2,424 matches
-
cu trupul său și căzu, străpuns, înainte de a fi avut timp să ridice spada. Celălalt sări rapid în locul lui, dar și el fu înjunghiat de lancea lui Koheita, pentru a se prăbuși peste trupul tovarășului său. — Stai! Unde fugi? Lăncierul iute ca fulgerul se luă după Yoshimoto, care alerga în jurul trunchiului unui brad. Aici sunt! Cu spada pregătită, Yoshimoto îl privi crunt pe Koheita. Lancea lui Koheita se repezi, lovindu-i flancul armurii. Însă platoșa era bine călită și rana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu prăjina în josul râului. Un general cu mustăți zburlite păși pe țărm, urmat de câțiva aghiotanți. Din barcă fu adus după ei un cal. — Vine Tigrul! spuse unul dintre străjeri. — Tigrul din Unuma, aici! Schimbară între ei șoapte și priviri iuți. Acela era seniorul Castelului Unuma, din amonte; cunoscut ca unul dintre cei mai aprigi generali din Mino, se numea Osawa Jirozaemon. Atât de înspăimântător era acel om, încât mamele din Inabayama își cumințeau copiii când plângeau spunând: „Taci că vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
n.tr.Ă>, dar adevărul era că, ori de câte ori oamenii săi luptau, Shingennu părea să fie mulțumit decât dacă se afla el însuși pe câmpul de luptă. Dacă, însă, Shingen avea picioare lungi, despre Nobunaga se putea spune că le avea iuți. Nobunaga îi scrisese lui Ieyasu: Ar fi bine să nu înfruntăm chiar acum forța completă a atacului din Kai. Chiar dacă situație devine presantă și trebuie să te retragi din Hamamatsu la Okazaki, sper că vei persevera. Dacă vremea noastră trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
atitudine fermă ca lider al acestei alianțe, nu-i prevăd nici o șansă de succes. Kenshin se sili să zâmbească, întrebându-se: „Oare vrăbioiul ăsta are de gând să danseze până la o sută de ani?” Kenshin nu era genul de conducător iute la mânie, care să se prindă pe loc într-un asemenea complot. De la Anul Nou până vara, Kenshin își aduse oamenii în Kaga și Noto, începând să amenințe frontierele clanului Oda. O armată de întărire fu expediată din Omi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
din Takasuki și Nakagawa Sebei din Ibaragi, citând obligațiile morale, îl urmară pe Murashige în desfășurarea steagului revoltei. Expresia de descumpănire se adânci pe fruntea lui Nobunaga. Cel mai ciudat era că nu vădea nici furie, nici obișnuita sa enervare iute, față de această neașteptată întorsătură a evenimentelor. Ar fi fost o greșeală aceea de a-l judeca pe Nobunaga ca având un caracter de foc. Dar la fel de greșit ar fi fost ca, observându-i răceala, să fie socotit un caracter de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
trecut munții și, acționând conjugat cu soldații din castel, ar fi zdrobit forțele atacante, Iar numele lui Hideyoshi și-ar fi cunoscut sfârșitul chiar atunci, cu un asemenea spirit, existau momente când până i Hideyoshi se simțea depășit de spiritul iute și bogăția de resurse ale lui Kanbei și, parte în glumă, își exprima admirația numindu-l pe Kanbei „șchiopul ăla afurisit”. Dar era clar că, în adâncul sufletului, simțea un adânc respect față de acel om pe care se baza atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
capului, Asano întrebă dacă putea să plece și el. Hideyoshi clătină din cap: — Nu, pentru tine am un alt ordin, așa că mai așteaptă un moment. Asano, vreau să alegi câțiva samurai de sub comanda ta, care au urechi agere și picioare iuți, și să-i postezi pe toate drumurile dintre Kyoto și domeniul clanului Mori. Nici măcar apa să nu răzbată. Arestează pe oricine pare suspect. Și chiar dacă nu par suspecți, cercetează-le identitatea și examinează ce duc asupra lor. E extrem de important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lor. Dar avangarda lui Hideyoshi răzbătuse deja prin Kitsunezaka și, neluându-i în seamă pe războinicii clanului Shibata din apărare, luară în cătare stindardul auriu care flutura în depărtare. — Katsuie e! Nu-l lăsați să scape! Un grup de lncieri iuți de picior se adunară la un loc, luând-o la fugă în direcția lui Katsuie. — Aici ne luăm rămas bun, stăpâne! Aruncând aceste cuvinte de despărțire, generalii care fugeau cu Katsuie se desprinseră dintr-o dată de lângă el, își întoarseră caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
o parte. — Împărțiți-vă trăgătorii în trei grupe. În timp ce se grăbesc pe drum, fiecare grup poate îngenunchea și trage alternativ spre dușmanul de pe malul opus. Pe celălalt mal, inamicul se deplasa cu repeziciune, părând aproape să țină pasul cu curentul iute al râului. Oamenii lui Honda trebuia să facă totul în același ritm, dar de două ori mai repede și mereu pe fugă - fie că atacau, fie că-și reorganizau subunitățile. Întrucât se aflau în apropierea apei, focul de muschete răsuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
un rol în facilitarea acestui lucru, este doar parțial corect a privi o asemenea criminalitate ca o urmare inevitabilă a proprietăților intrinsece ale pieței. O semnificație și mai mare o are faptul că de la început vulpea a avut picioare mai iuți decât câinii de vânătoare, tehnologiile de supraveghere fiind în urma celor de criminalitate. Totuși, chiar și mai semnificativă a fost presupunerea, larg răspândită în anii 1980, că dereglementarea serviciilor de schimb și financiare asociate cu liberalizarea economică necesită nu mai multă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
care nu ezistă nici o legătură firească, unite cu deplina neschimbare a trăsăturelor feței, dovedește că nu este pătrunsă de ceea ce zice că simte. Scena între dânsa și George d'Esteve nu este nici înțeleasă, nici esprimată din partea d-lor. Replicele iuți, înflăcărate, vorbele înecate de emoțiunea sentimentului, mișcările cele desperate, nimic, nimic nu se vedea. Aceste le scriu {EminescuOpX 458} pe când ascult pe Luisa. Tot ce spune ea e fără culoare și el o ascultă cu multă și vizibilă liniște, nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
poate să ducă unguri, ci numai cehi. Femeia asta care a fost cu mine era dintr-un oraș care era jumătate unguresc, jumătate ceh, și i-au zis să spună că e de partea cehoslovacă. Ea zice: „Bine, dar fără Iuți - adică eu - nu mă duc”. Și așa am ajuns să plecăm. La graniță am spus: „Scuip și nu mai pun niciodată piciorul În Germania” - am scuipat și mașina s-a oprit. M-am speriat, am gândit că omul era plin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Îl știa numai fratele meu din Polonia, fratele ăsta mic: era un fluierat din Polonia, știi, și noi ne-am obișnuit și fluieram unul la altul. Aud fluieratul, aud vocea cumnatei: „Până acum am așteptat-o, dar n-a venit Iuți, n-a venit, nu știu ce să fac”. Atunci m-am dus liniștită acolo, am pus mâna pe ea și i-am spus: „Buona sera signora”. Și așa a țipat de s-a trezit toată strada. ajunsesem Într-adevăr acasă. Și În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pregăti mititei și un mușchi de vacă ("să fie mare, zise ea, și multă salată verde"). În schimb, eu nu mâncai nimic. După friptură, mai ceru un mic. "Unul singur?", întrebă cârciumarul mirat: Da, numai unul și încă un ardei iute". Îl mâncă foarte aferată și se uita la mine într-un fel care se vroia elocvent, asemeni unui copil care s-ar fi lăudat altuia că iată ce mănâncă el și celălalt n-are. "La urmă de tot, îmi explică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mase de slavi și bulgari, pătrunși în Balcani prin secolele al VII-lea și al VIII-lea, lăsându-i pe un plan secundar pe acești vechi locuitori latini ai peninsulei. Statele feudale românești, create pentru a ține piept tătarilor foarte iuți în cruzimea lor proverbială (4b, 1, p. 144), care, după ce i-au supus pe ruși, amenințau Occidentul, nu au putut ajunge la ideea de autonomie a unui popor în cadrul unui imperiu despotic, dar și-au apărat iscusit existența împletind modernitatea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
filosofie, fără studii grele, pe trepte, fără titluri academice.” (p. 54) Verdictele sunt spelci înfipte în carne vie, Pandrea avînd ceva iremediabil clevetitor, culegînd bîrfe și colportînd defăimări cu care își unge contemporanii. Deformarea avocățească i se simte în faconda iute și în epitetele zemoase cu care își tămîiază adversarii. Dar ce e uimitor e că mirodeniile stilistice cu iz oriental sunt altoite pe o matriță curat apuseană, lui Pandrea putîndu-i-se imputa orice, dar nu lipsa culturii occidentale. Sub unghi istoric
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
în demagogia fascistoidă. La ce să ne așteptăm, când speranțele uriașe de-acum patru ani s-au năruit precum castelele de nisip, călcate, pe de-asupra, în picioare de jeepurile burtoșilor ce-au făcut avere luând în deșert numele democrației? Iuți de mână cum îi știu, pedeseriștii vor devaliza în timp record ce-a mai rămas neprivatizat de regimul actual. Iar apoi? Dumnezeu cu mila! Naivii ce se înghesuie să-i supraliciteze pe oamenii lui Iliescu, azi în sondaje iar mâine
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
femelă în dezmăț, ziua nămiaza mare, un cîrd întreg de bărbați, și mai tinerei și mai bătrîiori, și mai spălați și mai nederetecați, dar toți vrăjiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dîră în urma ei, această servitoare fugită de la stăpîn și bătînd acum ceamburul pe ulițele Bucureștiului, ca într-o junglă erotică răsunînd tăcut și înfundat de mîrîitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume. Nuntă
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
nu respectă însă regulile. De aici apar o mie de probleme. Lucrurile devin înfricoșătoare, ca un cer întunecat pe timp de furtună, iar rugăciunile și țipetele seamănă în sufletul privitorului îndoială și teamă. Siluete negre și mici merg cu pași iuți prin curte. Călugărițele poartă mici toci rotunde". Vorbind apoi despre intriga din film, criticul declară: "Este o lume închisă. Acolo prosperă speranțe și frustrări. Intrusa imploră și țipă. Ea profanează biserica, aruncă icoana pe jos. Simți că este animată de
Le Figaro: "După dealuri, un film al dracului de bun" by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80736_a_82061]
-
traversaseră o perioadă tăcută. Așezări care să dateze din primul mileniu al erei noastre nu au mai fost descoperite, iar membrii noii elite erau înmormântați în tumuli de tip kurgan. Siberia avea să fie devastate de noi invadatori. Călăreții mongoli, iuți la alergat și la mânie și dibaci în lupte, conduși de liderul lor, Genghis Han, au cucerit și subjugate triburile turcice și mongole din Mongolia și din sudul Siberiei. Mongolii au purtat relații cu populația locală din pădurile siberiene pe
Siberia () [Corola-website/Science/298309_a_299638]
-
și frate cu Luna și cu Aurora. Sol, închipuit ca un tânăr frumos și puternic, este zeul care aude și vede totul. Vestit de Aurora, care-l precede, el străbate zilnic bolta cerească pe carul său tras de patru cai iuți. Seara, Sol coboară în apele oceanului, unde-și scaldă și-și răcorește caii înfierbântați, el însuși odihnindu-se într-un palat de aur, de unde pornește din nou la drum în ziua următoare. Cu oceanida Clymene, una dintre surorile soției lui
Sol (mitologie) () [Corola-website/Science/331156_a_332485]
-
și mai nebuni.// Dar nea Gică e cel mai mare frizer din lume/ și el chiar asta se crede - cel mai mare frizer.// Tunde și rade la șase scaune simultan și nu greșește niciodată./ El are ochiul ager și mîinile iuți./ El are faimă și precizie./ Cîte unul se crede Vasilescu Dorel și nu are nimic./ Umblă ca hăbăucul și nu știe ce înseamnă aia: Vasilescu.// Nea Gică e cel mai mare frizer din lume" (Despre nea Gică, nebunie și Vasilescu
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
firii. Tocmai terminasem acțiunea și închideam fermoarul pantalonilor când un urlet visceral zgudui pădurea, muntele și județul. Suna cam așa: - Băăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăăă! Am încremenit cu toții în poziții incomode, iar din codru a ieșit un gigantic urs brun, apropiindu-se cu pași iuți și supărați de noi. - Ăăăăăăăăăăăăăăăăă! urlă ursul din nou, dar mai încet. Ăăă! Ăă! Ă! Fetele o luară la fugă țipând. Logic. Am crezut mai întâi că fug în sat să aducă o pușcă sau alt fel de ajutor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de la masă și am plecat să caut legumele, care de regulă se află într-o magazie grena, în care însă nu am găsit decât: - un borcan cu castraveți; - o ladă cu vinete; - o ladă cu cepe; - un borcan cu ardei iuți; - o ladă cu ardei grași. Dar roșii, pula! Nu m-am dat bătut și mi-am continuat căutarea. Sub o prelată gri am găsit o Mobra. Pe o etajeră, un radio stricat. Iar într-un colț, un frigider. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe lîngă un mic local unde, Își amintește Wakefield, au cele mai bune clătite cu cartofi din tot orașul; după colț este un cărucior antic Polish Dog, aciuat chiar sub liniile suspendate. Îi lasă gura apă; varză murată și muștar iute. Bun. Șoferul Înjură. Strada care duce la hotel e blocată de polițiști. — O fi vreo revoltă sau vreun festival, ceva. Niciodată nu poți ști. Ultima oară cînd fusese În oraș, Wakefield băgase de seamă că orașul suferea o transformare. CÎndva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]