57,455 matches
-
i s-a mai întîmplat nici unui film francez). Departamentul de istorie al festivalului furnizează imagini de la festivitatea de premiere de atunci, cu Catherine Deneuve înmînîndu-i trofeul lui Pialat, în huiduielile sălii. Dacă voi nu mă iubiți, nici eu nu vă iubesc", strigă regizorul spre sală, la microfon, negru de tristețe... Acum, în 2003, pe scenă urcă Gerard Depardieu, actorul principal al filmului, cu acea Palme d’Or în brațe ("Mi-a dăruit-o Maurice, atunci ") și de mînă cu un puști
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
îi transmite premiul... Depardieu a vorbit despre cei doi prieteni, a încheiat, lumea aplaudă, dar el se întoarce din drum, ca să mai spună ceva, cu un glas de o infinită tristețe: "Aș vrea să adaug că cei care nu ne iubeau atunci, ne iubesc acum"... Așa se scrie istoria.
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
Depardieu a vorbit despre cei doi prieteni, a încheiat, lumea aplaudă, dar el se întoarce din drum, ca să mai spună ceva, cu un glas de o infinită tristețe: "Aș vrea să adaug că cei care nu ne iubeau atunci, ne iubesc acum"... Așa se scrie istoria.
Ciao, Federico! by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13879_a_15204]
-
execuții cu public în arabia saudită/ și tu mai ai curaj să îmi spui/ că ești aproapele meu/ că nu trebuie să mă strivești/ să te scuturi de mine cu toate puterile/ te provoc pipăie-mi cearcănele/ atinge-mă și iubește-mă/ hai iubește-mă". Un poem atrage totuși atenția asupra a ceea ce s-ar putea numi o structurare "arhetipală" a imaginii subiectului, abia sugerată dar nu mai puțin reverberantă, referința fiind una mitic-biblică, pusă în surdină și camuflată, cum ar
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
în arabia saudită/ și tu mai ai curaj să îmi spui/ că ești aproapele meu/ că nu trebuie să mă strivești/ să te scuturi de mine cu toate puterile/ te provoc pipăie-mi cearcănele/ atinge-mă și iubește-mă/ hai iubește-mă". Un poem atrage totuși atenția asupra a ceea ce s-ar putea numi o structurare "arhetipală" a imaginii subiectului, abia sugerată dar nu mai puțin reverberantă, referința fiind una mitic-biblică, pusă în surdină și camuflată, cum ar zice Mircea Eliade
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
Împrăștia voie bună, optimism, sete de viață. Până și În război (primul război mondial, În care a fost rănit grav, a fost decorat cu „Steaua României” și avansat căpitan), firea lui de om cu gluma pe buze l-a făcut iubit de camarazi și de soldați. Păstorel a scris și a publicat volumul de versuri „Caiet - Foi Îngălbenite”, 1938, din care reproducem „Dimineață” care reprezintă, după opinia noastră, dovada că autorul lor folosea poanta, cu deosebită iscusință, chiar și când scria
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
a dat un tun de miliarde, a ridicat din bănci alte miliarde. Cu acte în regulă... Nefiind probe clare la dosar, este cercetat în stare de libertate... Vocea Alessandrei Stoicescu, de mamă grijulie: Adelin, ai grijă de tine, noi te iubim și te așteptăm. E un simplu reflex, fiindcă Adelin Petrișor s-a întors din Irak... Un individ zdrențăros mort într-un gang, cu sfertul de vodcă în mână - ce înseamnă un atașament sincer Gata: simt că mă ia cu frisonade
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
această familie, dar, într-o seară, Lena m-a luat cu ea la o petrecere dată de familia Moisil la Arhivele Statului unde domnul Moisil era director și tot acolo locuia. Am suferit groaznic atunci când totul s-a dărâmat! Am iubit locul acela de cum l-am văzut; țin minte că în stânga era casa cu o curte, iar în dreapta - o mică biserică. Foarte frumos! - Să revenim la prima întâlnire. - Da. În seara aceea eram acolo mai mulți tineri, băieți și fete, fiecare
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
fi. A stat acolo două săptămâni (iar eu eram stupefiată!) după care a revenit și a început divorțul. Își ținuse însă promisiunea! - Cum era în viața de toate zilele? Cred că era fascinant, un om-spectacol. - Era un om foarte vesel. Iubea viața nemaipomenit de mult, iubea oamenii; totul la el era în exces. Făcea matematică tot timpul - matematica a fost marea pasiune a vieții lui - și fredona tot timpul în casă, un fel de mormăială - asta însemna că gândea la probleme
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
săptămâni (iar eu eram stupefiată!) după care a revenit și a început divorțul. Își ținuse însă promisiunea! - Cum era în viața de toate zilele? Cred că era fascinant, un om-spectacol. - Era un om foarte vesel. Iubea viața nemaipomenit de mult, iubea oamenii; totul la el era în exces. Făcea matematică tot timpul - matematica a fost marea pasiune a vieții lui - și fredona tot timpul în casă, un fel de mormăială - asta însemna că gândea la probleme de matematică. Nu stătea la
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
noastră, sus la etaj, în Armenească nr. 14, locuia Dulgheru, care era anchetatorul sorei mele, Lena Constante! {i noi habar n-aveam! - Fantastic! - Grigri vroia neapărat să fie el administratorul micului bloc în care locuiam, pentru că știa că este foarte iubit și asta oferea avantaje - de exemplu, când se făceau restricții la căldură, noi nu aveam de suferit pentru că era "casa lui Moisil". De aceea, la noi în casă se țineau ședințele de bloc, Dulgheru venea regulat la noi, era simpatic
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
că nici unul nu va mai putea dormi sau scăpa și că vor accepta să se joace cu noi până ce oboseala ne va răpune. Ce minune de gâze, spune ea, iar eu zâmbesc: sunt ca niște copii ștrengari, putem să le iubim ca pe copiii noștri. Înțeleg, în vreme ce îi spun că ar fi trebuit să tac, blegul de mine, deși poate n-aș fi reușit să aud sau să-i dau vreo importanță, o prostie, la urma urmei. Le ascult, pentru o
Vreme rea cu fosfene by Coman Lupu () [Corola-journal/Journalistic/13912_a_15237]
-
grație și inocență. Cine urmează? Poate Erna cea care își mănîncă de sub unghii și face economii aberante? Erna care transformă ziarele ca și viața ei în hîrtie igienică așa este la curent chiar și cu discursurile președintelui și care îl iubește pe măcelarul Wotila, cel care a văzut-o în carne și oase pe Fecioara Maria înaltă de trei metri și jumătate șoptindu-i să se lase de fumat și de băut- Erna care abia își mai suportă fiul bețiv și
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
de Barthes și, oarecum, ca o replică valahă la faimosul lui studiu. A ieșit la urmă altceva: nu un discurs ironic, ci o carte (aproape) de dragoste spirituală pentru acești poeți de început care au inventat, o dată cu arta de a iubi, arta de a scrie poezie în limba română. Îmi amintesc cu câtă bucurie am descoperit umbreluța ca obiect erotic, ca simbol al unei mari pasiuni erotice, chinuite în versurile acestor veritabili logotheți... Cartea se chema Dimineața poeților și a avut
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Moare ca un erou romantic, strigând: Ah, stăpânul meu, iată mi se ia călimara, fie-ți milă de mine și salvați-mă, în numele lui Dumnezeu. Oh...’ Moare ucis de oamenii lui Moruzi, la 30 de ani. Cum să nu-l iubești pe bietul Alecu Văcărescu? Profesorul de română uitase (sau nu știa) să ne spună ce i s-a întâmplat celui dintâi fiu al lui Ienăchiță Văcărescu. Păcat!.. Nu mă silesc să scriu elegant. Mă străduiesc să scriu exact. Frumusețea stilului
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Nu au existat. Nu au scris în limba română. Au scris în boliviană, în guatemaleză, în limba urdu, în oricare alt grai sau idiom de pe pământ. Numai românește nu. Numai în limba în care ne certăm, ne urâm și ne iubim, eventual, până pe la 1994 de la Cristos. Nu vreau să-l obosesc pe cititor cu prea multe presupuneri. Vreau doar să-și facă o socoteală simplă: cum am fi vorbit noi azi cu toții și cum vor vorbi copiii noștri și copiii
Îndemnurile pentru vite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13957_a_15282]
-
și te-am așteptat în această colonie rătăcită, în această cabană la fel de rătăcită și incompletă. Chiar așa mi te-am imaginat, puțin mai mare, dacă vrei, mai matură decît mine. Te-am recunoscut din prima zi, în magazin cînd..." "Mă iubești ori îți place doar să mă fuți?" ( p. 25) Ultima replică a Iuliei se potrivește cam ca nuca în perete cu tonul de pînă atunci al discuției, iar impresia oferită cititorului este una de vulgaritate apăsată. Check Point Charlie este
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
fără pic de demnitate), acum năstăsioții s-au repezit disperați să citeze nu știu ce vorbe încurajatoare ale președintelui francez. Dușul rece reprezentat de omiterea nominalizării noastre ca posibil membru al UE în 2007 vine, însă, destul de târziu. Dacă omul Chirac ne iubește chiar atât de mult, ar fi putut insista ca în documentul final de la Atena să se facă o referire cât de mică și la România. Problema e că și dacă ar fi vrut, tot n-ar fi putut impune o
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
transmisă în octombrie 1973 baroanei élie de Rothschild, rămâne mărturie morală și materială a tensiunii creatoare, exprimată ca zălog al încrederii în scrisoarea atât de greșit interpretată de pe pozițiile noastre partinice limitative. Martha Bibescu nu și-a negat originea. A iubit pământul românesc și oamenii lui. Izvor, țara sălciilor măsoară în pagini de evocare romanescă nivelul afectiv al acestei admirații, nu lipsite chiar și de observații critice. De asemenea, pagini ale Jurnalului politic ( 1939-1941), prima organizare de acest fel, datorate, în
“Jurnal” din anii neutralității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13982_a_15307]
-
de depășire a măsurii și asta îmi place". Octavian Paler spune și el undeva că în conflictul dintre cumpătații înțelepți și acei nebuni care uită de poruncile prudenței, de calculul probabilităților și intereselor proprii, care "au îndrăznit, au crezut și iubit fără măsură" ( sublinierea mea), este înclinat să ia partea ultimilor, ca fiind cei care dau "glorie sufletului omenesc". Și îl citează drept pildă pe mitologicul Icar. "Un om rezonabil rămîne cu picioarele pe pămînt, nu își lipește aripi cu ceară
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]
-
în urmă pentru că deveniseră conformisme... Acum, în privința clasicilor, bineînțeles că aș putea vorbi ore întregi despre genialitatea unui Mozart sau a unui Beethoven, a unui Wagner sau a multor altora. Am multe pasiuni. Fac parte dintre acei oameni fericiți, care iubesc mult. Deci iubesc mulți compozitori, iubesc mulți scriitori, mulți artiști; așa după cum iubesc natura, peisajul etc. Mă număr printre persoanele foarte entuziaste și mi-am păstrat toată viața entuziasmul copiilor. Așadar, am o serie întreagă de ma- eștri din trecut
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
deveniseră conformisme... Acum, în privința clasicilor, bineînțeles că aș putea vorbi ore întregi despre genialitatea unui Mozart sau a unui Beethoven, a unui Wagner sau a multor altora. Am multe pasiuni. Fac parte dintre acei oameni fericiți, care iubesc mult. Deci iubesc mulți compozitori, iubesc mulți scriitori, mulți artiști; așa după cum iubesc natura, peisajul etc. Mă număr printre persoanele foarte entuziaste și mi-am păstrat toată viața entuziasmul copiilor. Așadar, am o serie întreagă de ma- eștri din trecut, dar, relația lor
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
în privința clasicilor, bineînțeles că aș putea vorbi ore întregi despre genialitatea unui Mozart sau a unui Beethoven, a unui Wagner sau a multor altora. Am multe pasiuni. Fac parte dintre acei oameni fericiți, care iubesc mult. Deci iubesc mulți compozitori, iubesc mulți scriitori, mulți artiști; așa după cum iubesc natura, peisajul etc. Mă număr printre persoanele foarte entuziaste și mi-am păstrat toată viața entuziasmul copiilor. Așadar, am o serie întreagă de ma- eștri din trecut, dar, relația lor cu prezentul ține
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
ore întregi despre genialitatea unui Mozart sau a unui Beethoven, a unui Wagner sau a multor altora. Am multe pasiuni. Fac parte dintre acei oameni fericiți, care iubesc mult. Deci iubesc mulți compozitori, iubesc mulți scriitori, mulți artiști; așa după cum iubesc natura, peisajul etc. Mă număr printre persoanele foarte entuziaste și mi-am păstrat toată viața entuziasmul copiilor. Așadar, am o serie întreagă de ma- eștri din trecut, dar, relația lor cu prezentul ține tocmai de genialitatea lor și de măsura
Mihai Mitrea-Celarianu by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/13964_a_15289]
-
aplicațiile lui Morar sînt mereu surprinzătoare. Un gest dintre cele mai banale, plata curentului electric, poate dobîndi conotații cinice ( un cinism al vieții) în fața deznodămîntului de neevitat: "«Mai e mult pînă la cenușă, flacăra mea?»/ ( în încăperi de beton/ ne iubim/ precum cei vechi/ în cămări cu mirodenii)// « Vine plata luminii»/ au scris// Curînd/vine plata luminii// Curînd/sub bănuți de metal/ne vom odihni pleoapele" ( Plata luminii, p. 28). Cînd nu scrie despre moarte sau meditează pe marginea textelor sacre
Elegii de histrion by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14005_a_15330]