672 matches
-
celălalt cât era ziulica de lungă am discutat toate subiectele din lume. — Dacă stau de povești cu Alex, îmi trece o după-amiază întreagă călcând, fără să-mi dau seama cum zboară timpul, îi zicea ea tatii când venea seara acasă istovit. Și, ține cont, aveam doar patru ani. Cât despre țipete, sperieturi, plânsete, până și astea își aveau strălucirea și farmecul lor; mai mult, faptul că niciodată nimic nu era, pur și simplu, nimic, ci întotdeauna CEVA, faptul că până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
foarte pretențios, aleasă. Autorul atrage atenția că cei doi parteneri: bărbatul și femeia, sunt total diferiți. Bărbatul se comportă ca un elastic, după comuniune, dorește libertatea și separarea. Femeia este ca un val, dăruiește tot partenerului, după care se simte istovită și căzută ca într-un hău, din care iese singură după un timp, prin propriile puteri. Căsătorindu-te, viața nu-ți mai aparține în totalitate, nu mai faci ce vrei. Pentru bunul mers al căsniciei, trebuie să te mulțumești cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
apariția. Se pomenește asaltată de dorința mistuitoare după Marius. Își dorește să aibă acum lângă ea senzația liniștitoare a trupului său puternic, lipit de al ei. Cu gândul la el, simte cum toată tensiunea dispare ca și cum nu ar fi existat. Istovită, dar mult mai liniștită, își promite înainte să adoarmă cu nasul în pernă: "Cât de repede îi voi spune tot adevărul. Inclusiv despre situația nou apărută despre care are tot dreptul să știe." Închide ochii, doborâtă de oboseală. Nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de Stat din Viena, nici în lumina reflectoarelor de la Scala din Milano, așa cum își dorea. Ridicându-se de pe scaunul din fața calculatorului, care îl ținea în legătură cu restul lumii, se duse să verifice dacă încuiase bine ușa de la intrare, apoi se trânti istovit și plictisit pe pat. Ar fi vrut să adoarmă, ca să uite de tot și de toate. Dar, în loc să se lase furat de somn și de vise, se pomeni gândinduse în continuare la viața sa de până atunci cu strângere de
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
mâncăruri necunoscute: pește prins În râul din apropiere, picioare de porc, mămăligă, cârnați prăjiți și mazăre. Dar și multe case În care nu se pregătea nici o mâncare, unde nimeni nu râdea și nici măcar nu vorbea, camere Întunecate, pline de chipuri istovite și câini hămesiți. Dintr-o asemenea verandă Îi vorbi În cele din urmă cineva. O femeie, slavă Domnului! ― Te-ai rătăcit? Desdemona arboră o expresie neutră, de statuie. ― Caut fabrică. Fabrică de mătase. ― Nu-s fabrici pe-aici. Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zis, să-i pună la Încercare rutina, Însă, În loc de asta, căscă din nou. Era atât de obosită! Ce amuzant - să ajungi acasă la el, pe plajă, decorurile să fie aranjate pentru marea scenă a seducției, dar corpul să te trădeze, istovit. Iar când „prada“ e aproape prinsă În capcană, bum! Lecția de seducție numărul 5: Atingerea perfectă, sărutul perfect. Matthew se opri din plimbare, se Întoarse să o privească, Începu să se joace cu părul ei, mai Întâi o simplă atingere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apropiere, ca niște frunze măturate de vînt. Nopțile erau mai liniștite decît altădată și Îl auzeam Întotdeauna pe Jerry cînd venea acasă călcînd apăsat, Îi recunoșteam pașii pe scări. Ai lui erau mai puțin grăbiți, mai greoi și păreau mai istoviți decît cei ai celorlalți chiriași, chiar și cei ai lui Cyril, care era gras și avea astm, deci avea și el probleme cu urcatul. Într-o noapte eram treaz, cu urechile ciulite să aud daca vine Jerry, așa cum făceam mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a ținerii de minte, sub zâmbetul înghețat, după o cută a buzelor, recunoscu gura pe care o sărutase mai demult. Nădușit de sudoare, își întinse brațele spre ea strigând: ”- Așteaptă-mă!... Așteaptă-mă!... ” Sângele îi vâjâia în urechi... creierul său istovit, cu încăpățânare, repeta... ”Așteaptămă... Așteaptă-mă! ”. Si, agățat cu mâinile de cearșaf, se prăbuși ca într-un vis plutind... Când ridică privirea, o zări pe Vasilica în mulțimea care se pierduse în soare... Tocmai se trezi dintr-o toropeală lungă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-i făcea semn să spună un „da“ formal și să pună punct comediei. - Dacă Dumnezeu v-a dat binecuvântarea înaintea mea, atunci nu-mi mai rămâne nimic de făcut: facă-se voia Lui, spusese în cele din urmă domnul Fischer, istovit că-și pierduse prețioasa energie înainte de a-și începe cu adevărat munca pe platoul de filmare. Ia-o! Să sfârșim cu circul ăsta! Nina, vino aici, strigă domnul Fischer ca un nebun. Un râs sacadat ieșea din el în timp ce urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Vreme de cinci luni au străbătut sute de kilometri, departe de orice drum cunoscut, ocolind cât puteau satele și oazele și oprindu-se doar în locurile unde găseau o urmă de verdeață cu care să-și hrănească animalele tot mai istovite. În cele din urmă, într-o dimineață fierbinte de la începutul verii, pătrunseră într-un masiv muntos cu stânci negre, de unde se zărea un imens amfiteatru deschis spre miazăzi. Îl cercetară îndelung, cu experiența pe care ți-o dă o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
totul e deșertăciune”. În mitologia cosmogonică a românilor, Dumnezeu nu se supără pe Cel-de-pe-Comoară, care încearcă mereu și mereu să simuleze și să-i distrugă Lucrarea. Dimpotrivă. Tratează totul cu un umor universal și etern. După epuizanta creație, Dumnezeu adoarme istovit și Ucigă-l-Toaca îl ia în brațe și vrea să-l arunce în marea fără de margini. Ca să-l „mântuie”, ca să-l omoare. Dar cu fiecare pas pe care-l face ca să ajungă la marginea Mării, Pământul se tot lățește și se
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
dau spre grădină. Dormitoarele deci, budoarul Mărguței, băile, vis-à-vis cabinetul de studiu, dar etajul mansardat ? Camerele servitorilor ? Atâtea și atâtea încăperi, atâtea și atâtea ferestre, lucind în soarele copt al amiezii, pe care le simți lacome, devoratoare, îndreptate spre tine. Istovit, îți sprijini umărul de trunchiul neted al bătrânului cireș, de la toate ferestrele nenumărate priviri, nenumărate suliți se înfig în trupul tău de efeb, de feciorelnic Sfânt Sebastian... între timp, ea găsește de cuviință să strige ceva, cu voce ascuțită, insuportabilă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la Heidelberg, i-au aruncat bietului tânăr, ce avea, într-adevăr, să fie una dintre primele victime ale holerei venite prin uniformele capturate de la bulgari... încleștându-și palmele fierbinți pe brațele scaunului, Profesorul Mironescu clatină din cap cu un surâs istovit. Dar pe el ce întârziate iluzii tinerești îl aduseseră, voluntar, în război ? Ce chin să suporte cizmele ce-l rodeau, marșurile istovitoare sub arșiță și apa coclită, praful ce scârțâia tot timpul în dinți când mânca, duhoarea privatei peste care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ia surâzând bastonul și pălăria, ce rău îi pare că, plecând astfel, adaugă la toate o ultimă impolitețe : să plece fără a-și lua rămas-bun de la doamna, de la domnișoara ! Domnul Profesor va transmite, desigur, va transmite, bineînțeles, târziu, cu picioarele istovite și albul ochilor înroșit, va începe acel interminabil rechizitoriu-interogatoriu din care Sophie se va strecura, va fugi, păstrând doar o ciudă, o nemulțumire enigmatică în ochii ei tot foarte albaștri, sub genele lungi, neîntoarse. Pași ușori, scârțâitul scării de lemn
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ordinelor și dintr-o permanentă lipsă de simț al realității, ordinul nu ajunsese și se declanșase inutila ofensivă ! Sosind apoi ordinul, prea târziu, lăsam în urmă inutile cadavre, inutile inimi de mame și soții pe veci neconsolate și, abia victorioși, istoviți și decimați, începeam, fără zăbavă, retragerea. Cum să mai ridici capul, prins într-o asemenea plasă de fatalitate, și cum să mai învinuiești cerul, când învinuirea tot asupra noastră se întoarce ? După câte am auzit, astfel s-ar fi petrecut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ești un ghem bine strâns, ești doar o pată care suge, se întinde și se lățește, și în mijlocul ei nodul care adună fibrele. Firele. O gheară neagră se închide și se deschide cu un bocănit surd, trăgând, prin carnea ta istovită, firele. Curentându-te de neliniște, ritmic. E târziu, e foarte târziu, măcar o clipă să uiți că n-a venit, că e târziu, bocănitul surd al sângelui în tâmple, în urechi, în mijlocul ghemului trage firele până la capătul lor depărtat, curentându
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Cum, de altfel, s-a întîmplat acum! Trenul fluieră prelung, despicînd ceața nopții de primăvară, iluminată straniu de luna în creștere. În jur, ca niște însemne de basm, colinele podișului transilvan fug una după alta în urmă. Mihai se simte istovit și ar vrea să doarmă un ceas, două; somnul însă nu-l prinde. Cînd a pierdut-o pe Teona, a suferit înzecit, dar cu conștiința faptului că victoria va fi a lui; Teona s-a transformat în literatură: partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Continuă să umble pe străzi fără nici o țintă. În Piața Amzei se dau portocale. Se așază și el la rînd. Apoi cumpără flori. Ajunge la gară cînd trenul este deja tras. Urcă. Deși n-a umblat prea mult, se simte istovit. Stă cufundat în locul de lîngă fereastră, într-o stare de letargie aducînd mai degrabă a boală. Cînd și cînd, deschide un ochi, sau pe amîndoi, ferește puțin paltonul sub care și-a cuibărit capul și privește în afară. La Sinaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
treilea fiu nevrîstnic încă a lui Petru și, ca reprezentant de sine stătător al acestuia, Ioan de Brienne, exrege de Ierusalim, om viteaz și în plină putere, deși de optzeci de ani (1228); totuși însă ei nu putură inspira împărăției istovite o nouă suflare de viață. Ioan de Brienne, escelent ostaș îndealtmintrelea, nu era om de stat prevăzător, întreprinse o campanie în Asia Mică și călcă fără de nevoie pacea cu statul grecesc al {EminescuOpXIV 113} Niceii. Acest act dădu împăratului Vatatzes
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tânăr, pentru a evita vițeii cei mulți. Alt exemplu ni-l dă fenomenul dintre oameni că după războaie mari se nasc, după datele statistice, mai mulți băieți decât fete. Și aci se arată cele două principii fiziologice, căci bărbații sânt istoviți prin greutățile și privațiunile războiului. Femeile, mai ales de sânt credincioase, sânt din contra încordate. 976 {EminescuOpXIV 977} ["UN FAPT VREDNIC DE ÎNSEMNAT... "] 2257 Un fapt vrednic de însemnat comunică Roulin în privirea boilor din America 373 r de Sud
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mână (Tristele, IV 1) pentru a respinge atacul barbarilor cu săgeți otrăvite, de două ori ucigașe : Ca ei să facă moartea mai crudă, mai cumplită,/ Cu fiere de șerpoaică își ung a lor săgeți (Ponticele, I 2). Bătrân, bolnav, palid, istovit, pradă insomniei sau coșmarurilor (Nici cerul, nici pământul, nici apa nu-mi priește,/ Nici aerul, și trupul mi-e lânced tot mereu.../ De când venii aice, mă chinuie nesomnul/ Sunt piele doar și oase, mâncarea n-are gust - Ponticele, III 8
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
nostru piere,/ Afară de-ale minții comori și de talent - Tristele, III 7). Lebădă muribundă, poetul vrea să-și transfigureze ultimele clipe în cântec suprem : Ca lebăda ce zace pe malurile apei/ Și moartea ei și-o plânge cu glasul istovit,/ Așa, zvârlit departe, pe geticele țărmuri,/ Jelesc și eu în versuri (Tristele, V 1). Obsesia sfârșitului e contrabalansată de obsesia artei : certitudinii morții iminente conștientizate în exil i se poate opune doar certitudinea imortalității poeziei. Asemenea delicatului cântăreț latin al
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cerând ajutor și îndrumare zeilor : Fie-ți milă de mine, dacă nu ți-e milă de tine. Iată : gleznele mele sângerează. Trupul meu feciorelnic e zdrobit. Degetele mele, învățate să mângâie puful porumbeilor, au înțepenit (I 1). Confruntat cu tânăra istovită și mistuită de febră, Oedip realizează dimensiunile sacrificiului impus celei pe care a silit-o să-și schimbe statutul de viitoare mireasă pentru acela de făptură fără țară și adăpost : La anii când fecioara dezbracă haina vestalelor și o îmbracă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-i treaba? Ce cocuță? — Moțochina. Oare ce cocuță? Sora lui Aguilar. Nu știu. De știut, știi; ceea ce Îți lipsește, ca să vorbim pe șleau, sînt niște coaie ca să Înșfaci taurul de coarne. Într-acestea, se apropie de noi controlorul cu chipul istovit, făcînd jonglerii cu un bețișor pe care Îl plimba și-l rotea Între dinți cu o dexteritate de circ. — Iertați-mă, spun doamnele de colo că dacă puteți să folosiți un limbaj mai politicos. — Un căcat, replică Fermín, cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de fata aceea fîșneață... — Bea. Asta e treaba mea și n-are nimic de-a face cu tot restul. Barceló rîdea Înfundat. Eram pe cale să-mi continuu relatarea peripețiilor, cînd doctorul Soldevila se ivi În ușa biroului cu o Înfățișare istovită și răsuflînd din greu. — Să-mi fie cu iertare. Eu plec. Pacientul e bine și, metaforic vorbind, plin de energie. Cavalerul ăsta are să ne Îngroape pe toți. De fapt, afirmă că sedativele i s-au urcat la cap și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]