-ți stă-n putință împăienjenește-mi ochii cu-n giulgiu, să nu mai văd nici flori
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
e să nu se învîrtă printre oameni. Nu bănuiau că voi întîlni pe cineva aici. Deși mă mir că n-a apărut nimeni să ne spioneze... Criza asta m-a costat toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău... De fapt, vreau să reții că nu mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obișnuit, cum eram, să mă menajez, să fiu foarte mulțumit de mine, să nu pun
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în cele din urmă, l-a obligat să convoace un conciliu la care au luat cuvântul, în cea mai mare parte a lor, episcopi partizani ai împăratului. Conciliul, firește, a exprimat o opinie favorabilă tezei lui Iustinian, și papa Virgilio, istovit de prizonierat, a subscris și el. Cei mai înverșunați adversari ai operei imperiale au fost episcopii din regiunea Padului, cu precădere cei din Aquileia și Milano, două dintre cele mai impunătoare figuri ale creștinismului. În ciuda tuturor încercărilor de reorganizare, situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și i-a spus împărătesei: - Mamă, mă întorc mâine-dimineață. Ceea ce se putea face s-a făcut, și ceea ce se va mai putea face se va face. Acum mă duc să mă rog la cel care poate toate cele. Garibaldo era istovit și de-abia se mai ținea pe picioare; îl durea cumplit spinarea și greutatea sa la mers nu era cauzată, așa cum bănuisem, de statul exagerat în genunchi. S-a prins de mine, cu o grimasă de durere. - Du-mă până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
au scuturat la geam albe petale. S-au depănat în timp multe-amintiri. Trecuți sunt anii prin a vieții vale, Dar tu-ai rămas cu dragostea-n priviri. Chiar dacă fruntea-ți este azi zbârcită, Iar anii mulți și grei te-au istovit, Chiar dacă te-ai albit, scumpă bunică, Iubirea din priviri nu ți-a pierit. Chiar dacă-n valea vieții de suspine, Trecut-ai fost prin multe vijelii Tu ți-ai păstrat mereu nădejdea vie Și-ai rămas cu dragostea-n priviri. În
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca pământul nostru să pară așa o afacere, se dovedise a fi un puț vechi și părăsit, o grămadă de pietre care a și secat curând după ce ne-am așezat noi acolo. Frații mei au săpat alta, dar și-au istovit spatele fără folos, pentru că prima dată locul n-a fost bun. Simon și Levi erau siguri că Hamor îi înșelase cu bună știință și-și alimentau unul altuia furia vorbind despre ceva ce ei numeau umilirea lor. Cam pe când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
suprafață alături de el, gîfÎind. Ușurarea pe care o simți fu atît de mare Încît polițistul se pomeni, tocmai el, necredinciosul, mulțumindu-i lui Dumnezeu. Înotară pînă ce simțiră iarăși solul sub picioare și, de Îndată ce se văzură În afara valurilor, se prăbușiră istoviți pe stînci. Fersen aruncă o privire plină de satisfacție Mariei, care Își storcea părul. - Noroc că te-am pescuit, ce zici? I-o reteză Însă, privindu-l ca pe un extraterestru. - Fără mine ai fi acum lipit de tavanul grotei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
sunt rele, am zis, iar cei din luntre pufniră Într-un râs sănătos. Am ajuns În satul lor la căderea serii. Tuni nu-mi mai dăduse să sug la colțul ăla de piele decât de două ori și setea mă istovise de tot. De cum am coborât pe mal, am dat să văd de micuțul Unu, dar o femeie bătrână, slabă și zbârcită, mă izbi cu un băț peste picioare. - Te-am văzut Încă de când ai luat-o spre vedenia apei, prostule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]